Gazeta Transilvaniei, 1879 (Anul 42, nr. 1-104)
1879-01-28 / nr. 8
Dinaristic’a străină si sciri telegrafice sosite dela Bucuresci vorbescu de unu nou conflictu intre Romani’a si Russi’a din caus’a delimitării Dobrogei. Cu greu s’ar’ fi potutu esecutu tractatulu dela Berlinu cu privire la acest’a provincia, fara ca Russi’a se gasesca vruuu nodu in papura. Se dice chiaru, ca conflictulu de fagia ar’ fi torte acutu. Despre căuşele, ce l’au produsu, scrie „Pester Lloyd“ urmatoriele: „Ceart’a s’a escatu mai antaiu in sinulu comissiunei europene însărcinate cu regularea fruntarieloru Bulgariei. Toţi membrii comissiunei, cu singur ’a esceptiune a representantului Russiei, au ficsatu unu punctu, cam 800 Yards (400 stanjiui, dela Silistri’a, cu granitia. Russi’a s’a opusu. O intielegere nu s’a potutu stabili si lucrulu remase asia câteva septemauii. De curendu a cerutu Russi’a, cu comissiunea se se intr’uneasca din nou. Cornițele Andrássy a declarații inse, ca la acést’a poate se consimtă numai sub conditiunea, ca Russi’a se declare înainte, ca va respecți decisiunea comissiunei, iesa cumu va iesi. Russi’a a refusatu a face o asemenea declarare, si a statu mortisiu pe langa aceea, că nu se pote abate dela punctulu fruntariei cumu a fostu frcsatu de catra representantele seu. După ce s’a doveditu astfeliu, ca orice negotiare diplomatica este fara prospectu, guvernulu romanu a datu ordinu generalului Anghele seu, ca se ocupe Arab-Tabi’a, unu micu castelu, eainu unu chilometru departe de Silistri’a si chiei’a acestei fortaretie. Oficierulu russu, care tienea ocupatu acestu locu, declara, ca n a primitu nici unu ordinu de a’lu preda, si a refusatu predarea. In urm’a acest’a si-a cerutu generalulu Anghelescu instrucţiuni noue dela Bucuresci si a primitu ordinulu se concentreze o potere armata mai mare, spre a ocupa iu totu casulu castelulu, de va fi de lipsa, chiaru cu fortia. Acestu ordinu a si fostu esecutatu si fagia de poterea armata romana, ce se apropia de castelu, acestea fu parasitu de catra russi fora resistentia. In diu’a urmatore primi inse guvernulu romanu intr’unu timpu dela Petersburg si diu cuarticulu generalii alu generalului Totleben provocarea, de a evacua (goli) fora intardiare Arab-Tabi’a. Guvernulu principelui Carolu n’a datu nici o ascultare acestei provocări, ci s’a grabitu din contra, a aduce totu lucrulu inaintea poteriloru semnatare ale tractatului dela Berlinu si a provocații arbitriulu loru in cestiunea acest’a. Cumu stau astadi lucrurile, nu e de credintu, ca poterile ar’ poté se de nedreptu României in insusi obiectulu din cestiune.“ Dinarele din Romani’a tăcu inca asupra acestui nou conflictu diplomaticu, numai „Romani’a Libera“ se esprima in cateva rânduri asupra lui, reclamandu „unirea tuturoru in potriva dusmanului“ si respirandu speranti’a, ca Europ’a nu va ierta pe Russi’a a nesocoti decisiunile sale. »Daily Telegraph“ din Londr’a dice, câ Romani’a e otarita a nu si retrage trupele dela Arabtabia decatu numai deca poterile semnatare ale tractatului de Berlinu voru dâ dreptate Russiei si adauge, câ Austri’a si Angli’a aproba purtarea României. O scrie mai noua a acestui diuariu spune, câ in urma neintielegerei dintre romani si russi guvernulu russescu a propusu poteriloru de a muta granitiele Dobrogei cu 10 kilometre spre apusu in locu de 27 cumu ceruse mai