Gazeta Transilvaniei, 1859 (Anul 22, nr. 1-59)

1859-11-26 / nr. 54

§ .­­­­ 1­ 224 vălcă” (boltă, dughenă) țile mi­ne lăngă acelea ce vii și car­ în care își puse căr­­mai căpui încă mi de altă maracă. Acelu omu păstrătoru lăsă la moartea sa întâmplată nu avea de multu o stăricică de 15 mii galbini. Însă nu cumva să alunece a crede cineva, că acea stare a fostu căștigu numai din cărți mi încă din cărți romănești. Departe­ ci să ne re'n­­torcemu ear' la cei la noi acasă, mărulu acelora carii știu citi este celu puținu întreitu din ceea ce fusese înainte cu 15 ani și împătratu seau încincitu de cătui înainte cu ani treizeci. În Cluju cărturăria romănească Ei, bine, acum boștinarii sunt opriți de a mai duce și vinde cărți, prin urmare datele și ți­­frele noastre avemu să le culegemu pe la librari, compactori și tipografi. Să începemu cu totu omulu de acasă. Aici la Brașovu „m­nopă de raiu” cum îi zicu vecinii în bătaie de jocu, 18 feluri de cărți romănești zacu la singurulu libraru Braxeanu Nemet mai bine de optu ani, în care răstimpu din una miie ecsemnlare luate preste totu abia s'au văndutu una sută, eară alte cărți de „comisionu””-- paremise dela Iași - zacu în­­tr'unu podu uitate de totă făptura cuvăntătoare. Căte o cărti­­cică școlastică tipărită pn căte 500--750 ecsempl. ce vinde abia în 5 ani toată, eară altele nici în 15 ani. Compactorii seu legătorii de cărți se află în stare de a ne informa totu întru înțelesulu susu atinsu.­­ Poate ei că Sibiiulu mi Bla­­julu, cele două „vetre ale cărturăriei” se voru fi lăudăndu mai bine în această privință, nouă însă pănă ună altă fiene ertatu a ridica mi despre acelea o prea modestă îndoielă.­­ 000. În Oradia ceva mai multu, am văzutu adică au uniculu cvasi-libraru de acolo, că din două cărți mari romănești eșite în căte 1500 ecsemplare la Brașovu, în cursu de 11­, anu ce vănduse căte 1 zi unu ec­­semplaru, ceea ce după unanima învoire a tuturoru matematici­­loru este mai multu decătu O. Din strălucita căpitală a Buco­­vinei aflămu de la mănă bună, cum că din lăzile de cărți romă­­nești trimise acolo la anulu Domnului una miie optu sute patru leci și nouă spre vănzare pănă în anulu curgătoru s'a petre­­cutu prin ajutoriulu unoru binevoitori „vreo două” ecsemplare, ce e dreptu însă, pu pi s'a spusu curatu, deacă aceleaș s'au văndutu ori numai dăruitu spre lauda și mărirea numelui ro­­mănescu mi spre a lăți gustulu de cititu între „Lipovenii” și „Caraiții” acelui „frumosu Ducatu.” Ile­na Aradu, Timișora, Verșețu se cumpără totu felulu de cărți căte nu miroasă a cevaș afurisam­ă, îndată ce se dau pe creditu mai îndelungatu și cu atătu mai vârtosu deacă aceleaș sunt tipărite cu literele an­tice, lapidare ceă de cele întrebuințate au 12 table de legi ale lui Appius Claudius et Comp. dela anulu. .. înainte de Hristosu (literele ne care noi ne numimu chiriliane, mai multu seau mai puținu formate după cele eline și latine străvechi).­­­n Maramurășu nu știmu cum poate să fie, pentru că de acolo ici că întreabă sufletu de omu după cărți romănești.­­ — Oricare din onorabilii cititori nu e îndestulatu cu datele noastre bibliopole, că binevoiescă a ne re­nfrănge convingăndune cum că cunoaște celu puținu una sută bărbați, carii au colecțiuni alias bibliotecare de cărți romănești.­­­­Bu - Socotimu că atătea nenorociri de focu căre se întâm­­plă prin ținutulu Brașovului și în vecina Săcuime abia se mai potu auzi pe airea. Mai deaproape unu satu din cele mai mari anume Helhii, locuitu parte mare de caci­mi de o minopirare de romăni a fostu în lunile din urmă martoru pătimașu au căteva focuri mai m­ulu după altulu, mi aceasta tocma­ne acum spre iarnă, căndu bieții oameni se bucurau de fructele ostenelei loru, de secerișulu anului care ne lasă. În 21. Oct­­orseră 9 șuri mi 1 grajdu. În 20. Noembre seara ce topiră de oră 41 șuri cu totu ce se afla adunatu în acelea­și 29 grajduri. În 25. Noembre se prefăcură din nou în cenușă 30 case, 36 șuri și 32 grajduri. Apoi astădată cumplita nenorocire ajunse mai totu pe partea cea mai săracă a locuitoriloru.­­ Este celu mai greu prepusu, cumcă foculu de toate trei ori s'a escatu numai prin o mănă diavolească răsbunătore, mănă de acelea, ne care dreptatea omenescă abia după cele mai aprige cercetări o poate pedepsi după cuviință.­­­­ Știrea oficială priimită pentru denumirea Domnului Canonicu Constantinu Papfalvi de generalu-inspectoru alu tuturoru școaleloru de relegea greco-răsăr­ urită din Transil­­vania produse din mai multe privințe cea mai plăcută impre­­siune la toți oamenii pătrunși de simțulu dreptății și scutiți de prejudețe.