Gazeta Transilvaniei, 1852 (Anul 15, nr. 1-102)

1852-11-26 / nr. 92

leta țăneta ese de cine ori adecă: Mercurea si Sambata, Foiea odată pe serteman,, adesa Sambata, unu sem, si pe annui intregu 14 f.m. e. Se prenumera la tote fostele imperatesci, cum ca] 1852. Pretiul loru este pe unu annu 10 f. m. e, pe diumatate annu 5 f., ear pentru terri straine 7 f. pe si la toti cunoscutii nostri DD. seprespendenti. Pentru serie „retu­p” se ceru 4 cr.m. s. Parisii, periul, nelegiuiri­edepsele . poporului, onoarea facia departamentul Mosel al vointiei Derese telegrafice. 1. Decembre. principelui Napoleon.­­ Asupra unui disciplinari ale gardei nationale Rarisu, 2. Desemibre 1852. maresiali ai Franciei. si demnitatea Franciei. seitea, epmea miti de: Astadi proclamă corpul rezistatiuț im­­la u ore stra­duce acestu corpu legislativu constatatul rle­­biscitu cu 7,52%,189 de voturi, pentru imperiu, nn din causa, mula: Nous Napoleon Ș. iu protestu, . sosilu din ca la segatinin sar fi întimplatu o neregularitate, corpul legislativu a tgespta la ordinea ditei. pe acinge sunt denu­­legiloru se face­ sub­ fog­­par la Grăce de Dicu et la volonit nationale Empereur des Francais. Pentru tote prevarientiele de presa, apoi pentru tote pedepsele de somisele 290 derogtati In Algeria se drede ce remasera neesecutate; parte a gratiare parte li se maia pedeapsa. “La deputatiunea selegn trei, respinse si Napoleon în esentia aceste: Imperiul de nou inauguratu nu e resultatul silei, a cucerirei seu inseratoghiei, ci productuil legale de imrefata sp­. adusu pentru cea mai frumosa pe calea si ratilicatu de tota natiunea. mi Numele: Napoleon Pi. nue e o rgetensițne dinastica, si unu parte legii a istoriei dasi multiami sale moderne. Primitimi juramentul, ca, drundu sericisa voia da spstieni pacea, nimisp voiu sede si a datu o amnestia nationali. Ei numele Napoleon al propusu intra III. „Monitogu­” Publicarea îndresnetii generale, caruia contra, la 25a,14, prin entusiasmat de Titlul acesta e sgeata astazi generalii St. Agnod, Magnan si castelane unu regim­u legitimu Totu asia se corpuri, mari în demnitatea [d­raneia are apregiatu de, statu omagiu facia cu­r­­ . A­r­ai Monagnenia austriacă. Serenitatea Sa Domnul gubernatore civile si miti“ din­­ Pranssilvania principele CAROL I de SCHVARZEN­­BERG, din. preuna cu. lanei de aura. alti principi, e denumitu b. Iellaeie nominata, solemnitate sira de in Transsilvania afoga în quo în 1. Augustu 1551, cu 2 coorte (batatione). Spogte­a­n 3. et 4. se fogmaga nostru sp 3 spogte Adi avura regimentu­lu nostru cu Nr. 46 e stalionatu Regimentulu nostru es­­ac­u. in Vghinn in Moravia; assiă soogte'a a 3. ne avendn peno acum stendardu adi i se benedissa unu stendartu nouu, prin Escellenică Domnu­lu episcopu dein Vghinnn. b. selasis, dein generale de cavaleria. de Cavaleru.al Solemnii­­tate'a fu în modulu sequente. Demanetla la 2 quadrante pre 10 ore se stati­­onara regimentu'lu cu 3 coarte pre campu'lu de essegsitia, dupa accea ve, piia Escellentiă Lâ Domne'la generale de artileria, et proprietariu regi­­mentu'lui nostru Jgheana cu Escellentiă Sâ Domnu'la et generale sommendante comitele Schlick, D­­o sondossa Escel­­­­zenegate divisioneriu d. Barco, de Domini generali esteptara reno­veni Sere­­nere in Ungaria. Dpro que generale dein Oimiitz Gyulai, D, generale divisioneriu dein Tgorrac ună multime de statulu” imaiore mititagin. lentiile SeAle Domiii generali b. lellacic_ et comitele Schlick rghe dein antea