Gazeta Transilvaniei, septembrie 1889 (Anul 52, nr. 196-219)
1889-09-01 / nr. 196
Pagina 2 GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 196—1889. Programuln Croaţilor!! dalmatinî. Foile unguresc!, ocupându-se de programul „starcevicianiloră“ din Dalmaţia, cum sunt numiţi membrii majorităţii dietei dalmatine, în principiu nu refusă anecsarea Dalmaţiei la Croaţia, respective la Ungaria, dar se opune cu totă hotărîrea pretenţiunilor majorităţii dietei dalmatine. Lui „Pesti Napló“ îi bate la ochi, că în programa nu se vorbesce nici de Ungaria nici de Austria, ci numai despre dreptula de statu croata şi despre aceea, că „Croaţiei are să i se dea îndărăt toate priveligiile ei cele vechi.“ Ce înţelega însă Dalmatinii sub acele privelegii ? întrebă foia ungurescă. „Poate că Iliria ce a esistata în 1767 pănă în 1777 în contra legii şi care se guverna din Viena absoluta prin deputaţiune ilirică a curţii? Ori concesiunile, ce i s’au făcuta în Augusta 1848 Banului Iellacic în moda unilaterala şi contrara legii ? pretenţiunile dietei croate din 1861 şi 1865? Intenţiunea patrioţilora dalmatinî nu e, ca Dalmaţia să se alăture în cadrula dualismului la Ungaria, ci ca în contrasta cu dualismul, prin uniunea croată se se introducă federalismula şi să se formeze una mare imperiu sudslava sub Habsburgi. Asta-i politica lui Jellacic, idealula clerului croata. Bosnia şi Erţegovina să se adauge apoi la acesta imperiu!“ „Egyetértés“ zice, că despre restabilirea vechilora privelegii ale regatului Croaţiei nu se mai poate vorbi acil, deoarece „majoritatea“ naţiunei croate a încheiata cu Ungaria una pacta şi vrea să se ţină de ela în moda cinstită... Starcevicianii dalmatinî au capetele înierbântate, când cera restabilirea privelegiilora croate. Pe când aceste două foi oposiţionale unguresci se tema, că prin unirea Dalmaţiei cu Croaţia se duce pe copcă dualismula şi se’ncepe federalismula, din contră, pe atunci Ivor Kaas, ungura de némț daneza, cunoscutula agitatora şi conducătora ala demonstraţiunilora contra ocupării Bosniei şi în contra legii militare, într’o altă foră oposiţională e încântata de ideea unirii Dalmaţiei, căci prin ea se anexeză şi Bosnia la Ungaria şi astfela se restabilesce „imperiula ungara“ în estinderea, ce o avea sub Huniade şi sub regii din casa Anjou. „Nemzet“ îşi bate joca de schimbăciosula Kaas, dicendă, că br. Kaas se va demasca încă ca una însufleţită adorator, ala nouei legi militare, română" în cartea D-rei Sevastos, de oarece găsima în ea o mulţime de cuvinte, ala cărora înţelesa nu la pricepema; mai alesh că cartea este scrisă într’ună provincialisma moldovenesca, cu care nu toţi Românii sunta familiarisaţi. Şi socotima că ar fi fosta de datoria autoarei — şi atunci într’adevără ar fi venita în ajutorulă lexicografiei — când, şi deca nu s’ar fi arătata chipulă pronunţării populare, cela puţină ne-ară fi dată valoarea unora cuvinte. Aşa mărturisimă că nu pricepemu ce însemna vorbe ca: pănuşe, meşniţă, ghiţiman, prichiciu, prăjituri, gherlă, ozoră, pojijie, huhură, corovai, huscă, motromă, helgea, miroaie, steriţă, rogodele, haraga, cernea, turenteţe, îmbadii, col, stărlici, gâţişore, căsăgiu, iadei, tesmeniţa,pâcişele, impas, perje, narognată, ghiduşi etc. etc. apoi în dialectura macedonena: castîrlii, asprichendină, giumbir, etc. etc. „Nunta la Români" aşa cum ni-o presintă autoarea este faţă de totalitatea Românilor, ună studiu unilaterala, care se mărginesce numai la Moldova şi la Dobrogea. Despre celelalte părţi locuite de Români se vorbesce forte puţina. Astfel, tratândă