Gazeta Transilvaniei, august 1892 (Anul 55, nr. 170-191)
1892-08-01 / nr. 170
Pagina 2 REPLICA junimiiacademice române din Transilvania şi Ungaria. Cătră Junimea Academică Maghiară. (Urmare). Dar chiar Maghiarul, báróne Iosif Kemény, care numai prietena nu ne era, scriea despre Români: „Omenescă şi păciuitoare toleranţă, corespunctătoare timpurilor, mai nouă, concesiuni cuviincioase şi moderne,—eta ce trebue data unei naţiuni (Romanilor), pe care spiritul timpurilor vechi şi asprele epoce ale trecutului o îngenunchiată, dar care în presanta tota mai multa se ridică prin cultură şi care prea adeseorî nna dată pe cei mai buni fii ai patriei, eroi şi bărbaţi de stată.“ Şi într’adevără, nu este nicidecum întâmplător, că cela mai puternica braţa aperatora ala Ungariei şi ala creştinismului contra Semi-Lunei, Johannes Huniades Corvinus alias, Iancu Sibinianu, era Română. Ei fiiula său Mathias Rex Corvinus, totă Română, deveni cela mai drepta şi cela mai gloriosa rege ala acestei ţări. Dar apoi întrega leghiorila de eroi „maghiari“, de fapta însă Slavi? Oare nu scimă noi cu toţii, că aprigula Zrínyi era Croată de naţionalitate ? Dér Zápolya nu era Slovacul? Dór Mateiu Ciac dela Trencinu, der Tit Dugomă, der Drag fi și Chinisi? (Amândoi Români). Era fala și mândria eroică a Ungariei ! Der asemenea eroi numai din eroice popoare puteau să se ridice, căci apa nu se face sânge nici-odatâ. încă în secolula ala XVIII-lea spunea Raicevicî: „In ultimula răsboiu ala Austriei cu Bavaria, Românii din Transilvania s'au purtată cu cea mai mare bravură“. Şi ce ne învaţă toate aceste autentice fapte istorice ? Ne învaţă, că maghiarismulă, precum în cjiua de at!, aşa în trecuta, lua meritula naţiunilor nemaghiare şi ala fiilora lor, pentru sine şi vecinica se bătea în piept, cu isbândile şi cu gloria altora. La 1741 împărătesa Maria Teresia a venita la adunarea de la Pressburg, unde cu prinţula Iosifa în braţe şi cu lacrimi în ochi, ruga pe magnaţii Ungariei să-i dea ajutoră în contra lui Friderica IIala Prusiei şi a altora inimici, cari îi năpăstuiau împărăţia. Atunci magnaţii Ungariei numai decâta traseră săbiile şi rostiră cunoscuta făgăduinţă: Moriamur pro rege nostro Maria Iheresia. Foarte frumosă, negreşita. Dar magnaţii s’au dusu acasă şi au formată regimente, în parte mare, din ficiorimea poporului română! Regimentele austro-ungare Nici 31, 33 şi 37, cari au fost aduse atunci să-şi verse sângele, „pro rege nostro“ erau românesci, ună lucru, care fîlă spre totă lumea de pe aici, pentru că chiar cehele trecute şi-a serbată fiă-care din aceste regimente, jubileula său cu pompă mare. Se înţelege, că astfel le venea ieftină Maghiarilora gloria ! Vă lăudaţi, că aţi luptată la 1818 pentru desfacerea Ungariei de cătră Austria, şi ne faceţi nouă imputări, că amă luptată contra tendenţelor vóstre. Să ne înţelegem, colegi!i dotorula luptei vóastre de atunci n’a fosta altceva, decâta principiulă de naţionalitate, or „constituţia“ vă era pretextula formala. Voi soleaţi, că acea constiţiă era cea mai bună formă de stată, care vouă, dar numai vouă singură, vă garanta deplină libertate naţională. Aţi voita să fiţi voi înşivă stăpâni pe a vostră sorte. Prea bine, în acestă punctă aţi avuta şi veţi ave totdeuna aprobarea noastră şi a tuturora oamenilor de bine. Dar voi nu v’aţî mulţumită cu atâtă câtă vi se cuvenea după drepta şi echitate, ci atunci, ca şi în două de acil, aţi voită se fiţi stăpâni şi