essegsinu­lui spre revederea aquellusă, apoi intra Seghenitate'a Sa Domna principessa in tabernaculu, de a direptă capellei de­ castre, et asspra tronulu pentru Se­ghenitate'a Să destinatu, longo Seghenitate'a N­osspra locu Esse Pentia Sa Domna somitessa nevestă Escellentiei Epe Domnului banu b. Sebtasis, totu in aquestu tabernaculu e sen­­ara lo cu toti Domnii generali, et officiari militari, Esselentia Să a gubernatore comitele Lazanzeru, dem­­preuna cu­ sosia Essel­­lentiei Selle. La 10 ore se incepu cultulu Domnede esso cu una allocutione în limb­a romana *), que se tenu de capellanu castreuse romanesso An­­drei Liviu în antea regiimentu­lui; dupo allocutione începu Escellentia Să Domnitin episcopu missa, cui e assistare vernerabilu­lu sambi­ sp­­eghioge, et ambi sarelani a aquestui ghegiment D. Dar o terminare'a m­issei benedissega D. episcopu stendardu'lu nona, apoi lu; dacinga in man'a Domnu­lu­ sommendante a ghesimentu'lu­ D. vice-colonelu Reisn­­eger, quare ducendusa cu­elta in­aptea spogtei a 3. tenu Escellentiă Să Domnulu generale de artileria b. Ieftasie qua proprietarii regi­­mentu­lui una alto sotione cotra coorte­ a a 3. forte animatore, &1­t. maiore Binder alta allocutione în limba romana. “Urma apoi: jurament s'un que se au lessu de D. anditoghe a lu regimentului in limba, ger­­mana, er de D. maiore Binder in limba romana, unde jurara militari dein coartea a 3. credintia Înperatorelui nostru Franciscu Io­­sefu I. subtu stendagdu'la quellu nouu, in fine urma defilirea în antea Escellentiiloră Selle Domnitoga generali. La 3 ore dpro amediadi si facu corpulu officiariloru dein 'regi­­mentulu nostru, deii zghepna cu tote individu­ie que se tenu de sta­­twlu maioge militariu, cu Domnulu commendantele regimentului in fronte convenită visitatione la Escellentiă Sa Domnu'lu generale b­­lelladi­, Sera fura Serenitatea Să Domnă principessa, toti Domnii generali, et officiali in teatru, dupa teatru fago unu bala forte ele­­gante in sală redutului, quella dadura sograla officiariloru dein regi­­mentu'la nostru, la­­ quare, fago invitati toti Domnii generali et ofi­­ciali dein corpulu Domnului generale, sommandante comitelui Schlick, et mai multe persone onorate dein ragte­a siuite; ego bandă regimen­­tului nostru intona mai multe bucati forte elegante. Aduna di la 10 ore de manutia essira regimentulu de in demanda­­rea Domnului generale et banu b. Tellad­e pre campul de essegeitia, unde tenura militarii nostri esseg si tip sp “armele in antea Escellentii­­loru Selle, Domnitoru „generali, b. serasie et e. Schlick reno la ună ora doro amediadi. In îne si deslagaga Escellentiă Sa D. generale, et proprietariu „regimentului, b. seltasis deplină să sontentione cu re­­gimentulu cu urmatorele verbe: „lo sum pre contentu cu regimentulu meu quistu formosu, sum contentu cu essercitiulu, et cu portareă teneri­loru“ apoi multianni D. sommendante vice-colonelului Beichezer pentru diligentia que depusa pentru­ regimentu.: Eta romanu­lu ssia a fire atatu soldatu bravu et cu curaggiu unde e necessitate, quatu si blandu et cu portare morale intre populi streini. Seră la 6 ore petrecura atatu toti Domnii generali, quatu si cor­­pulu officialiloru pre Escellentia Sâ Domnulu generale b.