despre aşa numitele iertăciuni, ne presintă numai două esemplare de acestea, culese de doi învăţători din judeţulalfovă ; restula este din Botoşani, Suceava, Dorohoi, Romană, Putna, Covurluiu, Fălciu, Iaşi, una din Dobrogea şi una de la Românii din Chersonă. Tată aşa şi când vorbesce despre conăcării ne presintă pe cele adunate de Benedicta Viciu din jurul Blaşiului, apoi mai publică altele din judeţele R. Sărata, Suceava, Putna, din Moşesci (ună sată hotarnică între judeţele R. Sărat şi Buzău), din jud. Covurluiu, Neamţu,Iaşi, Botoşani, Dorohoiu şi din Dobrogea şi apoi pe cele cunoscute din colecţia poesiilor populare a lui G. Dem. Teodorescu. Dar acesta nu îmbrăţişeză, îmi pare, totalitatea datineloră Româniloră la nuntă. Apoi câtă privesce Ardealula, autorea nu se călăuzesce decâtă de culegerile lui Benedicta Viciu , fără a căuta să vadă întru câtă aceste datine se deosebescă de cele ale Românilora din Muntenia şi câtă de numerose sunta încă altele la Românii din Crişana, ţera Haţegului, ţera Făgăraşului, Timişana, Maramurăşa, la Moţi etc., pe cari auearea ar fi trebuită se le cundscă măcar din ceea ce s’a scrisa la noi pănă acum. Cuprinsulă cărţii nu corăspunde titlului ce are şi deci Academia ar fi trebuita să se ţiă stricta de condiţiunile concursului, ce publicase, er nu, cum se pare, să premieze ună manuscrisă pe motivula, că autorula sau autoarea a făcuta călătorii „costisitóare“ pentru culegerea datelor trebuincioase. Călătoriile, câta de costisitoare fiă, nu îndreptăţescă pe nimeni la recompensă, când ele au fostă făcute fără folosu. Dar să nu acusăma fără judecată. Ori că autorea a făcuta călătorii în Muntenia și atunci unde-i sunta dovecjile, ori că nu le-a făcuta și atunci... a indusă în erore, a mistificată pe gravii membri ai Academiei. Din causă că autorea nici n’a făcuta multe cercetări la faţa locului, nici n’a fosta destulă de îndemânatică în culegerea informaţiunilor sale, comite o mulţime de erori. Aşa dice la pag. 27, că „sunta unele sate, unde chiar de ar plăcea părintelui flăcăulă, era totă o fură, aşa în Pufescu, Movilescu, Ciorani (Putna)“. Cum numai acolo ? Decă autoarea şi-ar fi data mai multă bunăvoinţă a cerceta, ar fi aflata, că acesta pănă acuma mai câţiva ani era una aşa generala în Muntenia şi că şi acuma se păstreză în multe părţi locuite de Români. Apoi confusiuni ca acesta: „In judeţula Râmnică încă miresa nu trebue să se uite în borna*), căci atunci cuvântula ei nu va fi la nici o semă înaintea bărbatului, ca și cenuşa din vatră“ (pag. *) Cosii, urloiu. 219), — pe când la pagina 260 spune că în Muntenia. Se mai găsescă, cum e la pag. 220, și nostimade de felulă acesta : „In Muntenia petela-i mai multă pe bobine și rară, rară se vede, puindu-se mai ântâiu pe fusa peteala din scula. (Jud. Dorohoiu)11 Vorba ceea, unde dai și unde crapă! Când pricepe cineva chipulă cum autoarea și-a înșirată datele adunate de d-sa, se minuneză de îndrăsnala, cu care afirmă unele lucruri, ca de esemplu la pag. 236, unde spune, că numai în Moldova la partea şesului şi din Muntenia numai în judeţele Buzău, Brăila şi Ialomiţa miresa-i îmbrăcată cu rochiă nouă de terga. Mai departe pag. 238: „Miresa cu nuna şi cu druştele (de ce nu surorile de miresă?) se aşădă într’ună oară , în judeţula Botoşani mirele cu nunulă şi câţiva flăcăi în alta cară; în toate părţile însă atâta flăcăii câta şi mirele mergă toţi călări....