Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1889 (Anul 52, nr. 244-267)

1889-11-01 / nr. 244

Pagina 2_________ GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 244—1389. şi oratorii, reposatulu Eötvös, incâtă celă dintâiu lucru de sub ministeriatulu său este scrisoarea din Iunie 1867, prin care îndrumă pe toate autorităţile lumesci şi confesionale, ca să facă totul posibilulă, ca învățătorii să se constitue în reuniuni învăţătorescî. p. 147 din art. de lege XXXVIII din 1868, în care se dice, că învăţătorii dela şc­olele poporale şi civile din fiă­­care ţinută suntă îndatoraţi a se consti­tui în reuniuni învăţătorescî, pledeză nu­mai pentru acesta mărită ideă. Inspiraţi de acâstă salutară ideă şi pe basa disposiţiunilor­ legei positive, învăţătorii mai bătrâni dela şcola nor­mală din Năsăudul, cari au avută tot­­deuna la inimă sartea învăţătorilor­ şi causa învăţământului, au începută a se ocupa cu acâstă ideă şi a o familiarisa cu învăţătorimea de pe valea Someşului, Bârgăului şi Şieului, aşa încât, pe la anii şaptedeci punerea în practică a unei idei, ce promitea atâtă de multă pentru des­­voltarea şi înaintarea învăţământului po­porală pe de o parte, er pe de alta pen­tru asecurarea învăţătorilor­ şi familie­­lor­ acestora, deveni o întrebare numai de timpă. Cu o ocasiune binevenită învăţăto­rimea, dechiarândă idea de a sa şi fă­­cândă causă de urginţă din lucru, isî alege ună comitetă provisoriu, căruia îi con­­crede pregătirea statutelorfl corespun­­detoare. In urma acestei însărcinări, comite­­tulă compune ună proiectă de statute — de sciu bine — pe basa principielor, cuprinse în ordonanţa ministerială din 2 Septemvre 1872 emanată spre îm­părtăşire tuturoră inspectorilor­ şco­lari, în carea se dice limpede „că în acesta privinţă se lase lucrului cursulă celă mai naturală şi mai liberă.“ Acela proiectă în o adunare gene­rală se statoresce definitivă, ca statute ale „Reuniunei Mariane“ şi apoi se îna­­intază căpitănatului supremă spre aşter­­nere la locală competentă. După ce au fost­ remise spre între­gire respectivele statute — cum e rân­­durit acestor­ lucruri, — în fine la anul­ 1876 în luna lui Ianuarie se prevădă cu înalta clausulă de aprobare. Din acestea resultă, că cu înfiinţarea „Reuniunei Mariane“ s’a pusă în prac­tică una din cele mai măreţe şi mai umane idei, or la înfiinţarea ei s’au ob­servată în modă strictă disposiţiunile le­gei şi mai pe susă de toate resultă, că acestă instituţiune se află pe basele cele mai legale. Pe basa acestoră statute şi conform disposiţiunilor, loră s’a constituită reu­niunea în modă ordinară şi şi-a ordinat afacerile, aşa că şî-a formată 4 filiale. Ană de ană se adunau învăţătorii , la câte o adunare generală şi la câte 2 filiale. Adunările generale se ţinau prin centre, aşa în Năsăudă, Bârgău, Rodna, Monoră şi Sângeorgiu; or filia­lele cercetau cu adunările lor­ celelalte comune. Laudă zelului învăţătorilor fi, comi­­tetul­ reuniunei s’a aflată totdeauna în posiţiunea cea mai plăcută de a ave de unde alege operate teoretice spre cetire şi practice spre esecutare. Trăgendu-ne seama de activitatea şi influinţa acestei reuniuni asupra învă­­ţătorimei, trebue să constatămă, că aceea în adunările generale era pusă în posi­­ţiunea plăcută de a-şi putea câştiga cu­­noscinţă despre ideile, ce se ventileza în lumea pedagogică : în cele filiale i­ se puneau sub ochi prelegeri de modelă, şi peste totă i­ se da oeasiune de a-şi încerca puterile atâtă pe terenură