Gazeta Transilvaniei, 1872 (Anul 35, nr. 1-101)

1872-08-05 / nr. 61

s’a insarcinatu comitetulu prin acea adunare, ca in cointielegere cu celelalte doue Asociatiuni romane — cea dela Aradu si cea dela Cernăuți — se în­treprindă toate si se faca toti pasii de lipsa pentru realisarea acestei dorintie generale. XIV. La initiativ’a dlui V. Romanu luata in adunarea gen. din Gherl’a in urm’a insarcinarei primite dela acea adunare comitetulu Asoc. a sub­­sternutu adunarei gen. din Siomcut’a mare unu re­­gulamentu pentru folosirea bibliotecei Asociatiunei, si adunarea gen. l’a primitu. XV. Totu in adun. gen. dela Siomcut’a mare s’a decisu a se esprime recunoscientia tutu­rora conlucratoriloru intru infiintiarea unui gim­­nasiu romanu in comitatulu Satumarelui proiectatu de inteligenti’a romana din acelu comitatu, — ofe­­rindu totu sprijinulu seu moralu in interesul ace­lui institutu, a cărui infiintiare s’a recunoscutu a fi necesitate imperativa. XVI. Totu in adunarea gen. dela Siomcut’a mare s’a primitu propunerea dlui L. Vajda de a premia carti de lectura pentru scelele poporali in­­tretiesute cu istori’a patriei si a natiunei nóstre, a strabuniloru nostri romani, cu enaratiuni din isto­ri’a naturale, cu istorie de combatatorie de viituri si laudatorie de virtuti, tóate cu ilustratiuni si cu icoane. XVII. Adunarea gen. dela Naseudu in 1870 in urm’a initiativei luate totu de d. L. Vajda in adun. gen. din Siomcut’a mare a decisu in urm’a opinarei comitetului a perenă memorie a barbatiloru romani mai destinsi si binefăcători ai Asociatiunei— prin asiediarea unui „Album“ de biografii si a unui registru alu numitoru aceloru barbati (carte de auru) insarcinandu comitetulu că se-si procure biografiele barbatiloru romani mai destinsi si candu va fi co­­lectiunea destulu de completa comitetulu se o pre­­senteze adunarei gen. XVIII. In adunarea gen. dela Naseudu s’a primitu mai incolo opulu d. I. Chitu intitulatu: „Viti’a cultivata“ spre a se dă tipariului, cu acelu adausu vnse, ca antaiu se se ingrigesca comitetulu Asoc. pentru stabilirea terminiloru technici in acelu opu, precum si pentru purificarea stilului si apoi opulu astfeliu completatu se lu substerna de nou adunarei gen. XIX. Totu in adunarea gen. dela Naseudu s’a decisu a se face passii cuviintiosi pentru schim­barea statuteloru in direcțiunea acea, ca si persoa­­nele morali ca membri ai Asociatiunei se poseda votu in adunările gen. ale Asociatiunei. — (Va unnu.) Legile Ungariei. Codificatiunea ei. Noi cari stamu pe terenulu cercumscrisu de dreptulu publicu alu Transilvaniei; noi cari nu voim­u se audimu de fusiune, de contopire, in starea in care suntemu aruncati prin forti’a magiore, nu amu avea din punctulu nostru de vedere nici in clinu nici in maneca cu legislatiunea Ungariei, ci ar’ fi se le­gamu asia cum vinu, se ne supunemu lom, ca si celoru ce venea prin absolutismulu au­­striacu. Dara fiinduca esti vecinu cu cu toti ve­cinii , si fiinduca înmultirea midiulaceloru de comu­­nicatiune inmultiesce pe fiacare de punctele de contactu intre unu poporu si altulu, intre una si ceealalta tiera, cauta se­te interesedi si de legile tieriloru vecine, cu care poti se ai a face in posi­­tiuni si casuri diverse ale vietiei. Preste acesta, vedemu bine, ca in secululu nostru oamenii, poporale, au si inceputu se mai lase din vechi’a pedanteria, din rivalitatea desierta acolo, unde ea nu are locu, si asia vene de imprumuta unele dela altele nu numai cate una sau alta lege, ci cârti întregi de legi (Codices). Itali’a superiore tiené codicele fran­cosia numitu alu lui Napoleon I. pana in diu’a de astadi si l’a tienutu sub totu tempulu domniei au­striace. Totu asia l’au tienutu staturile germane dela Bern. Codicii austriaci elaborati in dilele im­­peraturii Franciscu I. s’au intocmitu după acelasiu codice francescu ca după unu modelu. In anii acesti din urma senatulu imperale din Vien’a sim­­tiendu marea necesitate a unui codice comerciale si vediendu, ca in Germani’a se elaborase unulu prea bunu si se adoptase de catra toate statele germane, nici una nici alta, ilu adoptă si elu, era monar­­chulu ilu sanctiona, si asia acum austriacii inca au codice comerciale. Romani’a libera catu era se mai astepte, pana se-si codifice toate legile conformu ce­­rintieloru tempului moderaui si se le substitue ve­­chiloru compendie, care se făcuseră din