“ Pag. 242: „Pănă în minutulă, când preotulă pune cununiile pe capulă mirilară, păna atunci mirele stă cu pălăria pe capă“. Unde acesta? Non-sens mai mare ca acesta se poate ? La pag. 254 spune că, în Oltenia, după eşirea din biserică mirele fuge Boemia o Alsațiă-Lotaringiă slavă. Bulangistula Francis Laur, care a publicată în anula trecută scrisori politice din călătoria Sa în Austria și Germania, comunică următorele despre o întrevorbire, ce a avut-o cu deputatulă din parlamentul austriacă contele Kaunitz, care face parte dintre Cehii tineri . La întrebarea lui Laur : „Ce face partida d-voastre, a Cehilora tineri, care e atâta de simpatică țerei noastre ?“ răspunse Contele Kaunitz: „Crescendi , eramă numai cinci, acum suntemă nouă ori dece. Ca şi partida naţională în Francia, ne sprijinimă şi noi pe patriotismă şi vremă să ne păstrămă naţionalitatea, căci noi suntema cam unu feli de Alsaţiă-Lotaringiă slavă. Ca şi partida naţională, apelămă şi noi — respingendă pe intransigenții cehi bătrâni din drepta, cari voesca să susţină formele feudale — la toate partidele. Ca şi d-vostră, ne sprijinimă şi noi de o parte pe idea patriotică, de altă parte pe idea socială. Fără a cunosce pe Boulanger, urmămă în procederea nostră cam aceleşî mijloace. Aveau acelaşi obiectă de ură, anume Prusia, şi acelaşî simpatii pentru Rusia1. Laur mai face unele comunicări ale lui Kaunitz asupra raportului Austriei cătră Germania. Noulu guvernatorii ale Boemiei. Foile celtice salută cu mare bucuriă numirea contelui Francisca Thun, ca guvernatorii ala Boemiei. „Hlas Naroda“ (jice) că acesta este bărbatul), care o va rupe cu politica şovăitore de pănă acuma şi va stărui a realiza programuid guvernului iute şi energică şi mai alesă cu privire la poporulă boema. Dar faptele vora dovedi, dacă justifică speranţele ce se puna întrînsulă. Deocamdată calitățile eminente ale noului guvern oră voră avea să se probeze pe teremuura economica ; dela una cavalera care cunoasce năcazurile țăranului și ale industriaşului se poate aştepta în privința aceasta multa. Apoi continuă „Hlas Naroda“ aşa: „Neîmbucurătore este moştenirea ce-o face guvernorula pe tăremură politică şi naţionala. Germaniloră, cari au părăsita dieta, nu li s’a impusa cu nimică, acesta au dovedit’o alegerile din urmă. In urma aceasta guvernorula găsesce o gravă situațiune. Ela, fiindă chiămată a esecuta împăcarea, va căuta negreşita să o esecute în sensulă legii şi ală dreptăţii. Der fiă ori cum ar fi, de sigură că guvernatorulă va dovedi, că Cehulă se poate mişca libera în Boemia şi că aici domnesce dreptula şi legea şi va griji ca să nu se mai întâmple să fiă prigoniţi Cehii pentru că sunta Cehi. Mai ales, în cestiunea şcoleloră va precede cu dreptate guvernorula şi se va îngriji, ca aceia cari nisuesca a înfiinţa şcoli celtice, să nu fie prigoniţi. In nici ună casă însă nu se va pute crea o împăcare interă, care ar mărgini drepturile Cehilora. Contele Thun ca cavalerii independenta vasei să ia în apărare dreptula şi faţă cu cei de susă. De aceea e necredibila, că noulă guvernară ar pute să stăruiasca pentru o împăcare, care ar păgubi pe Cehi, căci atunci s’ar convinge curenda, că Cehii ţină cu tăriă şi perseveranţă la drepturile lor. „Politik“ amintesce că contele Francisca Thun a promisă în discursul său de la 5 Octomvre a. tr., care se poate privi ca ună programă ala său, că va respecta egala îndreptăţire naţională şi o va respecta mai vertosă de aceea, pentru că este în interesul monarchiei ca toate popoarele sale să se semna în privinţa naţională mulţămite, de altă parte a promisa că va păşi cu energie în contra curenturilor radicale din ambele părţi. Mai departe s’a pronunţată Thun faţă cu proiectele de