Gazeta Transilvaniei, iunie 1889 (Anul 52, nr. 122-145)

1889-06-10 / nr. 130

edacticea, Administratiunea si Tipografia: BRAŞOVU, piaţa mare Nr 22. Scrisori nefrancafce nu se pri­mescn. Manuscripte nu se re­trimită ! Birourile de amcron: Brafovu, piaţa mare Hr. 22. Inserate maiprimescü înVIena Rudolf Mosse, Haasenstein & Vogler (Oto Maas), Heinrich Schalek, Alois Herndl, M,I)ukes, A.Oppelik,J. Dan­­neberg ; în Budapesta: A. V Gold­berger, AutonMezei, Eck stein B er nat; în Frankfurt: G. L, Daube; în Ham­burg : A. Steiner. Preţul inserţiuniloru: o seria garmonda pe o coloana 6 cr. in 80 cr. timbru pentru o pu­blicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina IlI-a o seria 10 cf. v. a. sau 80 bani. LII. „flaneta“ iese la fie­care 41 Abonamente pentru Austro-Dugari­ Pe una ană 12 fl., pe şase lunî 6 fl., pe trei luni 3 fl. Pentru România şi străinătate Pe unii ani 40 franci, pe şase luni 20 franci, pe trei luni 10 franci. Se prenumeră la toate ofi­­cie.'­i poştale din Intru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentul­ pentru Braşovi: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, stagiul I I.: pe unu anu 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul­­ în casă. Pe unu anu 12 fl. P® şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 er. v. *». sau 15 bani. Atâtu abonamentele câtu şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. Nr. 130. Braşovu, Sâmbătă 10 (22) Iunie 1889. Braşovu, 9 Iunie Reforme şi urăşi reforme. Re­forme în justiţia, reforme în ad­ministraţia, reforme în finanţe, acesta e devisa ministerului un­­gurescu reconstituită. In Tii­ele din urmă d-lui Tisza s’a hotărîtă se dea și ministerulu de interne definitivă în mâna al­tuia și foia oficială de alaltaerî publică autografulu, prin care e numită ministru de interne con­tele Géza Teleki, de origine ar­­delenii. Contele Teleki, precum se asi­gură din partea foilor­ inspirate, deşi este de patru-spre-­zece ani depu­tată, e puţină cunoscută ca per­sonalitate politică, deoarece a ju­cată ună rolă modestă şi retrasă, dar este ună aderentă mare alu lui Tisza, cu care este şi înrudită, şi aşa se crede, că va înainta pe cărările ce i­ le va desemna mi­­nistrulă preşedinte. Foile oposiţionale unguresc! înse sunt, de părere, că contele Teleki urmăresce principii de sine stătătore şi că, în contra vederi­­lor­ ministrului preşedinte, el­ s’a declarată hotărîtă pentru re­forma administrației, prefăcendu­­se în administrația de stată. Tisza — zice „Egyetértés“ — nu bucurosu s’a hotărâtă a da ministerulu de interne în manile altuia, der a făcută acestă pasă renunțândă la o parte a puterii sale, pentru ca se mântuescă cealaltă parte și se remâna la cârmă. De altă parte, organul­ lui Apponyol, „Budapester Tagblatt“, susţine, că d-la Tisza ’şî-a înche­iată roiula de conducetură, şi că cu câtă mai mare va fi succe­­sulă contelui Teleki în adminis­­straţie, cu atâtă mai mare va fi şi desastrulă ministrului preşe­dinte. Pentru subtilitățile acestea ale foiloră oposiționale, mărturisimă că n’avemă pricepere, deoarece nu scimă ,ce potă și ce nu potu ele spera dela persoanele, car! formézâ altî ministerulu reconstituită. Pentru noi poate fi de interesă numai o singură întrebare: ave­­voră reformele proiectate vr’ună resultată pentru o adeverată îm­bunătăţire a miserabilelor­ stări ac­tuale or! nu? Deci, de pildă, ministrulă de justiţiă Szilagyi ar fi declarată, că va stărui pentru ca se se me­­sure dreptatea cu egală mesură tuturoră cetățenilor, după cum pretindă interesele lor­ de viaţă materiale, morale şi naţionale; déca ar fi promisă ca va face se se respecte cu cea mai mare ri­­goare şi acele disposiţiunî ale le­­gilor­, car! suntă favorabile des­­voltării naţionale a popoarelor­ nemaghiare; déca ar fi declarată, că se va îngriji, ca în viitoru la justiţiă se fiă funcţionari, care se cunoscă limba poporului, atunci am­ fi putută se considerămă şi noi schimbările proiectate ca o îmbunătăţire, cela puţină parţială, a stărilor­ anormale de actu. Deci de altă­­parte ministrulă Teleki ar fi susţinută asigurarea lui, că va respecta adeveratulă li­­beralismu, prin enunțarea unora asemenea principii; deca arci de­clarată că va păzi cu