Gazeta Transilvaniei, iulie-decembrie 1888 (Anul 51, nr. 143-286)

1888-07-31 / nr. 168

Nr. 168 carl din România. E de notată de la aceste şedinţe, că atunci când unii învăă­­tură a vorbită în limba germană, Ungurii au părăsită sala, voindă prin asta a de­monstra contra naţionalităţilor­ nema­ghiare.“* * * Se anunţă, că principele Alexandru de Battenberg, care actualmente se află la Parisă, va pleca câtă mai curândă la Graefenberg pentru a face o vi­zită re­gelui Carolă ală României. * * * „Românulă“ scrie, că din 29 per­soane muşcate de câni turbaţi, ce s’au su­pusă la cura d-lui Dr. Babeşă din Bu­­curesci, 24 au fostă însânetoşate în urma inoculărei virusului după metoda d-lui Babeşă. * In asilulă susţinută de Reuniunea universităţii din Viena sunt­ vacante pentru semestrulă primă ală anului şcol. 1888/9 82 de locuri constătătore din lo­cuinţă grătuită împreunată cu serviciu, încălzită şi întreţinere parţială. Aceste locuri se pot­ obţine începândă dela 20 Octomvre a. c. Poate reflecta la ele fiecare universitară sau abiturientă demnă şi lipsită de mijloace, care petiţionază basată pe următorele documente: Ates­tată de paupertate adeverită şi visată de oficială parochială, primarulă oraşului şi ală cărţilor­ funduare ; 2) Atestată de studii (de esamenă sau două coloquii din semestrulă ală doilea, resp. atestată de maturite); 3) Indexulă. Petiţiunile au a fi presentate celă multă pănă în 20 Octomvre n. a. c. la inspectoratulă ală 9-lea ală reuniunei (Studentennheim) Porzellangasse nr. 30 sau personală sau prin epistolă recomandată. * * * La băile din Carlsbad se află pănă acum aproape 16.500 de străini. Intre a­­ceștia se află și câte­va persoane distinse din România. * * *­afiarele din Odesa află, că firma Friderich Krupp din Essen va construi în Rusia nisce ateliere pentru fabricarea tunurilor­. Negociările în privinţa ce­­dărei terenurilor­ urmază cu mare acti­vitate. Ele se vor­ construi în apropiere de Ekaterinslov. * * * Regina Serbiei Natalia — după cum se scrie din Haaga — şi-a recâştigată coloarea fragedă a feţii şi voioşia sa. Cea mai bună dovadă suntă însăşi cuvintele ei cătră una medică. Ea îi spuse: „Fără îndoială e m­ă chină mare pentru mine, că mă nomăresce curiositatea oa­­menilor­, că locuinţa mea este încunju­­rată în continuu de spioni; însă contra acestoră rele nu esistă metodă mai ne­potrivită de câtă aceea, de a se închide FOILETONULU „GAZ. TRANS.“ Cu a venita iuimiți­­i Bucovina. (Fine). Aşa povesti Pumnulă, cum numai ca prin urechile acului scăpa elă din Tran­silvania peste graniţă în Muntenia; cum, abia ajunsă la Bucurescî, se bolnăvi de coleră; cum, biruită de aceea bolă, cădii în drumă, de unde cu mare greu se trase pănă la margine sub ună zaplază.... cum, crefiându-se deja la pragul­ morţii, se ruga de nişte trecători, să-şi facă milă de elă şi să­ lă trecă dincolo, peste za­plază, ceea ce bunii omeni şi făcură; cum zăcu elă acolo două fiile şi două nopţi, cum, chinuită de-o sete ardetoare, mânca pere, cari zăceau în grămadă pe josă, fără ca să le fi culesă cineva; cum îşi veni apoi în fire (!)