Gazeta Transilvaniei, 1874 (Anul 37, nr. 1-95)
1874-09-15 / nr. 68
Amicii ordinii isi intorcu in vanu privirile lor spre guvernorulu federalu. S’a tienutu la Memfisu un meetingu mare, in care Jefersonu Davisu si alti oratori au exprimatu ororile loru pentru asasini. Adunarea, in resolutiunile sele, a cerutu grabnica esecutare a culpabililoru. Epistolele particulare sosite din New Orleans lasa a se presimți in curendu o exprosiune ale cărei consecventie ar fi incalculabile. Ambii guvernori ce se afla facla in facla suntu departe de a voi sa desarmeze. Trupele federale păru dispuse asta ca spectatoare la lupta care se poate deschide. Ras’a neagra, impinsa de diferitele idei, este mai provocatoare decatu oricandu. Este de temutu ca ’nainte de întrunirea Congresului un resbelu inversunatu se faca imposibile orice sperantia de conciliatiune. Daca presa se pronunția tare contra atentateloru particulare, ea se ridica si contra amanarii indefinite a reconstitutiunei politice a Stateloru meridionale. Ea face pe guvernulu din Washingtonu respundietoru de tóte desordinile ce amenintia Sudulu cu o decădere comerciale, industriale si agricola. Se poate spera, ca Congressulu se n occupa in fine de a pune obstaculu acestui resbellu de rase, care merge accentuanduse din di in di. Se intielege lesne catu de periculosa si dificile este acesta missiune. Spre a atacă reulu in originea lui, ari trebui se se modifice sufragiulu universalu impunendu alegatoriloru conditiuni restrictive. Dar’ cum se se depărteze libertăţile legislaturii si ale admistratiunii locale, năpădită de mulţimea libertatiloru, in virtutea legii celui mai tare ? Orisontulu e plinu de furtune. Resbelulu civilu partialu, nu se va generalisa ore? Acest’a e o perspectiva foarte trista.“ Cele de susu si totu trecutulu istoricu trebue se ne ie spitii de pe vederi, ca chiaru si candu s’ar’ lati si ar’ domină form’a republicana, petutindeni, nu mai e de speratu, ca pamentenii prin cointielegeri fratiesci voru potu reesi la perfecta egalitate in fapta cu suprematisatorii, pana candu nu se voru inaltia in cultura preste venetici; cultur’a e arm’a unificării poteriloru destrămate, si a domnirei prin poterea spiritului. Daca vremu se fimu considerați, se ne incordamu din respoteri a ne ajută noi noue la aventuri in tóte ramurile perfectiunei omenesci, ca altufeliu fii de fii voru remane totu mince in manele missionariloru de cultura. — Altufeliu se ne sufuriamu — de poporu fórte numerosu, imbracatu in vestimente serbatoresci, — betrani, teneri, de ambe sexurile,iesira spre intempinare, setosi a primi benecuventarile doritului seu archipastoriu. In marginea comunei Racoviti’a, pre la 5 ore dupa amedi, lu intempina tenerimea scolaria, cu preutulu locale in frunte, carele imbracatu in ornatele sacre cu S. Evangelia in mana, ei tienu un’a cuventare salutatoria, la carea Exc. Sa respunse cu tóta descendenti’a si afabilitateai cunoscuta. După aceaa, investitu in paliulu archiepiscopescu, pedestru inainta Exc. Sa catra baserica intre cântările tenerimei scolarie si sunetulu capaneloru, concomitatu crasi de poporu fórte numerosu. Sosindu in baserica, după ce se făcură rugatiunile îndatinate, Exc. Satienu unu cuventu fórte petrundietoriu si plenu de invetiatura, catra poporulu de facta, carele era fórte indesuitu, catu abia potea incape in baserica, urmară apoi rogatiunile prescrise pentru repausulu mortiloru si de deslegare. In urma, după ce visita cu rigore ornatele, vasele si cărțile sacre, si fiindu degia sura, trase la cortelulu destinatu pentru Exc. Sa in casele parochiale. A dou’a di demanati’a porni mai departe catra Porumbaculu de diosu. Eră in adeveru inaltiatoriu de aneme, a fi martore iubirei, pietatiei si veneratiunei firesci, cu care poporulu nostru scie se intempine si se primesca pre multu doritulu seu archipastoriu, carele nu crutia nece sacrificia, nece ostenele, spre a pote cercetă si mangaiă in faci’a locului pre fiii sei sufletesci, si a le aduce si imparti benecuventarea sa