Gazeta Mureşului, 1937 (Anul 7, nr. 1-17)
1937-09-15 / nr. 13
GAZETA MUREŞULUI PAGINA AGRICOLĂ Recoltarea cartofilor Ca orice altă plantă, cartoful se recoltează când a ajuns la coacerea deplină. Aceasta se judecă după tulpinele de cartof şi după tubercule. Când frunzele şi tulpinele de cartof au început să se îngălbenească, e semn că a sosit timpul recoltatului. Trebue să fim foarte atenţi pentru că de multe ori frunzele şi tulpinele se usucă din pricina unei boale, în acest caz lujerii uscaţi nu pot forma un sem bun de cunoaştere. După tubercliu judecând, cartofii sunt buni de recoltat când se desprind uşor de pe ramurile din pământ fără să rănească cartoful, ori când sunt tăiaţi, nu lasă apă multă, iar coaja e bine întinsă şi prinsă da miez încât nu se mai deslipeşte când o apăsăm. De timpul şi felul recoltatului va depinde în mare măsură păstratul şi bunătatea cartofilor. Cartofii recoltaţi prea devreme cuprinzând prea multă apă nu se păstrează bine pentrucă lăstăresc (încolţesc) uşor. Tuberculii ne fiind copţi (prefacerile) chimice ne fiind terminate) nu sunt buni ca hrană pentrucă produc dureri la stomac (pântecarie). Nu sunt buni nici pentru sămânţă pentru că mugurii au fost nedesvoltaţi îndeajuns. Dacă recoltăm toamna prea târziu, ploile şi îngheţul pricinuesc greutăţi şi pagube atât la recoltat cât şi la păstrare. Atunci când cartofii n'au izbutit să se coacă, li se taie cu coasa tulpinele, grăbindu-se astfel coacerea. Cartofii se recoltează pe timp uscat, când munca se face cu multă uşurinţă şi e spornică, iar cartofii ies curaţi. Pe timp ploios recoltatul este foarte anevoios, se sapă greu şi cartofii se murdăresc de pământ. Totuşi atunci când timpul este ploios, vom păstra după recoltare cartofii câtva timp la adăpost întinşi pe paie să se svânteze. Scosul cartofilor se face cu sapa, furca, plugul, rariţa şi maşini anume fabricate. Pe suprafeţe mici scosul cartofilor se face cu sapă, furcă care sunt mijloacele cele mai bune pentru că nu lăsăm în pământ aproape niciun tubercul. In anii cu toamna lungă şi unde ziua de lucru este eftină, recomandăm recoltatul cu sapa. Pe suprafeţele mai întinse, recoltarea se face cu raniţa, plugul sau cu maşini speciale. Când scoatem cartofii cu plugul, îl potrivim să meargă puţin în stânga cuiburilor aşa fel încât să răstoarne bine cuibul. In urma plugului lucrătorii strâng cartofii ce se văd. După această strângere se dă cu boroana puternic pentru a scoate cartofii la faţa pământului şi pe care îi adună lucrătorii. După aceasta se dă drumul la porci, care strâng tot ce a mai rămas. Plugul şi rariţa lucrează destul de repede însă rămân mulţi cartofi nedesgropaţi. Acolo unde cartoful ocupă suprafeţe mari şi lipsesc braţele de muncă, recoltatul se face cu un plug anume. Acest plug are în locul coroanei un grătar care strânge cartofii lăsând să treacă pământul. Aceste maşini lucrează uşor în pământurile nisipoase şi pe timp uscat. In pământurile grele şi năpădite de burueni recoltatul cu plugul nu dă rezultate bune. De aceia pentru că scosul cartofilor să se facă cu mai multă uşurinţă, trebue prăşit, când sunt prea multe burueni ori tăiate numai firele acestor burueni atunci când sunt mai rari. După plug boronim puternic. Toate mijloacele mecanice au un mare neajuns şi anume sdrelesc cartofii, îi taie pe alocuri încât trebue să-i alegem. Tuberculii tăiaţi mucegăiesc foarte repede stânjenind păstratul bun. In pământurile nisipoase şi pe timp frumos cartofii se lasă câteva ore la soare după ce au fost scoşi pentru că să se svânteze şi să piardă o parte din apă. După aceasta se strâng şi se transportă la magazie. Atunci când cartofii sunt sănătoşi şi fără pământ, nu e nevoie să se usuce de tot pentru ca să se păstreze bine. Se pot strânge cartofii când s'au svântat numai pe deasupra. Cartofii trebue despărţiţi (aleşi) din capul locului în două : de o parte cei sănătoşi şi întregi şi de altă cei stricaţi, mâncaţi de viermi sau loviţi. Cartofii sănătoşi se despart şi ei în trei, după mărime. Cei mari, frumoşi, buni pentru mâncare, cei mijlocii pentru sămâţă şi cei mici pentru hrana animalelor. Cartofii mari şi frumoşi se păstrează deosebit de celelalte mărimi de cartofi. Producţa