Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1892 (Anul 55, nr. 1-23)

1892-01-28 / nr. 21

! KîîUSâg* a talMlttiMUI* îtMîfâs: tîlRtts m».re fâr 30 ft«w?isî­ ri xt«&anc«âft ;c.c tn «&*«­?&. ÎÂMaUDGl'ipt© sx O. ?}fc FV isimitu! ..iâ*­*ie oii* wse in ttă-parte c|i im&imte mxa timo-anaarta Ps ’mu anu 12 fi., pe­ b6u» luci S fl., Pe trei luni 3 ft. Peatra lemânia -si străiastate: Pe mm anu 40 franoi, pe sese lun? 20 franoî, pe trei luni 10 franci. Se prenumără la toate oficiel« poştal« din Intru și din atari și la doi. colectori. Abonamentali neatia Brașovă: l­ a admini.trațiuna, piața mai. Nr. 30, etapiul S. I., peunu anu 10 fl., pe șese luni S .I., pe trei ioni 2 fl. 50 or. Ou dusul« in casă. Pe un& ană 12 fl. pe e4se luni 6 fi., pe trei luni 3 fi. ÎTnfi «semplaru 5 d­, v. u. »CU 15 bani. Atftti abonamentele ofttfi .1 Inseițiunile «țintă a se pl&ti înainte. Biroilî ie aiudvi: fr»;cvi, gj'etfc mare Hr. 30 iasoratm mai prim­ofleft Srt Vinne sktdolfu Mossa BaasensUin é Yalg&r ■;$táe Maas'), ifenik Sthalek, Alois Stemnăl M. Birkes, A. GppeW., J. Dm­­srair?; tn BRiapoatm:/. v. g0U- wrpsr Anton Meß»* Eckstein a er­itat: «a Frankfurt: 9. L.Danbe;\n Hnmb­ourg: A. Steiner. fifetuli! ins©rţ2ajDiiora;c «s»i?iâ ga^monda p© o ooAóná 8 ox, și BO­CK. ns&bm pentru o pu­blicare. Publicări mai dese dupa tarită ţi învoiala. Apo­ama p® pajjisxa Hl­a ,o len­eă 10 o.. ▼. a. nov. 80 bani. Hr. 21. Braşovii, Luni, Marţi, 28 Ianuarie (9 Februarie)­ 1892. CRISĂ. Braşovii, 27 Ianuarie v. încă nu s’a deschisă noua dietă ungurescă şi se şi vorbesce de-o crisă. Nu de-o crisă ministe­rîo 1 o n 1 /In ooTTO mai mulţii ri o_ r\ X XUllA y Vi VA V V V I IA 41 * (AIA IU lAXVIAj V. V V crisă, prin care trece chiar par­tida dela putere cu sistemulu ei de guvernare cu totu. Atunci când cabinetul u Sza­­pary s’a decisă a disolva dieta trecută, cu multă înainte de a-i espira mandatulă, amă emisii, că a dată o dovadă de slăbiciune, a a­­rătată că e frică de oposiţiă şi de agitările ei. Ac­i e mai presusă de orî­ce îndoială, că amă avută dreptate a­­firmândă acesta. S’a temută contele Szapary ca nu cumva oposițiunea maghiară, care dobândise în dieta trecută succese vedite prin atitudinea ei obstrucţionistă şi care pe 4* ce merge vedea mărindu-se cerculă aderenţiloră sei în sînulă popora­­ţiunei, se-i crâscă peste capă. De aceea a voită se-i dea o lovitură oposiţiunei, disolvândă fără de veste dieta şi nelăsându-i timpă de a se pregăti cum se cade pen­­tru lupta electorală. Ei bine, scopulă acesta nu şi l’a ajunsă. Oposiţiunea a eşită în privinţa numerică şi morală multă mai întărită din alegerile, ce s’au terminată cu ziua de alaităerî. E mai multă ca probabilă, că dacă Szapary aştepta se espire mandatulă dietei trecute şi dacă făcea alegerile la vară, n’ar fi avută o majoritate cum are actî. Acâsta înse nu schimbă nimică din seriositatea situaţiunei actuale. In locă se se îmbunătăţâscă, situaţiunea guvernului a devenită multă mai rea şi posomorită. Acâsta o recunoscă acuma şi amicii lui mai independenţi, ca aceia de la „N. P. Journal“. Astă vară a făcută obstruc­­ţiune numai