Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1891 (Anul 54, nr. 242-265)
1891-11-26 / nr. 261
Braşovu, 25 Noemvre st. v. Mai de multe ori ni s’a întâmplată se anefimi, când la adresa nostră de-a dreptulu, când la adresa unora, ori altora dintre corespondenţii noştri, dându-se sfaturi din partea unoru organe, ori membri singuratici din cleru, ca se nu ne mai amestecămu „în afacerile altora, cu alte cuvinte, se-i lăsăm pe ei în pace şi se nu mai criticărim scăderile ivite pe teremura şcolară, ori bisericescă, căci aceasta este treaba Consistoriului, care săie se aplaneze lucrurile şi fără a mai face gură mare prin gazete. După principiul acesta, pe câtă de naivă, pe atâta de ridiculă, ar urma, ca pressa numai decâtă se se absțină dela orice critică serioasa, căci deca afacerile şcolare şi bisericesc! suntu tréba Consistorieloră şi numai loră li se cuvine a se ocupa cu ele, atunci şi afacerile judecătoresc! suntu tréba ministerieloră de justiţiă, cele militare suntă tréaba ministerieloră de resboiu, cele administrative suntă treaba autorităţiloră administrative, şi aşa mai departe, căci nici într’o ţară nu se află vre-o instituţiune publică, care se nu fîă pusă sub îngrijirea cuiva; cu toate acestea înse, aceşti îngrijitori responsabili ai bunurilor publice nicăiri nu suntă scutiţi de sub controlulă pressei. Cum se poate dera, ca tocmai din sînulă clerului românescă se se audă pretenţii atâtă de ridicule, ca noi se nu ne amestecămă „în afacerile altora“? Deca ună organa naţională s’ar amesteca pentru esemplu în cestiunile curată dogmatice ale bisericei, atunci am mai înţelege să i se cică, că s’a amestecată „în afacerile altora“, căci aceasta este o cestiune, care-i privesce mai multă pe preoţi. Dar dacă noi ne amestecăm în cestiunile privitoare la instituţiunile noastre naţionale, precum este şcoala şi biserica, deşi acestea stau sub îngrijirea şi răspunderea autorităţilor noastre şcolare şi bisericeşci, este absurdă arice, că ne-am amesteca „în afacerile altora. “ Acestea nu suntă „afacerile altora“, ci suntă afacerile noastre ale tuturora, suntă bunurile noastre naționale, ală cărora proprietară nu este numai clerulă, ci este națiunea intreaga, este massa poporului, ci clerulă figureaza mai multă numai ca îngrijitoră și administratoră ală acestoră bunuri naționale. Noi nu vorbimă aici de demnitatea ordului, ci vorbimă de conducere, de partea administrativă a chiămărei clerului nostru. In acesta privinţă raportulă în care se află clerulă nostru faţă cu poporulă seu, este raportulă funcţionarului faţă cu proprietarulă. Precum proprietarulă are dreptulă de a controla activitatea funcţionarului seu şi a-i cere socoteala pentru isprăvile făcute, aşa are şi poporulă dreptulă de-a controla activitatea clerului seu şi a-i cere socoteala. Astfel, stândă lucrulă, ar trebui se fiă cineva cu totulă orbită de patima unei domniri ar- bitrare şi absolutistice pentru ca se nu recunoscă, că ună organă naţională ca al nostru, a căruia misiune este de-a apăra bunurile poporului şi de a promova interesele naţionale pe toate terenele, nu numai că are dreptul, dar este şi datoră a controla activitatea clerului nostru şi în caşuri de lipsă a-lă trage la răspundere înaintea marelui foru ală opiniunei publice. Nu mai e lipsă s’o spunemă, că deca prin sbiciuirea scăderilor noi împlinimă o datorinţă, şi încă o datorinţă din cele mai sânte, nu mai puţină îşi împlinescă o datorinţă naţională şi toţi acei corespondenţi ai noştri, cari prin raporturi conscienţil se ne aducă la cunoscinţă aceste scăderi. De aceea a mă privită şi vomă privi totdeauna ca o procedere din cele mai condamnabile urmărirea corespondenţilor reali şi conscienţioşi cu scopul de a-i teroriza. Corespondenţii, prin descoperirea fidelă a scăderilor, îşi împlinescă o datorinţă, pe care ar trebui se şi-o implinesca totă Homânală cărturară şi pentru care ei merită, nu urmărire şi terorisare, ci stimă şi recunoscinţă din partea tuturorăamenilor, iubitori de adevără şi dreptate. