Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1885 (Anul 48, nr. 11-144)

1885-02-14 / nr. 35

Nr. 35. GAZETA TRANSILVANIEI articuli din organul­­ oposiţiunei moderate „Na­ţiunea“ în acesta privinţă. La sama acum se urmeze şi unii articuli de fondu ala ziarului guvernamentală „Telegrafula“ din care resultă, ca nu numai se va denunţa con­­venţiunea, precum ? declarată şi ministru-preşe­­şedinte Brătianu în cameră, dar că şi relaţiunile cu Ungaria sunt­ cam încordate. Iată ce scrie „Telegraful­“ de la 12 Februarie: Ţera nostră a căutată să fie totdeauna în bune re­laţi­uni cu toate puterile, şi în specială cu vecinii noştri. A respectată pe toţi, ca să fie şi ea respectată. A ţinută contă de interesele altora, ca şi alţii să ţină contă de interesele ei. De multe ori a fostă chiar oră îndatori­­tore, numai ca să aibă dreptulă a cere îndatorire reci­procă, intenţiunî bune, bună credinţă şi armonie în afa­cerile de ambele părţi. Cu toate acestea sunt­ puteri, cari nu pră voiescă să ţină sămă de aceste bune inten­­ţiuni ale statului română. Cu deosebire Ungaria, după ce a luată disposiţiuni aspre contra fraţilor­ noştri de preste munţi, persecutân­­du-le limba şi desfiinţândă o sumă de instituţiunî pentru cultura loră naţională, apoi ne face şi nouă cele mai mari şicane, răspunde la toate faptele noastre respectase şi bine-voitoare de multe ori chiar prin fapte nedemne de ună­stată, care se respectă şi care are dorinţa de a stă în relaţiunî amicale cu vecinii săi, închiderea graniţelor­ pentru vitele noastre cornute şi pentru porci a fostă nu tocmai de natură a strînge le­găturile de preteştgă şi de bună vecinătate. După ce a împedecată pe comercianţii noştri de vite, printr’ună pre­textă nu tocmai seriosă, d’a trece vitele lor, preste gra­niţă, când se scia, că bolă nu esistă nici la vitele cor­nute, nici la porci, decâtă la cele dintăiu într’o estremi­­tate a ţărei, care era strînsă de ună cordonă sanitară, balá, care adi nu mai esistă, ministrulă comerciului dela Pesta, ia disposiţiuni ca să se deschidă graniţa, însă nu­mai pentru oi şi capre, cari voiescă să trăcă în Austro- Ungaria, precum şi pentru produsulă dela aceste oi şi capre, adecă lâna, pieile şi brânza, or pentru celelalte vite graniţa rămâne închisă şi pe viitoră. Acăstă disposiţiune este derisoriă, ca să nu cjh­emă altfelă. Pe cine a vrută să înşele ministrulă de comerciu ungurescă? Pe celelalte state, pe dînsulă sau pe noi? Pe celelalte state se poate, căci ele nu cunoscă in destulă nici inten­ţiunile Ungariei in privința nóastra cu comercială viteloră, nici ce însemnăză aceasta deschidere a graniţeloră pentru oi, capre şi produsulă loră. Pe sine ărăşi se poate înşela, dacă crede, că a convinsă pe cineva c’a luată o disposiţiune dreptă şi bine cugetată. Pe noi însă nu ne poate înşela de locă, căci noi scimă ce va să d­ică a se lăsa trecerea oiloră, capreloră şi produsulă loră peste graniţă. Acele oi şi capre sunt mai tóate din Transilvania şi trecă de crnăză la Bălţi şi în Dobrogea, or în primăvară se întorcă prin munţi în patriă. Pentru acestea a avută graţiositatea ministrulă de comerciu un­gurescă să deschidă graniţele. Pentru acestea d. Cogăl­­niceanu dicea, acum câteva zile, cu ocasiunea interpe­lării d-lui Disescu despre deschiderea graniţeloră. »După cele din urmă interpelări în privinţa închi­­derei graniţeloră, s’au ivită două fapte: ună cuvântă ală ministrului de comerciu ală Ungariei, în care ne trămite la paşcele calului pentru deschiderea graniţeloră. De aceea anunţă şi eu d-lui ministru că mă voi asocia cu inter­pelarea d-lui Disescu în privinţa acelor­ cuvinte tjise de