stânga estremă. Ap­ponyiştii au sprijinită guvernul­ Szapary în cestiunea reformei ad­ministrative. Acum înse vor­ fi tocmai aceştia din urmă în fruntea obstrucţioniştilor­. Deja de pe acum anunţă „Pesti XTank­»^ nvm­ann ol ft narfirloi nflfin. ~ * v*b«*-** £----------------~—r­ ~ nale apponyiste, că cu ocasiunea desbaterei proiectului de adresă, va vorbi fiecare deputată oposiţio­­nală. Se vor­ ţina aşadar în to­tală 160—170 vorbiri numai din partea oposiţiei şi, dacă vom­ cal­cula câte 6 vorbiri lungi pe 4, desbaterea va fi trăgănată cel­ puţină o lună. După desbaterea adresei va urma desbaterea buge­tului. Oposiţiunea, ne spune „P. Napla“, e hotărită de-a împiedeca încuviinţarea bugetului, se înţelege că iată numai prin obstrucţiune. Şi pre când oposiţiunea des­făşură acestă plană de bătaie, în tabera guvernamentală domnesce mare încurcătură şi nemulţămire. Se înmulţescă secesiunile. Pănă acuma doi magnaţi unguri au de­clarată, că nu voră se mai facă parte din partida guvernului, care trăiesce numai din violenţe şi abusuri. Semnele disoluţiunei se arată în tote părţile şi nu este lucru puţină, dacă încă înainte de în­trunirea noului parlamentă ungu­rescă foi amice guvernului măr­­turisescă, că situaţiunea s’a compli­caţii în defavorulă contelui Szapary. Aceleaşi foi recunosc înse şi mai multă decâtă atâtă. Recu­noscu, că domnesce mare zăpă­­cală în sînulă partidei guvernului, şi că şeful ei, contele Szapary, n’are nici energiă destulă, nici nu se scie orienta! Ca dovadă se citază ati­tudinea lui în cestiunea alegerei preşedintelui camerei. Partida gu­vernului a voit se aibă un preşedinte mai rigurosă şi mai cu autoritate ca cum a fostă preşedintele Pechy. Oposiţiunea din contră e pentru alegerea acestuia. După ce a cău­tată multă vreme, Szapary s’a în­torsă arăşi la Pechy şi s’a învoită ca totă elă se fiă preşedinte. Chiar ună magnată din par­tida guvernului se zice că au4endă acâsta a strigată: „Acâsta este primulă nostru desastru!“ *NTn nni vnmft fî qocrfi nari vnmft ^ . va..« —- ---------* plânge, dacă voră urma și alte desastre și cu ele căderea întregu­lui sistemă de a4î. Căci ori-cine ar urma după Szupary şi ori câtă de mare duşmană ar fi elă des­­voltării naţionalităţii nostre, mai reu ca acum nu pute fi. Din crisa, prin care trece­a ei regimulă întemeiată de Tisza Kalman, naţionalităţile nemaghiare numai profita potă. Cu câtă mai mare va fi încurcătura în tabera duşmană, cu atâtă mai multă se pote spera în folosul­ causei drepte a egalei îndreptăţiri na­ţionale. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ închisorile mele. De Silvio Pellico. Homo de muliere natus, brevi vivens tempore, repletus multis miseriis. Iobi. Am scrisă eu are aceste memorii numai din îndemnală, ca să vorbescă de mine? Dorescă să nu fiă aşa! Incâtă omulă poate să judece despre sine, credă că am avută intenţii mai bune; am fostă condusă de dorinţa, că arâtândă neno­rocirile ce-am suferită şi mângâierile, ce chiar şi între cele mai mari lovituri ale sorţii le-am putută gusta, să mângăiu astfel, pe câte ună nenorocită. Am a­­vută de gândă să dau mărturiă