Gazeta Transilvaniei, 1876 (Anul 39, nr. 7-100)
1876-04-22 / nr. 31
suntemu mai înclinati a crede, ca primulu ministru maghiaru n’a facutu alta cu anuntiarea acestui evenimentu funestu, decatu a constatatu starea adeverata a situatiunei financiari in Ungaria. Cu asemeni cuvinte, cari sgudie din temelie creditulu statului, nu se poate jocă unu ministru presiedinte. Ele trebue se fia adeverate si trebue se fiu constatatu si aceea, ca catastrofa nu se mai poate evita. — Vomu mai vedé. Mai înainte de ce vomu fi inse in stare a comunică vreunu resultatu positivu in acestu respectu, trebue se ne restringemu la simpla înregistrare a scririloru si reporturiloru diferite, relative la stadiulu actualu alu negotiatiuniloru. O depesia telegrafica dela Vien’a spune, ca in decursulu septemanei trecute nu s’a tienutu nice o conferintia sub presiedinti’a Domnitoriului, ci din contra s’au tienutu conferintie intre ministrii maghiari si austriaci, cari inse n’au dusu la nice unu resultatu. Ministrii presiedinti de ambele parti au insarcinarea de a informă pre Domnitoriu necontenitu despre decursulu negotiatiuniloru. Totu prin depesia telegrafica se anuncia, ca impacatiunea nu se va potu inchia, si pentru aceea cabinetulu lui Tisza va fi necesitatu a-si cere de nou demissiunea. O epistola din Pest’a, publicata in diurnalulu officiosu „Correspondinti’a provinciale* din Yien’a scrie intre altele, ca in Budapest’a sa’u formatu trei fractiuni cu diferite aspiratiuni, si anume unii, astă numitii separatiști, voiescu, că Tisza se-si de demissiunea, deca nu va fi in stare a esoperă mai mari concessiuni, alții din contra ceru, că impacatiunea se se încheie si numai pre basea concessiuniloru esoperate pana acum; in fine alții, si anume membrii fideli ai vechiei partite deakiane pretindu, că darea de consumu se fia comuna si apoi pe basea acest’a se se faca nou’a impacatiune. Spre acestu scopu vechi’a partita deakiana va esi din castrele guvernului actualu, se va aliă cu opositiunea conservativiloru si va formă unu nou cabinetu in frunte cu Sennyey, Bittó, Szlávi. O telegrama dela 1. Maiu ni aduse scirea tocmai candu incepussemu a nu mai avé nice o sperantia, ca adeca ministrii maghiari si-au presentatu inca Sambeta ultimatulu in manile Domnitoriului, care apoi Domineca l’a comunicatu cu ministeriulu austriacu. Prin urmare se cr ’o, ca impacatiunea va fi deja pana astadi fapta împlinita. — Inregistramu deci si acest’a scrie astă, precum o primiramu, fara a o mai comentă, caci adi, mane va trebui se primimu reporturi mai positive despre starea, lucruriloru. — Totu acesta telegrama ne mai aduce si alta scire noua, si anume ne spune, ca in 9. Maiu Maiestatea Sa imperatorele austriacu, insocita de contele Andrăssy, va merge la Berlinu, unde va veni si imparatorele russescu cu cancelariulu seu spre a se intielege despre pausa orientale. Insurrectiunea in provinciele turcesci face progresse totu mai mari. Bosnia se afla acum, după ce s’a rescolatu si poporatiunea catolica din cerculu Travnicu, in deplina activitate si se observa in tóte mișcările insurgentiloru o unitate in aceea, de a pune man’a pe Seraievo, capital’a Bosniei. — O scrie telegrafica a diariului »Pester Lloyd a dice ca in ciocnirea dela Grahova insurgentii avura deja optu tunuri, pre cari le-ar fi capetatu, dela Serbi’a trecu necurmatu bande armate in Bosni’a, cari apoi omoara, ardu si devasteze. In tempulu din urma, cam in cursu de vr’o doue spre diece dile s’au prefacutu in cenusia vr’o 136 de sate. Insurgentii urmeaza esemplulu lui Rostopciiu, si voiescu se nu lase se esiste nimicu, ce ar poté se fia turciloru de folosu. Turci’a a conchiamatu la arme pre toti mohamedanii, cari sunt numai capaci de a portă arme, si a voitu se pedepseasca pe Muntenegru pentru ca a partecipatu la rescoala cu vro siepte mii de feciori bine armați, inse poterile europene au intervenitu si au opritu pe Turci’a de a atacă Muntenegrulu si prin acest’a