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ (i7j; Cerşitorea dela Ponts des Arts. Novelă deVillielm Hauff; trad.de Cornel Scurtu. Cetinda scrisorea, tinărulă credea, că visâză din nou, elă se uita cu neîncredere împrejură, că are nu cumva fantasia l’a amăgită, și că trăesce într’o lume de visuri; dar obiectele din giurula său, foişorulă binecunoscută, banca, arborii, pastelulă din depărtare, tóate stau ca şi mai înainte, elă era deci deşteptă, nu visa. Şi oare aceste rânduri esistau în adevară, nu erau ună chipă ală fantasiei sale ? „Poate voescă să facă o glumă cu mine?“ se întrebă tinerul; „da, de sigură, tóate vină de la Iosefa; oare nu cumva și vedenia aceea va fi fostă numai o mască?“ Infăşurândărăși hârtia, simți inelulă, care fusese ascunsă în epistolă. Ilă scoase cu curiositate și privindu-lă, deveni palidă. Nu, acesta celă puțină nu era o amăgire, era acelaşi inelă, pe care-l dăduse fetei în acea nóapte, când îşi luase dela ea rămasă bună pentru totdauna. Ori câtă de aplicată era elă în primula moment, se predă în lucruri supranaturale, totuşi idea, că are ună semnă dela iubita fiinţă şi că acesta e aproape de dânsulă, îlă încântă atâtă de multă, încâtă nu se mai gândea la cuvintele din epistolă; elă nu se îndoia nici ună momentu, că o va găsi, duse inelulă la busele sale, eși apoi repede din foișoră și privirile sale umblau prin toate locurile din grădină, ca să afle pe scumpa sa ființă. Daar elă căută înzadar1t ; întrebă pe lucrătorii din grădină, pe servitorii din castelă, că nu cumva au vărjută vre-o străină? Ei răspunseră, că n’au vădută nimică. Abătută și necapabilă de nici o gândire, veni elă la masă; în zadară căuta Faldner motivulă, de ce privirile sale suntă atâtă de tulburate, în zadară îlă întrebă Iosefa, că are e încă de elî atâtă de posomorită. — „Mi s’a întâmplată ceva“, răspunse elă, „ceea ce trebue să o numescă o minune, dacă nu s’ar ridica raţiunea mea în contra credinţei deşerte.“ 29. Incidentulă acesta ciudată şi cuvintele din scrisoare, pe cari le cetise defecî de ori pe di, îlă făcură pe tînărulă Fröben cu totulă melancolică, începu să se gândască, că e are cu putinţă, ca fiinţe supranaturale să între în viaţa muritorilor. De câte ori nu rise eră de acei fantastici, cari credeau, ca într’o evangeliă, în vedenii, în vestitori din alta lume, în genii protectori, cari încungiură pe omeni. De câte ori nu le arătă elă loră chiar şi imposibilitatea psichică a credinţei, că fiinţe fără trupă pară visibile, că facă cutare sau cutare lucru. Dar aceea ce i s’a întâmplată lui, cum putea elă are să o tălmăcască? Adeseori îşi lua hotărîrea, să uite totulă, să nu se mai gândască de locă la aceste, şi în momentulă următoră să chinuia, fiindcă amintirile îi steteau ârăşi viu înaintea ochiloră săi; mai lămurită ca ori când i se păreau lui ârăşi trăsurile feţei ei, elă dar le văfuse când s’a întorsă ea lângă colţulă acela; elă văduse gura ei fragedă, obrajii aceia trandafirii, acea bărbiă şi acelui gâră delicată. Elă scoase tabloulă său, asămăna trăsură de trăsură, acoperi cu mâna ochii şi fruntea damei, şi era faţa frumosa a fetei, ce privea prin semi-masca! Elă se dusese în dimineţa urmatore eră şi în foişoră, pentru-că Iosefa era prea multă ocupată, încâtă să se pută întreţină cu dânsulă. Elă ceti şi în decursulă cetirei se ocupa într’una cu idea că va veni ea ore. Arşiţa dela ameaifl îlă ameţi, numai cu greu se pute ţine a fi deşteptă; elă cetea cu zelă şi cu încordare, dar pe încetulă pe încetulă ’i se lăsă papulă înapoi, cartea ’i că fu, din mână şi adormi. Aproape cam în acelaşi timpă, ca elî se deşteptă, dar nu vătfu nicăiri nici o fiinţă cu vălulă verde, îi veni să zâmbesc, cum de a aşteptat’o, se scula tristă și nemulțămită, pentru ca să meargă în castelă. Atunci vă fii lângă sine o batistă albă, pe care nu-și aducea aminte să o fi pusă acolo, el o privî mai cu deamăruntulă și observa, că e una din batistele acelea, pe care trebuia să le coase fata și pe care o puse bine ca pe o relicviă. „Să fiă acesta din nou ună semnă?“ Elă desfăcu și căuta, că ore nu suntă ascunse câteva șiruri acolo ? — Era gală, dar într’ună polță ală cârpei descoperi totuși câteva litera, cari erau cusute ca numele său: frumosă stetea acolo cuvintele aceste: Pentru, totdeauna: „Așadară tată a fostă aici!