Gazeta literară, iulie-decembrie 1965 (Anul 12, nr. 27-53)

1965-07-22 / nr. 30

TRĂIASCĂ CEL DE AL IX-LEA CONGRES AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN! ■f AI ITM n anii orînduirii socialiste literatura şi arta au cu­noscut o continuă înflorire ; au fost făurite numeroase opere de valoare, care, exprimînd în mod artistic viaţa bogată şi munca avîntată a poporului, aduc o contribuţie de seamă la dezvoltarea culturii ţării, la formarea conştiinţei socialiste a omului nou. Creaţia oamenilor de litere şi artă, care continuă tradiţiile progresiste ale culturii româneşti, a îmbogăţit patri­moniul spiritual al poporului, bucurîndu-se de preţuirea partidului, a tuturor oamenilor muncii. Scriitorii, artiştii plastici, compozitorii, arhitecţii, oamenii de teatru şi cinematografie, criticii, vîrstnici şi tineri, fără deose­bire de naţionalitate, sunt participanţi activi, alături de întregul popor, la opera de construire a societăţii so­cialiste.­­ Istoria arată că marii oameni de cultură, adevăraţii artişti au exprimat în operele lor realitatea vremii, au fost alături de popor, pe care l-au ajutat şi însufleţit în lupta pentru o viaţă mai bună, pentru progres social. Cu atît mai mult creatorii de artă ai societăţii socialiste trebuie să se identifice cu aspiraţiile celor ce muncesc, să slujească ţelul măreţ al făuririi unei vieţi tot mai fericite pentru întregul popor. (Aplauze). Avem o ţară frumoasă şi bogată, un popor harnic şi cutezător, care timp de peste două milenii, în ani grei de restrişte, înfrăţit cu codrii, rîurile şi văile şi-a apărat glia, iar acum, sub conducerea partidului, îşi zideşte o viaţă nouă. (Aplauze puternice). Poporului, adevăratul făuritor al tuturor bogăţiilor patriei, trebuie să-i închin­» oamenii de artă şi cultură tot ceea ce pot crea mai frumos şi mai bun. Desigur, se poate şi este necesar să se creeze în diferite forme şi stiluri. Putem spune creatorilor de artă : alegeţi tot ceea ce credeţi că este mai frumos în culoare, mai expresiv în grai, redaţi realitatea cît mai variat în proză, în poezie, în pictură, sculptură şi muzică, cîntaţi patria şi poporul nostru minunat, pe cei ce şi-au în­chinat întreaga viaţă înfloririi României. (Aplauze îndelungate). Sunt multe momente importante din istoria patriei noastre, din munca tumultuoasă a poporului pentru edificarea noii societăţi, care nu şi-au găsit încă oglin­direa deplină în operele literar-artistice. Abordînd în toată amploarea şi măreţia, cu înaltă măiestrie artis­tică, tema eliberării poporului, a profundelor prefa­ceri revoluţionare din România, a relaţiilor sociale şi a vieţii spirituale a oamenilor, reflectînd optimismul şi vigoarea poporului, talentaţii noştri creatori pot făuri opere care să râmînă în patrimoniul culturii naţio­nale şi universale. Oglindind politica şi activitatea partidului închinată înfloririi patriei, bunăstării poporu­lui, fericirii omului, creaţia literar-artistică e necesar să fie pătrunsă de un profund umanism socialist. Artei şi literaturii le sunt proprii preocuparea pentru continua înnoire şi perfecţionare creatoare a mijloa­celor de exprimare artistică, diversitatea de stiluri ; trebuie înlăturată orice tendinţă de exclusivism sau rigiditate manifestată în acest domeniu. Esenţial este ca fiecare artist, în stilul său propriu, păstrîndu-şi indi­vidualitatea artistică, să manifeste o înaltă responsa­bilitate pentru conţinutul operei sale, să urmărească