a provocă la resbelu si pe Serbi’a. In urm’a acést’a guvernulu turcescu a decharatu, ca renuncia la ide’a de ofensiva si-si aduna truppe la Scutari numai spre scopulu defensivei. In depesi’a acest’a, ce guvernulu turcescu a adressat’o catra representantii celor trei poteri coaliate se dice, desi nu tocmai directu, ca ar fi bine, daca i s’ar da Turciei unu ajutoriu directu intru sugrumarea revolutiunei si asia face o fina alusiune la servitiele, ce Russi’a le-a datu Austriei in 1849, spre a suprime revolutiunea unguresca. Din Serbi’a se comunica, ca duoi cetatiani de acolo au donatu 210 mii floreni spre scopuri de resbelu, si ca chiaru si femeile ’si donóza orna mentele spre acestu scopu. Bucuresci 17/29 Aprile. (Fa bine si asteptareu). Pe candu chronicarii dilei aduna si publica scirile mai multu efemere din presentu, pre candu óamenii politicei alerga intre dealulu mitropoliei si intre bulevardulu academiei in susu si in diosu că se asculte, colo desbaterile din camera, din cace ale senatului, eu me voiu ocupa de una cestiune ce trebue se interessedie pe toti romanii din tóte provinciile locuite de acestu poporu. Vreu sedicu: despre simpathiile si antipathiile ce domina intre romanii din diverse provincii si diverse classe ale poporului. A sositu tempulu — daca cumuva nu a si trecutu — că se ne tragemu in acesta materia delicata unu computu exactu unii cu altii. Precum este adeveru cunoscutu de toata lumea, ca slavii bulgari si slavii serbi in simpathisedia unii cu altii, ca maghiarii din Ungari’a -si bătu jocu de cei din Transilvani’a, ca slavii poloni si slavii ruteni se urescu din sufietu si traiescu in discordia secularia, ca germanii din Bavari’a nu potu se sufere pe germanii prussaci, intocma este de adeveratu, ca romanii din Moldova nu au simpathia catra romanii din Ardealu, era romanii din Munteni’aurescu pe ardeleni, óra candu ii audi pronuntiandu cuventele »fraţii transilvăneni“, li se pare mai multu, ca o dicu in sila, sau in ironia decatu inadinsu si din vreo convictiune. Acesta regula o asiu pote illustra cu sute de exemple, incependu tocma dela Georgia Lazaru sau si înainte de elu, si venindu pana incoce la casulu lui Titu Maiorescu din arna trecuta. Dera unde incape unu volumu collectiune de exemple in cadrulu unei conversatiuni pe 4* de ora? Eu nu asiu catedia se affirma, ca acea ura ar’ fi naturala, catu mai vertosu effectulu educatiunei si alu unoru traditiuni mai multu fabulose decatu istorice, ora in catu ar’ fi totusi naturala, apoi te-ai poté remasi pe 90 catra 100, ca ea provine din amestecarea sângelui romanescu cu altulu strainu, sau ca individii la cari se manifesta urma catra romanii de preste Carpati, suntu totu nisce venetici de preste Dunăre sau si de preste Prutu, ori chiaru din Asia, inca si turci, tatari, arabi, persiani, tocmai evrei botezaţi si apoi româniţi. Este lucru celu mai firescu că individi si familii de origine asta de problematica se urasca din sufietu pe romanii ardeleni sau banatieni, cari satui si amariti pana in rinichi de persecutiunile străine suferite in patria loru, vinu aici că se desfasiura stindartulu românismului si se strige in gur’a mare, ca acesta tiara trebue se fia si se remana in veci romanesca proprietate numai a romaniloru, era cei cari nu simtu romanesce, ci „strainesce,“ se se intorca de unde au venitu. Se intielege usioru, ca unu limbagiu că acesta vatama de mórte in drópt’a si in stang’a, va mai vetama si pe viitoriu totu asemenea. Totu asemenea inse revólta si pe romanii de preste Carpati, candu -si audu dela aceiasi străini immigrati: „Nu taci ungurene veneticu? Afla ca aici esti in tiar’a nóstra.“ Pre catu limbagiulu romaniloru transcarpatini numiţi aici in batjocura „ungureni“ este in asemenea caşuri lipsitu de orice tactu si prudentia a tierei, pe atata strainii veniţi de preste Dunăre, din Russia si din Asia suntu in aceleaşi caşuri impertinenţi, neruşinaţi, cumu ai dice pe slavonesce, obraznici. 