archiepiscopesca, invetiandu, luminandu si indreptandu pre poporu spre totu, ce este bunu, nobile si frumosu, si astfeliu dandu unu poternicu impulsu la planterea, consolidarea si propagarea culturei religiose morale, intelectuale si spirituale in poporulu nostru. Dumnedieu se parte in pace pre neobositulu archipastoriu, că se -si pota termină indeplena sanetate si fericire visitarea archipastorale intreprensa spre benele basericei, clerului si poporului seu credentiosu. — Unu martore occulatu. SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA. Siedinti’a dela 16/28 Augustu, 1874. Presiedinte: Dr. A. Fetu. Membrii presinti: N. Ionescu, V. A. Urechia, Al. Odobescu, G. Sionu A. Tr. Laurianu, los. Hodosiu, G. Baritiu, I. Caragiani, Al. Romanu, I. C. Masimu, P. S. Aurelianu. Procesulu verbale alu siedintiei precedinte nefiindu terminatu, cetirea lui s’amena pe siedinti’a viitoria. D. presiedinte invita pe membrii a trece la ordinea dilei si, fiindu ca D. Urechia avea cuventulu inca din siedinti’a trecuta, lu invita a intră in discusiune asupr’a revisiunii dictionariului. D. Urechia areta ca a cerutu cuventulu in siedinti’a precedinte in urm’a vorbirii D-lui Baritiu, parte pentru ca se simtiă obligatu de momentuositatea cestiunii in desbatere, dar’ mai alesu provocatu de vorbele D-lui Baritiu. D-sa declara ca n’a fostu in tiera candu s’a votatu, in 1870 (siedinti’a dela 4 Augustu) laude dictionariului elaboratu de comissiunea lesicografica. Acest’a bene se se scie. D-sa nu voiesce se intre in desbaterea asupr’a dictionariulu, caci nu o vede posibile, fara prealabile statuire asupr’a altui punctu, întreba dar’ pe societate, de intielege prin revisiunea dictionariului si p’a ortografiei, de care s’a servitu cu multa consecintia comissiunea lesicografica. D-sa crede, că întrebă, cum făcu alte academii in revisiunile dictionareloru respective, nu pote fi inutile. Eperienti’a societatiloru analoge, mai betrane, ne pote servi si conduce. Vedie-se cum a procedatu si cum precede academi’a francesa. Apoi Dsa citeza cateva din revisiunile dictionariului francesu după Ambroise- Firmin-Didot. *) A fostu unu tempu — nu de multu — academi’a francesa scria phantome, phantastique, phronésie, etc. Apoi a scrisu fara ph. si St. Beuve, in Nouveaux essais (Tome XI) ne spune ca au de gandu se scrie nimfe, fusie, diftongue. Auditi! Si noi scriemu pana si alfa be tu cu ph. alphabetu! Et l’étymologie? Va-t-on s’acrier, dit St. Beuve. Mais cette ótymologie, on s’en est bien ócartó . . . Et puis cette raison qu’il faut garder aux mots tout leur appareil afiu de maintenir leur ótymologie, est parfaitement vaine; car pour une lettre de plus oű de moins, les ignorants ne sauront pas mieux reconnoitre l’origine du mot, et les hommes instruits la reconnâitront toujours.“ *) Deca St. Beuve are dreptate in genere, ce se dicemu de noi, carii scimu ca suntemu datori a nu ingreună scrierea limbei cu litere paresite? Poporulu romanu trebuie se pasiesca rapede, forte rapede. Elu n’are tempu de perdutu că Francesti, cate 8—10 ani, că se invetie ortografi’a limbei sale. Liberalismulu, democrati’a ne ceru se nu facemu o limba scrisa, unu feliu de mistica scriere a limbei. Nu este a voi ignoranti’a d’a nu primi de esemplu duplicarea consoneloru ... Audi! Mai eri, aci se impută unui colegu din cei mai iluştrii gresieli de publicare, si voiţi că se impuneti asta flagelu poporului care trece clasele primare? Nu intru in detaliu) Aducu numai in trecutu acesta observare. Deca se va admite prealabile revisiunea ortografiei, voiu avea se ducu cu totu respectulu observatiunile mele in meritulu lucrului. Eu speru ca, ori catu de diverginte aru fi conclusiunile mele d’ale onor. comissiuni lesicografice, voiu fi ascultate, desi sciu catu de iritabile este filologi’» nu numai la noi, ci si in corporatiuni mai betrane. Mi-amintescu a fi cetitu ca Rayer-Collard, intr’o zi, nevoindu a primi introducerea in dictionariu a neologismului beser, esclamă: s’i entre, je sors! „De va intră, eu mi-iau pelari’a si esti, deca opiniunea mea nu va fi victoriosa!