d. ministru de comerciu ală Ungariei, cum­ că pănă când noi nu vomă introduce totă procedura din Ungaria pri­­vitore la sănătatea inteloră, pănă atunci noi să aşteptămă cu introducerea vitelor­ în Ungaria la paşcele calului. »Al­ doilea, este măsura luată de Ungaria prin care declarândă că epizootia a încetată în ţara Românescă şi ca consecinţă lasă să între în Ungaria numai caprele şi oile cu produsele lor­. Aci nu mă unescă de loc, cu afirmarea pe care o face ministrul­ Ungariei, că caprele şi oile suntă scutite la noi de epizootie. Eu vin şi de­clară, ca cunoscătorii, că oile şi caprele din Dobrogea suntă pline de epizootie, şi declară că epizootia loră este gălbăza şi vărsatură, şi de aceea rogă pe d. ministru să ia măsurile cele mai energice ca să interneeze ună cor­donă, pentru ca oile şi caprele din Baltă şi din Dobrogea se nu care cumva se între în judeţele muntoase, pentru că în munţi oile şi caprele, care obicinuită orna suntă bolnave şi primavera se însănătoşescă, să tréca dincolo la vecinii noştri cu laptele, cu untură, cu lâna şi cu mieii loră, şi nu cumva să ducă contagiunea acolo. »Rugă dar forte multă pe d. ministru să nu abu­­seze de acăstă bună-voinţă a ministrului Ungariei, şi să bine-voască a întemeia graniţa cea mai severă, ca nu cumva oile şi caprele cele bolnave de la Baltă şi din Dobrogea să ajungă la graniţele Ungariei şi în trecerea lor, prin munţii noştri să ne umple oile şi caprele noastre de acolo de epizootie.* Noi ne asociămă cu rugămintea d-lui Cogălniceanu în aceasta privinţă; însă amă dori ca pe lângă aceste mă­suri să se mai ia şi altele cari sunt multă mai trebuitoare, căci este în jocă sănătatea Românilor­. Se scie că de peste graniţă se aducă în ţară şunci, cărnaţî, făină fină, încălţăminte de piei, blănării şi o sumă de alte obiecte de felul­ acesta. Avemu informaţiuni positive, că porcii din Ungaria sunt bolnavi, că grâulă e stricată, că vitele cornute sunt atinse de pesta bovină, că, însuşi lupii, vulpile şi urşii suferă de diferite bele. Prin urmare guvernulă română să ia măsuri a închide graniţa tuturoră acestoră produse, cari potă să compromită sănătatea publică. Să închidă graniţa tuturoră produselor­ de lână, precum postavuri, materii, împletituri şi diferite haine gata, căci oile avândă gălbăză la noi, după cum afirmă d. Co­gălniceanu, lăna care trece peste graniţă şi din care se lucreza totă aceste lucruri poate să atingă sănătatea Ro­mânilor­. Vinurile, cari vină din Ungaria suntă toate falsificate. Guvernulă română să ia măsuri pentru a se opri la gra­niţe, a se face analisa loră şi a se confiscă dăcă se gă­­sescă ast­fel­. In fine, aceste măsuri să se ia pentru toate produ­sele de peste graniţă, cari se vor fi bănui că potă să atingă sănătatea nostră. Atunci va vedea Ungaria ce va să -j*c& a usa r*­­gere, care e mai puţină decâtă nedreptatea de care asăză ea.« SOIRILE DILEI. In întrunirea literară a dameloră, ce se va ţină mâne Joi în 14 Februariu la 7 ore săra, d. profesoră I. Popea va vorbi despre »Arta de a ajunge nişce bătrâ­neţe adânci şi fericite.* —0— In comedia de Duminecă ce au jucat’o Maghiarii la hotelul­ Nr. 1 s’au petrecută şi unele scene, care merită a fi amintite. Predicatorulă Iuliu Moor a tjisă c& reu­niunea de cultură are şi ună altă scopă: maghiarisarea şi de aceea elă propuse să se întituleze »reuniunea ma­ghiară« sau »reuniunea maghiară de sprijinire.