'Mi aducu aminte, ca „Gazet’a Trans.* niciodata nu a vorbitu in favoarea trecerei romaniloru de preste Carpati in Romani’a si ca la mai multe ocasiuni a mustratu in cuvente tari pe aceia, cari -si parasescu patri’a loru natala. Căușele nu le-a spusu, dara ele suntu peacia, oricine le poate vedé. Dara totu asia este adeveratu, ca Romania are trebuintia mare celu pucinu inca de 100.000 de romani de preste Carpati, cari că si in trecutu, se se impartia in diverse regiuni ale tierei, precum este impartita alta suta si mai bine de mii pe sub palele muntiloru, pe Ialomiti’a pana in Dunăre, in Romani’a mica si in Moldov’a. De unde se mai de Transilvani’a si Ungaria României inca 100 de mii romani curati, candu nu ajungu nici acolo, si candu acele tieri cu pucinu suntu populate mai desu decatu parte mare a României? Lips’a de numeru mai mare alu elementului romanescu a fostu simtita totu-deauna de romani, nici-odata inse că tocma in dilele nóstre. Cu atatu mai amaru trebue se dera pe orice romanu adeveratu persecutiunea pornita de nou din partea unora mai alesi aici in capitala in contra „ungureniloru“ sub unu pretestu prea de nimicu. Ati observatu si DV., ca in sessiunea de astaerna a camerei intre alte argumente, cu care fu combatutu fostulu ministru Titu Maiorescu, unii deputaţi ei plesniră in facla si lipsa de impamentenire (indigenata). Departe de mine, că se apara activitatea ministeriala a lui Titu Maiorescu, ci tocma din contra, de ar’ fi statu in poterea mea m’asiu fi lungitu in calea sa catra foteliulu de ministru inca si atunci, candu asiu fi sciutu bine, ca densulu se va alege celu mai bunu din toti ministrii de instructiune publica din Europa; asiu fi facut’o acesta din cause grave. De aici inse nu urmedia, ca cutarul deputatu ei este permisu a se folosi de midiulece cu totulu neleale in contra adversariului seu, nici a propaga in gur’a mare opiniuni absurde si ridicole despre romanii de preste Carpati, spre a irrita de nou spiritele in contra loru, pentru că mai la urma se-mi asa dn. directoru N. N. cu dn. literatu X. Y. si se pretenda, că toti ungurenii se fia dati preste hotaru, precum pretendea înainte cu cativa ani si cei dela „Trompeta Carpatiloru* sub alte preteste de propaganda, de „missionari* asia si pe din colo. Si ce rele au facutu acestei tieri romanii „ungureni,“ pentru că se fia tractati in modu asia brutale? Candu vreodată aceşti romani au venitu că se ie fetele boieriloru si cu acele averile loru spre a le dilapida si a repune familii întregi? Candu romanii ardeleni că emigranți politici au cerutu si luatu subventiuni dela tiara că grecii, că polonii, că maghiarii? Candu au formatu ei pre territoriulu romanescu bande revolutionarie că grecii si că bulgarii? Li se scotu ochii la toate ocasiunile cu anulu 1867/8. Asia este, atunci cativa teneri lipsiti cu totulu de orice esperientia au cadiutu in cursa pusa loru si la asia numitii „Rosii” de catra d. de Bismark, cu scopu de a da de lucru Austriei. Adeca acelu barbatu de statu se folosise de aceasi manopera, de care s'a folositu si Napoleonu III in an. 1859, candu a comissu lui Alexandru Ioanu I că se intre nesmintitu cu oste in Transilvania. De candu lumea, omenii si mai alesu tenerimea au cadiutu si va mai cade in asemenea curse; dara pentru error ale catoruva individi numai nisce barbari voru sta se pedepsesca populatiuni sau classe întregi de oameni. Are dreptate dn. Boierescu, candu dice ardeleniloru: Nu ve amestecaţi in afacerile noastre politice, pe care nu le cunosceti, si nu ne faceţi de ura cu gubernulu tierei, din care veniţi, ca nu sciţi ce faceţi. Vedeti-ve fiacare de vocatiunea voastra, si atunci sunteti bine veniţi. — Este inse adeverata insulta, candu deputaţi si professori declara de strainu pe Titu Boierescu, alu cărui părinte fusese chiamatu aici că professoru înainte de acesta cu 40 de ani, adeca in a. 1836 si a cărui mama s’a trasu totu de aici, din familia Popasu.