variază foarte mul ; la noi în ţară recolta la ha. este cam 10 - 15.000 kg. Culturile îngrăşate cu gunoi şi lucrate bine produc recolte până la 50 000 kg. la ha, Nistor Ianati. Legume de toamnă Vara se apropie de sfârşit şi cu ea multe din legumele grădinii noastre îşi termină vegetaţia ; totuş aceasta nu înseamnă că s'a terminat şi cu activitatea din grădină. Ia fără de legumele cari îşi continuă vegetaţia sunt încă altele cari acum încep să se semene, pentru a fi recoltate în toamnă, sau pentru a produce în primăvara viitoare mai de timpuriu. Astfel că o continuă activitate trebue să se desfăşoare în grădină, până când îngheţul vine să amorţească totul, lesă pentru cei cari posedă geamuri sau sere, munca se continuă şi pe timpul iernii. In luna Septembrie, pe la începutul său, se poate semăna ridichi de iarnă, cari au timpul să se facă până în toamnă şi se mai seamănă şi pătrunjel, pe care ocrotindu-1 de ger îi putem recolta frunzele în tot timpul iernii. Dar mai sunt şi alte legume cari se mai seamănă acum. De la jumătatea lui August începe să se semene: mărarul, spanacul, care ne dă foi fragede şi gustoase din toamnă şi salatele timpurii, care puse astfel din vreme apucă să facă căpăţână înainte de a se lăsa frigul, deci chiar fără să fie acoperite cu geamuri. Colţul gospodinei Supe de zarzavat Supa de zarzavat şi de cereale este de mare folos atât copiiilor care au tulburări intestinale (diaree), cât şi celor ce au diferite boale de piele datorite alimentaţiei prea bogate. Pentru copii se recurge foarte des la aceste supe, pe care orice mamă trebue să ştie cum să le prepare. Iată un fel : Se pune la fiert într-un litru de apă, 65 gr. cartofi, 65 gr. morcovi, 25 gr. napi, 25 gr. fasole şi mazăre boabe. Se fierb trei ore, se adaugă 5 gr. de sare şi dacă a scăzut la fiert se umple cu apă până la un litru. Se strecoară şi se adaugă o linguriţă mică de făină de orez la 100 gr. de supă, după care mai fierbe un sfert de ceas. Se prepară în fiecare zi şi se ţine la rece. Alta, tot aşa de bună dar mai simplă . Se pun la fiert 3 ore în 3 litri de apă câte 30 grame (adică o lingură mare de supă) de: grâu, arpacaş, porumb fărâmat, fasole boabe, mazăre boabe, fere. La sfârşit se sărează cu 5 gr. de sare, se strecoară şi de obicei rămâne scăzând la foc, cam un litru de supă Şi aceasta trebue preparată proaspătă, în fiecare zi şi va fi ţinută la rece. Pagina 3 Orzul de toamnă Dintre toate felurile de păioase, orzul dă cea mai mare recoltă. Dintre toate felurile de cereale, el se recoltează cel mai devreme, în prima jumătate a lunii iunie. Având coacere timpurie, recolta lui aproape niciodată nu se micșorează din pricina coacerii silite, ca la grâu. Miriştea poate fi întoarsă de vreme. Pământul poate fi însămânţat din nou, cu unele plante, care au durată scurtă de creştere, sau cu plante care să fie folosite ca îngrăşământ verde. Boabele orzului de toamnă sunt mai hrănitoare decât ale orzoaicei. Ele sunt foarte bune şi pentru fabricile de spirt. Paiele de toamnă sunt bune, ca nutreţ. Orzul de toamnă e o plantă de cultură preţioasă şi merită să fie cultivat pretutindeni, în regiunile prielnice, unde cultura orzoaicei nu reuşeşte. Banatul, Oltenia şi câmpia Munteniei sunt cele mai prielnice regiuni pentru cultura orzului de toamnă. Moldova şi celelalte regiuni, cu iernile mai grele, sunt mai puţin prielnice, căci orzul de toamnă suferă de ger mai mult decât grânele de toamnă, mai cu seamă dacă nu e acoperit cu zăpadă. Pământul adânc şi gras , bun pentru grâul de toamnă, se potriveşte şi pentru orzul de toamnă. El trebue să cuprindă, cam în jumătate, argilă şi nisip. In pământurile argoloase, grele şi în cele nisipoase, uşoare, orzul de toamnă nu reuşeşte. El reuşeşte mai bine după rapiţă, borceag sau trifoi, recoltat pentru fân. Pământurile ceva mai slabe, dar potrivite pentru cultura orzului de toamnă, trebue îngrăşate cu gunoi de grajd, bine putrezit. Gunoiul trebue dat cu cel puţin o lună înaintea sămănatului. Dacă gunoiul nu e bine putrezit, sămânăm orzul de toamnă în anul al doilea după gunoire. Pământul trebue pregătit ca şi pentru grâul de toamnă. Să fie foarte bine lucrat, mărunţit şi lipsit de burueni. Pregătirea