« Strigăte violente de: Stai josă! Nu mai vorbi! se ridicară în adu­nare. Preşedintele L. Harmath observă că scopul­ reu­­niunei nu e maghiarisarea cum se înţelege de obiceiu, dar încâtă privesce instiinţa de a lăţi între celelalte na­ţionalităţi cunoscinţa limbei maghiare, atunci scopul­ e şi maghiarisarea. Cu alte cuvinte reuniunea îm­bracă haina pe dosă şi nu pe faţă, ca să nu se observe din ce materie e făcută. Profesorul­ Al. Baraczy im­pută predicatorului Moor rea voinţă şi lipsă de patrio­­tismă. Acesta se apără în contra împutărei şi susţină, că nu e învoită cu numirea reuniunei. Bine şi face; de ce să nu se număscă »reuniunea de maghiarisare«, după scopulă ce-lă urmăresce. —C— M. Sa monarchală a dăruită comunei bisericesc! gr. cat. din Varalia 100 fl. pentru adaptarea bisericei şi scelei. 10— Consistorulă eparchială aradană este convocată în şedinţă plenară pe Joi 14 Faură v. la 9 ore a. m. La ordinea cinei suntă: 1. Disposiţiuni pentru alegerea depu­­taţilor­ la sinodulă eparhială pe ună nou periodă de trei ani; 2. Alegerea, respective numirea de protopopă în tractură Aradului; 3. Protestele intrate în contra aron­dării protopopiatelor­; 4. Disposiţiuni pentru alegerea de deputată congresuală mireană în cercură Lipovei, precum şi alte obiecte ce voră întră. -0-Mercurea trecută soţia lui Gavrilă Olară din Palatca, născută Maria Gorgană, mergăndă la Clusiu să târgu­esca unele lucruri, a dispărută de atunci fără urmă. -D-In gara Caransebeşului s’au deslegată la 22 Febr­­u. vr’o 35 vagoane de marfă parte încărcate pornindă spre staţiunea Cavalană-Sacală, tocmai când trenulu de poştă venea pe liniă. Şefulă staţiunei prin schimbarea macă­­zului le făcu să deralieze înlăturândă astfelă o mare ne­norocire. La deraliare s’au sfărâmată patru vagoane de marfă. —0— Din Timişora se telegrafază că în dimineţa de 21 Februariu n. nisce ţărani români au năvălită în casa co­munală din sătulă Ghirocă și au omorîtă cu toporele pe notarulă Bărbosu. Făptuitorii s’au arestată. —0— Prin unele comune dinprejurulă Sighiştrei s’a ivită între vite boia de unghii şi de gură. De asemenea în ţinutulă Reghinului săsescă bântie între vitele acăstă bolă. —0— Astă seara fabricantulă de hârtiă Carolă Schiel va vorbi, în sala reuniunei industriale de aci, despre rela­ţiunile industriale ale României şi despre convenţiunea vamală cu România. —0— Profesorii facultăţii de medicină din Bucurescî au fost­ convocaţi de ministrul­ instrucţiunii publice, spre a se sfătui împreună pentru restabilirea ordinei la facultatea de medi­cină. După o lungă desbatere s’a descisă a se acordă studenţilor b­ună ultimă termină de înscriere la esamine până la 18 Februariu. Aceste esamene se vor­ face până la sfârşitul­ lui Februariu, când voră incepe cur­­ s Studenţii şi limba Română la gimnasiulft ungurescă din Baia-mare. De lângă Deesiu Februariu 1885. Prea stimate d-le Redactoră! In vederea atâtoră acusări nejuste, ce i se facă cjiaristicei nóastre naţionale pe fiecare toi din partea şoviniştilor­ unguri de pe la­­fiarele lor, de diferite colori, şi mai în urmă chiară şi din partea unora deputaţi dietali orbiţi cu totulă de do­­rulă fanatică de-a maghiarisă, — nu potă resiste şi mai departe datorinţei mele de fiiu română, de-a aduce la cu­noştinţa marelui publică unele lucruri amare de mărtu­risită, pre cari de ani le ţinu înăbuşite în peptu’mî şi cari nici acil nu le-aşă aduce la cunoştinţa marelui pu­blică, déca nu s’ară atribui — (Jică — cjiaristicei nóastre naţionale unele fapte nedemne de ea, cum e d.