despre aceea, că nici chiar sub durata lungiloră mele torturi nu am aflată omenirea atâtă de nedreptă, atâtă de nevrednică de ier­tare și atâtă de săracă în omeni bravi, pe cum de obiceiu se 4i°e­ Am voită să îndemnă inimile nobile, să iubescă multă şi să nu urască pe nici ună mu­­ritură ; dar să urască fără cruţare pre­facerea josnică, dosirea laşă, înşelăciunea şi ori­ce degradare morală; am voită să accentueză din nou ună adevără foarte cunoscută, însă prea adeseori ui­tată , că adecă religia şi filosofia pretindă de-o potrivă o voinţă energică şi o ju­­decată rece, şi că lipsindă acestea două condiţii, nu esistă nici dreptate, nici demnitate morală; nu esistă princpii so­lide de vieţă. I. M’au prinsă într’o 40­­10 Vineri, 20 Oct. 1820 în Milano şi de aici m’au dusă în Santa-Margareta. Erau 3 ore după amicza. In ziua aceea şi în cele urmatore am fostă pusă sub lungi in­­vestigaţiuni. Despre acestea însă nu vor­­bescă. Faţă cu politica procedeză ca şi ampresură, cu care iubita lui tractândă rău, s’a hotărită seriosă s’o părăsescă; lasă deci şi eu politica la o parte şi voiu să vorbescă despre altceva. La 9 ore din sera acelei 4^e de tristă amintire notarală tribunalului m’a predată păzitorului închisorii. Acesta m’a condusă în odaia, ce-mi fu destinată, şi m’a provocată cu urbanitate să-i dau orologiulă, banii şi totă ce am în buzu­nare, şi după ce m’a încredinţată, că la timpulă său Urăşi le voiu primi, mi-a poftită cu cinste deplină, nópte bună. — „Te rogă aştaptă puţină“, i-am zisă. „Aci încă nu am mâncată nimică; adă-mi ceva.“ — „Numai decâtă, domnule; ospă­­tăria se află în vecini şi vinulă îţi va fi pe plăcere.“ — „N’am obicinuită să beau vină.“ La răspunsulă acesta, domnulă An­giolino mă privi spăriată și se părea că presupune o glumă din parte-mi. Păzi­torii dela închisori se înfioreză de pri­­sonierii, cari nu beau vină. — „Dar seriosă, că nu m’am obici­nuită să beau.“ — „Regretă, domnul­e, câci dacă nu vei bea, o să simțesc­ îndoită singurăta­tea“.... Când a văzută, că rămână pe lângă hotărârea mea, a eșită și peste o jumă­tate de oră mi-a adusă mâncare. Am luată câteva bucăți din ea, am beată ună pahară de apă, apoi am rămasă singură. Odaia mea era în parteră și fereastra mi­ se deschidea spre curte. In jurulă meu nu erau decâtă închisori: de-a drepta, de-a stânga şi în faţă. M’am ră­­zimat şi de ferăstră şi câtă-va vreme am ascultată mersură şi întorsură păzito­­riloră şi cântecile turbate ale celoră în­chişi. Căzuiu pe gânduri. B­ună vecă de când zidirea acesta era ună claustru. Ore gândit’au vre­odată acele feciore sfinte şi cucernice, cari au locuită aici, că chiliile loră voră răsuna odată, nu de suspine şi de rugăciuni pie, ci de înju­rături şi de cântece surugesci; că în ele voră locui câţi traşi împinşi, cari cea mai mare parte suntă osândiţi la muncă silnică, ori la furci. Şi peste ună vecă cine va locui în aceste chilii ? O, câtă de repede trece timpulă, câtă de veci­­nică este aceasta schimbare pe pământă! Cine se gândesce la acestea, poate oare să fie deprimată din pricina, că noroculă nu-i surîde mai multă, că va