prac­tică, câtă şi teoretică, supunându-se cri­ticei binevoitore a colegilor­, prin ur­mare „Reuniunea Mariană“ a fostă dela înfiinţarea ei până astăzi ună factură puternică de cultură pedagogică, o şcolă pentru învăţători. O instituţiune deci, care nu numai din punctă de vedere ală statului, dar şi numai din punctă de vedere umană încă era îndreptăţită a reclama celă mai mare interesă şi spri­jină dela tată cetăţânulă. Intre ideile cari domineză statutele acestei reuniuni este şi aceea, de a înfi­inţa cu timpulă ună fondă de pensiune sau ajutare a învăţătorilor­ lipsiţi şi a familielor­ văduvite a acestora, şi acesta din motivă, că pănă la 1875 nu era în­grijită de învăţători şi de familiile lor, în caşuri de nenorocire. Spre realisarea acestei idei s'a sta­­toritit taxa anuală considerabilă de 4 fl. In timpulă, câtă au umblată statu­tele pentru câştigarea clausulei de apro­bare, acă se decreteza artic.­ole lege XXXII din 1875, care îndatoresce pe fiă­care învețătură a solvi anumite taxe în favoarea fondului de pensiune regni­­colară. Comitetulă reuniunei solindă, că greu s’ar pute înființa ună fondă de pensiune mai sigură decâtă acela ală statului, apoi avendă în vedere şi grelele împre­jurări materiale ale învăţătorilor­, în ur­marea cărora greu potă solvi învăţătorii câte 4 fl.­aici, şi pe atâta şi mai bine la stată, propune în o şedinţă generală ţinută în vara anului 1879 în Sângeorgiu modificarea statutelor şi în punctulfl acesta şi în altele de forma: Conformă acestoră modificări se re­duse taxa anuală dela 4 fl. la 1 fl. 50 cr. pe ană. Modificările statorite se trimită, de îmi aducă bine aminte, încă în tomna acelui ană la inspectorală scolastică din Bistriţa cu rugarea de a esopera apro­barea lor­ dela locurile mai înalte. In anul­ 1880, primăvara, se reuită dela Bistriţă, cerând in sensulă unei hâr­tii ministeriale, ca să se prelucre statu­tele conformă modificărilor, și provă­­c­ându-se cu o traducere maghiară să se trimită din nou. Se si trimită cum s’a cerută. Spre tomna erăşi capătă presidiulă statutele mai cerându-se 2 esemplare. S’a satisfăcută şi acestei cerinţe şi s’au presentată din nou. Dar şi de astă-dată fură respinse, ce­­rândă înaltulă ministeriu unele modi­ficări. Şi după ce s'au îndeplinită şi aceste, credeţi, că s’au aprobată'( S’a aşteptată aprobarea pănă la 1884 sau doră 1885, dar în zadară, urgândă comitetulă lucrulă, inspectoratulă cere autenticarea traducerei, firesce trimeţând şi statutele, deşi îu o scrisoare de mai nainte dise­­­că „buc­urosă“ va autentica dânsulă traducerea. Când vorbese el faptele, suntă super­flue vorbele ! Rămâne să se pronunţe acum publiculă, dacă următorii lumina­tului Eötvös au lucrată conformă prin­cipielor­ emanate de dânsulă în genere, și dacă în acesta afacere au procedată organele, cărora e adresată înalta scri­­sore ministerială dtt. 14 Septemvre 1872 Nr. 23.201 conformă aceleia şi în spe­cială dacă s’a dată o cursă naturală şi liberă lucrului“ . Una însă e mai pe susă de ori­ce îndoielă, şi anume : o întreprindere, care urmăresce scopurile cele mai măreţe şi mai umane, atâtă din p­unetulfl de vedere ală statului, câtă şi ală înveţătorimei, ar merita mai multă bunăvoinţă şi mai alesă din partea organelor el, cari au obli­­gamentul, nu numai a sprijini, dar a lucra, ca să se înfiinţeze atari insti­­tuţiuni. In urmă factorii dătători de tonă, amărîţi de procedura necualificabilă, avându în vedere mersulă nenaturală ală lucruriloră şi spiritulă neliniştită importată în