­lelladic, et rge sosia Esselteptiei Selle­reno in cogte­ a saggil si de taroghe, unde si Ina Esselentia Sa; Domnulu bani dina “bona de la sograla ofpsia­­riloru, ego la plecarea Să cu carrulu de vapore lu salștaga corpu'lu Officiariloru cu trei vivate entusiate. A. Liviu, capellanu castrense. *­ Vedi­o in Foiletonu, tare Brivin, mentu­ lu­nitatea Domnului principe Stefani, fostului palatinu fosi Domnă principessă cu ună carrutia 18. Noemvre, divisioneriu Sa Domnaă ună principessa i gaga. Elisabetă, în primavera trecuta, vezi­­dein­aghiinn Reggias, D. -alti Onorati Domni generali maiori et olliciarii sororea Legenitatei elegante, _R, FCMMI GOMNIUM Cicerone. (Capetu.) Filosofia practica. 9 Scriptele lui Cicerone celle practice au unu integressp inca si mai mare de­catu celle teoretice , parte pentru sentimentulu cellu dreptu care direptă judecata lui, parte pentru mai multe resultate de o inalta importantia, parte pentru o sumina de idee chiare si des­­torie, în cari intrecu pre professorii sei greci. Virtutea, bunulu supremu, e o intentione care desi ghetinesse ver­ ce ghestesta la folosu si la damnu (paguba), ca are pretiulu seu in sene, si interessulu nu se pote afa in socie­­tate cu dinsa. - Chiaru si somragatiunea vir­­știi “cu interes sulu e fapta cu­iosa. — Prin urmare e o indetorire interna, spre lucrarea virtusa, fara respectu­la recompensa sau la unitione (pedepsa). Acesta indetorire ni se ace counoscuta prin judecata cea arrgobatoa­­ria si condemnatuaghia a sonssientiei. Inten­­tiunea spre virtute face bunetatea caracterului, fara asest­a, tote omulu sa fa prudinte si­­ idea. Insa asesta "Peoria nu coprinde collisio- versutu, dar nu pote sa fia bunu­­nea detorteloru intre sene, ci repumnantia Omulu'e o Pentia rationala. Dreitatea prin ratione la distinso du ver­ce animal. In ratione se afla germele (pre­cum a­liniamentele primarie alle) seientiei, care se cultiva de­­plina chiaru prin conducerea si direptarea na­­tprei. Cationea cea cultivata si perfecta e legea suprema din lume, care diefuza cea ce sa se faca si sa nu se faca; ea e astă dara copia întelleptiunii divine. In acast­ă se afla fundamentulu tutoru virtutiloru, tutoru celloru drepte si bune. Prin ratione suntemu son­­sangeni (ruditi) cu D zeitatea, spntema ima­­ginea ei. Prin ratione toti omenii ca fientle rationale sunt uniti unulu cu altulu în socie­­tate juridica si morala. Caci gationea e totu acea­asi in toti omenii. Prin urmare toti tre­­bue sa iubasca si sa pretuiasca cea ce are pretiulu si valogea sa in sene, adesa dreptulu si virtutea. Societatea juridica si morala se intageste si mai multu prin simpatia si bine­­vointta cea naturala catra toti omenii. Teoria despre collisione e proprietatea lui Cicerone, la care Panellu ii dede numai virtutii cu interessulu. Spre distingerea inte­­ressului cellui adeveratu care sonsona cu vir­­tutea, de cellu falsu care ii terprina, propune Cicerone urmatoria regula: Unde se arrata unu interessu care s'ag certă cu unu som­­manda allu gatiopii si ar addase rusine reg­­ionei Inegatoghie, acollo se poate tii cu sigu­­rantia ca lucrulu nu e in adeveru folositoriu, ci numai in arraghentia. Caci nimica nu e atatu de contrariu­gationii ca rusinea (togri­­tido), si nimica nu consuna mai multu cu natura de­catu folosulu. Ideele lui Cicerone despre dreptulu na­ șghei sau allu gintiloru (jus gentium) dupa care toti omenii sunt liberi si egali intre sene, si care e fandamentala si norma, dreptului civil, — sunt pro-interessanti, cu tote ca nu formeza o sistema scientifica. Istoria filosofiei o attinge Cicerone in di­­verse locuri alle opereloru­selle, insa mai accuratu si mai succintu in a doua carte a disputationiloru academice, unde respunzindu

Next