Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1884 (Anul 47, nr. 1-108)

1884-06-10 / nr. 92

grafica Neholinskaia (sârbă) nu răspunde la telegramele din Vidina. * piarele din Bucurescî spună, că prefectura poliţiei capitalei, ne mai puten să ţină faţă manifestaţiunilor, ’şi a dată demisiunea. De asemenea ară fi demisionată şi miniştrii Chiţu şi Voinovă. ♦ Reclamările d’aicî contra taxării dării pe venită se vor trata joi în 26 Iunie st. n., ale cofetariloră strugariloră, architecţiloră, întreprindătoriloră, peptănariloră, fotografiloră, strejariloră, pictoriloră, firmariloră, văpsitoriloră, friseriloră și bărbieriioră dela Nr. 295—350. Vineri în 27 Iunie st. n., ale căruţaşiloră de nisipă şi espeditoriloră. Sâmbătă în 28 Iunie st. n. ale fabricanţiloră, spălătoriloră de lână, ţesetoriloră, grădinărese de copii şi năsturariloră.* Duminecă în 10/22 curentă se ţină esamenele publice cu elevii de la scala de sera a gremiului română de comerciu levantină din rocă şi vară dură dela 10—12 ore a. m. Manifestula deputaţilor ieşiţi din camera română. Cetimă în fruntea »Românului* de Vineri următoarele: Văcjuvămă cu întristare, că unii au dată cele mai greşite apreţuirî demisiunii nóastre de deputaţi. Aceste tălmăciri nu potă avea nici o valoare în faţa esplicării ce deterăină camerei şi ţerei, în demisiunile nostre. Toţi au putută ceti c’am dechiarată, că »libertatea presei a fostă totdeauna înscrisă pe drapelul partidei liberale.« Vătjindu-o în pericolă am credătă că, prin demisiunea nostră, vomă da o tăria mai mare protestăriloră, ce necurmată amă fostă făcută în favoarea libertăţii cuvântului. Pentru ca să evitămă însă multe alte neînţelegeri şi restălmăcirî, —■ mai cu samă in situaţiunea politică în care ne aflăm ei, — noi, ceşti demisionaţi, ne întrunirămă, desbăturămă şi ne înţâleserămu se supunemu publicului următorea mărturire a credinţâlor nóastre . Dechiarămă îndată — deşi cei mai mulţi ne cunoscă, — că nu suntemă ună grupă de indivizii întruniţi numai pentru câtva timpă, pentru a luptă in alegerile viitore, nici pentru a face o posiţiune sistematică şi de interesă guvernului, indivicţiloră şi chiar partideloră opuse. Ecă în esinţa lorfi, cari suntă credinţele nóstre: Stindardulă mai tuturoră Românîloră din vechime a fostă lupta pentru constituirea, apărarea şi întărirea Statului română, întruniţi sub acestă stindardu, ei au salvată nu numai România, dar mari servicii au făcută chiar Europei. In urmă, copleşiţi de numără şi perendă amăgiţi de feluritele ginte cu cari luptau, slăbiră in puterea loră materială şi morală. După ani mulţi, in cari fură bântuiţi de totă felulă de suferinţe, suflarea vieţii străbătu arăşi printre noi. Drapelul naţionalităţii, ală libertăţii şi ală dreptăţii se ridică din nou la 1821 de cătră Domnulă Tudoră. Suflarea reacţiunii străbătândă Europa, Tudoră Vladimirescă fu ucisă şi România, părăsită şi lovită de toţi, cădii din nou în sclăvnă putem sjice. Drapelul domului Tudoră însă, sfâşiată, poporală strinse în sinulă sau sfintele lui soirenţe şi prin ele dobândi puterea d’a suferi şi a trăi. Aceste moişte produseră revoluţiunea dela 1848, dar şi densa, învinsă la rândulă ei prin suflarea reacţiunii din totă Europa, recădurămă sub tusculă invacjiunii Turciloră, a Ruşiloră şi a Austriaciloră. Mari şi lungi fură din nou suferinţele Româniloră. Ei însă înţeleseră, că unde nu este libertate principiulă naţionalităţii neputendă dobândi necurmată puteri noue, morale şi mateiale, el slăbeşte în locă de a se întări; că unde nu este dreptate, deplină şi