... Povesti mai departe, că în urma u­­noră denunciaţiuni perfide şi false, venite din partea Ungurilor, la Bucurescî, îlă arestară şi îlă trimiseră sub escortă la Iaşi, ca de-acolo să-lă dea mai departe la Cernăuţi şi cine mai ştie unde (ca mai pe urmă pe George Bariţă). Acolo, la Iaşi, Dorobanţulă, care’lă străjuia într’o celulă, afla chiar din gura lui Pumnulă, ce­a greşită, de l’au dată la „grosă“, că n’a greşită nimica, ci pentru­ că a ţinută cu Impăratulă şi cu poporulă său română din Ardeală, sub­jugată şi apăsată de Unguri, cari se şi răsculară în potriva împăratului şi acum au mâniă pe Români, cari ţină cu Im­­păratulă şi nu cu dânşii, din causa a­­cesta au mijlocită, cu clevetirî şi cine ştie ce denund­ări reutăciose şi false tri­mese la Bucurescî, în cătrău fugise elă, de-lă crestară Muscalii. Aufiindă tote aceste, Dorobanţulă îlă mai întrebă nu­mai : „Da-i şi dreptă domnule, ce spui?“ şi asigurându-lă Pumnulă cu sfinţeniă, că-i dreptă, în chipă indirectă îi făcu prilejă să iasă din „grosă“ şi să se ducă, îmi istorisi apoi cum eră, Pumnulă, pe căi lăturaşe traversă Moldova pănă la graniţa Bucovinei şi pe lângă fron­tiera Mamorniţei se înfurişă — cu doi crei­­ţari „şavi“ , ce mi-i şi arătă în buzunară — pănă încoce. Pe când încă povestea Pumnulă a­­ceste, servitoriulă și aduse dela A. Hur­­muzachi respunsură la cele ce-i co­muni­casem eu, că Pumnulă e la mine, şi care răspunsă suna aşa: „D-le P! — Poftes­­ce-lă şi adă-lă pe locă încoce, la noi! — Alecu.“ „Domnule Profesorii!“, cliseiu cătră Pumnulă, „eu n’am putută reface înain­tea domnilor­ noştri Hurmuzachi, că eşti aici la noi. Le-am comunicată venirea d-tale şi stă dumnealor, te şi învită, să vii încă astăzi la dânşii. Pumnulă lăsă furculiţa şi cuţitulă din mâni şi ca de fotă intrigată şi surprinsă, după o cău­tătură cam lungă la mine, din care mi­ se păru a cunosce, că’mi bănuesce comuni­carea făcută despre elă domniloră Hur­muzachi, zise: — „Ah, în astă stare? — astăzi încă?“ — aici se uită la sine, la vest­mintele şi încălţiile sale deplorabile şi fini: „N’aş putea merge acum şi aşa cum stim! — „Domnule profesoră, îi fu­seiu a­­tunci: „D-ta vei fi solindă, cine suntă pentru noi, Românii bucovineni, şi pen­tru întrega-ne naţiune domnii Hurmu­zachi. Te rogă nu le refusa sincera in­vitare! Eră câtă pentru altele, privesce­­me, te rogă, de Română! “ După acesta scoseiu din­ solină m­ă rândă de albituri, luaiu din cuia paleto­­nală şi de sub pată o păreche de cisme şi punându-le pe scamnă înaintea lui Pumnulă, fu­seiu în tonă rugătorii: „Etă, poftesce! că esteriorulă ţi-i astfelă, e pre j­ustificareră în urma pă­­ţaniiloră, ce le-ai avută; poftesce, te rogă! Stătura-ne, fiindă cam egală, pa­­re-mi-se, că toate acestea ţi-s’oră potrivi“. Riseiu şi fără a mai aştepta vre-o întâmpinare la cuvintele mele, grăbii pe uşă şi mai trimiseiu încă în odae lighia­­nulă cu apă etc. După vr’ună cvartă de oră revenii eu şi întradevără îlă găsii pe Pumnulă deja şi după câtă se putea, metamorfo­­sată. Zâmbi bietulă, uitând­u-se la sine și la mine, îmi lua mâna, mi-o strânse fără a fiice altceva decâtă: „Fiă! as­cultă !“ Eștrămă din seminară, la a căruia portiță și aștepta deja trăsura boeralui bătrână Hurmuzachi. Pumnulă, vefiând trăsura, în care îlă învitaiu să se urce, fi­se: „încă și aceasta! — Coborârămă strada principală spre ] casele boerului Hurmuzachi și Pumnulă GAZETA TRANSILVANIEI, în casă. Eu facă tocmai contrarula. Șed ore întregi pe ferestră, la ferestră și în câteva fiile m’au veriută aproape toți oa­­menii, după aceea voiu avea linişte şi voiu fi neobservată.“* * * Escursiune la Sinaia. Biroul­ orăşe­­nescu de călătorii din localitate aran­­giază în fiina de Sf. Maria 15 (27) Aug. a. c. o excursiune, cu trena separată, la Sinaia şi retour cu preţuri forte reduse. Societatea „Petru Maioru­.