ca ea să-şi găsească drum larg spre mintea şi inima poporului. (Aplauze). Pentru dezvoltarea continuă a artei şi culturii din patria noastră este necesară dezbaterea principială, liberă, la care să participe toţi oamenii de artă, a problemelor de creaţie, de teoria şi istoria artei, pe baza concepţiei noastre despre lume şi societate. Critica literară trebuie să analizeze principial acti­vitatea de creaţie, fără pretenţia de a da soluţii obli­gatorii cu privire la forma şi stilul lucrărilor artistice, să ia poziţie faţă de manifestările negative şi să pro­moveze operele care exprimă realităţile şi ideile îna­intate ale societăţii noastre. Totodată, ea trebuie să contribuie la educarea estetică a oamenilor muncii, la formarea gustului public. Progresul culturii socialiste se bazează pe cunoaşte­rea şi însuşirea a tot ce are mai înaintat arta şi cultura mondială, pe dezvoltarea largă a schimbului de valori spirituale între popoare. Este de aceea necesar să fie intensificate legăturile de colaborare cu oamenii de cultură şi artă din ţările socialiste, cît şi din celelalte ţări, asigurate condiţii pentru un contact permanent cu viaţa culturală contemporană, pentru manifestarea tot mai intensă a ţării noastre în concertul culturii şi artei universale. Aceasta nu presupune însă atitudine necritică faţă de tot ce vine din străinătate, ci dimpo­trivă, impune spirit de discernămînt, o judecată proprie în aprecierea creaţiei artistice şi a operelor de artă. Vasta activitate desfăşurată pentru propăşirea patriei, pentru înflorirea artei şi culturii creează oamenilor de litere şi artă largi posibilităţi de manifestare a talen­tului şi forţei lor creatoare, de făurire a noi opere de valoare care să îmbogăţească tezaurul cultural al ţării, să contribuie la satisfacerea necesităţilor spirituale ale oamenilor muncii.­­Din Raportul C.C. al P.C.R. prezentat de to­varăşul Nicolae Ceauşescu cu privire la activi­tatea partidului în perioada dintre Congresul al VIII-lea și Congresul al IX-lea al P.C.R.). DIN SALA CONGRESULUI Intr-o zi fierbinte şi luminoasă de iulie, s-a deschis, aici, în Capitala patriei socialiste, marele areopag al comuniştilor din România — cel de-al IX-lea Congres al Partidului Comunist Român. încă din prima clipă, inimile noastre, ale tuturora, delegaţi şi invitaţi, au simţit zvîcnind în pulsul lor inima curată şi puter­nică a oamenilor de pe tot cuprinsul ţării, vîrstnici şi tineri, uniţi într-o singură emoţie, intr-un singur flux de recunoştinţă şi mîndrie patriotică. Flacăra conştiinţei comuniştilor a sudat toate inimile, toate conştiinţele, în jurul aceluia care merită din plin dragostea, încrederea şi recunoştinţa noastră — Partidul comuniştilor. Aici, sub cupola Palatului Republicii, boltită sugestiv ca întregul cer de vară peste munţii înalţi, peste şesurile bogate şi peste apele line, am simţit respiraţia sănătoasă a Patriei, i-am văzut limpezimea ochilor în ochii celor mai buni fii ai săi pe care i-a trimis la Congres să-i rostească limpede gîndurile, să-i lumineze şi mai puternic zilele viitorului. Sînt oamenii care i-au călit oţelul teme­liilor de nezdruncinat ale tuturor construcţiilor, cei care i-au dat pîinea de toate zilele, i-au înălţat zborul minţii şi i-au slăvit în cîntec avînturile creatoare, bărbaţii şi femeile care şi-au făcut din politica partidului cel mai înalt ideal al vieţii lor. Sînt părinţii şi fraţii noştri, luptătorii de ieri şi de azi, tovarăşii