scumpetate libertatea alegerilor, și va insui ca și compatrioții sei ardeleni se se bucure în mesură egală cu lo­cuitorii din Țara ungureasca de dreptulu electorală, atunci amu fi mai crecjută, că este vorba a se pune capetă regimului perso­nală şi absolutismului parlamen­tară de azî. Déca în fine ministrulă de fi­nanţe Wekerle ar fi venită cu asigurarea, că în totă chipulă va căuta se-i uşureze poporaţiu­­nei grelele sarcini, prin diferite economii; déca ar fi promisă, că va stărui se se micşoreze dă­rile şi se fi­ ferită ţeranulă de a­­busurile organelor­ financiare, şi că de aceea va face ca şi orga­nele financiare se comunice cu poporele în limba loră maternă, atunci ne mai puteam­ aştepta la oare­care îmbunătăţiri şi pe teremul financiară. Dar așa, toate reformele se re­ducă la instiințele pentru pretinsa întărire a „ideii de stat­“, care în cele din urmă culmineaza în idea maghiarisării totale a statului. Ceea ce voră se cladesc, noii miniștri are prin urmare numai o temelie fictivă și nu poate fi du­rabilă, cu atâtă mai puţină poate ave succesu în ceea ce privesce bunăstarea şi mulţămirea popoa­relor­, care alcătuescă statulu. FOILETONUL: „GAZ. TRANS.“ Finiri ce n se căsetoresci tarbaţii ? (Fine.) „V’aţi introdusă în cercul vederilor­ noastre cu o afirmare“, începu doamna consi­lieră, „care la începută mi-a venită atâtă de neaşteptată, înoată mi-a răpită graiulă, pe care vi se vă rogă a­ o motiva acum.“ „Voiam să iau cuventură pentru confraţii mei, cari lipsescu, de oare­ce domnului adjunctă nu i-ar fi iertată fu­­ncţia precum şi cunoscuta sa sfială a contrazice dóamnele. Mai întâiu de toate vă întrebă, stimații mei, cine se află în timpulă de față în plăcuta posițiune a’și putea lua o nevastă?“ „Acela, care o poate hrăni“, răspun­­serămă noi. „Câtă suntă de puțini aceia, numă­­rulă acelora, cari ară putea să ceara o fată fără a întreba mai întâiu decă aduce o Vrestre, şi din câtă va consta acesta, dis­pare de mică ce e.“ „Nici mai de mult nu sta lucrul altfel­, şi totuşi se socoteau bărbaţii mai puţină ca aciî când era vorba de a întemeia o căsnicie“, răspunse doamna V. „Pentru iubire se în­sărcinau cu lupta vieţii şi socotela juca pe atunci ună rolă cu multă mai însem­nată. „La acesta trebue se vă contrazică în ori­ce casă, stimată domnă, tocmai în aşa numitele vremuri vechi şi bune se făceau căsătoriile adesea numai prin înţelegerea reciprocă a părinţilor­ şi după ună calculă forte acurată. Bărbaţii, cari într’ună norocă şi fără multă chibzuiela facă îndrăsneţulă pasă ală căsătoriei, se găsescă şi azi ca şi mai de de­­multu.“ „Eu credă, că nu se cere ună deo­sebită curagiu, nici nu ţină de-o prea mare cutezare a’ţi lua de soţiă o fată tinără, frumuşică, modestă şi bine cres­cută, spre a întemeia cu acesta o căsni­cia“, răspunse din nou doamna Y. „Decă s’ar găsi şi în Zdel® nostre aşa de uşoră fata cea modestă, bine seu, mai corectă Zisele pentru căsnicia cres­cută. Regula o facă în totă casulă şi damne forte bine crescute, înse cu mai puţină modestiă şi cu mai multe pre­­tenţiuni, decâtă cu perspectiva restrînsă de a îngriji de bucătăria viitorului ei soţă, de a-i cârpi rufele şi a ţină în or­dine mica-i gospodărie. Fetele noastre nu suntă în stare după educaţiunea de a fi nici de a supraveghia un­ menagiu, nici de a se îndeletnici independentă cu acesta, ceea ce este neapărată de lipsă la ună venită modestă. Ele au învăţată, nu-i vorbă, multă, forte multă, pentru aceea însă le lipsesce ceea ce se res­pecta mai înainte vreme la o bună găz­­dăie, ceea ce m­ă bărbată scie şi a-i preţui la nevasta sa. Ca medică avui mai multă ca odată ocasiune a mă con­vinge, câtă de secă, câtă de puţină cal­culată pentru viaţa practică este educa­ţiunea fetelor­ din Ziua de aZi- Ca co­pile mici, încoţonate ca păpuşile, suntă deprinse sistematică cu vanitatea şi în­gâmfarea. Şi să te mai prindă apoi mi­rarea, deci mai târziu săverşescă totă ce îşi pote cineva închipui pentru lu­­xulă îmbrăcămintei, cândă sâmţulă loră nu este îndreptată spre căsniciă, ci spre lumea din afară şi spre plăcerile adesea , forte triviale ale acesteia. Poţi vede pe ţinerile nóstre fete ori şi unde, la ba­luri, în concerte, la ghiaţă şi la teatru, deci aceste petreceri trecu sau nu peste veniturile părinţilor­, şi atunci trebue să se întrebe bărbaţii: „De unde luămă noi mijloacele spre a întâmpina trebuin­ţele unei femei spre a-i satisface preten­­ţiunile luxului şi a plăcerilor­ ?