Gazeta Transilvaniei, 1877 (Anul 40, nr. 1-102)
1877-05-05 / nr. 34
„Gazet’a“ ese de 2 ori. Joi’a si Dumineca, Fai’a, candu concedui ajutoriale. — Pretiulu: pe 1 anu 10 fl., pe 1/ 3 fl. v. a. Tieri este de 12 fl. V. a. pe unu anu seu 21/2 galbini mon, sunatoria, inulaL. Se prenumera la postele c. si r., si pe la DD. corespondenti. — Pertru serie 6 cruceri v. a. Tacs’a timbrata a 30 cf. val. austr. de fiacare publicare, Nr. 34. Brasiovu 1614 Maia 1877. Telegramulu „Gazetei Transilvaniei“. Nasendu, 15 Maiu. Dovediedi si cinci insi felicitară pre VIMOTHEU 11 IM II 11 astfeliu: „Discipulii si toti adoratorii Te felicitedia la diu’a onomastica si de intemnatate istorica nationale, dorindu’ti multi fericiti ani, reînnoirea poteriloru spre mandri’a sciintiei si salutea natiunei!!!“ — In Brasiovu inca s’a serbatu diu’a numelui marelui nostru barbatu Xiniotieil Chipuriu intr’unu cercu de adoratori ai fapteloru si opurelorursale pe campulu culturei si alu reinnaltiarei valoarei nationali romane. Se traiesca multi ani Ciceronele nostru!!! Red. Starea fonduriloru bisericesc! si scolastice ale religiunei catholice din Ilugarita. (Capetu.) Venitulu episcopiei gr.-catholice dela Oradea este multu mai mare decatu alu mitropoliei dela Blasiu, era diecesea este multu mai mica. Gumu se poate, ca după 100 de ani ai esistentiei sale acea diecese se nu’si aiba seminariu propriu de theologi, si se’si creasca pe toti candidații de preoţia numai in seminarie r.catholice curatu maghiare? Alte episcopii atatu greco-catholice, catu si grecoorthodoxe resaritene, fundate asia dicundu, numai deunadi, au si infiintiatu seminarie, pentru ca celu pucinu clerulu se fia educatu romanesce, se cunósca perfectu limb’a poporului, se fia aparatu macaru acesta de prasile a cea veninósa a renegatiloru, unelte de ieniceri ale tiraniei. Romanii dela Oradea mare ar’ fi potutu lua de multu esemplu dela romanii din Banatu si din diecesea Aradului, ce insemna a se demitte unu popom cu altuia de alta limba si de a f1u caracteru in comuniune religioasa, mai stricta, mai multifaria, decatu este cea pura dogmatica. Cu ocasiunea nouei migratiuni a serbiloru din Turcia pe timpulu pacei dela Carlovitiu sub imperatulu Leopoldu I. (1699) conductorii acelei colonii in cointielegere cu populatiunea serbesca vechia din Slavonita si Banatu se sciura folosi de inpregiurari si in pretiulu ajutoriului armatu ce’i dedesera densii contra turciloru in cateva campanii, scosera dela acelu imperatu diplome si privilegia de mare importantia pentru religiunea si nationalitatea loru. T o cma pe atunci biseric’a orthodoxa romanescu cu clerulu seu din Transilvani’» si Banatu se afla ingenunchiata sub loviturele brutali ale domniei calvinesci sustienute de Poarte a ottomana. Preste acésta, fiindu-ca Banatulu Temisioarei a mai remasu sub domni’a turceasca pana in an. 1718 (pacea de Pasarovitiu), populatiunea romanéasca, desi in parte mare trasa la munţi, gemea totusi sub jugulu duplu si nu potea face nimicu, necumu pentru nationalitatea, dara nici pentru biseric’a loru. Asia acele timpuri si inpregiurari au fostu de natura, ca se ajute pe serbi a’si consolida si regula celu pucinu biseric’a si ierarchi’a, era pe romanii din Banatu si Ungari’a se’i faca a cauta cu doru si dorere la prosperarea celor’a si a cere pentru sine si celu pucinu conditiuni analoge de esistentia. Ce a fostu mai naturale, decatu se se dica romaniloru : „Sunteti de aceeaşi lege cu noi, veniţi sub scutulu diplomeloru nóstre si ve supuneţi la hierarchi’a nóstra, ca se vedia mai bine, se fiti aperati si de proselitismulu furiosu alu iesuitiloru.“ Clerulu romanescu a ascultatu, s’a supusu, precatu se pare necondiţionata, era prin aceea si-a datu si pungile sale si ale poporului romanescu la dispositiunea clerului serbescu. De aci incolo consecentiele fatali le vediuramu si pipairamn noi insine, caci ele durara in partea loru cea mai mare pana in anulu regeneratiunei. Toate episcopiile, cele mai multe protopopiate, cele mai grase parochii curatu seu in marea loru majoritate romanesci, ocupate numai de serbi; scule seu nici unele, seu curatu serbesci; seminaria serbesci, la care inse tineri romani se primiea numai din gratia ; limba romanesca persecutata pe moarte si batujocorita in modulu celu mai brutale, ceea ce se cunosce pana in diu’a de astadi in multe familii romanesci din Banatu, carora le este mai indemana a vorbi serbesce decatu romanesce; simoni’a cea mai nerusinata, latîta preste totu derulu si prefăcută ciumu amudice, in a dou’a natura , millioane acumulate la Carlovitiu din crunt’» sudare a poporului romanescu, in fine agoni’a nationalitatiei. Aceste insera fructele comuniunei mai stricte, decatu este cea dogmatica, a romaniloru cu serbii. Gloria aceioru barbati martiri carii, mai antaiu cu 60 de ani in Aradu, apoi dela 