Gazeta de Transilvania, 1848 (Anul 11, nr. 3-67)
1848-03-22 / nr. 24
a 98 pii” o idee ca aceea, după ce el vătămă demnitatea poporului, punăndese în contrăi cu amenințări de baionete, căderea lui abia o putem pumi pedeapsă. Iar cum că el pe împăratul, a cărui dorință de ași ferici poporul se descoperi prin iuțile concesiuni căte ne făcu, îl înpregiură cu un mur care, cleii cu egoismul, nici o rază de adevăr nu suferia să ajungă la tron, această faptă a lui zacăi pe suflet. Bunul austrian îl va erta și'l va uita. Acesta strigă după ea cu simț creștinesc: Fii fericit dacă poți, cu milioanele tale, iar deși nu crezi tu în glasuri de spirituri, totuș doară cugetul că acuma și tu te ții de aceia pe carii cu despotica ta filosofie îi desprețuiei și înct'i desprețuiei păn' la atăta, încăt credeai că p'ai trebuință nici măcar a purta mască, va deștepta în pentul tău pesimțitoriu vreun simțu, însă eru desfătătoriu, ci un simț amar despre ironia nimicului pășăntesc căruia tu teai închinat. Însă ounuiai pemijlocita putere a cugetării libere fu care se puse în contra apăsării domniei despotice. Blăstămul zăcătoriu pe despoți se manifestase de mult prin mulțirea datoriilor de stat, pe care mai curănd ori mai tărziu tot popoarele Monarhiei trebuia să le plătiască și șai de aproape în timpul cel mai nou prin silința de a fereca în cătușe pe un popor novil care se scutura de legăturele sale. Italianii, al căror păcatel cel mai mare fu în ochii despotismului, că își descoperiră cu glas tare dorințele lor, pe care Austria întreagă le simția în tăcere, iar cănd era mai să fie cotropiți de preputință, apucară cel mai din urmă mijloc desperat de a cutriera predicul statului și industria întregei monarhii. Ei își ajunseră scopul. Toți patrioții manufăcturiști și proprietari își văzură lovite interesele, de unde urmă o generală ferbere a minților. Deși patrioții nu cunoștea idea fundamentală sistemei (guberniului?), simția însă cu atăt mai greu urmările ei. Doveind de la urmări, ei osăndia sistema, și devisa zilei era: „Metterpich trebue să cadă!” Dorințele se descoperia în public, apoi fiindcă le auzia totă lumea, se credea că vor fi trebuit să străbată și pănă la treptele tronului. Însoțirea de meserii dede arhiducelui Franțisc Carol o idresa cătră tron, carea fu primită cu toată vinevoința. Se aștepta reforme cu vecolte, va se priuia ca împlinite căte se doria, căci acelea se credea a fi neapărate pentru binele patriei. Se mai pregătiră alte adrese în secret. Deodată se publică un articol oficial, care întru nimic pu da să se priceapă, că cabinetul aude dorințele poporului. Încă tot vechiul recele Mettervicthism, care căzu în călduroasele prin nădejde măngăietele inime ale poporului ca și un grunz de ghiață. Iată fasă că deodată viața se sparse, apa mugi și undele se înieptară drept în sus. Lăngă aceasta se mai lăți faima, că adresa pe carea o primise arhiducele Franțisc Carol, acestui membru bun la inimă al casei împărătești iar fi cășunat neplăceri; atunci măsura se împlu. Numele Metternich suna din gurele tuturor. Toți zicea: „Cum se pare, Metternich vrea a rărtoi pe casa împărătească egoismului său privati el pe nimicește industria nostră. El pune în pericol veritoriul imperiului Îîn lăuntru și În afară. El vrea a ne înțărca pe găt un aliat pe care noi nul putem suferi (Rusia); vrea a ne face dușmani pe aceia, pe carii voi îi voim de prietini (franțozii, italianii). El poartă vina, că monarhia nostră cu toată grandiositatea sa, cu totă avuția și cultura ei spirituală e o nulă pozitivă. El pe aduse în țară pe iesuiții scoși din toate țările. Noi trebue să ne apărăm de periciunea nostră. Noi trebue să căutăm un alt drum cătră tron.” Se stilisă îndată o adresă ț generală pentru cetățeni, în carea era continuate dorințele poporului, spre a le așterne la distu, carea să le pavite drept la troor. Secmrii institutului politehnic proiectară asemenea una. Studenții universității se adunară duminecă la 12. Mart. în sala universității. Întărâtarea era cumplită. Ei nu se domoliră, pănă cănd unul din profesori le promise, că le va duce adresa lor la curte încă în acea zi, care se și întămplă. Adresa unei corporații așea mice, carea după lege nici are dreptul a face acel pas, firește cu avu resultatul dorit. Luni în 13. Mart., ziua deschiderii ședințelor dietei (austriace) cetățenii se învoiseră a se adupa din naintea palațiului dietei, spre a sprijini adresa cu pretenția lor. (Va urma.) TRANSILVAM., Noi demnstrarea, sau cum am zice păciurea revoluțioră a Clujului din 21. Mart. p. pănă acum neu o atinaserăm nici cu un cuvănt, pentru că cea din tăiea ei faimă ne venise numai în scrisori private, iar pu în gazetă întărziere prin poște, iar în sentămăna aceasta ne copleșiră alte eveniminte grandiose și glorioase; apoi apă npi se păru de mai mare interes contractul și pacea încheietă între douăle partide (vezi Nr. tr.), de căt zisa mișcare. Căci deși aceasta pornită de vreo doi magnați, înbrățișastă de cetățeni și studenți într'o atvanță numeroasă la carea chiemă și pe magistrat, se adresă cătră acesta, ca el să nainteze punturile cerute la guberniu, care să le subștearnă la monarhul precum se ști făcu, totuș ariestocrația transilvană unită între sine dă nădejdi mult mai sigure, că patria nostră căt mai curănd va trece prin o reformă de care î nainte cu 3 sentă mărini p'ar fi visat pimiii. Destul că sgoșotul clujenilor însoțit de strigături, steaguri și iluminație se potoli cu pace. Sibiiu. 28. Martie. Publicul acestei cetăți încă se simți atins de evenimintele lunei ce trece, însă cum? După ce e știut, că statutele nației săsești sunt curat de