Gazeta Transilvaniei, 1882 (Anul 45, nr. 1-152)
1882-10-10 / nr. 118
Redactiunea si Administratiunea: Brasiovu, piatr’a mare Nr. 22. — „Gazet’a* e«e Mercurea. Vinerea si Duminec’a. iF’retl-u.l-u. a.noon.a.xxxexxt'u.l'u.l . e nun ana lO n., pe siese Inni 5 fi., pe trei luni 2 fl. 50 er. Tieri esterne pe siese Inni 14 fr. pe anu 28 franci. ) ^.rLULlUL 2^X.T7". S© prenumera: postele c. si r. si pe la do. corespondenti. ■A. ti •g.aa.oa.Ta.xile : un’a serie garmondn 6 cr. si timbru de 30 cr* T. a. pentru fiacare publicare. — Scrisori nefrancate nu se primescu. — Manuscripte du se retramitu. Nr. 118 Dumineca 10 22 Octobre 1882 Cu 1 Octobre st.v. s'a inceputu mm nou abonamentu la „Gazeta Transilvaniei“, care apare de 3 ori pe septemana. Rogamu pe onor. nostri abonati, a caroru abonamentu espira la 30 Septembre v.. se binevoiesea a'si 'lu reinoi, ca espeditiunea foii se nu sufere întrerupere. Domnii abonanti noui sunt rogati a ne tramite adres’a d-loru esacta, aratandu si ultima posta. Pretiurile de prenumerare sunt insemnate in fruntea fetei. Brasiovu 10. Octobre. Nu de multu se plangea unu diaru russescu, ca Bulgarii si mai alesu Serbii ar’ fi nerecunoscetori fasia de Russia liberatore si respundiendu unei foi din Vien’a se facea, ce se teme ca nu cumva protegeatii marelui imperiu nordicii, se treca la unu momentu datu in taber’a inimicilor. Aceste le scriea organulu russescu in ajunulu intalnirei regelui Milan alu Serbiei cu principele Bulgariei la Rusciucu si nu era greu de a cunósce intentiunea ascunsa a plangeriloru sale. Pressa russesca a admoniatu in preser’a intrevederei dela Rusciucu pe cei duoi principi, ca se nu uite, ca putemniculu Tiaru cere dela ei pretiulu recunoscintiei, care este ascultare si supunere la ordinele ce le voru capeta dela Petersburg. Se crede ca scopulu dela Rusciucu a fost de a apropia pe Serbi de Bulgari si ai face mai accessibili pentru parintescile sfaturi ale Tiarului. In ori si ce casu acesta întrevedere nu se va pute tălmăci in sensu antirussescu si de aceea a si produsu orecare indispositiune la Viena. Metropolitulu bulgarescu avu idea de a esprima dorinti a unirei tuturoru Slaviloru de sudu Acesta a spariatu pe multi antislavi asia de multu, vnetu „Neue freie Presse“ chiaru si combatendu politica slavofila a guvernului actualu austriacu crede de lipsa ai linisti, dîcendu ca Milan si Alexandru nu voru abdice niciodată la tronurile loru spre a face locu favoritului Russiei Nichita, ca se pota deveni domnitoriu alu Slaviloru de sudu uniti. Eata ce dice intre altele tai a vienesa : „Intre Slavii de Sudu domnesce unu puternicu cuventu de unire. Precum mai inainte se uizuiau cu totii se resterne jugulu si se si câstige neaternarea politica, totu astfeliu se silescu astadi se prefaca in realitate unitatea nationala. Acestea este mersulu naturalu alu lucruriloru si Slavii de Sudu nu potu face altfeliu. Nimenea nu s a instelatu in ceea ce privesce durat’a stateloru create in peninsula balcanica de congressulu din Berlin, afara de diplomati’a professionala din „Ballplatz“, care a voitu se si descarce bateria electrica asupra partiloru sudostice. După prima fasa a desvoltarei lucruriloru din peninsula balcanica trebue se urmeze mai curendu seu mai târdiu a doua, căci logic’a evenimenteloru este neschimbata, si Russia grijesce, ca faşia de Slavii din Sudu se si păstreze cursulu naturalu. „Tendintiele de unitate inse, de cari suntu însufleţiţi Serbii, Bulgarii si Muntenegrenii, nu se potu aserie si principiloru acestora nemuri de oarece doi din acesti principi suntu amenintiati in ori si ce casu Pe tronulu imperiului viitoru alu Slaviloru de Sudu, de care este muncita aprins l a fantasia a ori si cărui patriotu de dincolo