“ Dar’ rogu se aborda cu cestiunea prealabile a ortografiei,^ cum se face de orice academia, candu e vorb’a d’o noua editiune a dictionariului seu. Cum se procedemu? Amu sustienutu cu D. Odobescu se se alega o comissiune care se faca revisiunea. Si in acestu casu esperienti’a altoru corporatiuni e utile. Academi’a francesa, la a trei’a editiune (1740), intrata mai de demultu in discusiunea simplificării ortografiei, schimba, după neterminate desbateri, ortografi’a vorbeloru că accroiste (accroître) advocat, apostre, bienfaicteur, abysme, laiit, etc., etc. Dar’ vediendu ca lucrulu merge anevoia, si de-lega poterile nu unei comissiuni, — cum, pentru mai mare garantia, ve ceremu — ci unui singuru membru, lui Glivet. Acést’a intr’o epistola catra presiedintele academiei (1 Ianuariu 1836), dicea: „a propos de l’Académie, il y a six mois qu’on delibére sur l’ortographe, car la volonté de la compagnie est de renoncer dans la nouvelle édition de son dictionnaire, à l’orthographe suivie dans Ies éditions précédentes. . . . mais le moyen de parvenir à quelque espace d’uniformité? Nos délibérations, depuis six mois, n’ont servi qu’à faire voir qu’il etait impossible que rien de systématique partit d’une compagnie. En fin, comme il est temps de se mettre à imprimer, l’Académie se determina hier à cet égard.“ Vedeti? . . . Si vreti se crediti ca noi o se fimu mai in stare d’a ne pune toti de acordu desbatendu stante pede vorba după vorba dictionariulu? Nu ve prepuseramu unu barbatu unicu, ci o comissiune, pentru mai multa garantia, si aceea comissiune se ne aduca propunerile sale inca in sesiunea acest’a asupr’a ortografiei. In tempulu candu pana si Francesii, cari si-au consacratu ortografi’a prin atatea secte gloriose literarie, se gandescu si lucra spre a-si simplifică scrierea; atunci, candu s’a creatu societăți cu mii de membrii in Franci’a si Svitier’a, cari impingu academiele de limba din resputeri la simplificarea ortografiei, caci chiar’ publica cârti cu ortografi’a cea noua; nu in acestu tempu amu trebui — repetu ceea ce disei — se negligemu cestiunea ortografiei. Trecandu apoi la partea a dou’a a cuventarii sale, D. Urechia areta ca nu merita se fia lasatu *) Observations sur l’orthographe franesaise. Din scaunulu Sibiiului in 22 Sept. 1874. In 21 Septembre Excelenti’a Sa d. archiepiscopu si Metropolitu Dr. Ioanne Vancea trecu prin Sibiiu spre a intreprende visitatiune canonica in vicariatulu Fagarasiului. Sosindu cu trenulude demanetia la Sibiiu, fu intempinatu la gar’a drumului fieratu, de unii dintre inteligenti’a gr. cat. din locu. Exc. Sa trase la otelulu Neurihrer, de unde după scurta pausare porni catra vicariatulu Fagarasiului, concomitatu de cativa dintre inteligenti’a din Sibiiu pana la Vestemu si de unii pana la Racoviti’a. In trecerea sa prin comunele tienetarie de protop. gr. cat. alu Sibiiului, Exc. Sa fu intempinatu si beneventatu de călăreţi si poporu cu preotimea in frunte. In Vestemu visitu, baseric’a si scól’a, cu care occasiune rosti cuvente dulci si mangaitorie catra poporulu adunatu in numeru frumosu, apromitindu, ca ajutandui Dumnedieu, va face visitatiune formale si in parochiele tienatorie de protop. Sibiiului. Trecandu catra parochiea Bradului, fu intempinatu si beneventatu de parochulu din Secadate, carele lu asceptu in fruntea unui numeru de poporu, călăreţi si pedestri. In marginea comunei Bradului nu mai intempina un’a deputatiune din Racoviti’a. Trecandu Oltulu si ajungandu in comun’a Avrigu, asemenea fu felicitatu in numele celoru presenti. Exc. Sa respunse in terminii cei mai parentiesci si mai cordiali, la toate cuventarile de beneventare. Pr’ matronele si fiicele romane i prededera cununi de flori, dreptu semnu de bucuria, amare si reverintia firasca. Continuandusi calatori’a catra Racoviti’a, parochia tienatoria de vicariatulu Fagarasiului, concomitata de unu banderiu de călăreţi, in apropiarea comunei fu intempinata *) Nouveaux essais, p. 216.