“ „D-ta zugrăvesc! lucrură cu colori pre strigătore.“ Ziseiueu, „dar chiar ad­­miţendă că afirmările d-tale ar fi drepte, atunci ar căde vina mai puţină pe fete, decâtă pe mamele loră, cari suntă da­tore a supraveghia educaţiunea şi pur­tarea acestora,­­precum şi a determina numărulă plăceriloră, cari le suntă per­mise.“ „Eu nu am păşită ca acusatorulă loră, ci am răspunsă numai în loculă a­­micului nostru, ală d-lui adjunctă, la în­trebarea stimatei domne­­; dómnele în­săși m’au silită a’mi motiva răspunsulă.“ D-lă adjunctă nu se amestecase în conversaţiune cu nici ună cuvântă, se uita însă cu ună felă de respectă tă­cută la doamna, ale cărei fiice făceau ast- IDN­ST ESIL. Căsătoria princesei Milena şi Regenţii şerbi. Correspondentul­ din Viena al­­olia­­tului „Times“ din Londra anunţă, că prin­cipele Muntenegrului a adresată regenţi­­lor­ Serbiei o scrisoare forte cordială, prin care’i invită a asista la căsătoria ficei sale Milena cu marele duce alu Ru­siei, și nepotu ala Ţarului, P. Nicolae­­vici. Regenții au primitu invitarea, înarmările Franciei. In camera francesă s’a discutată și s’a primită bugetulă marinei. In cursulă discuţiunii, admiratulă Krantz a Tistt, că va ave nevoie să facă în curând o mare opintire pentru construcţiuni navale. Mi­nistrul­ marinei va cere ună credită de 50—60 milioane, pentru­ că e vorba de a face, ca flota francesă să fie egală cu flota germană şi italiană la uină locă litate. Turcia şi serbarea dela Kossovo. O telegramă din Constantinopol­ co­munică următorele : Având în vedere si­­tuaţiunea critică actuală a Serbiei şi pre­­văc­ănd, prin urmare, că serbarea ani­versării bătăliei dela Kossovo, care cade la 15 (27) Iunie, ar pute să prici­nuiască tulburări şi poate chiar încercarea de răscolă, Porta a luată măsuri de pre­­cauţiune la graniţa turco-serbască. Se scrie, că câmpuilă de bătălie Kossovo e pe teritorială otomană. Cercurile diplo­matice sunt­ asemenea îngrijate de ser­barea de la Kossovo. O interesantă întrevorbire cu Boulanger. Generalulă Boulanger a fostă învi­novăţită, că a încheiată contracte cu furnizori în contra regulamentului. „Fi­garo“ publică în astă privinţă o între­vorbire cu generalulă de interesă isto­rică : „Contractele, declara Boulanger, pri­­vescă miliţiile (landverulă). Când în tim­­pul­ incidentului dela graniţă cu Schnae­­bele lui informată prin biuroulă nostru de sciri despre intenţiunile duşmane ale Germaniei, m’am gândită să pună pute­rile noastre în stare de a putè întâmpina ori­ce atacă. Hotărîi să pună Franţa cu 900,000 de omeni mai multă pe picioră, echipândă reserva miliţiilor­. Acesta trebuia să se facă în celă mai mare se­cretă. Arme erau destule, dar lipsia îmbrăcămintea şi trebuia deci repede fă­cută. Dela cameră nu putemă cere cre­dită, căci se alarma opiniunea publică, şi-apoi noi nici nu voiam să provocămă. Lasăi deci să se lucreze îmbrăcămintea în celă mai scurtă timpă. Fabricile în­cetară orî­ce altă lucrare şi în faţa situ­­aţiunii ameninţătore industriaşii francesî îşi şi dovediră patriotismulă loră. Fa­bricile lucrară diua şi noaptea, îmbrăcă­mintea a fostă predată, nu s’a comisă nici o indiscreţiune. Ţinta ni-o ajunse­­rămă. In diua unei declaraţiuni de răs­­boiu, inimiculă arci avută la spatele ar­matei nóastre încă o formidabilă armată de 600,000 omeni, despre a cărei esis­­tenţă nici presimţire n’avea. Ţera o scia bine acesta, noi eramă gata; atunci ar­mata nostră era cu 600,000 omeni mai tare decâtă a Germaniei. Decretulă de furnisărî iscălită de preşedintele Grevy se află în archiva ministerului de răsboiu. Generalul­ Ferron, succesorulă meu, a făcută în acestă privinţă împărtăşiri rău­­tăciose asupra mea. Astfel, Germania a aflată despre acesta din foile ministe­riale. In Berlină a domnită câtva timpă consternare. Apoi făcu Bismarck de se vota o nouă lege militară, care’i procura și Germaniei cu 600,000 omeni mai multă. Decă secretulă n’ar fi­ fostă trădată, Fran­cia ar putea ave­a și cu 600,000 omeni

Next