trebue isprăvită cu 2— 3 săptămâni înainte de sămănat, pentru ca pământul să se aşeze. Orzul de toamnă se seamănă în prima jumătate a lunii Septembrie. Dacă întârziem cu sămănatul, dăm mai multă sămânţă la hectar. De asemeneai în regiunile uscate. Se seamănă cu maşina, în rânduri la 11—12 cm. depărtare între ele, dându-se la ha 125—150 kg. sămânţă. Sămânţa o îngropăm în pământ la 3— 7 cm. adâncime. După sămănat, dacă timpul e secetos, trecem ca tăvălugul, după care urmează o grapă ușoară de mărăcini. Soiurile cele mai bune de orz de toamnă sunt: Cenad extensiv No. 1, Cenad 112, Cenad 395, care se pot procura prin Camerele de Agricultură de la Institutul de Cercetări Agronomice al României, din București, Bd. Mărăști 61, M. P. Maiai. Culesul legumelor S'ar părea că, dacă-i vorba de cules, n'ar mai fi nevoe de nici o lămurire, că doar, slava Domnului! oricine poate fi în stare să ia lucrul de-a gata făcut! Totuşi, din cele ce urmează, se va vedea, că și culesul este o lucrare, al cărei rost trebue cunoscut negreşit, dacă voim să avem folosul întreg dela munca pământului. Trebue să ştim lămurit când şi cum este mai bine să culegem fiecare fel de legume. Morcovul, pătrunjelul şi păstârnacul. Se folosesc de pe când au ajuns de grosimea unui creion şi până ce şi-au împlinit creşterea. Când sunt tineri şi dacă pământul este destul de tavăn, se smulg, trăgându-se drept în sus, după ce am prins cu mâna toate frunzele chiar de lângă pământ. Dacă pământul uscat, se toarnă apă multă de cu seară, pe partea de unde avem de scos şi a doua zi dimineaţa, se vor putea smulge uşor, altfel se rup frunzele şi rădăcina rămâne în pământ. Obişnuit, râdăcinoasele acestea, se scot toamna, cât mai târziu, după ce au strâns în ele toată dulceaţa şi materiile hrănitoare, care le dau gustul şi mărimea deplină. Atunci, într-o zi frumoasă, ne apucăm de lucru precum urmează : săpăm un şănţuleţ adânc de-o pană de hârleţ (cazma), pe lângă primul rând de morcov, pătrunjel sau păstârnac, pentru a slăbi pământul în jurul rădăcinelor, înfigem apoi hărleţu! în dosul rândului, săltăm şi răsturnăm rădăcinile în şanţul săpat. După ce am răsturnat aşa tot rândul, alegem rădăcinile, le scuturăm bine de pământ cu mâna, (nu cu cuţitul, nici cu altceva), şi le facem grămăgioare ici-colea. In locul primului rând a rămas un şanţ, în care, tot în acelaş chip, răsturnăm rândul al II-lea... Şi urmăm tot aşa, până terminăm toată bucata. Scoţând în felul aceasta, nu vom rupe, nu vom sdrobi şi nu vom lăsa nici o rădăcină nescoasă, iar pământul va rămânea gata săpat pentru toamnă. Sfeclele roşii, ridichile negre şielina, fiind mult mai rare şi nu atât de adânci, se scot una, cu furca de sfeclă, sau cu hârleţul, bineînţeles luând seama să nu le vătămăm. Ceapa şi usturoiul se recoltează după ce li s'au uscat codiţele, dar înainte ca acestea să se topească de tot. Se dă cu colţul sapei lângă căpăţină şi se saltă pe dedesubt, se apucă apoi de codiţă, se scutură de pământ şi se aşează cu rădăcina în sus pe mijlocul stratului, în partea scoasă. Astfel după ce am terminat stratul, ceapa sau usturoiul va forma pe mijlocul lui ca un şirag de mai multe rânduri, ce va fi lăsat câteva zile la soare să se răscoacă. Pe urmă, dimineaţa pe rouă, se ia şi se împleteşte strâns în tumi (cucuri) căpăţină lângă căpăţină, de câte 5 până la 10 kg Ca să iasă funia bucă trebue să adăugăm la'mpletit şi ceva papură sau răgaz. Varza albă se strânge când căpăţâna este îndesată, foile întinse şi gălbui, iar dacă desfacem, vedem că' năuatru foile sunt albe curat. Toate verzele ajunse astfel nu mai trebue lăsate pe bucată, căci peste câteva zile, mugurele din mijloc continuând să crească, apasă paste măsură în afară şi căpăţină crapă, stricându se. Cine doreşte să aibă varză verde iarna, să aleagă căpăţâni mijlocii, ceva mai înfoiate şi să le smulgă cu rădăcină. Spânzurată la loc potrivit, pot ţine până după Paşti. Varza roşie se smulge cu totul, când căpăţână ?, devenite şi bunzele dinăuntru roşii ca sfera. Conopida se fac sau se smulge, când partea din mijloc este albă şi'ndesată ca un caş. Dacă se întârzie, mugurii, crescând, se desfac, se răresc, iau culoarea galbenă-verzue și-și pierd gustul.