Gazeta de Transilvania, 1840 (Anul 3, nr. 1-52)
1840-02-11 / nr. 7
ca să vă înduplece la proptirea unui guvern, ce ei lau așezat pentru a lor folos privat; căci îndată cum le va lipsi lor prațul vostru, ei sânt perduți. Spanioli! Fraților! Voi ați cunoscut pănă acuma înșelăciuni destule! Cauza căria voi slujiți este nedreaptă ! Voi sânteți creștini, nu vă rărsagi eîngele vostru pentru o pricină așa rea, ci mai vârtos să vii păstrați pentru restatornicirea sfintei religii și a legilor, care au întemeiat fericirea mai marilor noștrii, și voi în scurt vă veți putea întoarce acasă apucându vă de trebile voastre de mai nainte. Poftind eșu ferbinte, a pune un capăt relelor, ce zac pe nenorocita noastră patrie, vă dau următoriul sfat: Fieștecare din voi, care se va prezenta la armia regală ce o comand eu, va priimi un dar, și afară de aceasta li este slobod, a întra în coloanele noastre sau a se întoarce îndărăpt acasă. Cvartirul primariu Herves, 8. Ian. 1840. famon Cabrera, gritanis mțce. Miniștrii propusese, ca prințului Albert să i se facă 50,000 funți oterling venit pe an. Această propoziție au aflat împrotivire atât de cătră radicali, cât și de către turiști, cărora li se părea a fi suma prea mare pentru bărbatul reginei. Așadar s'au hotărât apanagiul prințului Albert să rămâne 30,000 funți sterling. Cu prilejul acesta Gageta radicală cumpărată „Sun", (una dintre cele mai lățite) în numărul său din 28 lan, arde pe turiști cu satire din care sânt și următoarele: „Cu plăcere vedem din descrierea și votizația de alaltă seară, cum că toriștii s'au făcut economi. Acesta este folosul nenorocirii; ea face pe cel stricat a se da de patriot, toriștii se arată îngrijați pentru popor. Ce ar fi fost ci în deregătorie, cu câtă frumseță a cuvântului ar desluși Sir R. Peel cere nepotriviti, cum că un prinț tânăr, care își părăsește patria pentru a noastră, el atârnă cu totul dela nevattăta; cu câtă putere ar fi dovedit dânsul cum că țara e îndatorată a îngriji liberal pentru prințul Labert; cât de energic ar fi arătat el, cum că casa fără împrotivire cu sine însuși nu se poate purta mai rău cătră tinărul prinț, tatăl fiitoriului domnitoriu a Angliei, decăt cătră o tinără prințesă, mama viitorilor noștrii domnitori, cumcă un bărcat are cheltuieli mai multe decât o femee, și cum că e mai necinstitoriu pentru el a atârna deja o femee, decât pentru o femie a atârna dela bărbatul său. Pe pucurăm pentru virtutea turiștilor, cumcă ei au hotărăt a nu vâna după favorul regal, cumvă ei respectează părerea norodului și se ridică cinstit pentru păstrarea în celtuielile statului. Aceasta este o pocăire minunată, care trebuie a fi îmbărbătată prin toate mijloacele, iar mai vârtos prin aceea, ca ei să fie ținuți departe dela deregătorii, prin care singur vor îmbăta le purta cu cuviință, și vor arăta oareși ce respect cătră opinia publică. (Dest. Vedb.) fFoile turistice de faimă vrășmășii ne întreprinse asupra Chinezilor, însă mai multe cărticele eșite în pricina aceasta află toată apucătura de dreaptă. Ele arată, cumcă vina păgubirei englezilor cu opium, e mai mult numai a comisariului primariu chine, Lin și a trufiei acestuia. Gubernul chinezesc însuș sufere semănatul macului (din care se face opium) în șase provinții, apoi cei mai mari Mandarini ai lor întrebuințează opium. Tot interesul Chinezilor este, ca să nu lase argintul în țări streine. Apoi, cumcă, având cineva treabă cu chinezii, nu pria poate arzi drepturile neamurilor, pentru că acești oameni cruzi și leșerți privesc pe toată lumea de vrășmașă și barbară, vărsând cele mai nesuferite ocări împrotiva tuturor. Pe Angli li numesc „diavoli etrini, cu coamă roție. Destul suferiră aceștia dela dânșii, au sughit vremea de isbândă. Englezii au a închide numai porturile și chinezii vor pune mănile în cruce cunoscându'și vina. Turul. Frumoi sporiți! Hatișeriful începe cătra și a se pune în lucrare. În adunarea ținută în 9 lan, la marele Mufti, s'au hotărât a se șterge haragiul, adecă dajdea acea de cap, care era datori a plăti creștinii supuși porții otomane. Haragiul iși are isvorul oru încă din Alcoran, care poruncește, ca raialii, nefiindule lor slobod a purta arme, în loc de aceasta să plătească o dajlie hotărăată, pentru care apoi se da niștecăruia un răvaș adecă haragiul. În vremile din urmă aceasta dajde era 60, 50, 15, piastrii slei), după ltarea omului, însă vai de oameni arendatorii haragiului storcea căt putea. De aci nainte dajdea capului în împărăția otomană o vor împărți și aduna între sine obștile cum vor vrea ele, iar lăcuitorii nu vor fi siliți a purta răvașele tot cu sine și a da la tot turcul dovadă despre a lor naționalitate. Chiamil Pașa, care dusese hatișeriful în Eghipt, s'au întors în Constantinopol, aducând și o scrisoare de la Mehemed Ali, întru care acesta între multe cuvinte de ne-