noştri, cei care muncesc şi conduc această ţară, cei care i-au schimbat destinul, i-au întinerit visele, i-au oţelit certitudinile. Sentimentele, gîndurile lor cele mai luminate, mîndria pentru ziua de ieri şi de azi, înflăcărarea pentru ziua de mîine, bilanţu­rile cele mai rodnice şi planurile cele mai cutezătoare, toate vibra­ţiile marilor gînduri omeneşti au fost prezente în raportul ţinut de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, primul secretar al Comitetului nostru Central. Idee cu idee, capitol cu capitol, ca un amplu poem sim­fonic a răsunat acest elogiu adus geniului creator al poporului român, scos la lumina istoriei, îmbogăţit şi înălţat pe coloana infi­nită a tuturor cutezanţelor, adînc chibzuite de către partid, într-o concepţie unitară, ştiinţifică, marxist-leninistă. Ecourile acestui do­cument istoric vor răsuna, desigur, peste toţi anii care vin, fertili­zez faptele noastre, planurile, ideile, aspiraţiile. Ca scriitor, am simţit o bucurie deosebită că printre problemele esenţiale ce privesc viaţa partidului şi a unui întreg popor, destinele ţării în interior şi în afară, prezentul şi viitorul, literatura şi creaţia artistică au fost aşezate la loc de cinste, cu aprecieri calde şi exigente, cu îndemnuri deschizătoare de noi orizonturi. Asupra acestui pasaj din raportul tovarăşului Nicolae Ceauşescu, aşezat atît de firesc în țesătura bogatului chilim, va trebui să ne aplecăm Ion BRAD Continuare in pagina 3 ) ( CĂLĂUZĂ ÎNŢELEAPTĂ Trăim zile istorice. Zile în care întregul popor îşi în­dreaptă privirile spre inima ţării, spre înaltul sfat, pe care l-a iniţiat înţeleptul şi iubitul său conducător. Raportul Comitetului Cen­tral al Partidului Comunist Român, prezentat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, primul se­cretar al Comitetului Central al partidului, a sintetizat înfăp­tuirile măreţe ale ultimilor ani. Transpunînd în practică îndru­mările clarvăzătoare ale parti­dului, oamenii muncii din ţara noastră au obţinut strălucite izbinzi. Suntem­ mîndri de vic­toriile consemnate, care dove­desc nesecatul izvor de ener­gii creatoare al patriei noastre. Măreţele realizări se dato­­resc efortului comun al româ­nilor, maghiarilor, germanilor şi al celorlalte naţionalităţi ce trăiesc în patria noastră. De aceea în mod firesc şi bucuria, şi mîndria ne unesc mai trainic. Raportul de activitate ne în­făţişează concret, amănunţit şi precis roadele dobindite prin eroice stăruinţe in anii ce au trecut de la precedentul con­gres. Astfel în faţa ochilor noş­tri s-a conturat impunătorul tablou al unei industrii şi al unei agriculturi, dezvoltate. O­­biectivele fixate de Raport şi de Directivele Congresului ne îndeamnă să anticipăm ima­gini ale viitorului apro­piat : România de mîine, ţară cu o economie puter­­­­nică şi dezvoltată- Ţară în care productivitatea muncii va a­tinge un inait nivel. Ţară în care agricultura va fi fost de­finitiv şi integral mecanizată. Patria noastră al cărei întreg şi scump teritoriu va fi, la sfir­­şitul următorului­ cincinal, un rezervor uriaş de bogăţii crea­te prin munca devotată a po­porului. Fiecare mişcare făcută de muncitori lingă maşina din uzină, fiecare lovitură de sapă care răscoleşte ogorul repre­zintă de fapt trăsături de penel ce desăvîrşesc măreţul chip, noul peisaj al patriei. Intelectualitatea ţării noas­tre ia parte cu trup şi suflet, cu tot ce are ea mai bun, mai valoros, la munca eroică a muncitorilor