acestă comitată, au aflată lucru mai cu minte a nu mai face în­cercări cu aprobarea modificărilor­ sta­torite în adunarea din Sângeorgiu, şi acesta cu atâtă mai vârtosă, cu câtă că­i nici modificările nu acoperiau pe deplin cerințele presintelui, ci continuară acti­vitatea acestei reuniuni în m­odă pacî­­nică pe basa statutelor» aprobate, dela cari nu s’au abătută decâtă in punctulă taxei de 4 fl. Este lucru fără socotelă a aduna bani pentru fondă de pensiune resp. ajutorire, atunci, când era hotărîtă a nu se înfiinţa. După cum sunt informată, în pri­­mavera acestui an, vice-comitele comita­­tensă ceru prin organele administrative politice unele date referitoare la acestă reuniune. Deşi suntemă dedaţi acum cu încăl-­ carea celor­ mai legale şi mai vitale in­terese ale noastre, totuşi se spera, că se va face şi ceva lucru bună şi nu le ve­nea oamenilor, a crede, că şi acesta in­­stituţiune nu numai nevinovată, ci din potrivă forte umană şi binefăcătore, să fie lovită în esistenţa ei. Durere însă, că c­iua de 26 Octom­­vre a. c. m­-a nimicită ori­ce speranţă de bine şi ne-a întărită în credinţa, că Românulă din acestă ţinută este perse­cutată pe toate terenele. In acea zi se presentă protonotarul comitatensil pe la orele 10 a. m­. înso­ţită de pandură şi cancelistă la şcola normală şi cere dela directorul­ ei actele reuniunei. Acesta-i spune, că acuma are ore, or colegii săi, cari facă parte din orga­­nul pl esecutivă al acelei reuniunî aseme­­nea­ să în prelegere ; dar după finirea ore­­lor, i­ se voră pune toate la disposițiune. Nu multă după aceea se pomenesce directorele, care e și vice - preşedintele reuniunei, cu o hârtiă, în care’­ă însdiin­­ţază, că, pe basa ordinaţiunei mai înalte, va revida actele reuniunei. Spre a se pute efectul revisiunea, va fi a se de­semna loculă, de cum­va ar fi greu de purtată actele; or de nu atunci, la 2­2 ore d. a. se Vă presentaţi la oficiulă proto-judelui cu protocolele adunăriloră comitetului şi a adunărilor­ generale. Aşa stă scrisă în hârtiă — după cum am pu­tută afla. Ca resultată ală acelei revisiuni, care ţină pănă cătră seră la 6 ore, putemă însemna, că protocolele comitetului şi ale adunărilor­ generale le - a reţinută, activitatea reuniunei a declarat’o de sus­pendată, or cărticica despre depositură de vre-o 1000 fl. i-a lăsat’o în răspun­derea personală a vice-preşedintelui. Se poate întâmpla, că vre-o hârtiă să nu fiă la numărul­ său între actele reuniunei, dar trebue să se ia în consi­derare, că organele aceleia nu sunt­ persoane plătite şi nici remunerate, şi ori­cine va cerceta hârtiile acelei reu­niuni, va trebui să constate, c­ă acele organe în genere, or învăţătorii din Nă­săudă — în potriva oficiului greu, ce îmbracă — în specie — şi-au impusă multă muncă, multă ostenelâ şi spese. Nici o cercetare însă nu va pute descoperi neorânduală în administraţiu­­nea averei bănesc!, pentru­ c­ă pe aici omenii ţină multă la omenită în acestă privinţă. Din tote apare c­â : 1. „Ileunimiea Mariană a hrcetăto­­riloru din fostulu Districtu alu Năseudului şi ţ­iurui an statute aprobate; 2. Neaprobarea modificărilor­ a pro­venită — nu din vina organelor­ reuniu­nei — ci din lipsa de bunăvoinţă, şi mai pe susă de tate, că: 3. Activitatea aceleia s’a suspendaţii fără motivă fundată. De s’ar scula astădi din mormentu luminatului bărbată de stată Eötvös, des­pre care dicea Gyulai Pál la 1872, că „nu avea mai tare la inimă sortea pa­triei sale decâtă pe aceea a omenirei, de care nu o soia