fi îngro­pată în temniţă, ori că-lă ameninţă spân- gurătorea? Eri eramă celă mai fericită dintre muritori; astăzi mă vădă lipsită * CRONICA POLITICĂ» — 27 Ian. (8 Febr.) Spre caracterisarea planurilor» 0­­posiţiei maghiare pentru viitoarea cam­­paniă parlamentară, servesce ună arti­­culă aici chiarului apponyistă „Pesti Napló“, în care se­­fi°e între altele: „Crede pre contele Szapary, că desbate­rea adresei se va termina în trei 4de ? —Acesta este o sinamăgire. Se va ter­mina ea în trei săptămâni ? — Nu seimit... dar soimi, că datoria oposiției este de a constata nelegala formare a majorităţii guvernului şi abusurile cabinetului Sza­pary şi ale organelor­ lui oficiale, pen­tru ca să vedă fie­care, de la rege pănă la ţărani, şi să se convingă, că guver­­nula actuală nu e vrednică ca să i se încredinţeze şi mai departe paza consti­tuţiei şi esecutarea legilor­...“ — De a­­ceea, orice „Peste Naple“, este de lipsă ca fie-care deputată să vorbescă la des­baterea adresei. In fine mai spune, că oposiţia e decisă de- a nu vota bugetulă ministrului Szapary. Cu ună cuvântă, obstrucţiune­a prosperă, ca să se împe­­dece primirea bugetului și să fie silită astfel și guvernul­ Szapary a se retrage. * Același «fiară publică la rubrica abusurile electorale o declarare a con­telui Ernest Bissingen, în care acesta trice, că nu mai poate fi aderentă ală unui sistem­ de guvernare, care-și ra­­dică puterea pe violenţe şi abusuri, şi de aceea declară, că, ele dîn narfirle m. , --------------­-------— Gu'­vernului. * Multă sânge rău a produsă în sî­nulă oposiției maghiare ună articulă ală fetei oficioase militare „Armee Blatt“ din Viena, care vorbindă despre alegerile unguresc!,­dice între altele: „Acum gru­purile oposiţionale au câştigată tărâmă în poporaţiune şi vor­ fi mai tari în noua dietă. Acestă împrejurare, precum şi esperienţa, că nu poate face legă­tură cu nici o fracţiune a oposiţiei ma­ghiare, îi arată guvernului şi partidei sale direcţiunea pentru viitorea lui ati­tudine. Sub guvernă e naturală a se în­ţelege şi ministerială de răsboiu comună şi acestuia îi adresază fiă­oare austriacă cugetătorii şi fiăoare Ungurii leală faţă cu resultatulă alegerilor, admoniţiunea urgentă, nici o concesiune mai multa be­­chiarismului­­“. In Germania lumea e agitată prin noua lege şcolară pusă în desbatere în Reichstag. Intragă pressa se ocupă cu proiectulă de lege prusianii. Chiar şi foile liberal-naţionale accentueză cu mare energiă necesitatea de a combate noului proiectă pasă de pasă, căci aşa ,fisa combatere a „ateismului,“ cum s’a espri­­mată (filele trecute cancelarulă Caprivi, ar fi ună pericolă nu numai pentru şco­­lele primare, ci şi pentru gimnasii şi uni­versităţi. Afară de acesta în cercurile liberale prusiene nu se speră de lopă, că legea şcolară a comitelui Zedlitz se va modifica în comisiuni conformă dorinţelor­ loră. E de însemnată, că le­gea şcolară prusiană inspiră îngrijiri şi faţă cu Alsaţia-Lotaringia, deorece mai târziu s’ar pute încerca de­ a se introduce şcole confesionale, reformă ce nu le e de locă pe plăcere „liberaliloră“ ger­mani.

Next