Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1887 (Anul 50, nr. 1-141)
1887-01-28 / nr. 21
Nr. 21. Muntenegru. O telegramă din Constantinopolă spune, că 20,000 Muntenegreni suntu înarmaţi cu pusei noue. Deşi Porta a fostă asigurată despre pacînicele intenţiunî ale prinţului Nichita, totuşi a trimisu întăriri de trupe în Serbia vechiă, Francia. Din Petersburgă se telegrafiază, că la consulatură francesă de acolo s’a afişată o publicare, prin care toţi Frances», cari facă parte din reservă, suntă chemaţi la consulată şi avisaţî a fi gata pentru convocare sub steaguri. SOIRILE PILEI. Ni se scrie, că în comitatului Mureşu-lurda preoţii suntă puşi la facerea drumurilor de ţară sau să se răscumpere dela lucru prin bani; astă primăvără organele unguresc au umblată din grajdă în grajdii pentru a înscrie vitele la drumu, or unde vitele nu erau acasă au numărată strengurile dela esle şi astfelă au aruncată a se plăti bani pentru facerea drumului chiar şi după vitele mărunte, cari nu erau de jugii și cari în sensulă legei nu suntă supuse taxei pentru facerea drumului. Reclamele omeniloră n’au fostă băgate în semn. De altă parte nisce notari unguri apróape fără cunoscinţă de carte visiteza scólele române şi fără asistenţa lor, nu le este permisă preoţilor s a ţină esamene cu copii. Din astă causă protopopii noştri suntă forte disgustaţi şi decâtă să se înjosască a sta la ună esamenă sub controla unui notară ungurescă, mai bine preferă să nu ia parte la esamene de locă, ci pentru a’şî împlini datorinţa îşî trimită numai delegaţi. — Rău facă protopopii că nu se ducă, aci nu e vorba de înjosire, ci de ocrotirea scólelor, în contra uneltiriloră ce s’ară face din partea acestora. Şi apoi cu ce dreptă notarii ungurescî inspectăză scólele nóstre şi cum au ajunsă lucrurile ca fără ei să nu se ţină esamene? —x— Se scrie din Sebeşiu cătră „Kolozsvár," că Saşii aparţinători partidei liberale se organisază deja pentru viitoarele alegeri de deputaţi dietali. in locuia preşedintelui de pănă acum ală partidei Friedrich Bömches, care a resemnată, fu alesă într’o adunare Moriz Welthern, maior în pensiune. Corespondentulă numitei foi pretinde a fi aflata, că la viitoarele alegeri dietale voră păși pe arenă și Românii, dar încă nu e hotărâtă, deci ei au de gândă să pună ună candidată guvernamentală, seu oposițională. — Nu putemă da creclământă acestei comunicări, deoarece Românii din Sebeșiu sciu bine, că noi Ardelenii nu alegemă deputați dietali. Fote că agiteaza printre ei nescai seducători, de aceea să se ferăscă să nu cagtă în cursă. —x— Cu subscrierea „ Unu căletoru câmpeanu“ ni s’a trimisă o corespondenţă, ală căreia autoră susţine că de 30 de ani muncesce în causa şcoliloră şi a poporului româna peste totă, faţă cu cari nutresce ună mare interesă. Din o călătoriă făcută prin părţile Meseşului s’a convinsă, că situaţiunea scolelor în protopopiatul Almaşului mare nu este aşa de tristă, precum s’a descrisă mai astă-vară într’o corespondenţă, ce ni s’a trimisă din părţile acele. Nu-i dreptă că preoţii ară face speculă cu scóla, gerându-se pe sine ca învăţători, lăcomindă la salariilă acestora, ci în ceea ce atinge scóla atâtă protopopulă, câtă şi preoţii şi curatorii lor, suntă deplină consoli de chiămarea ce o au. Substituirea învăţătoriloră prin preoţi s’a întâmplată — dece corespondentulă—numai forte rară şi în caşuri de necesitate; astfelă s’a întâmplată şi în Restoltulă mare, unde preotulă şî-a dăruită plata, ce a luat’o ca invăţătoră, în favorulă parochiei sale; totă cam acesta se întâmplă şi în alte locuri unde funcţionază preoţii ca învăţători, ceea ce atestă că nu pofta de câştigări face să ocupe locuia de învăţători. După aceasta laudă corespondentală