Gazeta Transilvaniei, 1870 (Anul 33, nr. 1-102)
1870-01-03 / nr. 1
raati“ si si „ alesi“ — 3 asesori de scaunulu protopopescu — n’au vrutu se subscria esibitele, conceptate in conferintia, catra diregatori’a politica. Unulu a remasu consecinte, doi au fostu celu pucinu miscati la subscriere. Ce se faci cu poporulu, daca „sarea pamentului si lumin’a lumei“ nu mai sara si lumina?! In comun’a Danesiu a introdusu tinerulu parceu evang. o scóla la tinerimea esita din scóla, in care se propună scrierea, cetirea, istori’a sasiloru, sciintie economico-rurali, cunosciintie despre articulii însemnati fie legile presente, si despre constitutiunea besericei etc. etc. Un’a atare scóla s’a infiintiatu si in Sighisiora, unde se propunu de 5 ori cate 2 ore pre septemana, asemenea obiecte, tinerimei si barbatimei romane, cu acea oserbare, ca aici s’a intreprinsu lucrulu de mireni, nu de preoti, si ca preotimea din Sighisiar’a privesce aceste conveniri ale poporului de „adunari desierte, unde se clevetesce si spunu minciuni“, esprimarea in beserica facla cu poporulu. (?!) Poftimu, a 9-a minune intra 19 suta de ani! Visitatiunea comuneloru nóstre besericesci din tractu a percursu pana la o comuna. Misiunea isra. d. Prota n’a fostu asta data pre usiera, caci pre langa compunere si ecsaminarea computuriloru besericesci, au avutu forte multu a se luptă cu poporulu in trebi scolarie. Ma după seri positive suntu si casuri, unde 2 dile n’au ajunsu, spre compunerea si ecsaminarea ratiociniului besericescu, ci s’au insarcinatu cu acelea preotulu si juratii besericei. Deca s’ar fi mai luatu la protocolulu de visitatiune cate o notitia si despre modalitatea agendeloru parochiali, ca protocóle de esibite besericesci si scolarie nu se porta in nici un’a comuna, ca ordinatiunile si circulariele archidiecesane s. a. scie numai a tóte sciutoriulu, pre unde suntu aruncate si rătăcite, ca de archive parochiali nu pote fi pomana, — apoi eră de lipsa timpu de 5—6 dile pentru un’a comuna. Mi se pare, ca organisarea besericeloru si presbiterateloru ardelene după stat. organ, s’a ordinatu printr’unu circulariu archidiecesaru (Nr. 771 dtp. Iuniu?) a. c. asia, incatu se se coresponda in viitoriu § 45, 62 din stat. organ, si se se poata admite pe Duminec’a Tomei la sinodulu eparchiale. Nu sciu, incatu este acesta organisare in eparchi’a nóstra efeptuita, caci diurnalistic’a nóstra n’a fostu pre ocupata de acestu materialii. Voru fi relatatu respectii doi. comisari, cari au fostu însărcinați cu acesta, poate, la locurile de susu despre starea lucrului, ce nu dele se sciu si publiculu? Poate dintr’alte protopresbiterate, dara din tractulu Sighisiarei inca nu! Ma suntu si altele inca, in care asemenea, pana astadi nu s’a facutu nici unu pasu in privinti’a acest’a, cu tóte, ca ocasiunea visitatiunei a fostu cea mai apta pentru acestu scopu, pentru ca asia se crutia parte spesele besericeloru, parte trapedulu, si ostenel’a comisariloru, si timpuluscumpu alu poporului. Ianuariu 1870 este la usia. Februariu la porta; parochiele si presbiteratulu nostru, ma, dieu, inca si alte, suntu neorganisate. Pentru ce au luatu congresulu nationalu §§ 45, 62 in statutulu organicu? Organele besericei nóstre subalterne suntu pro virtuose in proverbiulu seu, „ca inca avemu timpu“, si „la totu carulu de ale ajunge o măciucă a prostului“, dara in afaceri de aceste delte doua si trei topore archidiecesane. Daca nu se voru intrebuintia de susu mesurele cuviintiose, sub aceste auspicia va veni si Duminec’a Tomei, va trece si va veni ora si statut, nostru organ, se va odihni, precum multe alte ordinatiuni archipastoresci, in Domnulu. — X. si nesce pusetiuni insemnate facia cu pung’a flăcărui omu. Dreptu, ca e frumosu lucru cea ce dice Grelliu c. 10, c. 25: „Eximia est virtus praestare silentia rebus“, si mi ar’ placé că se lu potu ascultă si asta data, dar’ pre langa toate asta data nu potu tace. De si modesti’a domnului canonicu asi potu se o vatamu prin acesta — me voiu încercă totuşi a desveli numai trei pusetiuni, si acesta o făcu cu atatu mai alesu că se mai incete lumea cu strigările sale cele