­e. că a­­ţită pe Români la ură în contra Ungurilor­, pre cari le facă tocmai acusatorii. Sunt unulă din cei mulţi, cari au studiată la gim­­nasială ungurescă din Baia-mare. Duci-spre-zece anî a­­proape întregi amă se ajută pe băncile şcoleloră normale şi gimnasiale de acolo, şi într’ună intervală de timpă a­­tâtă de însemnată, credă, că nu va dubită nimeni, că amă avută ocasiune de-a autji, vedea şi învăţa multe, dar — cu durere mărturisescă — a îndura şi mai multe. Voiu deci, cu permisiunea d-lui Redactoră ală preţuitului şi de una jumătate de secol perexcellentiam (fiarului Români­­lor) ciscarpatinî .Gazeta Transilvaniei* - a da unele trăsuri din viéja studenţiloră Romănî dela gimnasiulă supra memo­rată, cari, deşi cam vechi, nu voră fi totuşi superflue, în împregiurările, în cari trăimă, pentru publiculă nostru. Era la anulă 1874 luna lui Maiu. Circulaţiunea pe stradele Baiei-mari era mai vidiă ca de altă­dată; tim­­pul­ era frumosă. Grupe de inteligenţi, dame şi domni în costume cari de cari mai elegante, din rocă şi din jură, trecea neîntreruptă pe strada principală dinspre micija­ noapte,­­ spre livada de lângă oraşă. Veţi înţe­lege negreşită, că aci era să se întâmple ună actă de bucuriă. Şi oare ce? Era mai alulă studenţilor­ de la gim­­nasiulă de acolo. La intrare în livadă inima omului săltă de bucuriă aflându-se în faţa unui minunată tablou fărmecătoră. Erau acolo Maghiari, Români şi Germani crecî de familii, cari îşi petreceau dimpreună. Studenţii, având­ coroane din frumte de stejară la pălării, jucau şi cântau cântece de bucurie şi de vitejiă maghiare şi române. După ce se juca ună jocă sau două, studenţii şi profesorii se suiau pe o colină din apropiere şi de acolo intonau în unire: ,Hai să dămă mână cu mână,« şi »Refújta az utat a ha,« (A ’nfundată zăpada drumulă) şi altele, — precând pă­rinţii îşi petreceau josă la chioşcă. Români, Maghiari şi Germani trăiau în unire ca fraţii. Dar astfelă nu era bine, căci devisa ceiorfi ce ve­­niau pe atunci la putere nu are de a lăsa naţionalităţile se trâiescu în unire; astfelă nu puteau crea ună globă maghiară. Pusu-s’au deci şi au bucinată pretutindenea, pe unde numai se aflau fii de ai lui Arpad, că nu mai potă să sufere alte naţiunî pe acestă pământă, ci seu se voră face unguri cu toţii, seu voră lua lumea în casă. Idea era bună şi aplaudată de toţi Ungurii. Cu iu­­ţimea fulgerului a străbătută în toate colţurile ţărei şi aşa şi in Baia-mare. In scurtă ea se vârî în şcoala şi vai! aici infectară multe inime fragede. Se schimbară profesorii şi 1885, suirile, şi vară continuă până la finele lui Iuniu, aşa în­câtă să se termine materiile, pentru ca studenții ce ară voi se înveţe să nu pereja mnă ană. Cei cari nu se voră înscrie la esamine sau nu voră declară că voiescă a re­peți anulă, se voră şterge din matriculele facultății. Cei cari voră continua desordinea se voră eschide din Uni­versităţi şi vor­ fi consideraţi ca turburători ai ordinei publice. —0— Rusia a urcată vama pentru importulă vinuriloră din Austro-Ungaria la 62 ruble pentru 140 litri. -0— Guvernulă engleză a interzisă importarea oiloră, ca­­preloră şi porciloră din portulă Hamburg în Anglia, Scoţia şi Wales, sub curentă că oile din Rusia şi Austro-Un­garia a căroră importare directă era interdisă deja în Anglia, au fostă importate prin Germania. —0­ Se scrie din Târnova, că prinţulă Bulgariei, cedândă simţămintelor­ unanime esprimate de naţiunea bulgară, se va logodi cu prinţesa Meliţa Vidosava, a doua fică a prinţului Muntenegrului. —0— Arta desemnului şi croitului hainelor­ de dame. In­­structorală academică d-lă I. Graf, care a deschisă de mai multe dile­m­ă cursă spre învăţarea desemnului de croiela şi a croitului pentru haine de dame, posede după cum am­ avută ocasiune a ne convinge ună metodă forte bună și esactă de instruire, ceea ce ne indemna a atrage atențiunea onor. cetitoare a foatei noastre asupra anunciului de pe pagina a patra. ---------------­

Next