Gazeta Transilvaniei, 1871 (Anul 34, nr. 1-100)
1871-07-10 / nr. 54
Qazet’a eae de 2 ori: Mercurea si Duminec’a, Fai’a, candu concedui ajutoriale. — Pretiulu: pe 1 anu 10 fl., pe ‘/i 3 fl. v. a. Tieri esterne 12 fl. v. a. pe unu anu seu 2V3 galbini mon. amatoria. AimUi TL\X1\. Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru serie 6 er. Tacs’a timbrata a 30 er. de fiecare publicare. Nr. 54. Brasiovu 2210 in 1871. MONARCHIE AUSTRO-UNGARICA. Transilvania. Uuu respunsu! »Pesti Napló“ nuraesce partit’a romana autonomistica din Transilvania »agitatori reactionari daco-romani“, cari graviteza catra Vien’a si catra Bucuresci (cum in ambe partile?). Spre a nu întinde multa vorba, se analisamu aceste epitete din cuventu in cuventu. Agitatori! In state constitutionali, — ba si absolutistice, — ori cine are dreptu a lucra pentru binele patriei si pentru latirea convictiuniloru proprie intre marginile concese de legi; — noi respectamu legile; — ne ar’ paré inse fórte bine, candu unele din ele ar’ deveni catu mai curundu modificate, ca se potemu fi si noi in acordu cu ele. Cum potemu noi spre ecsemplu dice: Juru, ca privilegiulu finantiariu donatu conciviloru nostri secui (cu dreptulu de fertu beuturi spirituali) este dreptate pentru ceialalti conlocuitori transilvani; sau juru, ca legea electorale pentru Transilvania este dreptate pentru romani; juru, ca legea pentru nationalitati (ori mai bine disu, in contra loru) este dreptate pentru romani, — si din punctu de vedere generalu pentru statu, non plus ultra a intieleptiunei guvernamentali, ca adica toti aceia ce nu profesioneaza principiale depuse in ea, suntu ignoranţi, patrioţi rei reacţionari — St. Stefanu inclusive, juru, ca arbitriulu — si acesta inca unilaterale, prin care se incorporară Transilvania cu Ungaria, este dreptate pentru romani; juru, ca dlu Tisza a avutu dreptu, candu a disu in parlamentulu pestanu, ca toti acei romani, ce nu suntu de una opiniune politica cu dlui in privinti’a eschiderei natiunei romane, ca atare, adica ca corporatiune politica regnicolaria, dela afacerile publice de statu, se-si ie catrafusele si se se duca preste confinia juru, ca este dreptatea incarnata, candu bărbații de statu actuali, respingu pe romanii cei, cari nu cunoscu limba maghiara, din servitiale publice — de si altmintrea apti, — numai sub acestu titlu, era pe cei maghiari institite in regiunile administrative romane, fara ca aceia se scia romanesce, — ori se fia calificati pentru administratiunea publica; — se intielege, ca cele trei milioane de romani trebuie se invetia maghiaresce, deca voiescu a se folosi de beneficiale institutiuniloru publice, — sustienute de ei ca si de altii! juru, ca este dreptate pentru romani, candu pentru Bud’a-Pest’a se voteza cateva dugine de milioane pentru infrumsetiare, — pentru institute de cultura maghiare asemene, or’ pentru cele romane, — nemica si diumetate. Se potu cere acele juramente dela noi? — Nu! Apoi avemu totu dreptulu a lucru, câ aceste se devină in altu modu, mai conformu convictiuniloru nóastre. Reacționari! Cum nu? — Inse despre acesta amu mai vorbitu intr’unu Nr. alu »Gazetei“ . . . ., si ne tienemu de datorintia patriotica a fi »reactionari* in acelu intielesu alu cuventului Avemu si intre maghiari multi barbati eminenti, cari nu jura la tóte, ce făcu partitele maghiare din parlamentu in egoismulu loru celu neauditu in Europa. — Daco-romani! — asia este suntemu »dacort» mani*, — buna óra cum ai dice »csángómagyarok“, numire etnografica-topografica si istorica ; — la totu ce trece preste acésta nu suntemu noi de vina. — — Vien’a si Bucuresci! Ah! aici este ce este !! Eh bien! pentru ce se nu gravitamu noi la Vien’a? Spre a nu face concurintia oameniloru lui »P. Napló“? Noi cugetamu asia! — Voi deakistii si regimulu vostru ne asupriti politicesce; — apoi ori cine voiesce a scapa de asupriţi. In Vien’a residaza regele, — despre care voi diceti, ca este numai ecsecutoru vointiei majoritatei parlamentului, de candu s’a incoronatu, — despre în altu Care inse noi tienemu tare, ca nu va uita, ca suntemu si noi suditii lui, si ca de atributele coroanei se tiene si aceea a chiama pe partite la ordine devenindu ele in egoismulu loru pre asupritorie; — si va dice: »Justitia regnorum fundamentum!