Gazeta Transilvaniei, 1862 (Anul 25, nr. 1-102)

1862-01-24 / nr. 7

Xr. f. Brasiovu, 24. Januariu 1869. Anniin XXX. G­azet’a esao de 2 ori: Mercuroa si Sambot’a, Faiea una data pe septemana, — Pretiulu, pe 1 anu 10 . v. a. Pentru tîeri esterne 15 f. sun. pe unu anu adu 45 doidieceri,i­ar 3 galbini si 3 doidieceri m­on. sunatdria. Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenti . Pentru serie ad. de 10 vorbe mari sdu mici inserate seceru 8cr. Tacs­a timbrata e 30 cr. de fiacare publicare, fara depunerea acestui pretiu înainte nu se voru mai primi publicări, LA CRITIC’A DEIN „KORUNK.“ vin. Dar’ inca de vomu cauta si la tempurile mai noue, ch­iaru si in Transilvani­a, in cari atati Germani, Slo­vaci, Armeni, Ebrei etc. seau se­au prefăcuta cu totulu in magiari, seau si pana astadi nu inceta asimagiarisa celu pusinu numele, precum numai in dîtele acestea vedeam intru unu diurnalu dein Clusiu anuncianduse: Cumu­ cu magiarisarea numeloru in Ungari’a curre cu unu resultatu forte imbucuratoriu. De magiarisarea unom familie romanesci vechie si noue, nece nu voliu se mai atingu. Dein care tóte, după principiulu pusu de Criticulu, inca nece mag­iar­ii celi de astadi nu aru fi des­cendenții direcţi ai célor vechi, cari veniră in Panoni­a si in Daci’a sub ductulu lui Arpadu si celoru alalti principi, pre cari Anonimulu­i­ numesce lietu moger; — ci aru fi numai una mestecat­ura dein remasîti­ele magiariloru vechi, cati au mai scapatu de tatari, turci etc., si dein germani, slovaci, armeni, ebrei, si romani etc. magiarisati. V. Cumu ar’ place asta conclusiune? de armentrea dusa ch­iaru asia de­ strictu, cu cea dedusa de Criticulu nostru despre romani, fiendu ca si aceea este cuno­scutu­, cumu ca de si magiarii nu s’au mai intorsu in­apoi in patri’a de antaniu, —totusi preiu bataliele cele multe si predatiunile ce le făcură tatarii, turcii etc., multa lume de unguru s’a prepaditu, precumu arata istoricii unguresci toti, si anume Rogeriu, Bethlen etc. Deci, deca Criticulu cu partisanii sei se voru in­­volî la acesta stricta conclusiune despre națiunea lor, cumu urméza dein principiulu statuiiu de d-lui pentru noi, — si prein urmare va recunosce si va admite, ca magiarii de astadi inca nu suntu direcți descen­denți ai celoru vechi, de si le porta numele si le vorbescu limb­a, poate camu schimbata si mestecată cu multe cuvente străine, ce le aflara numai in Europ­a,­­ atunci me dau, seau ne dâmu cu totii, platnici, si nu mai vorbimu de romanetatea romanului almentrea de catu câ de una metafora retorica seau paronomasia seca. Er’ de nu, — nu. ' Adecă, de nu, — atunci vomu stâ mortîsi pre lenga aceea, câ suntemu descendenţi direcţi ai Romaniloru seau colonieloru romane venite si asiediate in Daci’a incepandu de la Traianu; si vomu apara ro­manetatea romanului stricta, nec plus nec minus, ci nu­mai cumu a fostu candu au venitu Romanii in Daci’a, pentru câ mai susu nu ne intendemu; si nu vomu la­­sa deintru ast’a nece una iota; si vomu combate dein toate poterile opiniunile contrarie, de ne ar’ costâ catu ne ar’ costâ, macara si m­uli de — negrela. Asta e profesiunea credentiei noastre nationali arti­­olulu­i, si toti ce­ ne nu e de una credentia cu noi, este — ereticu. Inse si pana la alta ocasiune, candu vomu poté sei, ca mai esiste alta