­­ UNGARIA. (Separatismulu ungurescu.) Pr. M­ulu 305 pu­­blicăndu unu articulu titulatu:. „Politica naționalități­­loru, combate piezișu politica separatistică a națiunii maghiare cu toate armele unei logice im­itate de rivalitatea naționale; eară temeiulu eău celu mai tare seamănă a fi acolo unde zice, cum că mulți bărbați de statu cunoscăndu în idea naționali­­tății unu elementu de foarte mare însemnătate cu carele să poți pune pe popoară în mișcare, au făcutu cu dânsa cele mai urâte abusuri, căci ei adică s'au folositu de aceea pentru ca să arăte ură cumplită între diferitele naționalități, cară apoi să apese pe unele prin altele, să le subjuge cu atătu mai ușoru mi să le țină în servitute. Alții earăș s'au folositu de idea naționalității în politică loru din afară, în cătu chiaru și unii din despoții cei mai nerușinați carii apasă pe poporulu loru acasă, au întru nimicu a predica desrobirea altoru popoară din alte țeri, zicăndu că naționalitatea acelora­ este cu totulu apăsată și împilată. S'au aflatu și oameni, carii pe temeiulu naționalitățiloru au întocmitu și harte nouă, împărțindu pe totă Europa în staturi nouă și diferite după diferitele națio­­nalități. Șol. șoi. Acestu și alți asemenea articuli de natura acestuia im­i­­tară pe unguri întru atăta, încătu ei pe la casinele și soție­­tățile loru opriră Presa cu totulu, eară de altă parte nu lipeiră de a respunde prin alte jurnale într'unu tomu atătu de răspicatu și categoricu, încătu să nu mai rămănă nici o îndo­­ială.­­ Dintre jurnalele mari Wanderer deschise coloanele sale fără nici o reservă apărării cause naționale ungurești. Arti­­colii din Nrii 271 și 272 titulați: „Separatismulu ungurescu,” scriși cu o mare cunoștință a lucrului, cu o căldură și devo­­tământu, care mărturisescu cum că auctorulu­loru trebue să vie unulu din cei mai de frunte publiciști ai Ungariei, fuseră cea dintără probă de o luptă jurnalistică ne atătu de serioasă, ne căzu chestiunea în sine, este de cea mai înnaltă importanță.­­ Prubliculu încă să apucase a sbea îu spiritulu său coprin­­sulu aceloru doi articuli multu însemnători, pe căndu ează că în Nr. 275 ese la mijlocu unulu din cei mai renumiți magnați ai Ungariei, adică contele Carolu Zai, bărbatu de o mape auctoritate mi de unu caracteru pn toată privința nepătatu,­­curatoru mape alu confesiunii protestante), cuvintele «sepia ce potu socoti și lua de espresiunea opiniunii publice, pe carea dânsulu o cunoaște atătu de bine întru toate ramurile și arte­­riile ei. Așea după ce contele mai promite, cum că nemțiloru lea pășunatu în jurnalele loru a­trage celu mai greu prepusu mai vărtosu petițiunile protestanțiloru, a'i învinui de rebeli și cu aceasta a vrea să le închiză drumulu chiaru dela dreptulu nedis­­putabilu de a cere și a se ruga, apoi purcede mai departe așea. Atacurile însă răpezite de cătră jurnalele nemțești a­­supra Ungariei preste totu­și mai de aprope asupra maghiariloru sunt multu mai greu învinuitoare, pentru ca însă aceleaș să le poată face și mai bine cunoscute aceloru cititori carii sunt cu totulu străini întru dejudecare împregiurăriloru patriei noa­­stre, ele­­ jurnalele nemțești se prefacu ca și cum ar lovi numai în boierii cei mari conservativi ai Ungariei; noi însă nu puteau repeți de ajunsu, cum că în zilele noastre în totu co­­prinsulu Ungariei se află o singură partită, carea coprinde pe toți oamenii de înțelegință și carea este înarmată cu istoria, cu dreptulu și cu naționalitatea! Așea este, toți aceia sunt stigmatisați de cătră atinsele jurnale nemțești cu numirea de conservativi, căți nu 246pr5 după chipuri fantastice, ai voru a ce folosi de realitatea momentului mai nainte de a sbura dela dânșii, toți aceia carii pentru patria loru care sa născutu, nu­­tritu, cultivatu oimtu simpatii mai mari decătu pentru fantastica ideă de a preface toate naționalitățile într'una singură, toți aceia carii dorescu ka față cu o potestate regească tare să s­ea și unu poporu puterosu, față cu mișcarea pe calea reforme­­loru să d­ea conservatiemulu păstrătoru de totu ce este bunu, față cu catolicismulu emancipatu să drea și protestantismulu emancipatu, față cu cristianismulu liberu unu mosaismu totu liberu, toți aceia carii alergă după garanțiile adevăratei liber­­tăți și se află în drepturile municipale, cară nu în birocra­­tismu, toți aceia carii aducu potestății regești omagiulu loru nu din frică avilitore, nu din tipăritură ce 'ntoarcie mantaua după văntu, nu dintr'unu machiavelismu calculătoru, ci din con­­vicțiune intimă, aceștie toți în zioa cercăriloru își vor oferi vieța pentru patriă și dinastiă întocma ca și părinții loru cu toată bucurie. Cum că nemții era­ mai vârtoeu aceia, carii încriminează mai multu ne­maghiari, acesta ne face ca să tragemu la îndo­­ială mintea pătrunzătoare și departe văzătoare a nemțiloru. Învățăturile istoriei nu au folositu nimicu aceloru oameni carii de cărți este pulu Voiui ca să acolo alăturea, vă convingemu, cum că la noi astăzi de ce poate încă m­arilorul edemu că ne veți concede, cum că în zilele vănzarea mi mai puțină decătu în zim­­noastre nu-

Next