mai vechile codici remase lumei din dilele imperatului Justi­­nianu. Lucrulu se simplifică sub Alexandru Ioanu I., ca se traduseră in partea cea mai mare (adica numai cu ore-si­ care schimbari) codicii lui Napo­leon si inca cu unu succesu, pe care la inceputu nu prea multi ilu astepta; pentruca daca astadi justiti’a mai lasa de doritu in Romani­a, apoi de­fectele aceleia provinu intru adeveru in partea loru cea mai mica dela legi, era in partea cea mai mare dela modulu cum se aplica si cum se controledia ecsecutarea loru. Asia dara ori-si­ cum, noi inca trebue se ne interesamu de codificatiunile, adica de redactarea legiloru si adunarea loru in cate unu singuru co­dice in Ungari’a cu atatu mai vertosu, ca Transil­vania adoptase după catastrofa dela Mohaciu unu codice compusu in Ungari­a, cunoscutu sub titlu: Verböczius illustratus, sive Decretum tripartitum Juris consvetudinarii inclyti Regni Hun­gariae a Magistro Stephano de Verböcz etc. confir­­matu de regele Vladislau in an. 1514, adica in­­nainte de acesta cu 358 de ani! Verböczi fusese pe atunci protonotariu la curtea suprema, lui i s’a comisu adunarea, compilarea tuturoru legiloru cons­­svetudinarie (obiceiu) care se observa pana atunci in Ungari­a. Verböczi­­si a implinitu misiunea in modu in adeveru feroce, compilatiunea lui a fostu unu adeveratu blastemu pe poporu. Atata codificatiune mai vechia au ungurenii. Austriacii au fostu introdusu codicii austriaci împreuna cu procedurele, dara in an. 1861 ungu­renii le trantira la una parte si substituira in lo­­culu loru­nesce compilatiuni inscilate in fug­a mare, aca asia, ca de claca, numai ca se poata dice, ca au scapatu si in acestu modu de nemti; inse candu a venitu treb’a la aplicare, a fostu vai de locu si mai multu vai de oameni, mai este si pana in diu’a de astadi. In Transilvani’a remasera pana in diu’a de astadi codicii austriaci modificati in catuva, numai procedur’a nu o schimbara ungurenii sub ministrulu Horváth, inse asia, ca acum este multu mai rea, pentruca in adeveru, pare ca ar’ fi unu farmera, de ministrii unguresci făcu fiasco unulu după altulu cu octroarile si chiaru, cu cele mai multe proiecte ale loru. Cu toate acestea, totu se mai afla si in Transilvani’a multi óameni cu capulu intr’o urechia, cari pretendu cu totuadensuri, cu codicii introdusi pe tempulu absolutismului se se arunce afara, se remane cu arasi numai cu Verböczi, cu Approbata ki Rákóczi cu Compilata lui Apaffi, cu statutele sasiloru etc. Óameni ca aceștia se păru a crede, ca a codifica semnifica totu numai atata, catu a lati la turte din care se făcu taliatiei. Dara daca vei arunca pe cele austriace, de unde veti lua pe altele? Dela ungureni? Apoi ca ei n’au mai nimicu, si ceea ce ar’ ave este foarte reu, nu se pote mai reu. Nu o dicemu noi acesta, nu, ci o au marturisitu si pana acilea diam­ele loru cele mai oneste de nenumerate ori, era mai de cu­­rendu dn. G. Vâradi suspina cu mare amaratiune in „Maaamaros“ Nr. 30 si după ce constata mai antaiu, ca in Ungari­a cestiunea interconfe- S i­o n a r­e inca nu este regulata, ca poporulu striga neincetatu pentru reform’a impositeloru (da­­riboru), ca instructiunea publica sufere in­­fricosiatu, ca legea electorale este rea, — apoi trece la propri’a codificatiune si marturisindu in faci’a lumei, ca pe acestu campu lipsescu mai tóate, apoi enumera diversele codici dicundu: Ne lipsesce unu codice penale si pro­cedura penale. Dara ce se faca tribunalele criminali fara acestea? Lipsesce si codicele civile, ora procedur­a civile este unu adeveratu chaosu, unu amestecu infricosiatu de mesuri contradicatorie. Legile cambiale si cele de concursu suntu forte confuse. Codicele comerciale lipsesce. Codicele de legi montaniste este ara si cum nu se afla in nici unu statu bine regulatu. Codice de legi politienesci si administrative nu este nicairi. Lege pentru lucrări publice in comitate si di­stricte inca lipsesce. Dara din toate acestea scăderi si lipse cea mai greu simtita este lips’a codicelui penale si a procedurei penale. Securitatea publica, dice dn. Vâradi, nu stă numai intru aceea, ca bandiţii seu inimicii perso­nali se nu te apuce si se nu te omoare si spoliedie din’a mare pe straja, ci fundamentu securitatei pu­blice este acela, ce numescu anglii la ei a casa Ha­beas corpus, adica libertatea personale si securitatea domiciliului facia chiaru