de Sava si de Dunăre, este locu numai pentru mnulu: ce se se intemple cu ceilalti duci ? Dreptu aceea nu credemu ca ne instelamu, candu presupunemu, ca Milanu si Alecsandru nu tracteza in Rusciucu despre unirea tieriloru loru. Ori si câtu de mare aru fi prietenia ce domnesce intre densii, totusi nu e de credintu ce va voi mulu se renuntie de buna voia la adimenitarea pofta de a domni Nu numai că acesti doni regenti nu potu dori unirea supusiloru, dér ce e mai multu, au chiaru interesa comunii de a cauta se impedece unirea d spre care e vorba. La casu, candu s’ar realisa unitatea nu e peste putintia, ca amenduoi se fia siliti a se retrage in viatia privata si se lase sboru liberu „vulturului montenegrénu. “ Bine face „N. fr. Presse“, ca linistesce pe cetitorii sei. O fnsiune a stateloru slave dela sudu sub unu singuru domnitoriu nu e in curendu nici lesne possibila nici probabila. Totusi aceste state potu fi unite in supunerea loru la dorintiele si vointia celoru dela Petersburg. Si credemu, ca diplomati’a russesca nici nu voiesce deocamdată mai multu. Eata pentru ce noi Romanii din parte ne trebue se dorimm asie de tare intielegerea puteriloru latine apusane, ca se nu remanemu fara de nici unu sprijinu! Intielegendu despre aparitiunea Memorialului redigeatu de catra comitetulu alesu de conferentia electorale din Sibiiu, „Romanulu“ scrie in fruntea numerului seu ultimii urmatorele : „Am datu seama la timpii de mișcările diferiteloru nationalitati din Austro-Ungaria in vederea egalei loru irtdreptatiri. Se misca tóate, lucreaza cu staruintia pentru a face ca limb’a se li se respecte si se se recunoasca individualitatea loru naționala. Miscarea acest’a paeinica si legala; lupt’a energica, serioasa, pe citu de dreapta si legitima întreprinsa de toate naționalitățile in acestu sensu, a redeșteptată seu mai esactu a inaspritu spiritulu de dominatiune alu nationalitatiloru cari se bucura de privilegiulu puterii. Ele acusa aceasta lupta si o declara ca lipsita de patriotistau. Cu privitori departati, ascultandu pe amendoue partile, nu putemu se nu recunóscemu dreptulu nestramutatu alu nationalitatiloru. Mai multu, ne miramu, cura intr’unu statu cu Austro-Ungari’a, compusii din nationalitati diverse justapuse, or nici de locu confundate, s’ar’ putéa pretinde ca poate esista acea ordine morala, acea buna intielegere necesara neaparata propăsirii fara egalitate de drepturi intre diversele nationalitati, fara recunosterea individualității loru.“ Romanii de supt coroan’a sântului Stefanu remasesera cei din urma in acesta lupta. Otarit a observa passivitatea, ei s’au marginitu a protesta in contra încălcării drepturiloru loru si au refusatu de a-si tramite represintanti in Camera ungara. N’au voitu si nu voiescu ca prin tramiterea de represintanti, se recunosca incalcarea drepturiloru loru. In timpii din urma, fara a parasi passivitatea, Romanii s’au olaritu — ca si celelalte nationalitati—a intra in lupta pe calea reala pentru revindecarea drepturiloru străvechi, si recunoascerea individualității loru. Conferintia, la care au luatu parte Romanii din tóte ţinuturile romanesci ale Ungariei, a decisu elaborarea unui memoriu, care se revindice drepturile nationale usurpate. Memoriulu a aparutu. Ne vomu face o datorie d a vorbi despre elu, indata ce va fi datu publicităţii“. Noi consideramu, ca drepturile, pe cari Comissiune dunaréna le-a primiti de la tratatulu de Paris, dela trataturi din 1871 si de la trataturi de Berlin asupr’a guriloru Dunărei pana la Galati, se intindu asupr’a tuturoru bratieloru si gureloru Dunărei de opotriva, prin urmare si asupr’a bratieloru Chili’a si Sanțuri George, or’ nu numai asupr’a bratiului si gurei Sulin’a. Revendicaimu