egală pentru toţi, libertatea nu poate să mai răsufle cu toţi plămânii ei, nu mai poate atrage mulţimea, şi astfel, percjându-se iubirea înflăcărată a libertăţii cu lesnire se va perde şi naţionalitatea. Acastă înţălegere făcu, ca drapelulă naţionalitţii, ală libertăţii şi ală dreptăi să se rădice din nou la 1856, la 1857 şi la 1859, prin ţiţiarele din Iaşi şi din Bucurescî, prin iluştrii şi sincerii luptători ai divanurilor, ad hoc şi în fine prin cei dela 1866. Negreşită că în acestă timpă multe fură încă suferinţele poporului română, ele vnse ne luminară, întăriră vechiulă drapelă naţională şi liberală şi, după mai multe urcări şi scăderi, cei mai mulţi veniră treptată sub acestă drapelă, îlă îmbrăţişară cu iubire şi cu credinţă şi astfelă, elă, luată in mână cu credinţă în poporală română de domnulă şi căpitanulă seu, lumea întrâgă îlă salută cu admiraţiune pe câmpiele de onoare, în lupta pentru independenţă şi pentru liberarea poporelor din peninsula balcanică. Guvernulă partidei naţionale şi liberale, susţinută cu credinţă de poporală română, făcu multe lucrări bune şi’n conformitate cu cele înscrise în vechiulă şi puterniculă său drapelă. Ca toate partidele ruse, cândă sunt la putere — şi mai cu samă la noi unde ameninţările şi lovirile din afară adese ne paraliseză — mulţi începură a se lenevi, şi unii pare că uitară în parte şi suferinţele trecutului şi principiile libertăţii, şi cu dînsele datoria d’a îngriji ş’a întări necurmată stâlpii de graniță ai dreptăţii, fără de cari de sigură se surpă măltată, ori câtă de puternică ar fi elă. Nu trebue să tăgăduimă în nimică adeverată, căci pătimaşulă, care îşi ascunde boia, spre nevindecare şi morte se duce. Societatea nostră sufere, căci multe şi dese nedreptăţi se facă. Administraţiunea, justiţia, remâindă ca şi mai înainte, mai cu samă în judeţe, sub deplina domnia a deputaţilor ş’a senatorilor, nu mai este dreptate asigurată pentru nimeni şi mai cu samă pentru cei mai slabi. Dreptatea lipsindă, toţi suferă. Guvernul, fiindă de optă ani în mâna partidei naţionale, ea şi numai dînsa este acusată. Suferinţele necurmându-se şi autorii nedreptăţilor, lăsându-se nepedepsiţî, partida perde necurmată pe cei cari o iubia. Aceste perderî o slăbescă pe totă diua; slăbirea o iritâză, o divitâză. Protivnicii, vătendă suferinţele ţârei şi diviziunea ndstră, se încuragiază, lucrâză şi începă a fi ascultaţi de cei cari suferă. Cunoscendă toţi reulii, sciindă toţi că o naţiune cândă sufere nu mai înţelege, nu mai judecă şi face totă ce pote, pentru a scăpă de suferinţă; fiindă asemenea recunoscută de totă lumea că o naţiune nemulţămită şi dividată în întru, şi ne mai avândă încredere în nici ună drapelă, este cu totulă nesocotită şi prin urmare slabă înaintea inimicilor din afară, luarămă hotârîrea de a face totă ce ne va sta prin putinţă pentru de a lumina pe toţi membrii partidei naţionale, pentru ca cu toţii se esimă din acestă mare reu în care cu toţii ne afundămă. Pentru acesta facemă apelă la toţi cei cari voră voi se lupte pe acestă leremă, fără ură, fără pasiune şi fără se ţântască d’a veni la guvernă, sau de a dobândi folese personale, se se pue pe lucru pentru libertate şi pentru dreptate pentru toţi, fără osebire de clase şi de partide. Organulă nostru este şi va fi, »Românulă,« fiindcă elă este celă mai vechiă s’a ţinută dela 1857 fără şovăire drapelulă partidei naţionale liberale. Programa nostră este cea vechiă. Multe din prescrierile iei s’au deplinită. Multe au rămasă încă nedepline. Vomă arete aci, treptată şi în modă clară şi positivă, ce trebue încă se deplinimă şi în ce modă credemă că se poate deplini. încă odată, nu ceremă nimică de câtă lupta sinceră, liniscită, legală şi stăruitore pentru asigurarea la Corespondenţa nostră din Comitate. Betleană, 19 Iunie. piua alegerei de deputată pentru acestă cercă a fostă frcsată pe 13 a. i. c. în comuna Betleană la »Ospâtăria cea mare.