înainte. Se speramu, câ si acestu conflictu se va poté aplana prin intrevenirea Europei fara ca Romani’a se sufere ceva si in urma lui! Situatiunea e grava si fraţii nostri de dincolo se nu uite nici macaru unu momentu de necessitatea precautiunei prudente si a unirei tuturoru in contra inimiciloru din afara! * * * Cuvinte de mare însemnătate pentru romani au fostu respirate de curendu in camer ’a deputatitoru din Rom’a de catra siefulu guvernului italianu, ministrulu-presiedinte Depretis. „Romani ’a — dise d. Depretis — este coloni ’a nóstra din Orientu, poporulu romanu este carne din carnea nósra, sânge din sângele nostru!“ Inca niciodată până acuma nu a portatu unu ministru alu tierei-mame Itali’a, sau a vreunei alte tieri sorore latine unu limbagiu mai mândru, mai demnu si mai amicabilu fagia de coloni’a romana dela Dunăre si Carpati, cu acest’a. „Carne din carnea nóstra, sânge din sângele nostru“, câte reminiscintie glorioase din trecutulu nostru nu destepta aceste cuvinte ! Unde erâ romanii orientali astadi, déca popoarele latine din Occidentu ar’ fi cunoscutu mai de multu valoarea loru, déca s’ar’ fi simtitu mai de multu mandre a vindicâ pentru sine legaturile de con-sangenitate cu strănepoţii lui Stefanu si Mihaiu ?1 — Respirandu cuvintele de mai susu, ministrulupresiedinte alu Italiei a voitu se arate marele inconveniente ce sta intr’aceea, cu tier’a-mamna pana acuma inca nu a recunoscutu fonnalu independinti’a statului romanu. Romani’a, adause elu, a devenitu independenta de faptu din momentulu, candu a incetatu de a mai fi tributari’a Turciei si a binemeritatu acést’a independintia prin eroismuu si intielepciunea s’a. Eata cumu esplica d. Depretis atitudinea de pena acuma a guvernului italianu fagia de Romania : „D-nu Cairoli, fostulu ministru de esterne, — dice Depretis — aflandu-se la potere, a tramisu representantului Italiei la Bucuresci scrisorile sale de creantia, cari nu acreditau pe lenga Domnitoriulu Carolu ca ministru plenipotentiariu alu Italiei; apoi a suspendatu inmanarea aceloru scrisori si a luatu angagiamentulu de a recunósce Romani’a dintr’odata cu celelalte poteri occidentale, Frangia, Germani’a si Angli’a. Elu (Depretis) a mostenitu acést’a situatiune, care nu corespunde cu interesele ambeloru tieri. Depretis arata după aceea, ca dis- I positiuniie diverse ale Constitutiunei Romaniei necessiteza modificarea art. 7 pentru a se poté conforma articulului 44 alu tractatului dela Berlinu. Der’ declaratiunea cuprinsa in discursulu tronului la deschiderea Corpuriloru legiuitore, adresele de respunsu ale celoru doue camere, recentulu mesagiu domnescu si numirea comissiunei Senatului dau asigurarea, ca guvernulu romanu si representantii natiunei intielegu necessitatea acestei modificări constituţionale. D. Depretis a finitu cuventarea s’a asia: „Am cuvinte se credu, ca camerele romane in curéndu voru procede la antai’a cetire pentru convocarea unei Constituante. Italia nu are interessu de a vedé prelungindu-se situatiunea actuala a României fagia cu poterile celelalte europene ; ea trebuie se fia recunoscuta. Asiadér’ ne vomu si li se facemu, cu de-o parte si de alta se potemu ajunge câtu mai curendu la o intielegere.