1848 incóce in a 11 óra vedinta supremulu periculu si desrobira pe romani de serbi. De altumentrea esemplulu acesta funestu si rusinatoriu nicidecumu nu sta isolatu, elu se vede repetatu de nenumerate ori in istori’a omenirei, in istori’a politica si eclesiastica a poporatoru, si este unu argumentu vigorosu pentru aceia cari tienu, ca nu totudeauna esistentica nationale este aparata prin religiune, ci ca sunt destule casuri, in care ceea este esterminata prin acesta. Lectorii vor binevoi a nescusa pentru aceasta escursiune făcută asupra fonduriloru romano-catholice, indrta ce voru cauta bine la cele ce se petrecu inoregiurulu nostru pe fiacare di, cu persistentia si cerbicia inversiunata. Resbelulu. Dopa bombardamentulu dintre Calafatu-Vidinu a urmatu curendu altu bombardementu intre Olteniti’a si Turtocai’a. Precumu la Calafatu, asia si la Olteniti’a tunurile romane au fostu triumfatorie. Acestu faptu ni-lu constata insusi dlu Cogalniceanu, celebrulu diplomatu romanu ii actualu ministru alu afaceriloru esteme, care in discursulu seu pronunciatu cu ocasiunea interpellarii deputatului Stolojanu in privinti’a atitudinei guvernului romanu in faci’a evenimenteloru din Orientu, a disu intre multe altele: „Candu am vediutu bombardarea turcesca, ni-amu disu si amu fostu detori a dice „trebue se ne aperamu*, si fiindu ca Turcia se declara cu noi in stare de resbelu, ei bine, ne punemu si noi in stare de aperare, in stare de resbelu. Amu ocupatu Calafatulu; tunulu Vidinului a bubuitu si tunulu Clafatului a respunsu. Amu tramisu trupe la Olteniti’a, acestea fiindu atacate din Turtocai’a, amu bombardatu si noi la rondulu nostru si amu arsu o parte din Turtocai’a. Deci la intrebarea, care are se fia atitudinea nostra ? s’a insarcinatu a respunde tunulu romanescu dela Olteniti’a si dela Calafatu. . . Fiti securi, ca Domnitoriulu si guvernulu seu, apoi armat’» plina de focu, care arde de a primi botezulu de sânge, precumu si tiar’a intrega, voru fi in stare de a da Turciei respunsulu ce i se cuvine.* Acestu primu successu alu armeloru romane a catranitu si mai tare pe bunii nostri amici, pe domnii unguri, cari acumu striga si mai multu in diurnalele loru, ca Austri’a se nu mai parda nice unu momentu de a intră in acţiune, caci Romani’a nu glumesce cu planurile ei referitorie la infiintiarea Dacoromaniei. Candu vedemu pre fraţii unguri, ca se radiema totu in spinarea austriaciloru, atunci vrendu nevrendu trebuie se credemu, ca dinsii n’au nice o incredere in fortiele loru proprie. Nu de multu se faliau in gur’a mare, ca vr’o cateva batalioane de honvedi de ai loru au se bage in Dunăre toata ostea romana, astadi inse se dau de golu cu acei honvedi, pre cari chiaru ei nu-i mai baga in séama, ci toata mentuirea loru si a turciloru o astepta dela armele oastei austriace. Inse cercurile superiori ale acestei armate nice nu vreu se scia de dorinttele necalificabile ale unguriloru, deorace monarchie nu este atacata nice in intregitatea sa, nice in alte interesse vitali ale sale. Din contra, deca s’ar amestecă in resbelu de dragula turcului, atunci ar’ poté insasi se-si causedie perirea. — Unu singuru diurnalu „Tageblatt* din Sibiiu este, care scia se apreciedie fara patima aceste acte ale artileriei romane. Acestu diurnalu scrie: „Retragerea beterielorn turcesci din Turtocai’a in urm’a focului vehementu alu tunuriloru romane din Olteniti’a nu va contribui pucinu la redicarea elementului moralu in ostea romana, care este, din causa ca pana acumu n’a primitu inca botezulu de sânge si n’a avutu ocasiune a da probe despre ceea ce pote, a formatu obiectulu unei vile insulte mai vertosu din partea diurnalistiloru pestani.“ Fiindu vorb’a despre diurnalistii din Pest’a nu va fi neinteressantu a sei ce scriu si acei domni despre retragerea turciloru dela Turtocai’a. „Pester Lloyd“, organulu dlui Andrasy scrie mai antaiu, ca soldatii romani ar’ face mai bine se merga fora arme in resbelu, caci si asia la primulu contactu cu turcii voru remane fora arme, deoarace seu turcii li le voru lua, seu ei insisi le voru arunca, ca se poata fugi mai usioru. Aceasta insulta poate se se scrie si cetesca firesce numai in diurnale ungurescijudanesci, dér’ vat de acel’a, care in lipsa de orice potere voiesce se-si multiumesca poft’a de resbunare numai prin cuvinte de insulta. Inse romaniloru n’are se le pese multu de acésta insulta, pentru ca trebuie se scia, ca inimicii numai atunci insulta, candu se temu si n’au potere se-si verse veninulu pe alta cale. — Si apoi totu acesta diurnalu pe aceeasi pagina vine si recunosce bravur» romana ai lasitatea turcesca dicandu, ca este unu lucru admirabilu, cu tunurile romanesci dela Olteniti’a se alunge bateriele turcesc' dela Turtocai’a, deoarace Turtocai’a este situata pe dealu si dominedia asta de tare asupra Obiscitiei din vale.