Gazeta Transilvaniei, mai 1890 (Anul 53, nr. 97-121)
1890-05-01 / nr. 97
Ridastlm, AdiBinstratistea si Tiposcrafia: 3RASOVU, platck mare Hr. 22 Sorilor! nefiranoate nu se prn* saraofl. Manuscripte nu se re* trimită! Biiotritele anttoluri: Srafove, piața mare Hr. 22. Inserate mai primescă în Viena Eurlfa Mosse, Saasenstein ck Yoffler (B to Maas), dettvrich Schalek, Alois Hemdl, M. Dukes, A. Oppelik,J. Dan- Mberp. In Budapesta: A. V. Goldterrier, Anton Menet, Eckstein 3emai; «Frankfurt: G. L.Daube;\n Hamburg: A. Steiner. î^eţială inaerţiuniloru; o seria f&fmandă pe o coloana 8 or. şi 80 cr. timbru pentru o pu- Publicări mai *iese .lupa tarifa si învoiala. Reclame pe pagina IlI-a o seria iO pr. v. a. seu -£Rî bani. „(iaseta* ese in flecare (ți Abonamente jeurt Ansstio-Ontaria: Pe ună ană 12 fi., pe sese luni 6 fl., Pe trei luni 3 NI. Pentn România si străinătate: Pe anii lună 40 frenci, pe aele luni 20 franci, pe trei Ioni 10 franci. Se prenumără la tote ofierele poştale din Intru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentilă pentru Brasovt: la administraţiune, piaţa mare Nr. 22, etagrilă I.: pe ună ană 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cn cnsulă In casă. Pe ună ană 12 fl. pe sése luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Ună esemplaru 5 cr. v. a. seu 15 bani. Atfttu abonamentele ofttă ți inserțiunile suntă a se plăti înainte. Hr. 97. Braşovă, Luni, Marti 1131 Maiu 1890. Braşovu, 30 Aprilie st. v. Abia a aufiitu reptila bugetară din Clusiu glasulu văetătoru ală cucuveicei oficiose din Pesta, că statula acesta e plină de „naţionalităţi streine“, şi a şi începută şi ea se ţipe în contra „elementelor streine“, cari „lucră la derîmarea instituţiunilor statului maghiară. “ Lozinca este, ca „se se ’ndeplinescă cu cea mai mare grabă lucrarea de transformaţiune şi ca se se pună edificiulu statului pe base naţionale maghiare la adăpostă în contra streiniloră, cari îlu ameninţă cu totală ruinare.“ „Nemzet“ din Pesta susţine, că „naţiunea suntu numai Ungurii“ şi că „naţionalităţile streine“ nu suntă egală îndreptăţite cu „naţiunea.“ „Kolozsvár“ se grăbesce a trage consecinţele din acestă distincţiune şi o face acesta în felul seu, folosindu-se de cea mai tristă apariţiune în viaţa statului acestuia, de emigrări, spre a justifica despotismul „naţiunei. “ Cu totul ciudată şi strania este conclusiunea, la care ajunge foia clusiană. Prin emigrarea ţeraniloru români din Ardeld,ţie© ea, România se’ntăresce şi devine peţi ce merge ună stată totă mai puternică naţională. România are norocă, că nu e avisată la elemente streine; ea se sporesce cu ună elementu, cu care unindu-se formăză ună cârpă ; ea de regulă apasă pe Jidovi, or pe muncitorii maghiari îi dă mai la cadă. De aci urmază, după „Kolozsvár“, că şi statulă „maghiară“ trebue se apese pe „elementele streine“, căci e lucru învederată, că „numai acelă elementă poate susţine statulă, care deodată cu pustiirea lui și el se pustiesce, or nu acelă elementă, care caută în vecinătate o patriă mai bună, mântuindu-se de pe corabia, ce se cufundă“. Astfel, de gugumanii n’ar merita nici cea mai mică atențiune, dar le relevămu numai pentru ca se se vefia, ce curentă nenorocită s’a produsă în diaristica maghiară, despre care fiice şi fata naţională săsescă din Sibiiu, că şî-a perdutit totă ruşinea faţă cu naţionalităţile. Contrafiicerile, ce le vedemă şi în espectorările reptilei din Cluşiu, suntă unu lucru obicinuită în pressa ungurască. Nici nu s’ar putea altfelă, când ea aperă o causă atâtă de nedrăptă și desperată. Remnindu la noroculă României, „Kolozsvár“ fiice, că acesta nu e avisată la elemente streine. De aci urméazá logică, că statulu ungaru e avisată la elementele, pe care foile unguresc! le declară de „elemente streine“. Deca este deravisată statulă la aceste elemente, care forméază majoritatea coversitare a poporațiunei lui, credă oare gazetarii unguri, că voră putea face noroculă statului prin aceea, că voră prigoni și sugruma aceste elemente? Și-apoi oare la emigrări e vorba numai de elemente nemaghiare? Nu emigrază în statulă vecină, în