“ — Sunt incuragiatóre aceste cuvinte pentru Romania, ele ne dovedescu, câtu de multu s’au senimbatu ideile guvernului italianu in favorulu romaniloru si ne face se speramu, ca pe lenga Frangi’a si Itali’a ’si va tramite catu mai curendu representantulu seu diplomaticii la Bucuresci si va intra astfeliu in relatiuni si mai strinse ca pena acuma cu Romani’a. Toata traganarea cu recunoascerea, se vede, a fostu numai unu producții alu unei regretabile neintielegeri a situatiunei reale interne din Romani’a. * * * In fine se auuntia, câ consiliulu ministeriulu turcescu ar’ fi primitu tractatulu de pace separatu russo-turcescu. Asemenea se auuntia, câ dilele aceste s’a subsemnatu protocolulu relativu la desiertarea localităţii Spuz si la aceea a Podgorizei, care voru intra in posessiunea Muntenegrului. Retragerea d-lui „Illetékes“. Colaboratorulu diuariului maghiaru dela Clusiu „Kelet“, respunde la articulu nostru diu minerulu dela 18/30 Ianuarie printr’o scurta scrisoare ce o adreseza dela „Brasiovu“ redactorului numitei foi. Acést’a scrisoare, pe care o vedemu publicata in „Kelet“ Nr. 27 dela 4 Februarie st. u. suna din cuventu in cuventu asia: „A Gazet'a-nak“. „Onorate domnule Redactoru ! Cu sincera bucuria potu se scriu, ca „Gazet’a“ din Brasiovu a „publicatu in numerulu 4 din an. cuv. articlului meu din „Kelet“, intitulatu „Causa scolara si „amagire“. Gratia d-lui Muresianu pentru acest’a. „Acumu pote judeca in caus’a din cestiune romanimea de aici, de acasa, si si cea din Romani’a. „Intr’aceea d. Muresianu a mersu si mai departe „si in Nr. 5, intr’uuu articulu de fondu de 3 „colone respunde la scurt’a mea scrisore. Dar’ la „acest’a eu nu potu respunde. In adeveru, câ cu „unulu cu acel’a, care nu voiesce a recunósce, câ „pamentulu acest’a, pe care locuimu, dela Brasiovu „pana la Pojonia, de o miia de ani incoace se nu„mesce Magyarország, caruia tocmai legea sancționată nu-i e după gustu: eu cu unu astfeliu „de patriotu (?) nu potu se stau de vorba. Deca „densului nu-i place legea instructiunei poporale, „se agiteze in contra-i, tocma pana atunci, pana „candu pe cale constituționala se va aduce o lege „după gustuiu lui, der’ eu nu-’lu potu insogi pe „terenulu acest’a. Deca nu scie, ca in comitatulu „Brasiovului se afla si scoala poporala eu limb’a „instructiunei romana, n’am ce-i face. „Illetékes.“ La acest’a scrisoare avemu se reflectamu urmatoriele : Cu surprindere amu vediutu, câ d. „Illetékes“ ni se descopere ca brasioveanu. Asiadér’, presupunendu, ca datarea scrisoarei sale este esacta, d.-lui se afla in cea mai mare apropriare de biuroulu redactiunei nóstre si déca a voitu se ne de consilie, cari se le transmitemu si fratiloru nostri din Romania, era mai consultu ca se se ostenésca pana la noi si se nu faca drumulu celu lungu pe la Clusiu, in celelaltu coltiu alu Transilvaniei. Noi l’amu fi primitu cu tota politeti’a si amu fi statu bucurosu de vorba cu d-lui asupra tuturoru cestiuniloru ce ar’ fi voitu se ni le puna. Astfeliu amu fi avutu ocasiune se ne spunemu părerile unulu altui’a mai franeu, mai negetiatu si mai daru decatu s’a potutu pe calea publicității si amu fi potutu se ajungemu mai lesne la oare-care intielegere. Der’ d. „Illetékes“, cumu se vede din scrisorea de susu, n’a voitu niciodată se afle părerile nóstre, se se intielega cu noi, ci a voitu numai se ne impună parerea d-sale, se ne faca se credemu, ce crede d-s’a. Atunci bine a facutu, ca n’a mai venitu la noi, caci noi n’avemu vreme se stamu de vorba cu