din fabrici şi de pe ogoare, la munca din ca­drul uzinelor, gospodăriilor a­­gricole de stat sau al coope­rativelor agricole de produc­ţie. Partidul preţuieşte fără re­zerve munca creatoare pe care o depun intelectualii devotaţi cauzei poporului, preţuire ce s-a vădit şi în caldele cuvinte ale raportului prezentat de to­varăşul Nicolae Ceauşescu. Iar această preţuire ne e răsplată şi îndemn... îndemn pentru a răspunde la rîndul nostru, cu o dragoste şi mai fierbinte, şi cu un devotament mai deplin faţă de popor şi faţă de partid. Noi, scriitorii, muncitori in sectorul unde se dăltuiesc con­ştiinţele, nu vom uita nici o KOVÁCS György (Continuare in pagina 6) PROFUNZIME ŞI FORŢĂ Ne aflăm cu toţii sub impresia profundă pe care ne-a pro­dus-o ascultarea numeroaselor rapoarte citite de la tribuna Congresului, şi, în special, a raportului general de activitate a Comitetului Central al Partidului Comunist Român, prezen­tat aici, în prima zi, de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Este o impresie care n-a trecut odată cu zborul cuvintelor rostite, ci, dimpotrivă, s-a adîncit a doua zi, cînd l-am citit, cu aceeaşi atenţie, în ziare, şi se adînceşte într-una, pe măsură ce dezbaterile noastre se amplifică, pe măsură ce medităm asupra cuprinsului său. Este o impresie de lungă durată, ce va dăinui multă vreme, ce va însoţi, ca un vast şi fierbinte fond al sufletului, treptata traducere în viaţă a fiecărei idei, a fiecărei teze, a fiecărei cifre, înscrise în acest măreţ program al viitorului nostru imediat. Profunzimea şi forţa acestei impresii rezultă, desigur, în cea mai mare măsură, din sentimentul direct, şi cu deosebire zguduitor, de a ne fi simţit cuprinşi, fiecare dintre noi, ca oameni vii şi membri ai poporului nostru, în uriaşa imagine de ansamblu zugrăvită in Raport. Experienţele, amintirile, stră­daniile şi visurile fiecăruia dintre noi au tresărit, s-au simţit chemate şi şi-au auzit răspunsul, pe măsură ce Raportul se rostea în auzul nostru. Un om ca mine — care nu mai e de mult tînăr şi căruia viaţa nu i-a scutit o enormă varietate de experienţe, de răscruci, de lupte şi eforturi, de tristeţi şi de bucurii — a auzit cum ecourile existenţei sale răsună, rînd pe rînd, in cuvintele Raportului, a simţit că nimic din ceea ce constituie viaţa sa interioară şi socială, publică şi particulară, nu a rămas în afara minuţioasei radiografii şi a vastului pro­gram de viaţă înscris în Raportul general al Comitetului Central. Zaharia STANCU (Continuare In pagina 7 ) ­ FREAMĂT CREATOR Există în viaţa popoarelor momente esenţiale în care cele trei dimensiuni ale timpului se unesc intr-o strălucită sinteză, completîndu-se, lămurindu-se şi definindu-se una pe alta : tre­cutul proiectează asupra prezentului lumina vie şi puternică a înţelegerii, iar din faptele, realităţile şi visurile prezentului se conturează limpede şi însufleţitor, profilul viitorului. Trăim cu toţii un astfel de moment, acum, aici: comunişti căliţi in focul marilor bătălii de clasă, în celulele Doftanei, in închisori şi lagăre, făuritorii celei mai bărbăteşti pagini din istoria României moderne, deveniţi constructori a căror viaţă de muncă neprecupeţită şi gîndire creatoare, ale căror zile şi nopţi sunt înscrise, ca sămînţa în arbore, în fiecare realizare cu care ne mîndrim , tineri care am deschis ochii înţelegerii în anii puterii noastre populare, în sufletul şi-n conştiinţa că­rora partidul a înscris pentru