neintielese. Faptele domnului canonicu suntu recunoscute in publicu mai de multi ani, suntu cunoscute cu desclinire înaintea acelora, cari fura norociți a fi mai pre aproape de domni’a sa, nu punu inse numele pre chartia asta data, pentru ca pusu este acela in cartea vietiei eterne, unde si cele ascunse toate le dă tatalu celu cerescu la ivela. Faptele domnului canonicu pre terenulu scolasticu suntu cu multu mai cunoscute înaintea multora decatu se nu pota conchide cei celu cunoscu si la numele domniei sale in obiectulu de facta. Nici se cugete cineva, ca atata e totu din viati’a domniei sale, catu voiu se producu cu cele trei pusetiuni, venitoriulu va arată cele ascunse, si trecutulu e in stare se ne intarasca sperarea si mai tare in venitoriu, ci că dela aceste se conchidă fara parţialitate si la alte pusetiuni mai mici, ce se afla totu in acelu diurnalu, precum si la acele pusetiuni ce le a pusu domnulu canonicu mai innainte de 3 ani: „a) la unu omu, care -mi taia lemne, pre langa plata cuvenita, planganduse, ca n’are din ce se-si faca casa, si ca e silitu se intre era in slujba iobagesca, i amu daruitu că se si faca casa 100 fl.“ b) Suma care amu daruit’o de 4 ani incoce pre sum’a scolariloru seraci si altoru cărturari lipsiți de midiule ce face 1421 fl. c) La oameni cunoscuți si la neamuri totu de atunci incoace amu datu 1208 fl.éta acestea suntu cele trei pusetiuni din diurnalulu de indurare alu domnului canonicu! Nu amu folositu asta data nici o floare oratorica, pentruca nu suntu de lipsa cuventele imponate, unde vorbescu faptele. De s’ar află cineva, care se se indoiasca in cele produse, sperezu că venitoriulu prin altele asemenea va fi in stare că se lu aduca la credentia*). Aenobarbu m p. Trei iiisetiiinl din rubricele unui diurnalu de indurare alu unui canonicu romanu. In dilele acestea, avendu norocirea siarecelui de a potu intră pre furisiulu intre chartiele unui domnu canonicu romanu din Gherla, din intemplare -mi veni la mana si unu diurnalu de „erogatiuni in numele Domnului“, cosutu laolalta din cateva cele. In diurnalulu acesta erau insemnate faptele de indurare ce le facii domnulu canonicu in timpu dela 4 ani incoace si le tienea in ascunsu, standu mortisiu pre langa dis’a santei scripture, ca „ce dai cu drept’a se nu scia stang’a“. Deschidiendulu cu graba observai intre alte pre pagin’a scrisa din urma cam pre la midiulocu UNGARI’A. Diet’a se va reintruni in 14, candu se voru propune mai multe proiecte de lege si se crede, ca si legea municipale si de alegere pentru dieta. Diurnalele maghiare si chiaru si „P. Napló“ vorbescu cu multa ingrijire despre modulu, cum s’ar pote domoli torentele agitatiuniloru nationale si provoca tote partitele la strinsa concordia si pasire in contra. Nemultiumirile din confiniale militari croato-slavone si romane le făcu cea mai mare durere de capu, si la cei ce afla cu cale, că se se inadusieasca cu fortila prin armata maghiara, le e teama de erumperea unei revolutiuni, ale cărei resultate nu se potu precalculă; si de aici alţii dau consiliu, că se se corumpa persoanele cele cu influintia dintre antagonii naţionalişti. Se mai caiescu, ca si calatori’a Mai. Sale in Orientu o esploateza slavii — că midialocu de agitare, cumca intre Turcia si monarchi’a austriaca s’ar fi facutu aliantia spre asuprirea nationalitatiloru vecine. Foiele partitei ostasiesci din Vien’a inca sufla in spudi’a nemultiumiriloru regimenteloru confiniarie, si in „Magyar Állam“ bar. Józsika crede, ca in caus’a dalmatina se vede man’a camarilica îndreptată asupra egemoniei maghiare. In contra la toate aceste făcu provocare, că in toate anghiurile, cei dela putere, cna si toata națiunea, se se unnasca la o acțiune energica, la care se si provoaca fara a cugetă la concesiuni de drepturi perfectu egale pentru nationalitati, cari suntu midiuloculu pacei milenarie uuicu! — AUSTRO-UNGARI’A. Vien’a 8 Ian. Toti ministrii Gislaitanieisi au datu demisiunea la Mai, acesta o dechiaru primulu ministru Taaffe in sie *) De ce se refaci numele unui asemenea barbatu? Nu e d. prepositu Macedonu Popu? — Red. dinti’a comisiunei pentru