România, şi muncitori unguri, şi mai alesă secui în proporţie relativă multă mai mare ? Şi are emigrăză ei, pentru că nu le pasă decâ statulă se va pustii, ori pentru că nu-i pasă statului şi guvernului, că ei se pustiescă? Emigrările suntă cea mai viă dovadă, că statul acesta sufere de o grea bolă, de care nu e ferită nici „naţiunea“ şi care cu teorii nebune şi neruşinate, ca cele amintite, nu se va putè în veci lecui. Căci chiar de ar fi aşa, cum fiice „Nemzet“ cu codiţele lui, că adecă naţionalităţile din acestă stată ar fi „streini fără patriă“, stăpânirea ar trebui se procădă cu totulă altfelă faţă cu ele, când scie că e avisată la ele. Dar aceia, cari propagă asemeni nenorocite teorii şi păreri, sciu foarte bine, că naţionalităţile suntă o parte integrantă şi încă partea cea mai însemnată în Ardelă şi Ţara ungurâscă. Sciu, că suntă băştinaşe şi au dreptulă de a pretinde se fiă egală îndreptăţite în tóate privinţele cu Ungurii. Dar fiindcă aceştia printr’ună norocă orbă au ajunsă se aibă afiî numai ei în mână şi pânea şi cuţitulă, cutăză conducătorii loră a spera, că acâstă stare de lucruri se va pute susţiie pentru veciă, cutază a crede, că Europa îi va sprijini! Deşartă speranţă şi credinţă. Alte naţiuni multă mai puternice şi cu adevărată cultură s’au încercată se înote în contra curentului firescă, dar tendinţele loră au fostă spulberate de puterea lui. Aşa va fi şi cu „lucrarea de transformaţiune“ a acelora, cari nesocotescu drepturile poporelor, la care e avisată statulă ungară. Şi viitorulă va dovedi, că nici acestă stată nu e scutită de legile firesci, ce stăpânescă tóte celelalte state, şi că numai în egala îndreptăţire îşi va pute afla mântuirea. Conferinţa preoţilor din districtul protopopesec ai Beiuşului. Petranî, 10 Maiu 1890. Ştim. Domnule Redactorii! Vă rogă să binevoiţi a publica în colonele preţuitei foi „Gazeta Transilvaniei“ urmatoarea însdiinţare : Preoţii români gr. cat. din districtula protopopescă de Beiuşă au fostă dera primii, cari s’au întrunitu într’o conferinţă districtuală în causa scólelor nóstre confesionale, de multe orî atacate prin inspectorii regesei, şi în specie în causa gimnaziului gr. cat. română din Beiuşă, care s'a atacată în fundamentală seu prin ordinaţiunea ministerială din 22 Iulie 1889. Conferinţa s’a ţinută în 29 Martie st. n. a. c. în parochia de Fenişă sub presidiulu Rucismului D. protopopă Augustina Antalu,parochă în Beiuşă, fiindă de faţă următorii On. D. preoţi districtuali: Antonii Palladi, din Fenişă, Augustina Balaşiu, din Fizişă, Antoniu Papfalvi, din Delanî şi Dragotenî, GeorgiuMarianu, din Presaca, Augustinu Tardiu, din Negru, Demetriu Nistoru, din Petranî, Dionisiu Văcărescu, din Valanî, şi Augustina Antalu jun. din Uilacă. Era o representaţiune de totă măreţa, de totă surprincjetóre, a vedé aceşti bărbaţi blânfiî, aceşti bărbaţi dedaţi a suferi rane grele, dedaţi a suferi fără căinţă şi foame, şi sete, şi asupriri nedrepte, se vefii aceşti bărbaţi, conduşi întru tóté de spiritulu moderaţiunei şi abnegaţiunei, deodată cuprinşi de simţementulu indignaţiunei celei mai vehemente faţă cu „illegalităţile flagrante“ comise în contra elenorieloră celoră mai preţuite ale poporului română, şi arfiendă în flacăra unei însufleţiri sânte pentru limba loră română, care „este cestiune de vieţă pentru ierarchia nostră, pentru Biserica nostră.“ Ca resultată ală acestei consultări însufleţite s’a adusă urmatorea decisiune: Noi preoţii gr. cat. români din districtură protopopescă ală Beiuşului, adunaţi în conferinţă districtuală, ne simţimă răniţi în modulă celă mai tirană în inimile noastre prin atacurile ce se intenteză de ună timpă încoce în contra şcolelor noastre confesionale şi în specie în contra caracterului catolică şi română ală gimnastului din Beiuşă, prin cari atacuri se intenţioneză ruinarea crescerei fiiloră noştri. — Dreptă aceea constrînşî de necesitatea apărărei celoră mai nobile interese ale religiunei şi culturei fiiloră noştri, declarămă de faptă violentă, contrară legei naturale şi legei positive dumneceescî, contrară chiar şi legiloră clare ale patriei