Gazeta de Transilvania, 1839 (Anul 2, nr. 1-52)
1839-01-22 / nr. 4
14 uzu fu așezat paroh și vicariu în Naiud, unde în anii petrecerii cale știu să cășige și să mijlocească multe mesniri și privimegiuri mai vârtos pentru preoțimea românească din rigin. II., lăutat procopsință și cunoștințelei practice îl ajuta la aceasta foarte bine. Pe urmă la l. 1854 fu ales și chiemat canonic și asegior consistorila în Cluj, unde ca un Pestor în sesii și între frați, știea să deslege cu ușurință întrebările cele grele, care să fac în treaba ocărmuirei sufletelor și ale religiei. Sufletului acestui răposat vrednic de cinstirea viitoriului fie răpaos și odihnă vecinică! vlia mare. (Omor ingrozitoriu)! în luna cea din urmă al anului trecut, veni în cvartir o femee cu bilață în prepus, la o văduvă din blia mare, care atât cu vinderea de haine purtate, cât și prin cusătură își cășiga pâinea de toate zilele, și din calea omeniei niciodată nu să abătu, măcar că bărbatul său, care fusese cântăreț oa a fost lăsat într'o stare strămtorată. După petrecerea de câteva zile, vicleana femee privegitoare îmbvăță toate relațiile văduvei cântărețe, totdeodată și locul, unde iși ținea aceasta vănișorii și hăinițele ce le avea. Șiind aceste păcătoasa femee, într'o seară cumpără vinars drachiu, și atâta îmbie pe văduva și pe o fetiță slujitoare asa, pănă când amândoi ameținduse adormiră adânc. Cât văzu aceasta femeea streină, îndată sugrumă mai întăi pe găzdoaia casii dinpreună cu fetiță sa din leagăn, apoi și pe slujitoare, după aceea pe aceasta din urmă culcându- dealungul trupului stăpănei sale, aprinsă și patul după ce mai întăi ar fi luat canii și veștmintele, cu care au și fugit. Focul, suflând un vânt foarte repede, ar fi prăpădit cea mai mare parte a orașului; dar din norocire, trecând niște băiași pe dinnaintea ferestrii, zărmna focul săruri larmă, și pănă a nu să mai lăți, un sotinsără. Pe nenorocitele ucisă, leau aflat de jumătate arse. Jurisdicția orașului îndată apucă măturile spre aflarea făcătoarei de rele, cară peste puțin să și descoperi la Sighet, îmbrăcată fiind în hainele miciei. Ucigătoarel îndată își mărturisi crâncena fantă, spuind limpede, cum că ea de aceste au mai urmat, căci acum i s'au prefăcut în natură. Judecata o astanță cu Dimitrie în temnița ea. (Velencog) - flora - un jurnal de botanică în numărul 21 din Sept. a. t. ne face cunoscut, cum că soțietatea botanică din Birnteniri au numit pe D. Samoil Brașai, redactorul gazetei ung. de duminecă, din Cluj, de mădulariu al său corespunzător lui din pricina multor prețioase împărtășiri, ce leau făcut l-lui descriind productele cogtanice din patria noastră, pănă acum prea puțin cunoscute. Ungaria Pesta. Lâna ce mai rămăsesă în țănut, o aduseră și în el timp după obiceiu la Pesta. Din Boemia, Moravia și Viena au fost de față mulți cumpărători și astădată. Cu totul s'au vândut ca 6 mii de măji totfelini de lănă, din care jumătate, afară de cea fină și cea de rând din tuneura de vară, o cumpărară neguțetorii de lână dela Iglau. Ceealaltă lână, ce s'au vândut, era mai vârtos fină de mijloc, de product de iarnă de o tunsură sau doz. Prețul (afară de ceva schimbare suind sau scăzând cu 1 sau 2 f era tot cel dela târgul cel de mai nainte L Leopold.) Vânzarea mulțumi vinișor pe vânzători. De altminterea mai rămâne încă o câtățime frumoasă în mările unora, carii nu să prea tem de scăderea prițului. Peguietorii cei mari de Diena, dau arvme mari pe lână atât fină, cât și de rând. Leul s'a vândut bine, precum și uleiul de rapiță și ceara. Curătatea drumurilor ocări chiria cărăușilor. Aluștrii. Scriu dela Viena din 5. 1Ian., cum că în ziua aceea prințul țării romănești Alecsandru D. Ghica să aștepta acolo din călătoria sa în Italia. Țna românească. Avia sânt luni, de când întemeinduse în orașul Craiova o tipografie avuțită cu toate cele triburinoate, a început a eși și un jurnal nou periodic numit Mozlicul. Această foacese o dată pe săptămână, lunea, câte o coală în octab. Prețul pe un an este doi galbeni împărătești. L Alegerea articolelor, cu care acest jurnal își umple foile sale, interesul, ce însuflă cetitorilor prin trănsețe și desfătarea ce pricinuește iubitorilor de citanie, ne supun la o datorie neapărată de a-l recomanda de oește. Cu cea mai mare plăcere dar plătim tricutul cuviincios silinții și țărinii D. C. Leca, profesorului de desen la școala centrală din acel oraș, care este proprietar al acelei tipografii și editor și redactor al Mozaicului, și cu cea mai vie bucurie fericim toate bunele începuturi, cari privesc spre folos obștesc. Criticismț. Neguțetorii de Critania, carii au a face la Smirna în Asia, trimisără de curând la