“ Societatea „Petru Maioru“, al­ cărei scop­ este înaintarea în cultura şi lite­ratura română a tinerilor­ studenţi ro­mâni de la universitatea unguresca din Budapesta, se află deja în alti 26 ani ale esistenţei sale. Idea înfiinţărei aces­tei societăţi au dat-o studenţii de odi­­nioră de la universitatea din Budapesta: Murgu, Bojinca, Vasiciu, Iorgoviciu, îm­preună cu alţi colegi ai lor­, cari în casa preotului de acolo, Teodorini, se a­­dunau pentru a se cultiva în limba şi li­teratura română, întruparea ideei de a se înfiinţa o asemenea societate s’a săvârşită însă în anul­ 1862, când pentru prima oră tine­rimea română dela acea universitate se întruni în aşa numita „Societatea de lectură a tinerilor­ români“, cărei so­cietăţi­­i s’a dată mai târziiu numirea de „Petru Maior­a“, a acestui fericită luptă­­tură pentru ideia românismului, care anii săi din urmă i-a petrecută în ce­tatea Buda, unde a desvoltată o adevă­rată activitate literară. Dela înfiinţarea sa, Societatea, cu escepţiunea unor­ mici intervaluri, a mersă treptată totă înainte. In anii primi însă desvoltarea ei a fostă atâtă de ane­­voiosă, încâtă încă la anulă 1868 întrega ei avere era numai de 21 fi. In anulă următorii însă suma acesta s’a mai mărită prin arangiarea primului bală română în Pesta, ală căruia venită curată a fostă 93 fl. 19 cr. Mai mare avântă și-a luată socie­tatea dela an. 1871—2 încoce, însem­nată merită se datoresce pentru acesta ilustrei familii Mocioni, care a dăruită pentru fondul­ societăţii 240 fi., şi d-lui Vincenţiu B­aleşu­, care a dăruită 100 vo­lume de cărţi pentru augmentarea bi­­bliotecei. Mai târziiu distinsulă scriitoră francesă Emil Picot­a trimisă societăţii preste 300 volume, partea cea mai mare din literatura clasică francesă. In anulă şcolară 1877—8 aparii prima dată foia societăţii: „Rosa cu ghimpi“ de cuprinsă literară şi umoris­tică. In an. 1878—9, la îndemnulă d-lui Ioană cav. de Puşcariu, jude la cultă, care are mari merite faţă cu acesta so­cietate, s’a înființată fondulă neatacabilă prin arangiarea unui bală şi prin con­­tribuirile Românilor­ din toate părțile. După cum aflămă din raportulă ge­nerală ală societății pe anulă 1887—8, fondulă nealterabilă a crescută din ană în ană, la începută era de 1114 fl. 81 cf., cu finea anului 1887 însă a ajunsă la 3685 fl. 15 cr. Sarcina de curatură ală fondului, dela înfiinţarea sa şi pănă astăfii, o portă d-lă cav. de Puşcariu. Conducerea societăţii în decursul­ anului espirată a fostă concretiată unui comitetă de 9 persoane, în frunte cu d-lă Vasile Fodoră, ca presidentă, unei co­­misiunî literare de 7 persoane, or redac­tarea foii „Rosa cu ghimpi“ a fostă con­credată unui comitetă de 3 persoane. In totă decursulă anului s’a dată din fondulă societății unui studentă ro­mână cu artică liberă provefiută cu cele necesare în modă gratuită. D-lă Pavelă Todorescu din Stein­­bruck­ a dăruită societăţii 100 fl., anume 50 fl. ca taxă de membru fundatoră, or restulă de 50 fl. parte pentru cumpărarea de cărţi românesci, parte pentru ajuto­rarea edărei almanachului literară. Au mai dăruită: Escelenţa Sa metropolitulă M. Romanulă 15 fl., Mocioni 25 fl., Al. Romană 10 fl. In specială pentru alma­­nachă au contribuita: Ioană cav. de Puş­cariu şi Dr. Iosifă Gaită câte 10 fl., Al. Romană, Iuliu cav. de Puşcariu câte 5 fl., Nic. Stamadiadi, N. Poruţă, Dr. A. Marienescu câte 3 fl. şi Dr. Stană Flo­­riană 2 fl. Membri fundatori 17, onorari 30, or­dinari 27. Societatea a ţinută 21 de şedinţe, anume: 1 festivă, 2 generale ordinare, 3 generale