nóastre, ori-ce încercare, provenită de orî-unde cu scopă de a strămuta sauplane a nimici caracterulă catolică şi română ală şcoleloră nóstre confesionale, şi în specie ală gimnastului din Beiuşă, declarându-ne gata spre ori-ce jertfă întru apărarea legală a caracterului şi esistenţei acestor institute de interesă vitală pentru naţiunea şi Biserica nostră. — Ca însă acestă apărare se pota avea una resultată mai îmbucurătoră prin unirea puterilor împrăştiate; ca lupta nostra suscepută spre apărarea credinţei şi culturei poporului nostru se fiă lupta sântă a unei legiuni bine organisate, ală căreia capă cu prudinţă duce la învingere însufleţirea ostaşiloru subordinaţî, decidemă se se îndrepteze din acâstă conferinţă o rugare cătră Ilustrissimulă nostru Episcopă diecesană, ca să binevoiescă graţiosu a conchiama în timpulă celă mai deaproape ună sinodă diecesană, în care să se statorască modulă şi mijloacele apărării şcolelor noastre confesionale, şi în specie a gimnasiului din Beiuşă şi încâtă afacerea congruei se colportază în filare în diferite combinaţiunî, şi acesta causă să se pună spre consultare. Niamă ţinută de datorinţă a da publicităţii în coloanele preţuitei noastre „Gazete“ acea decisiune mai cu seama acum, când afacerea şcolelor din Niru-Adona, Niru-Acadu şi St.Georgiu-Abrana justifică în modulă celă mai tristă acţiunea nostră. Primiţi, Onor. Domnule Redactoră, esprimarea stimei mele distinse şi salutarea mea naţională! Ală Domniei Vostre serva plecată: Demetriu Nistoru, notară districtuală. JDI3ST Toile rusesc! şi Bosnia şi Herţegovina. Ama amintită de atâtea orî, că foile rusesci dau mereu nutrementă agitaţiunilor din Peninsula Balcanică şi în timpul din urmă se ocupă cu multă predilecţia de sartea Bosniei şi Herţegovinei, pe cari ar voi bucurosa să le scotă de sub stăpânirea austro-ungară. Privitoră la deputaţiunea constătătore din câţiva begi, care ar avea să merga pe la curţile europene, observase deja „Köln. Zig.”, că ea nu va fi primită la nici ună casă în ministerială de estenne din Berlină. Faptă însă e, că pănă acuma nu se scie nimica sigură de-o astfelă de deputaţiune. Cu tote acestea se vorbesce, că deputaţiunea din vorbă totuşi va pleca, deşi nu la toate curţile europene, dar la Constantinopolă şi Petersburg, sigură că va merge. Privitoră la aceasta „Times“ scrie într’unul din numerii săi mai noi următorele: Semi-oficioasele rusesci au începută deodată o adevărată erupţiune vulcanică în potriva Austro- Ungariei, pentru ocupaţiunea Bosniei şi Herţegovinei. Ele nu potă s’o facă acesta fără de a fi inspirate din parte oficiosă şi astfelă putemă observa cu dreptă cuvântă, că guvernul austro-ungar cuprinde totă acelaşă locă în provinciile ocupate, ca guvernulă britanică în Egipetă, înainte de ce Austro-Ungaria ar fi provocată să evacueze provinciile, oarecare putere trebue să-i reîntorcă sumele, ce le-a cheltuită de fiece ani încoce, şi să ia răspunderea pentru susţinerea ordinei în provincii. Porta nu este în stare să ia asupra sa răspunderi financiare sau politice faţă de Bosnia şi Herţegovina şi fiindcă chiar se bucură, că o dată din marile ei aceste provincii, agitaţiunea foiloră rusescă în potriva ocupaţiunei austro-ungare amă pute-o numi fără de sfială ună nonsens. Nu e pericula î u toate asigurările fiiarelor, că emigranţii bulgari desvoltă o mare activitate în Serbia şi că e probabilă începutul unei acţiuni din partea Serbiei în contra Bulgariei, o telegramă din Belgrad spune, că în cercurile conducătoare de acolo se constată, că raporturile faptice nu dau de locă cause la seriose îngrijiri şi că nu se scie chiar nimică, ca activitatea emigranţilor bulgari să se fi mai mărită. Se fiice, că guvernulă sârba primită încă înainte de Pascu incunosc din ţări, că emigranţii plănuescă niso© manevre de natură neîngrijitore în Serbia şi Turcia. Guvernulă sârbescă mai departe este firmă decisă de a nu suferi pe teritoriu să serbescă nici o agitaţiune seu conjuraţiă în contra statului vecină ba încă deja de multă a ordonată prefecţilor din districtele aproape de frontieră, ca să împedece în totă chipulă ori pe