terroristi de aceia, cari nu voru se mai cunósca alta părere, altu argumentu, decatu acelea ce afla intrare in creerii loru passionati. Déca d. „Illetékes“ nu pote se respunda la argumentele aduse de noi, de ce ne-a mai pusu atatea întrebări in articlulu seu din „Kelet“ ? Ce a voitu se afle dela noi mai multu decatu parerea nóstra motivata ? Ori câ a credintu, câ datoria nóstra „patriotica“, erâ se tacemu, se lasamu se ne atace d-lui dupa plăcu, se ne impute, câ voimu se amagimu poporulu, pentru câ nu-i recomandamu se-si tramita copiii la scólele maghiare si pentru câ sustienemu, ca legea de instructiune esistenta este in multe privintie asuprii,oare pentru noi ? Reu s’a instelatu d-lu „Illetékes“, deca a asteptatu dela noi unu astfeliu de „patriotisrau“, care se ne faca se uitamu de cea mai santa datoria, ce-o avemu cu publicisti fagia de cele trei milione de romani, cari locuiescu nu de o miia ci de aprópe doue mii de ani in Transilvani’a si Ungari’a. D-lu „Illetékes“ dovedesce o mare necunoscintia de istori’a tieriloru acestora, déca sustiene, ca pamentulu, pe care traimu dela Brasiovu pana la Pojoniu (Pressburg) se numesce de o miia de ani „Magyarország“. Ilu rogamu ca in punctulu acestea se se informeze mai bine nu dela istorici romani, ci dela cei maghiari. Erori de aceste ile si iertamu bucurosu in sperantia, ca si le va corege cu timpulu, nu potemu inse se iertamu semnulu de intrebare, cu care pune la indoiela patriotismulu nostru, caci nu ne vine a crede, ca colegulu nostru dela „Kelet“ se fi adausu acestu semmuu de intrebare. Deunde si pe ce basa isi iea cutezanti’a d. „Illetékes“ ca sub acestu nume anonimii adresandu-se catra persón’a redactorului fetei nóstre se-i puna la intrebare patriotismulu seu? Ilu indreptatiesce oare la acestea impregiurarea, ca noa nu ne place legea instructiunei poporale? Se ne spună d-lui, câte legi sanctiunate sunt dupa gustuiu maghiariloru si mai cu séma dupa a célor din opositiune? Si ore pentru aceea acesti’a au incetatu se fia buni patrioti? D. „Illetékes“ recunóasce, ca si noi ne aflamu in opositiune, de ce doar’ ne ataca simtiulu patrioticu? — Suntemu prin urmare in dreptu a astepta, ca d. „Illetékes“, ca omu de onoare ne va dâ in privinti’a acest’a o declaratiune satisfacetoare in publicu. In fine inca câteva observări. Candu amu dîsu noi, câ in comitatulu Brasiovului nu sunt scóle poporale cu limb’a de instructiune romanesca ? Câci dera despre aceste a fostu vorb’a, câ nu intimpina nici unu sprijinu din partea statului! — D-lu corespondentu alu lui „Kelet“ ne mai face atenti, câ densulu nu sta asia de susu ca se pota scrie dupa inspiratiunile d-loru Tisza-Trefort. Noi nici n’amu sustienutu acestea, ci amu disu numai, câ organulu „Kelet* representa ideile acestoru domni. D. „Illetékes* mai adauge, câ elu scrie „La tota intemplarea se-si noteze d. Muresianu, „ca scriitoriulu acestora sire nepretentiose nu sta, „Dómne foresee (a világért), asia de susu, ca se „poata scrie dupa inspiratiunile ministeriului Tisza„Trefort, ci elu scrie asia, cumu ’i dicteza auim’a „si mintea s’a maghiara. Deca „Gazet’a“ nici cu „Telegrafulu Romanu“ nu poate fi de-o părere, „scriitoriulu acestoru rânduri nu vrea se fia atatu „de inchipuitu, ca se créda, ca ar’ fi in stare de „a intoarce pe „Gazeta“ pe-o alta cale, mai patriotica.“ „Brasiovu, 31 Ianuarie 1879.