cu auctoritatile publice. A­­cestu Habeas corpus in Ungari’a lipsesce pana in diu’a de astadi (si in Transilvani’a parte mare). In Ungari’a incepandu dela panduru si dela celu din urma juratu alu comunei pana la subprefectu (asia numitu solgabirau) si ajutoriulu lui, toti au prero­gativa traditionale de a pune man’a pe tene, a-ti trage palmi si pumni, a te léga din chiaru-seninu si a te arunca in cate una prinsere puturasa ală­turea cu toti r­iosii,­­precum făcură mai deunadi tocma si in Pest’a cu unu gentlemen anglu cu to­­tulu innocente. In Ungari’a mai poti ajunge in temnitia pe celu mai micu prepusu (suspicio), sau si numai aca asta, din capritiu, sau din ura si vindicta personale ori politica, precum s’a intem­­­platu cu numerati individi inainte si pe tempulu alegeriloru; ura daca -ti dă drumulu si te declara de innocente, cu atata si romani, de satisfactiune nu mai este vorba, pentruca ti se respunde: Bucu­rate ca ai scapatu,­­taci si -ti vedi de treba. Ave­rea răpită ti o mai poţi castiga, pentru drepturi răpite mai poţi lupta; nu este inse putere, ca se te poata indemnifica pentru inchisoarea ce ai suferitu pe nevinovate. „Arbitriulu, potestatea discretiona­­ria, despotica a judelui criminale nu are nicairi in Europ’a campu asia in largu, precum ilu are in Ungari’a. In tote statele civilisate legea are ce e dreptu, are­ si­ care latitudine intru a defini calitatea si marimea pedepsei; dara gradurele suntu pucine, doue trei, care se potu justifica totu din lege. Nu este asia in Ungari’a, ci acolo ai potu face scara de 100 de graduri. Unu tribunalu de instanti’a prima dictedia inchisóre de 1­2 de anu pe aceeasi crima, pe care altulu a dictatu trei ani, si suntu casuri, unde curtea de apel in a dou’a instantia a confirmatu ambele sententie. In codicile penali ale altoru tieri si popora civilisate se face distinctiune chiara intre crima, delictu, abatere (Verbrechen, Vergehen, Ueber­­tretung) si se definesce fiacare după ore-si­ care note caracteristice asia, incatu acilea judete n’are nici unu campu deschisa pentru ca se mi-ti sucesca le­gea si se o aplice cum va voii elu, se botedie de crima ceea ce este numai delictu, sau vice versa. Judelul ei remane numai aplicarea la casulu ce’i stă de inainte. In Ungari­a tocma din contra, abia este crima, delictu, sau abatere, asupra careia ju­decătorii se nu poata disputa ori­catu le va place, pentruca in lege nu’i afla difinitiunea. La toate acestea rele se mai adauga inca si alte mari blastematii. In Ungari­a poruncile de arestu se dau după plăcu; arestulu de cercetare se prelungesce pe tempu nedeterminata (prea adesea cu anii); era procurorul regescu (fiscali) „ca si unu profesu infricosiatu, investiga, persecuta, tero­­risedia si cu unu Catilina (notat ad caedem unum­­quemque nostrum“ (Mára, Nr. 30). Mai in scurtu, chiaru ungurenii recunoscu ca la ei libertatea personale este calcata in pu­iere, prin urmare, ca nici in acestu respectu nu este cu nimicu mai bine, decatu este sub ori­­si­care despotismu. De aici apoi urmedia prea fi­­resce, ca concetatianii se patda succesive ori­ce re­spectu catra legi ca acelea, dela care nu au nici unu feliu de protectiune. Acestea suntu modellurile, cu care ne imbita si la care ne invita Ungari’a, ora pe de asupra ne face presentu si voturile virili. — Brasiovn 16 Augustu 1872. Situatiunea politica interna in Austro-Ungari’a incepe a se face pe de ce merge totu mai seriosa. Lasamu la o parte laudaros’a contiepenire a parti­tei deakiane, care -si bucina in publicu triumfulu completu la alegerile dietei viitorie, cu tóte, ca usarea de ne mai auditele intrebuintiari de midiu­­lóce arbitrarie, contralegali, midiulóce de coruptiune si fortia, cu cari s’a incordatu a esi in majoritate, au implutit atmosfer­a de cele mai despretiuitorie convinceri, ca din alegeri cu fortie, promisiuni in­­instelatorie, cu coruptiuni si sireții nu se potu a­­stepta resultate de virtute, de dreptate si de pro­speritate pentru popoare; lasamu, ca după toate ace­ste nu se rusineaza une diurnale, a deduce, ca acum s’a doveditu din alegeri, ca toate opositiunile, ca si opositiunile nationalitatiloru suntu desaprobate de catra popore si ca toti canta acum osana celoru dintru inaltime. Trebue mare porţiune de nerusi­nare, ca se se pota unu assemene succesu trasu de peru t­mbra de convicțiunea poporului și a națio-

Next