apoi drepturi nostru suveranu de coriverani la bratiulu si la gur’a Chili’a ori cărei thalweg este fruntari’a nóstra despre Russi’a. Ori ce lucrare făcută fara consimtiementulu nostru in apele nóstre, aru fi o calcare de teritoriu. Romani’a are dér’ a spune cuventulu seu in acésta cestiune, si ca membru in Comissiunea dunaréna, si ca coriverana; si ea nu póate usa de indenuri sa positiune, de câtu spre a da celorlalti membrii ai Comissiunii dunărene totu concursuri seu, pentru ca garantiele pe cari Europa a voitu se le de libertății de navigatiune pe Dunăre, se nu fia intru nimicu atinse. Orice împuținare adusa insa drepturiloru Comissiunii dunărene, e o slăbire a acestoru garanții; astfeliu Romania este, după parerea noastra, in pnm’a linia interesata ca drepturile si prerogativele autoritatii dunărene instituite de Europa, se se păstreze neatinse. Respondiendu la unu articulu din „Timpulu,“ privitoriu la cestiunea bratiului Chi- 1a, „Romanulu“ face urmatorea declarare : Antisemitismulu in Ungari’a. »Augsburger Allgemeine Zeitung“ se ocupa intr’unu articulu mai lungu de „cestiunea israelita“ din Ungari’a. Chiaru circular’a ce a adresatu ministrulu-presiedinte Tisza capiloru municipiiloru in contra agitatiuniloru antisemitice este, dupa numitulu diaru, dovedea cea mai eclatanta ck esista o cestiune israelita in Ungaria. Antisemiții formeaza in tiera unu partidu puternicu, care numera membrii pe fasia, activi si afiliați, passivi si secreți. Biurourile guvernului si cancelariile militare, care nu se potu consideră ca ferite cu totulu de antisemitismu, se făcu că nu observa multe din celti ce se intempla si cându intreviuu, se grabescu si nu prea. Pe afiliaţii secreţi ii caracteriséza cuvintele ce se audu rostindu-se adeseori: „Nu strica se-i ciupimu nitielu pe Evrei!“ Cu agitaţiunea antisemitica se aiba isbenda, a trebuitu se esiste condiţiile sub cari se se desvolte o cestiune israelita in Ungaria. Reproducemu in totu cuprinsulu seu din „Timpulu“ analista ce o face diarulu germanu acestei cestiuni. Gestiunea israelita nu e confessionala ori religioasa. Nimene nu-i abate a crea legi esceptionale, relative la exercitiulu religiunii loru ; nimeni nu vre se-i impedece in obiceiurile loru rituale. In vremea turburariloru, poporulu s’arunca asupra pravaliiloru negustoriloru evrei, nu asupra sinagogeloru comunității religiose. Afacerea Tisza-Eszlar, menita a preface cestiunea israelita intr’o cestiune religioasa, mai alesu in ochii populatiuniloru celoru pe o treapta joasa de cultura si menita a aprinde fanatismulu acestora, precum unii din agitatorii antisemit au si solutu s’o utiliseze, n’a facutu nici unu efectu in tiéra, lucru de care au a se felicită atâtu tiér’a câtu si Evreii. Cestiunea Evreiloru nu e nici politica seu naționala, căci locuitorii Evrei au convingeri maghiare; in ținuturile slovace seu serbesei eu nu iau parte la demonstratului anti-maghiare, ci sunt si acolo partisani ai sistemului actualu. Junimea evreiésca din classele mai bune esagereaza chiaru in unele priviri, voiesce se s’arate, in vorba si portu, mai maghiara decâtu Maghiarulu insusi. Multi s’au facutu ridiculi. Lepedandu numele loru vechi, cari pote nu sunau tocmai bine, si primindu nume, cari suna curatu unguresce. Trasatur a caracteristica speculativa a acestui neamu s’a manifestatu chiaru si in privirea aceasta. Evreii, ori unde au pututu numai, au usurpatu numele unoru vechi familii nobile esistente, schimbandu ceri multu o litera in ele. Nu damu multu pe sentimentele nationale maghiare ale Evreiloru, caci ei ţinu pretutindenea cu puterea dominanta. Ei au tînutu totu astfelu cu Bach si cu sistemulu lui, simtindu inse de cu vreme schimbarea situaţiei, parasita