compunerea adresei, in care se ceti si proiectulu de adresa. Mai. Sa a primitu dimisiunile fara a decide asuprale. Cuprinsulu adresei tiene la constitutiunea din Decembre, ea e o perifrase a curentului de tronu si arata calea de a recunosce dorintiele privitorie la cestiunea constitutiunei si a autonomiei tieriloru, precum si la aplanare, asteptandu dela regimu a deschide calea la o stare mai paciuita, inse numai prin modificarea constituționala! „Fara de a se lepădă de propria naţionalitate e deschisu drumulu la toate popoarele unite sub sceptrulu Mai. Tare pe terenulu progreseloru alu datineloru si culturei a avu unu campu catu de largu de activitate si de productiune pe calea legiuita“, suntu cuvintele adresei siale majoritatei comisiunei, care pana acuma nu se află in gura loru. Se asteptamu inse desbaterea adresei si decisiunea prea inalta. Facia cu majoritatea comisiunei se afla o minoritate serenissima, care in camera va dă pe facia înaltele ei tendintie. — Archiducele Albrecht, despre a cărui mana si in Dalmati’a vorbi ca Jozsika, a calatori tu la Franci’a, nu se scie, ca in caus’a diplomatica cu scrisore autografa, că respunsu la demonstratiunele pretinesei ruso-pruse, ori ca pentru cestiunea confiniatoru militari, fiinduca archiducele nu vrea a se da graniti’a la Ungari’a, ci a se tiene la imperiu, nu fara influintia.—Acum nu vru a fi de facia la deciderea cestiunei, dicu diurnalele. — Din sfera scientifica si literaria dela Bucuresci primiramu actele, pe care le reproducemu si noi, au că una noutate surprindietoria, pentruca planulu dlui Eliade de a da societatei academice una lovitura de mórte ne eră cunoscuta de multu, ci impartasimu acestea acte de smintela publica numai pentru că se damu si lectoriloru nostri ocasiune de a cunosce causa cea adeverata, pentru care societatea academica romana, pre langa cea mai curata vointia si silintia încordata a majoritatei membriloru sei, sub presidiulu dlui Eliade in trei ani de dile, a facutu relative atatu de pucinu; era insult’a ce arunca dn. Eliade in faci’a unei parti a natiunei romanesci inca o lasamu la apretiarea natiunei întregi. . . . Eca actele! „Domniei Sale domnului ministru secretariu de statu la departementulu culteloru si alu instructiunei publice: „Domnule ministru! „Că presiedinte alu societatei academice, pentru motive forte grave, inca din toamn’a trecuta, relative la numirea nouiloru trei membri, prin care s’au calcatu statutele, amu aratatu domnului fostu ministru, ca suntu decisu a-mi dă demisiunea din sarcin’a de membru si de presiedinte alu acestei societăți, si demisiunea fiindu dejă făcută, amu si anunciat’o colegiloru mei in ultim’a siedintia a sesiunei trecute, candu s’a celebratu apotepsea unui reposatu do ritulu unitu, la care n’au pututu asistă inaltulu nostru cleru si insusi domnulu ministru ce erau invitati, si din care crediu, după probele învederate ce amu, ca s’a si mai agravatu neinvoirea ce ecsista intre ministri. După staruinitele vnse ale domnului M. Cogalniceanu, pe care ilu consideramu că barbatu seriosu, fara a’lu prepune de coniventa la acelu scandalu, m’amu induplecatu a remane inca in aceea functiune pana la reinturnarea M. Sale prea inaltiatului nostru Domnu. Tăcu de modestie espresiunile multiumitorie pentru mine si fulgerante in contra altora ale domnului Cogalniceanu onorabilului meu colegu si discipulu catediu a dice. Eri in adunarea generala a deputatiloru din 17 Decembre si memorabile pentru mine, candu domnulu Cogalniceanu respundea, că ministru in grava cestiune a evreiloru, si candu că Unu preocupatu patriotu, si sentinela neadormita, dă neincetatu alarm’a, că se ne speriemu cu totii, si se luamu aminte aratandu, ca alianti’a, disa de sine israelita, este o putere; si pe candu eu abondandu in tote cate a fostu disu domni’a lui nefatigabilu in doue siedintie, aplaudiamu din anima candu dicea eesortandu-ne a ne dă man’a cu totii spre a congiură si a preintempină pericolulu; atunci candu mai repetă, ca aliauti’a israelita este o putere, eu spontaneu si din fundulu animei esclamatu cu convicţiune, ca nu este o putere, ci o