împărţire ale Boemiei după naţionalităţi — făcute de Plener — pentru integritatea Boemiei, încheiânda discursulă său amintită cu dorința, ca câtă mai curenda monarchală să se încoroneze cu corona s-lui Vențeslav. * Din Lemberg se telegrafiază, că după informațiunile foilora polone contele Francisca Thun a fostă numita mai cu semă de aceea guvernatorii ala Boemiei, ca să ţină în frâu şi să paraliseze mişcarea Cehiloru tineri, în „interesulă ţerii şi ala statului“. Elă mai are misiunea de a întări posiţiunea partidei Cehilora bătrâni, faţă cu Cehii tineri, a cărora victorii electorale ar ameninţa sistemul de astăzji. Spre a ajunge la ună resultata favorabilă ala misiunei sale contele Thun crede, că trebue să stăruiască pentru încoronarea regelui în Boemia care ar fi ună triumfă ală Cehilora, ar umple de bucuriă totă poporațiunea, or locuitorilora germani ai Boemiei nu le-ar strica de loca. Se crede — scrie „Przegland“ — că cu timpul a se va pute uni şi Moravia şi Silesia cu Boemia fără de nici o schimbare a constituţiei, numai pentru simplificarea aparatului complicata parlamentară. Nu s’ar atinge prin acesta nici ună interesă de stată ori dinastica şi nici Ungurii, a cărora sferă de interese ar rămâne neatinsă, n’ar ave dreptula să se amestece în aceasta afacere. Misiunea contelui Thun are prin urmare o mare însemnătate. SOIRILE VILEI. Secretula scrisorilor, la Berlina. Se vede, că la Berlină secretulă scrisorilor nu este câtuși de puțină păstrată. Astfelu confrații dela „L’Independance Roumaine“ releveză următorulă fapta: O personă din Berlina trimitenda una esemplara din „Berliner-Montags-Post“ d-lui George Em. Lahovary, directorula clarului „LTndependance Roumaine“, în Bucuresci, într’ună plică închisa, s’a găsită pe lângă foia berlinesă o scrisoare adresată unui soldata Ernest Frei, din batalionul 3 la Spandau. Faptulă se esplică forte lesne. Adresa directorului chiarului „L’Independance“ oscitânda curiositatea impiegatului poștală însărcinat cu revisuirea curierului pentru străinătate, a deschisa cuverta, a văduta ce conţine şi din nebăgare de semă, când a închisă la locă, a pusă cuverta şi scrisorea adresată nenorocitului soldata dela Spandau, care aşteptă şi adi scrisarea în cestiune. Faptula e ruşinosă. Numerul advocaţilor!! în Ungaria era în 1887, cum spune „Pesti Hirlap“, 4216, er atil 4668. In Budapesta sunta 763, er restula In provincia, și anume în Oradeamare 83, In Arada 81, în Pojană 77, în Dobriţină 69, în Cinci-Biserici şi Caşovia câte 63, în Seghedină 61 ş. a. Invitare la petrecerea ce se va arangea de tinerimea plugariloră din Braşovulă vechiu Duminecă, în 3/15 Septemvre 1889 în sala dela „Nr. 1“ în folosula şcolariloră săraci din Braşovulă vechiu. Bilete de intrare: Locuia I: de personă 80 cr. de familiă 2 fi. Locuia II: de personă 60 cr., de familiă 1 fi. 50 cr. Galeriă: de personă 40 cr. Inceputulă punctă 8 ore. Comitetului arangiatorii. NB. Oferte mărinimose se primescă cu mulţămită şi se vor achita pe cale diaristică. Programa. 1) „Marşulă lui Horia“, esecutata de musica naţională. 2) „De-aş fi iubit’o“, de N. Popovici, esecutata de corula mixtă ala plugariloră. 3) „Frunciuliţă de sub punte“, solo pentru Tenor. 4) „Condamnarea strugurului“, poesie de A. Pana, declamată de D. Popa. 5) „Iată diua triumfală“, de Humpel, esecutata de corula mixt ala plugariloră. 6) „Pontpouriu naţională“, esecutata de musica naţională. 7) „Sub acestă negră stâncă“, de N. Popovici, esecutata de corula bărbătescă ala plugarilor. 8) „Barbu Lăutarulă“, vodevilă de V. Alexandri, * * * * * *