« Diminaţa după orele 8, sala a fostă plină de alegători, şi fără a se face multă svenă nefiindă altcumă nici contra candidată, a fostă alesă cu aclamaţiune orăşi contele Bethlen Ödön ca deputată guvernamentală. După alegere a urmată banchetulă, care pentru alegătorii ţărani a fostă pregătită în o şură, oră pentru inteligenţă în sala ospătăriei. Cu durere trebue se arătă că între alegători s’au rătăcită pe lângă câţîva primari români şi notari, cari au fostă siliţi să margă la alegeri, avândă mandată specială dela judele procesuală, şi vr’o trei docenţi porecliţi altcumă luminători ai poporului. Câtă despre doi dintre aceia nu mă miră, de orece credă că nici nau cetită vre-o fotă românâscă, cu atâtă mai puţină au luată parte la conferinţa ţinută în Gherla la 14 Aprilie a. c. Celă ce îmi causa mai mare indignaţiune a fostă ală treilea docenţă ală cărui nume îlă sciu, dar’ îlă trecă cu vederea pentru acum. Acesta a luată parte la susă amintită conferinţă şi a afirmată că aderază la programa din Sibiiu. Şi acum âtă că ne trezimă cu elă între tufarii »Viitoriului« din Buda-Pesta. Pe când ne credâmă că noi ceşti din acestă comitată bătută de D-zeu cu un Pasă teribilă, baremă acum după atâtea suferinţe şi maltratări vomă fi solidari, ată că şi acum n’au lipsită de aceia cari să ne compromită. Poate respectivulă docenţă aştâptă vr’ună premiu dela aceia cu cari s’a aliată, dar se înşelă. Primască mai întâiu in dignaţiunea acelora, cu cari a participa.e la conferinţa din Gherla, ca premiu şi după aceea de la poporală din sudoarea căruia se susţine, durerea inimei sale. Nu cugete că aceia cu cari s’a ospătată ’i voră mări salarială, nu, căci acésta nu-o poate face decâtă poporală de care acum s’a desfăcută- Aducă’șî aminte de cuvintele unui bărbată erudită care dlice că: »Ună poporă amăgită se deștâptă, dacă nu a^i, mâne și atunci vai de amăgitori.« Sau doră aștâptă altăceva, poate vr’o decorațiune ? Eu din partemi recomandă, ca să se lase pe viitoră de acea măiestriă, de a fi cu două fețe, se depună masca și se se dechiare francă că sau e pasivistă sau activită. Nu puiă se trecă cu vederea purtarea solidară a preoțimei din acestă cercă alegătorii prin neparticiparea la alegere nici baremă a unui preotă. Preoţimea de aci în adevară a fostă la culmea misiunei sale şi’şî recunoşte misiunea ce o are, ca conducătore a poporului. Dorescă ca şi pe viitoră sĕ dovedescă totă aceeaşi solidaritate, căci numai aşa voră fi păstori buni ai turmei şieşî încredinţată, numai aşa voră arătă că sunt în adevară fiii acelui poporă de 3 miliere, cari astădî sufere în urma machinaţiunilor duşmane. pntt poporană Regină, 17 luniu. Precum scimă, fraţii noştri maşteri Maghiari, în multe părţi a nefericitei nóstre patrie şi-au măsurată puterile, şi-au sparta capetele, şi s’au făcută de batjocură. Şi toate aceste scandale sau făcută nu pentru apărarea principielor, ci pentru coşniţa cu miere a puterii şi bugetului. Nu prosperarea patriei, nu simţulă de dreptate, FOILETON II. Coconulă Tasache la alegeri, tragi-comediă contemporană, Coconulă Tasache şedea in prăvăliă şi’şî tăia unghiile. Ş’apoi sciţi d-vostră, ce se întâmplă de obiceiă, cândă îşi taie cineva