nationalitate pur sang in Europ­a pre lenga a noastra, au ca toate cele de astadi nu suntu de catu una mestecatura péle­ méle, se cautamu mai de a­­proape si la argumentele seau armele Criticului nostru, cu cari se apuca se ne surupe descendenti’a di­recta dela romanii lui Traianu, celu pusinu dein cu­riositate, câ se vedemu câtu talia de bene, pentru câ marturimu in coscientia, cumu câ după­ ce a recuno­scutii si d-lui, câ ori catu se vorbesca Eutropiu de stră­mutarea Romaniloru dein Daci’a in Moesi’a, buna­mite ca cumu ai trece dein Pestia in­ Bud’a, totu au mai re­­masu unii Romani in acesta? tiera ferice plena de auru si de sare, de nu alta, celu pusinu de sementia, —nu mai avemu nece unu interesu se mai scimu, ce s’atem­­platu cu Dacii, romanisatu s’au ori nu s’au romanisatu, nece ce s’au facutu celi­alalti romani, ce trecură preste apa, cu puntea le o stricase inca Hadrianu, de frica, ca nu cumu­va se fuga Romanii dein Daci’a in­apoi de unde veniseră, precumu apriatu ne spune Di­one Casiu seau Xifilinu in istori’a lui Hadrianu. Adeveratu, câ Hadrianu nu mai puntea o a stri­­catu, dar’ legiunile le a mai lasatu in Daci’a, câ se a­­pere pre bieţii colonisti in contr’a barbariloru, inse nu de buna voiia, ci numai pentru câ l’au spariatu unii a­­mici, dîcându, câ de vei parasi Daci’a siti vei trage a­­fara legiunile dein acea provincia, apoi cea ce va fi cu atati cetatiani Romani de acolo ? — Si se vedi ce omu stupidu a fostu Hadrianu, acelu geniu mare si cu mente, câ nu le a­sciutu astupă gur’a, si se le dîca. Nu a­­veti nece una frica, neintieleptiloru, câ dor’ si io am atat’a mente, câ scotiendu ostile se nu lasu pre colo­nisti in Daci’a, ci i-oi trece colea preste Dunăre im­­preuna cu legiunile si cu cele alalte trupe austriare, si voliu strică puntea de pre Dunăre, si va fi pace si vo­lia buna. Nu, nu le a sciutu astupă gur’a, ci a mai trenutu Daci’a si fara voli’a sa, si sia lasatu si legiunile acolo,— pentru câ nu a sciutu ce se faca apoi cu coloniştii. Cu toate cu aceşti colonişti, erau poate unii, cari totu mai scieau urmă şi drumulu pre unde au venitu, nu că nepoţii loru subtu Aurelianu. Cumu cu asia a fostu tota istorie a ne spune chiaru Eutropiu 1. VIII, cap. III., unde­ lu poate caută cene vrea, seau la P. Maioru in istori’a citata. Asia de ustoru eră a scote pre Romani dein Daci’a, după ce se asiediasera una data acolo. (Va urma.) Materialii pentru o programa a espositiunii din 28. Julin 1862 si pentru espositiunea insasi. (încheiere.) II. Cele esite din mani de barbati si de femei. 1. Metasa cruda, torsa si netórsa, colorata si ne­colorata. 2. Ceara curata fireasca sau albita. 3. Faguri intregi de miere. 4. Toate acelea plante patriotice, care se intrebuin­­tia la vopsita de torturi mai vertosii de lava in mai multe tienuturi romanesci, precumu si acelea plante si radecini, pe care barbatii si femeile nóastre le tienu din vechime a fi de aresicare leacu seu medicina, cum si acelea ce se credu a fi veninóse seu stricatiose, seu pentru oameni, seu si pentru vite, trimit­endu din fi­ecare cate unu esemplaru in natura, alaturandu-i numirile diverse si descriindu’i insusirile fiacarei plante, frundie, radecini etc. însemnare. Daca nu estimpu, celu mult din doi trei ani s’ar potea complini Fi­or’a intrega a patriilor.

Next