“ esclama tînărulă supărată. „Și am trebuită să dormă tocmai atunci când a fostă ea aici ? De ce-mi dă ea ună nou semnă ? CIrONICA POLITICĂ. — 25 Noemvre (7 Dec.) — Lui „Kreuzzeitung“ i se anunță din Viena, că din însărcinarea Maj. Sale, archiducele Leopold a călătorită săptămâna trecută la Constantinopolu la Sultanulă cu scopa de a-i împrăşcia toate acele îngrijiri, ce au născută neîncredere în Sultanula faţă cu tendinţele politicei orientale a Austro-Ungariei. După opinia cercurilor politice ruseşti, călătoria arhiducelui Leopold nu va provoca nici o schimbare în politica Turciei. — Faţă de călătoriile lui Griers în străinătate, corespondentul din Petersburg alfiatului „Nord“, z zice că în întregă Rusia ele au produsă o generală mulţumire şi suntă privite, ca ună evenimentă norocită în politica Rusiei. Visita flotei francese la Kronstadt a născută are cari îngrijiri în publiculă europenă faţă cu susţinerea păcei. De aceea Rusia a aflată de bine a trimite pe Giers în străinătate pentru a lămuri situaţiunea. Ministrul preşedinte italiană a iniţiată întâlnirea de la Monza şi fiindcă Giers nu avea nimică de a ascunde, bucurosă s’a învoită să satisfacă curiosităţii bărbaţilor de stată din tripla alianţă. Pastla dela Monza l’a îndepanat pe Giers să margă şi la Parisă, unde să vină în atingere cu bărbaţii de stată francesi, ceea ce nu va contribui decâtă la binele acestoră două state, fiindăcă cu ocasia acestei visite s’a lămurită ceea ce era mai înainte nehotărîtă. Visita lui Giers în Parisă dă mare importanţă şi declaraţiiloră de pace ce le-a făcută elă înaintea bărbaţiloră de stată germană. — Cu privire la Rusia, România şi tripla alianţă,fiarulă francesă „l’Eclair“ aduce urmatorea convorbire, ce sefice, că a avut’o ună importantă omă de stată rusă cu corespondentulă numitului cjiara, în călătoria sa dela Reni la Bucuresci. Politicianulă rusă (fise, că „pentru România este o nefericire, că are pe tronă ună suverană germană, care este ună „agentă“ ală împăratului Germaniei, tocmai aşa cum principele de Coburg este ună agentă ală Austriei. Prevăcându-se ună răsboiu cu Rusia, Austria a promisă României şi Bulgariei mari răsplătiri. Bulgaria, adecă, se va proclama de independenţă şi deja principată se va ridica la rangulă de regată şi i se va ceda chiar şi Dobrogea. României i s’a promisă întregă Basarabia. E forte probabilă, z zise mai departe politicianulă rusă, că îndată la isbucnirea răsboiului Austro-Ungaria va ocupa Serbia, lucru pentru care va trebui să ia din armatele ei cela puţină 100,000 soldaţi. Suntă convinsă, că Rusia este în stare de a înfrunta singură în modă victoriosă intreita alianţă.O straaa-a deua in tră-oara 4 Ilioiamcite isatii Ustr-Uazaria jp© anu anu 12 fl., p& acto lunî 6 ft., Pe trei lunî 3 fl. Psitri România Străinătate: Pe ană ană 40 franci, pe nésa Ioni 20 franoi, pa trei ioni 10 franci. Sa prenumără la tote oficiele poştale din intra şi din atari şi la doi. colectori. Abosamenmii pastn Brasovi: la administration©, piaţa mare Hr. 22, etagiula I., pe unu anu 10 fl., pe ?ése luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Ou duaulu in casâ: Pe unu anu 12 fl. pe lese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 or, ▼. a. sen 15 bani. Afcatu abonamentele ofttu și inserțiunile suntu a se plăti Înainte. ' 5is?nim itoliiimiiii» ?lj»c*i&Sa: 3RASOVU, p!«)s mare itt. 22 Hsrisori nefrancsta no as priamní. Manuas?ip&a nutsrattrimită ! Biiosina ji Mistlui: Srajovü, piaţa maro Nr. 22 Inserats mai primeaoătaVlana JBudoi/ü MosseHaassnsissn A folge* tâ&o Maas), Henris Sehalek, Alois Zamiii M.Ibik*!,!,OpptUk,.J.Donaaiarp; In Badapatta: A. V. 9oiA- itrgtr An'on Mesei Meksiem Beruat: |B Frankfurt: 9.I. Daubs;In Hamburg: A. Sinner. Preţuia iniarţiunilor; o auria garmonda pe o polona B ar. n 80 or. timbra pentru o pu- Blicare. Publicări mai daaa după tarif* şi învoială. Reclama pa pagina III-a oareă 10 ei. v. a. tiu 00 bani. Nr. 261. Braşovt, Lunî, Marti, 26 Noemvre (8 Decemvre). 1890 Cestiunea papală. De când cu discursulă lui Zallinger în dieta austriacă, care a provocată răspunsulă categorică ală ministrului Kalnoky, cestiunea papală este discutată cu multă focă în camera italiană. Răspunsulă ministrului Kalnoky, pe care l’am comunicată şi noi în resumată în unulă din numerii trecuţi ai fetei nóastre, n’a pre mulţămită pe Italieni. Ministrulă preşedinte italiană, di Rudini, a şi fostă interpelată în causă de deputaţii italiani