Gazeta de Transilvania, 1848 (Anul 11, nr. 3-67)
1848-07-15 / nr. 58
IMANIA. APP-PIA. MONARHIA AUSTRIACĂ. TRANSILVANIA. Brașov. În 18. Iulie se ținu aici o adunare districtulală. În aceasta mai întăiu se publică resultatul alegerii deputaților dietali pe temeiul alegerii prin popor. Alegătorii fuseseră 2944 adică toți aceia carii peste dajdea capului mai plătesc contribuție pe avere dela 8 fiorini argint în sus, și toți carii au moșie stătătoare dela 300 fiori în sus, sau venit sigur anual peste 100 fior. arg. Numărul acesta era să fie mai mare. Romănii însă nici în Brașov, nici în căteva sate nu voi să a alege, din pricina știută. Lăsimea 'și concentră toate voturile, în senatorul Carol Miș 2703 și în advocatul Ilie Bot 2695; celelalte voturi se înpărțiră la doi advocați romăni și la niște candidați ai ungurilor. Tot în această ședință se pertractă și causa zeciuelii fiscale și popești, care precum știm în dieta din urmă se șterseră ca și iobăgia. Totuși vistieria țării pre acest an le mai pretinde cu tot deadiosul. Hotărârea adunanței Brașovene fu, că acest ținut odată cu capul nu va mai da zecinele în veacul veacului. Ne întrebați pe din afară cum mai petrecem pe aici pe la Brașov. Bine, pentru că avem liniște, și aceasta e capul lucrului, deși cetatea ca de 4 săptămăni încoace luă o fisionomie singulară prin grămădirea unui mare număr de familii boerești și neguțătorești petrecătoare între noi înpreună cu M. Sa Domnul Gh. Bibescu. Cobra încă tot mai răstoarnă căte unii, fără a mai însufla frica de pai painte. Sibiiu, 23. Iulie. Știu că ați auzit pănă acuma de urâta și stricăcioasa înpărechiere a lăcuitorilor romăni cu sașii de aici. Romănii și mănară vitele în ogoarăle obicinuite de păscut înpreună cu sașii sivieni și cu cei de la Șura mare încă de astă primăvară. Ce e drept sașii opriseră încă de atuncea pășunea pe acele ogoare zicănd că vor a le semăna, iar proprietarii de vaci să și le țină în grajduri. Aceștia însă nevoind și neputănd a se sepune, mai vârtos că la Sibiiu este cămp destul, deferă rugăminte către comitele săsesc, care însă le resolvi că să aștepte adunarea comunității. Aceasta de atunci se adună forte des, ci romănii tot pe dobăndiră nici o resoleție; într'aceea vitele îmbla tot la acea pășune. Îna 10. Iunie vr'o 400 gardiști Sibieni eșiră la cămp unde aflară vr'o cinci părechi de romăni cu femei de la carii fără nici o înprotivire apucată ciurda de vaci și o închiseră. Proprietarii vitelor sosind seara dela lucru mirăndese de cele întămplate aleargă de la un judecătoriu la altul, li să spuseră însă că pănă nu vor plăti vreo 5000 fior. arg. vitele au li se vor da. În zilele acestea vitele se văndură, iar altele crepaseră. Acuma auzirăm că ar fi venit decret gubernial demăndătoriu ca vitele să se dea oamenilor îndărăpt, apoi pentru vina ce vor fi avut să se tragă la judecată. Ce se va alege vom vedea. Turda, 20. Iulie. Trei companii de granițari săcui care mai astă primăvară avia se scoaseră pănă aici, fuseră cu mare nevoie înduplecate a eși în armată la Seghedin, însă 80 de ficiori se rentoarseră la patria lor săcuiască dănd al doilea exemplu (după cel de la Uzon) de nesubordinație ostășască. Atăți sunt toți săcuii căți au eșit pănă acum la Seghedin, iar nu șase mii, precum mințeau mai deunăzi unii corespondenți ai gazetelor ungare din Peștea. Precum auzim, ceilalți militari săcui, pun de condiție a eșivei lor din Ardeal la Ungaria, ca să fie însoțiți de toți proprietarii nemeși, fără carii n'au plăcere a eși. Înșiii turdenii și aiuzenii se săturaseră de confrații lor săcui. Să te miri că EPenog care mai deunăzi avea obrăznicia a lăuda pe săcui căci taie pletele romănilor și cosițele romăncelor, încă nici acuma nu vede pre turberătorii dintre ei, sau că de reșine zace înfundat. Mediaș, 17. Iulie. În acest scaun sănt 18 mii sași și 16 mii romăni; numărul alegătorilor sași eși estima 1159 iar al romănilor numai 234 din pricină că romănii prin nenumăratele prigoniri ale timpurilor trecute sănt parte mare mai săraci decăt sașii. Iosie Șnel și Fr. Fabini dobăndiră cele mai multe voturi. Romănilor le trebuie procopsință înzecită și avuție cel puțin întreită, apoi vor putea alege și ei siguri. În Doarlăț se staționară 160 granițari săcui, (au în esecuție), îndată și începură a bate și a ba jocuri pe lăcuitori. Asemenea bătură și în Ibașfalău pe niște sași, pe carii numai orășenii i scăpară ce viața. Preotul romănesc din Blăjel de trei săptămăni se află în prinsoare. Pe preoții romănești îi prind, îi închid, apoi după un timp îi slobod fără a le fi arătat aici o vină a robirii lor. În adevăr episcopii și consistoarele în aceste timpuri atăt de