starea edificielor scolastice şi bisericesce din protopopiatur Almaşului mare, ceea ce o atribue zelului respectivului protopopă, şi în fine arată reaua dotaţiune a unora preoţi din tractă, cum d. e. a celoră din comunele Ciumarna şi Chichişa, cari nu suntă mai mari ca 25—30 familii gr. cat. şi ai căroră preoţi nu au mai mare venita decâtă cela mai din urmă funcţionară ală satului. Decâtă să mai esiste asemenea parochii — vice corespondentală — mai bine ar fi să se contopăscă sau afilieze la altele mai mari, căci atunci celă puţină ar dispare multele neplăceri dintre preoţii uniţi şi neuniţî ai respectivelor comune. • După raportul ministrului Trefortă, care e şi preşedinte ală academiei ungureseîde sciinţe, averea academiei s’a sporită în anulă trecută numai cu 1976 fb 34 cr. şi era la 1 Ianuariu 1887 de 2,123,647 fi. 91 cr. In acesta sumă se cupr'nde şi valoarea palatului academiei, a casei închiriate, a bibliotecei şi a mobilelor cu ună milionă. —x— Sub titlulă: Marşulu Cooperatoriloru, cetimă în „Cooperatorulă« din Bucuresei: „D-lă Iacobu Mureşianu, emeritulă profesoră de Canto dela em’narulă din Blasiu (Transilvania), a compusă mnă majă triumfală pentru viitorea Exposiţiune din Craiova a boperatorilor, pe care l’a dedicată D-lui preşedinte fodatoră ală societâţilor Cooperative române. Melodiile acestui marşă suntă de ună stila pură românescă transcarpat.in. Intre multe alte opere ale acestui distinsă listă, ființă renumitului patriotă şi bătrână luptători ai emancipării românismului în Transilvania, suntă şi certurele lui „Ştefanii celă Mare“ şi „Mihaiu Viteazuli” composiţiuni măestre de însemnată valoare prin idealiă, caracteristica şi energia modulaţiunilor loră. Acest marşă se va da publicităţii peste curândă şi se va vinde cu 1 leu 50 bani bucata la toate librăriile din ţără Anii Cooperatorilor.!" Sub titlul „Maghiar iar ea cislaitanică“ scrie »Deutsche Zeitung:« »Cumcă ceva, care cutrieră stradele Pestei şi Budei, întâlnesc numai firme ungureseî, deşi o mare parte a poporaţiune şi cu puţine escepţiunî mai toţi streinii cari vină la Bdapesta numai atunci s’ară puté orienta, deca inscripţiunile ară fi în colţul ei stradelor şi în limba germană, este lucru cunoscută. Nou însă e, că într’o fotă oficial ce apare în Viena se întrebuințeză espresiunî unguescî, încâtă unulă care cunosce limba ungurescá scu care are la disposiţiune ună dicţionară ungurescă poate nţelege ce e scrisă. In fascicululă pe Ianuariu ală fuii »Statistische Monatsschrift« edată de comisiunea central statistică c. r. Viena 1887, este ună tractată: „Statistea (meseriilor) și industriei Ungariei în anul 1885," de Dr. Josef de Jekelfalussy. Acestă interesantă tractată conține toate însemnările locurilor în idiomă curată maghiară. In locă de Raab se duce Győr, în locă de Hermanstadt Szeben, în locă de Kronstadt Brassó, în locă de Pressburg Pozsony, în locă de Oedenburg Sopron ș a. deoarece astfelă de însemnări numai cu ajutorul unei charte bune se potă ceti și cetitorii germani, în a căroră limbă apare „Statistische Monatsschrift“, nu potă avea charte cu nume ungureseî, devine întregă metatură nefolositoră. Redacţiunea acestei foi să aibă biremî atâta simnţă pentru scopulă ei, ca să nu păgubiscă pe cetitori în astfelă de modă, şi atâta—tactă să nu pretindă dela cetitorii germani astfelă de lucruri.