* Apoi de candu este crima in contra Austro-Ungariei a gravita la Vien’a? Noi amu fostu acceptatuconstitutiunea din Februariu* — voi maghiarii asemene, — numaia cu ceva garnitura nationala, — nu in folosulu poporatoru ungare — ci simpliciter in folosulu rasei maghiare, — o garnitura acesta, pentru noi destulu de acra. — In privinti’a gravitatiunei la Vien’a suntemu cuitu. Dar’ este crima a gravita la Vien’a, de candu a fostu Klapka la Berlinu ? — Promisu-va dlu Bismark domnirea absoluta preste romani — pe timpu mai indelungatu, decum sperati a o ecsercita in poligloata Austro-Ungaria ? Déca va promisu fia-ve de bine, — nóue ne remane mangaiarea, ca atunci vomu fi asemene, adica sclavi politici si voi si noi! In fine una întrebare colegului »P. Napló“! Ce ar’ fi astadi, — sau in viitoriu de voi maghiarii, candu dela Tis’a pana la Brasiovu, — ba chiaru pana la marea négra in locu de romani, ar’ locui germani ori serbi in majoritate ? — Sp. F. Itrasiovu 22 Iuliu 1871. Societatea academica romana e convocata la sesiunea anuale pe la de Augustu la Bucuresci. Membrii societatei voru postpune tóte, ca cu fiinti’a de facta se inaltie prestigiulu paladiului literaturei romane, uniculu bunu comune, pentru a cărui vietia, înflorire si prosperare, rogamu cerulu si pamentulu, ca se lucre neîncetatul Cu multa satisfactiune si bucuria primimu si scirea din Romani’a, ca camer’a, ma si senatulu a deslegatu caus’a strousbergiana asia, cum cerea demnitatea si interesele statului romanu. Non omnes fabios abstulit una dies. Se aflara anime romane si in camer’a presenta, in care bate pulsulu patriotismului cu caldur’a receruta, macaru de ar’ bate intocma si pentru scopurile inaliiarei românismului la cultura si prin ea la victi’a cea glorioasa condiţionată de ea. Tocma primimu despre acestu evenimentu urmatori’a corespondentia, cărei ei damu primulu locu pentru satisfactiune, cu tóte, ca si la noi se afla detentori de obligaţiuni strousbergiane cu diecile si sutele de mii, cari vise postpunu interesul privatu celui publicu si se bucura împreuna. Eca corespondenti’a, Bucuresci, Iuliu 1871. Credu, ca nu va fi de pucinu interesu pentru frații nostri transcarpatini de a cunosce si ei, cari se intereséza atatu de multu de sartea românismului, nu certele teribile si inversionate ce s’au ivitu la 5—6. c. in camer’a României in cestiunea Strousberg, nu lupt’a crâncena dintre membrii romani ai predisei camere si intre elementulu strainu, adusu, coadunatu de guvernulu presente, si pusu pe inaltimea tribunei romane pentru ... a insultă totu, ce este romanescu, a degrada națiunea romana in ochii străinului si a trada lui Strousberg toate fortiele ei de vietia materiale, dor’ de a cunósce triumfulu, ce a reportatu si astadata națiunea romana, care triumfu nu este numai o simpla resolvire a cestiunei grave strousbergiane in favorulu natiunei romane, der’ totuodata o cestiune eminamente politica. Era acele 2 dile de dulce suvenire pentru analele romane. Guvernulu basandu pe majoritatea creata, redicata de elu din mormentulu, in care se odihnea fanariotismulu, a redigeatu monstruós’a conventiune in causa caliloru ferate, Strousberg. Redigia apoi unu alu 2-lea proiectu totu atatu de defectuosu si periculosii posteritatei românismului, proiectulu de conversiune a obligatiuniloru strousbergiane ! Diu’a pertractarei, diu’a de 5 Iuliu sosesce ... o di de mare insemnatate! Barbatii romanesci, cari s’au stracuratu, in acesta camera s’au unitu in cugete si in sentiri, pentru a salva Romani’a de cursele inveninatorie, ce se tendeau romaniloru prin aceste proiecte, fia din pre multa afecţiune a ministriloru catra chefu, fia din necugetarea loru! Natiunea sta si astepta tremurandu verdictulu de moarte sau vietia. Discusiunile incepu. Guvernulu si ai sei sustieneau din toate puterile trecerea si primirea acestoru 2 conversiuni. Barbatii romani cu agerulu si bravulu romanistu Vernescu in frunte, suntu asta data la culminea chiamarei loru. Vocea loru, anim’a loru devenira mai puternice cu fiacare minutu alu discusiunei: geniulu românismului ii protegea! . . . Ei învinseră, conversiunea cestiunei Strousberg fu respinsa cu 62 voturi; conversiunea obligatiuniloru, contra tuturoru opintiriloru guvernului, cadiu si ea cu 59 contra 56 voturi! Guvernulu declara, ca este aplicatu a ecsecuta votulu a majoritatei, se pune deci la votu propunere si se primesce votulu minoritatei delegatiloru, adica »de a se estimă lucrările făcute, si a se plati de catra statulu romanu detentoriloru de obligaţiuni pretiulu ecuivalentu.“ Representantii romaniloru si ai patriei loru prin conduita loru demna si onorifica, au datu o suficienta lectiune ispititoriloru străini, ca naţiunea romana in midiuloculu celoru mai crude persecuţiuni, in midiuloculu celoru mai mari ameninţi ari inca va sei apara cu energia interesele si veritoriulu seu, ca a aratatu totu odata inimiciloru ei de su su si de do su, dela putere si celoru tereitori, ca încercările loru suntu si voru fi zadarnice. Ore convinsus’au baremu acum cei de susu, ca nu este acesta drumulu, ce va conduce la gloria!