extra­ordinare şi 15 septăma­­nare ordinare. In şedinţe s’au cetită dife­rite disertaţiuni şi critice şi s’au declamată poesii. Societatea primesce 23 de filare dintre cari 1 francesă, 1 ungurescă, cele­lalte românesci. Biblioteca constă din 886 opuri în mai multe volume. Averea societăţii în bani cu finea anului: 4059 fl. 37 cf. Societatea mai dispune celă puţină de 891 exemplare din istoria lui Petru Maioră, ce se poate procura dea­­dreptulă dela societate cu prețuia: 1 exemplară broșurată 1 fl. 20 cr., legată 1 fl. 60 cr., luxă 2 fl. 50 cr. Totă la 5 exemplare se dă unulă rabată. Corespondența „Gazetei Transilvaniei."1 Covasna, 27 Iulie 1888. Nenorociri. Ca alte multe comune din Ardela nici Covasna, o comună în comitatulă Treiscauneioră şi totdeodată locă de scalde, n’a scăpată în véra a­­cesta de nenorociri şi spaimă. In restimpă de două septâmânî s’au iscată 3 incendiurî. Unulă în pădurea comunală, causândă o distrugere însem­nată printre bravii cei înalţi şi frumoşi. Făptuitorulă a fostă ună cărbunară. Ală doilea incendiu s’au iscată în comună în Vinerea trecută pe ună timpă forte se­­cetosă şi vânturosă. Au arsă în 2 ore 6 şuri, 4 case şi câteva şoprane. Intr’o casă a devenită jertfă şi o copiliţă de vr’o 6 ani, înnecându-se în fumă. Acesta focă s’a întâmplată prin joculă cu chi­brituri a doi copii săcuescî. Norocă nu­mai cu hărnicia şi stăruinţa braviloră locuitori români şi secui, căci altfelă ar fi arsă mai totă sătulă. Ală treilea focă a fostă Sâmbăta nóaptea între orele 11 şi 12. Acesta a mistuită numai o şură, fiindă cam isolată şi timpulă liniştită. Ună altă casă întristătorii este ur­­mătorulă: Părintele Ioană Olteană dinDobârlea, venindă numai eri la scaldele de aici şi necunoscândă bine firea cea blăstămată a aşa numitului „Pocolşar“ , astăzi îna­inte de prânilă pe la 10 ore întrândă în apă, în câteva clipite a şi fostă sub ea. L­a înecată momentană gazulă, ce iese câte­odată cu furiă din apă. Din în­tâmplare însă era de faţă d-lă Alois Fe­kete, anteprenorulă acestei băi spurcate, şi cu alţi doi tineri streini. Celă dintâiu vedende pericululă strigă ajutoră şi se aruncă, îmbrăcată cum era, după elă. Şi căutându-lă ca pe ună pesce prin apa cea grosă de nomolă, i-a succesă a-lă apuca de după gâtă şi a-lă tîrî pănă la scări. Aci era gata şi cu bravură D-nă Fekete, căci părintele îşi încleştase ma­nile în braţele lui şi tăria gazului îlă a­­meţise cu desăvârşire. — Sară acum cei doi tineri şi cu unu bravă Românaşă, ce auzise sgomotulă de afară, şi-i scotă ca pe niste butuci, lungindu-i pe podele. Vine numai­decâtă şi medicală băiloră şi mulţime de altă publică. Dă-le apoi frecări cu pae şi cu petece de postava. D-lă Fekete şi-a venită mai curândă în fire, pomenindu-se cu nisce rane mari la braţe; ară părintele Olteană se des­­meteci numai după câteva ore, căci elă pe lângă gază mai înghiţise şi o can­titate bună de acea apă grasă. Elă cu­nosce, vorbesce şi-şi vaeră mereu familia cea numărosă şi în posiţiă critică. Vieţa lui Inse­tată poate fi ameninţată de pe­­liculă. Mediculă e neîntrerupta lângă dânsulă, îngrijirea cea bună a gazdei încă nu lipsesce. Părintele Nicolae Comşa din locă, auzindă despre acestă casă tristă, numai­decâtă a alergată acolo, dându-i mână de ajutoră şi mângăindu-lă în totă chipulă posibilă. Totă în răstimpulă acesta s’a aflată mortă în gropa cea svântată, menită pentru asudare, ună tânără cam de 20 de ani, venită de prin Ungaria și de familiă bună. Luna oaspe de băi. 1888.

Next