* —x— Ună casii de morte în condiţiunî de totă triste s’a întâmplată de curândă în iasulă Ciucu-Ghimeşti. Despărţământul militară română postată la graniţă fă schimbată şi trei dintre soldaţii schimbaţi hotărîră, spre a cruţa scoborîrea cea obositóare spre casa de gardă, să se dea josă pe loculă din apropiare pe unde să trimită devale lemnele din vârful muntelui. Când se aflau pe la mijlocul drumului, ună trunchiu de lemnă se dărîma deodată. Doi dintre soldaţi putură să se dea înlături încă la timp, al treilea însă fă apucată de lemnă, tîrîtă în vale şi găsită apoi morţi, fiindu’i cadavrulă mutilată cumplită. —x— Ni se scriă din Socolul de Câmpia, cu data 29 Ianuariu: „Vă facă cunoscuta că în 28 i. c. sera la 9 ore în comuna Socolă din ţinutulă Reghinului s’a întâmplată ună mare incendiu la doi economi din aceeaşi comună şi anumită la Zacharie Fricu şi Filimonă Bota. Foculă s’a escată din mijlocul unei şireciî de paie. Celui dintâiu i-a arsă casa cu toate cerealele adunate precum grâu, cucuruze, onă, pvăsă, sămânţă de cânepă etc. celuilaltă i-a arsă grasdiul, şiura, paiele şi nutreţură viteloră, precum şi nenumărate obiecte economice la amândoi, rămânândă în vreme de nópte înspăimântaţi şi dăunaţi de furia focului pusă de o mână rea. Dauna estimată după calcula de mijlocă se suie peste 1000 fl. v. a. la ambii. Din nenorocire nici unulă n’a fostă asigurată. Norocă a fostă pentru întrega uliță ba putemăjice pentru întrega comună, că n’a trasă vântulă. Fiindă uscate toate, foculă a ținută cu pară 2 ore, oi de totă nu l’au putută stinge până diminéața cu atâtă mai virtosă că a fostă în vreme de noapte, pre când s’au fostă culcată omenii, și numai puțini erau neculcațî, cari cu străjile îndată au alergată la focă mai sărindă într’ajutoră şi ceilalţi săteni mai târziu. Este de a se mulţămi pe lângă Socoleni d-lui Alexandru Truţia, jude comunală în Cosma, care a alergată îndată cu mai mulţi Cosmeni de acolo cu pusei de apă la stingere, precum şi d-lui Nagy Jozsef, deregatoră la domeniulă Gr. Teleky Gustav din Tonciu, care a venită cu mai mulţi Toncenî, şi aşa s’a mai potolita elementulă celă înfuriata. Se miră că poporulă nostru de pe sate, deşi preoţii şi inteliginţa îlă capacitéza destulă, nu se asigurézâ. Publiculă nostru ar face o faptă creștinască, deci ar ajuta după putință pe acești nenoricițî îngreunați cu familii grele. Binefăcătorii să se adreseze la subscrisulă oficiu parochială gr. cat. din Socolă. Posta ultimă Szász-Régen. Iacob Popit, preotă gr. cat. în Socolă. —x— Vineri în săptămâna trecută, comandantul secţiei poliţienesc! din Blumena a descoperită o casă de prost’] Din Herseni ni se scriu următorele: „Domnule Redactoră! In interesul adevărului vă rugămă să binevoiţi a da locă în preţuitură chiară „Gazeta Transilvaniei« acestui răspunsă la corespondenţaTanonimului Făgărăşanulă, apărută în Nro. 280 din 19 Decemvre 1886 ală „Gazetei*. Noi ca alegători amă luată parte la alegerea de membri în comitetulă comitatensă, ce s’a ţinută în 15 Noemvre 1886 în comuna Mărgineni, scimă că totă ce s’a ejisă în acea corespondenţă suntă neadevăruri, părintele Gheorghiu Fătu avândă majoritatea reeşită pe cale legală, şi avemă şi speranţa că ne folosesce mai multă ca alţi membri de cariamă avută şi cari niciodată nu au luată parte la şedinţe. Deci basaţî numai pre adevără vă rugămă cu tota stima a da locă acestui răspunsă, căci numai astfelă se pote lămuri adevărulă. Cei cari s’au folosită cu corespondenţa contra paroch. gr. cath..Georgiu Fătu nu suntă Români adevăraţi, ci caută alte interese. Dar la astfelă de vânătore ar trebui să renunţe. Credemă că prin eşirea acestui răspunsă nu voră întinde laţurile mai departe. Pentru onoarea d-lui parochă şi a nostră a tuturora suntemă în deplină speranţă că ne veţi da locă acestei juste cereri.* (Subscrişi 28 alegători). Junimea română din Alba-Iulia va da ună bală la 17 Februariu st. n. în »Otelulă Naţională," în folosulfl ambeloru scele române de acolo. Prețulă întrârei de personă 1 fl. de familiă 2 fl. Biletele să potă căpăta în prăvălia D. Moreno, sora la casă. Inceputulă la 8 ore. Damele suntă rugate a se presenta In toilete simple. Supra-solvirî se primescă cu mulțămită și se vorăchita pre calea Ziaristică. — Comitetulă organisătoră. GAZETA TRNSILVANIEI. 