despărţi", amantă pănă în adencură sufletului, că aşa ne­­socotescă următorii săi ideile sale, ar dice: bineţl este ţie în mormentă Eöt­vös, căci: S’a întorşit maşina lumei, s’a întorşit cu capu’n josu Şi mergi tote dimpotrivă anapoda şi pe dosii, Unu înveţătoră. Cum m’a dată maica pe mine Dup'ună urîtă ca şi-mnă câne. * Tu bădiţ’aşa-i gândită Că sóarele când răsare Resare n costă de munte Şi tu eşti fecioră de frunte; Dor soarele când resare, Răsare în stâlpi de poftă Şi tu eşti fecioră de cadă. Măi bădiţă, până verde, Rău mă temă că io te-oiu perde, Că te-am mai perdută odată Şi te-am cătată lumea totă. Susă la vârfu muntelui La curţile dorului Prins’o doru-a mă’ntreba Ce câţi, fiică, p'aicea? —Cată m­ă pui cu penă verde Dumnedeu să nu’lă mai rebde, Că m’a’nvăţată a iubi Şi de-atuncî nu potă trăi. * Mândră, doru dela tine Peste multe dealuri vine Şi nu’lă poate opri nime; Nici ţigană cu cetera, Nici Română c­u fluera Numai eu cu inima. Rap­orturile franco-ensilese. După nunta din Atena, prinţulă de Wales, moştenitorulă tronului englesu, care încă a luată parte la serbări, s’a dusă în Egiptă. La gara din Cairo a fostă întâmpinată numai de represen- t tanţii Germaniei, Danimarcei și Greciei, or representanţii celorlalte puteri, îm­preună cu ală Franciei, au absentată. Nici chiar Muktar-pașa n’a fostă de față. Foile francese reamintescă din acestă incidență îndatoririle Angiei de-a deșerta Egiptulă și declară, că la cestiunea egip­­teana nu s’a renunțată și totdeauna va fi reluată, pănă ce se va resolva. Gestiunea aceasta, d­ică foile francese, poate că nu va provoca tulburări mari, dar ea va susține o stare de nedumerire între An­glia și celelalte puteri. Anglia se ia notă despre acesta și să nu uite, că nedeşer­­tarea Egiptului de trupele englese e o călcare a drepturilor­ internaționale. Situația nea în Creta. Din Atena se răspândiseră sciii, că trupele turcesc! din Creta s’ară fi re­voltată și că guvernatorul­ Şakir-paşa a plecata cu trei corăbii de râsboiu și cu ună regimentă la Sphakia, ca se nă­­buşescă revolta trupelor». Adevărată e din toate acestea, că corăbii de resboiu turcesc! încrucişază pe lângă litoral!, şi că Şakir-paşa călâtoresce în interiorul­ in­sulei, dar acestea suntă numai măsuri de precauţiune ; trupele turcesc! suntă forte strictă disciplinate. De asemenea spirite despre „acte de violenţă turcesci“, co­mise cu Grecii din Creta, sunt d­esage­­rate, precum a declarată Salisbury, mi­­nistru-preşe­dinte englesu, cătră o depu­­taţiune, basată pe depeşile consulului englesă din Canea. Conflict­ui între Statele Unite şi Portugalia. Guvernulă portugeză a găsită cu cale se detragă Intreprincjetorilor, de pănă acum ai căii ferate dela baiulă De­­lagoa concesiunea. Guvernulă Stateloră Unite americane nu găsesce îndreptăţită acesta măsură a guvernului portugeză şi, fiindcă acţionarii suntă Americani, guvernulă Stateloră Unite li-a luată în apărare interesele şi a trimisă guvernului portugeză ună ultimatum. In casă când Portugalia nu dă ascultare cererei Sta­telor­ Unite, atunci se va face asa de puterea armeioră. Cestiunea unirii Dalmaţiei cu Croatia. In Dieta Croată s’a desbătută pro­punerea ce se presentase, d’a se pune la cale unirea Dalmaţiei cu Croaţia. In cestiunea aceasta toate partidele s'au de­clarată ințelese în ce privesce necesitatea unirii, și numai în privința timpului, când să se pună la cale unirea, a fostă deosebire de păreri. Croaților și Dalma­tâi! li­ s’a imputată, chiar de Starcevici

Next