totdeauna, poruncile celui mai înalt ideal pe care-l cunoaşte omenirea : idealul eliberării omu­lui, al transformării lumii, prin om şi pentru om. In sala Congresului răsună nu numai glasurile noastre, raportînd partidului bucuriile, nădejdile, realizările, frămîntările, aspiraţiile — adică ceea ce constituie esenţa vieţii noastre — ci freamătul creator al unui întreg popor, unit ca un zid de granit în jurul partidului, în jurul încercatei sale conduceri. Dacă aş încerca să definesc sentimentul general, unanim, care a însufleţit poporul nostru în perioada premergătoare Congresului, atunci cînd fiecare om al muncii, discutind proiec­tul de Directive şi proiectul de Statut al P.C.R. avea certitudi­nea că participă la împlinirea şi la desăvîrşirea propriei sale vieţi, şi mai ales acum cînd aceste proiecte vor deveni în­dreptarul unic al activităţii patriei, n-aş putea găsi pentru de­finirea acestui sentiment unanim decit cuvintele : o profundă, o nestrămutată încredere. Şi e firesc să fie aşa. Istoria — acest judecător implacabil şi fără drept de apel — a dovedit pas cu pas, în fiecare etapă, justeţea politicii partidului nostru, singurul partid din istoria atît de zbuciu­mată şi de atîtea ori tragică a acestui popor, care a spus totdeauna oamenilor adevărul, la greu şi la bine, în situaţiile cele mai complexe, mobilizînd astfel şi unind în jurul său in mod indestructibil toate forţele creatoare, toată energia ne­secată, întreaga dragoste a unui popor harnic, inteligent, talen­tat, cu suflet larg­­, sănătos, vesel, însetat de perfecţiune, de autodepășire . Titus POPOVICI Continuare in pagine Z | CUM S-A NĂSCUT BUCURIA ...Era tot intr-o vară, însă nu în Irma iulie, ci în iunie. Vre­mea era şi atunci frumoasă, însă vremurile amare. Sala în care mă aflam cu creionul de tînăr ziarist între degete avea şi ea scaune, dar ce sală, vai, şi ce scaune... Şi în acea sală ostilă şi pe acele scaune o lume de tineri muncitori şi ţărani : „acuzaţii“. Sala consiliului de război al corpului V armată. Ii priveam cu un sacru sentiment de dra­goste şi respect pe acei anti­fascişti, despre care după aceea scriam : „Tineri toţi. Doi sau trei trecuţi de treizeci de ani, ceilalţi între şaisprezece şi două­zeci şi şase de ani. Sunt slă­biţi, urmele suferinţelor sunt încă vizibile pe faţă, dar vioi, cu expresii cuminţi şi limpezi, cu priviri treze. Au îndurat destule, dar nu se plîng. O fe­meie de afară trimite unuia din­tre ei un com. Băiatul îi îm­parte un patru. Sunt patru inşi care acum mănîncă dintr-un corn, nu fără a-i privi mai înainte sfioşi, cu ochii mari, ca pe o mică minuue a pămîntu­­lui. Acum, la ora aceasta, în satele lor din Dâmboviţa şi Pra­hova, părinţii aşteaptă ziua de mâine, cu gîndul dus la copiii închişi şi la plugurile lipsite de braţe tinere, din bătătură“. Acestea se petreceau acum a­­proape treizeci de ani. Şi ceea ce vedeam în sala consiliu­lui de război al corpului V ar­mată din Braşov se putea ve­dea în multe alte părţi ale ţării. Trei ani după luptele de la Griviţa C.F.R. şi puţin timp înainte de izbucnirea celui de al doilea război mondial, co­muniştii luptau cu dîrzenie, în continuare, împotriva celor care duceau ţara la prăpastie. Luptă plină de sacrificii, de victime şi de lumină. Avînd rădăcinile adine în­fipte în pămîntul Patriei, Par­tidul Comunist avea luptători dispuşi să îndure toate sufe­rințele : foamea, carcera, cazne-Eugen JEBELEANU (Continuare în pag. 3)

Next