1887. luate în țigăniă. Proprietara aceleia fă escortată în comuna ei natală. —x— „Székely Nemzet« spune, că învețătorii ungureseî din comitatulă Trei scaune trebue să se eserciteze a suferi feme, fiindcă nu şi au primită lefa de trei luni. — Aşa sprijinescă „Kulturegylet«-iştii cultura? Ori cultura loră le stă în banchete? Se scrie din Sebeşiu, că în nóaptea de 1 spre 2 Febr. n. au intrată nisce hoţi în prăvălia de haine a lui H. Hanich şi au furată haine în preţă de 100 fl., dela o prăvăliă de lipscăniă din vecinătate au ruptă lăcăţele Wertheim fără însă ca să fi putută întră înăuntru; probabilă că hoţii au fost conturbaţi în lucrarea loră. —x— —x— O nouă lucrare a unui sculptori românii. Cetimă în „Voinţa Naţională“: „Unul din cei mai eminenţi sculptori ai ţării, d. Ştefană Valbudea, s’a reîntorsă de câteva luni în capitală din Parisă şi Roma, unde a studiată cu multă ardere şi zelă arta sculpturii pre lângă cei mai distinşi profesori, d-sa e cunoscuta în lumea artistică pentru mai multe opere pline de talentă esecutate în străinătate, expuse la exposiţia salonului din 1885 în Parisă şi apoi trimise în ţară, unde se află astăzji, în musculă din Bucuresci, precum „Mihailă nebunulă“ lucrată în Parisă şi „Invingetorulă“ lucrată în Roma. D-lă Valbudea a terminată de curândă o lucrare foarte interesantă, macheta şi bustulă unui mare cronicară ală ţării, Mironă Costină. Impulsiunea a fostă dată de d. Urechiă, care a studiată în tote amănuntele sale viaţa acestui distinsă bărbată. D. Urechiă voindă să eterniseze memoria acestui omă politică şi literată profită de talentulă tinerului sculptoră d. Valbudea pentru a-i ridica o statuă, care va fi aşedată la Romană, locală natală ală lui Mirona Costină. Dificultăţile, în contra cărora sculptorulă avea ca să lupte pentru a reproduce cu o exactitudine posibilă fisionomia adevărată a acestui cronicară, au fostă forte mari, căci cu toate cercetările făcute nu s’a putută găsi ună portreta exactă ală trăsăturilor lui. Cu toate acestea talentulă artistului a triumfată in parte contra acestoră dificultăți: o gravură de o asemănare dubiosă găsită in Polonia și nisce indice din memorială d-lui Urechiă, ela modelului cu care s’a servită sculptorulă pentru a reproduce pe piatra tipulă aproape exactă ală lui Mironă Costină. Macheta representă pe eminentală bărbată în piciore, ținândă cu mâna dreptă o pănă cu care scrie, el cu cea stângă ună volumă de hârtii. Pe piedestală împrejurulă piciorelor, sunt împrăştiate mai multe cărţi şi manuscrise. îmbrăcămintea lui este a unui boeră din Moldova şi ne amintesce epoca în care a trăită Mironă, adecă la 1650. O manta lungă, blănită, foarte bogată, acopere aproape totă corpulă, întredeschisă dinainte lasă să se vadă pantalonii foarte strimţi, pe care se desemnă muşchii gambei bine desvoltaţi. La picioare poarta sandale adjustate şi legate dinainte cu mare îngrijire. Dar atenţiunea cea mai îngrijită e dirigeată asupra capului. Elă este coafata de o cască de omă răsboinică, fruntea e largă, contractată la rădăcina nasului, gura zimbitoare întredeschisă, pare că vorbeste. O barbă lungă și buclată se confundă cu ună peră asemenea buclată, care cade în abundanță pe umeri; fisionomia e energică, expresia francă și hotărîtor e ca ală unui omă, pe care nimică nu-lă poate sdruncina în ideile sale. Artistulă cu talentulă celă caracterisă a căutată să dea operei sale mă ţipă aproape identică cu vitejii din secolul al XVII-a, cu aceeaşi atitudine imposantă, în care se repecta şi măreţa sufletului. Anatomia este cu toate