unghiile. Se gândesce şi mai la una şi mai la alta,_ sciţi, cum e omulfi! Aşa se gândea şi coconulă Tasache. Şi orespre ce parte se îndreptau în clipitele, despre care e vorba, negustorescile gândiri ale coconului Tasache? .... Era ore vorba despre vre-ună nou chilipiră, sau vre-ună năcază, vre-o nagră grijă rodea în tocmai ca omida nesăţioisă inimiera ighemoniconului, despre care amă începută a face gură? Nu, nici una, nici alta. Cu totului tată în alte regiuni rătăcea în aceste momente fandacsia coconului Tasache. Iată, cam ce felă de idei bâjbăiau pe sub peruca ce împodobea cu mândriă etagială celă mai de susă ală persoanei sale înalte şi în adevâră bine făcute: ,Mei Tasache, tu ai acuma totă ce’ţi trebue. Ai bani din destulă, ai case, ai moşiă... Ce’ţî mai lipsesce ?__ Intre omeni eşti destulă de bine vădută; ori şi ce plăcere t’o poţi îndeplini fără nici o greutate. Ceai mai avu tu de dorită?... Aşa-i, că aproape nimică?« Până aici coconulă Tasache îşi curăţise numai unghiile de la mâna stângă. Acum trecu la mâna dreptă. Deodată cu acastă trecere fuse, şi gândirile sale începură a lua o altă direcţiune. »Badeu, Tasache dragă,« clocotea acum prin craniură bine desvoltată ală negustorului nostru; nu ţ’ar mai trebui ţie curată nimică? Să nu mai aibă ore pentru tine acastă lume mare şi largă nimică de dorită?... Deu, ar fi tristă, forte tristă!.......... Dar aşa o decoraţiă mititică, o cruciuliţă, ori o steluţă de aură legată de o bucăţică de pandică roşiă ore reu ți-ar şedea? ... . Mai cu samă la fraculă celă nou, când ai pune-o colea la peptă!.... Hai, ce Z'ci? • • • • Aşa-i, că te-ar prinde de minune!.... Ş’apoi soli, mai e încă ceva!.... Pe lângă decorația poate omulă să-şi câştige şi mă titulă, se între în nobilime, şi paremi-se, că nobilă de Tasache, ori chiar cavaleră de Tasache n’ar sună tocmai rău!.... Și răpită de ace de gânduri coconulă Tasache își uită de sine așa de tare, încâtă când ajunse cu tâialulă unghiilară la degetulă celă mică, era aproape se silă scurte de jumătate. »Decorațiă, titulă....... bune lucruri ar fi acestea. Dar de unde şi până unde?.... Cine să te decoreze pe tine, şi pentru ce?« Acum şi coconulă Tasache nu numai cugeta, dar şi rostea cuvintele pe jumătate. Agitată cum era, elă lăscî bricagulă la o parte şi începă a măsură podelele prăvăliei cu paşi largi şi apăsaţi. Din când în când se oprea în uşă şi privea cu mânila îndărătă la omenii ce trecau pe stradă în susă şi’n jos şi. Preumblându-se eră aşa în drepta şi in stânga, din întâmplare dă cu ochii de jurnalură, la care era abonată şi care zăcea la o parte pe tarabă încă nedesfăcută. Neavândă altceva de lucru, îlă iea în mână, îlă desface, şi-şî aruncă ochii pe elă. In articolulă primă era vorba de alegerile de deputaţi, cari avau să fia peste vre-o două, trei săptămâni. »Bravo!* strigă deodată Tasache triumfătorii, întocmai ca ună ală doilea Archimede. »Amă găsită!... Decorația e mai multă ca sigură!.... Numai de m’aş întâlni mai curendă cu prefectură sau cu vice-prefectură!« Dorința i se împlini în timpulă celă mai scurtă. »Domnule prefectă,* începu negustorulă nostru, »peste vre-o cjece, două-spreijece dile au se fiă alegerile.* »Adevărată!« răspunse Ilustritatea sa. »Pe cine are candidată guvernulă în cerculă?« »Pe Domnulă N.*ţionalităţii, a libertăţii şi a dreptăţii. Cei cari voră arăta că au acâstă tendinţă alături cu dânşii ne voră găsi. C. A. Rosetti, Grigorie Serurie, V. Alecsandrescu Urechiă, D. Giani, P. Grădișteanu, P. Buescu, I. Bibicescu, Gr. Giani, G. Fărcășanu, B. Iepurescu.