pe a nostră scrie şi moşia. Ei contra acestei nedrepte prefcenţiuni neamă împotrivită atunci, ne împotrivima astăcii şi fără încetare ne vomă împotrivi. Este fapta cunoscuta, că nu numai noi Românii, ci şi Sârbii, Rutenii, Slovacii, Germanii şi Croaţii, erau cu toţii în contra restabilirei constituţiunei vostre. Oare de ce ? Pentru că faţă de pomenitele popore, acea constituţiune nu era," şi de facto nu este, decât, una adevărată absolutismă. Cunoscutula istorica Springer scrie : Maghiarii voiau să rămână Maghiari, dar cereau, ca Românii şi Slavii din Ungaria se alecţică de ale loră proprii drepturi naţionale. Temelia politicei maghiare era uă amesteca nefirescă de liberalismă cu preţienei de stăpânire şi deja atunci se putea prevede, că încurcătura asta are să se sfîrşescă cu violenţă. (Va urma.) CAZETA TRANSILVANIEI SCifliLE PILE!. — 31 Iulie. (12 Augusta) Serbatoare naţională slovacă. Cetima în „Narodnie Novinyu, foia naţională slovacă din Turotz-Szt-Marton“, că societatea dameloră slovace de-acolo, numită „Zsivena“ va arangea o sărbare naţională slovacă din incidentula adunărei generale ce o va ţine la 17 Augustă. Tata în timpul acesta îşi vor ţine adunarea generală şi acţionarii institutului naţionala slovacă numită „Dom“, în T. Szt. Márton. In decursula sărbărilora va cânta corula slovacă numită „Slovenski Spevobolu. Organulă slovaca „Narodnie Noviny“ scrie cu însufleţire despre aceste sărbări, îndemnândo pe Slovaci să ia parte în numără câtă mai mare. —x— Maghiarisarea comitatului Trencina. Cetimii în „Magyar Hírlap“, că ruda fostului ministru Baross, fispanulă comitatului Trencina, Justină Baross, lucră din răsputeri ca să stirpescă limbile streine din numitură comitată. Elă umblă prin toate oraşele şi opidele comitatului, în causa maghiarisârei, Zilele trecute fiind în Trencina-Tepliţa, la propunerea lui. Ospeţii băilora de-acolo au hotărîta, ca pe viitora să nu mai sufere societate de diletanţi streini la băi, ci numai o societate maghiară. Şi în biserici s’a introdusă limba maghiară prin capelanulă Baross Károly din Rakova. — Vai de nemula, care primesce renegaţi în sînulă său! — x — înmormântarea artistului Manolescu. „Timpulă“ scrie, că Marţi la orele 2, s’a făcută în mijloculă unui mare concursă de rude, prieteni şi cunoscuţi, înmormântarea marelui nostru artista Gr. Manolescu. Serviciula divină s’a celebrată în biserica Sf. Niculae, unde se afla espusă corpulă decedatului artistă. Catafalculă era acoperita de ună mare numără de corone, intre cari s’au observata acea a familiei, a Direcţiunei Teatreloră, a artiştiloră, a direcţiunei teatrului din Iaşi şi Craiova, a admiratorilor artistului, a studenţilor universitari, a elevilor a liceului din Iaşi, etc. In biserica Sf. Niculae a luată cuvântulad. Stăncescu, în numele Teatrului Naţionala, şi a arătata în câteva cuvinte vieţa artistului, iubirea de care s’a bucurat, în faţa M. S. Regelui, a Reginei, a regelui Suediei, precum şi a publicului bucuresteană. Pierderea ce are arta dramatică în persona artistului Manolescu, a d. Stăncescu, este ireparabilă. După d. Stăncescu a vorbita poetulă Al. Macedonski, făcânda o disertaţiune filosofică asupra artistului şi arătândă ingratitudinea publicului nostru faţă cu artele şi literele. Cortegiula a pornita apoi străbătândă calea Victoriei şi s’a oprită în faţa Teatrului Naţională, unde artistula Niculescu, societară ală Teatrului, a efisa ultimulă adio marelui şi iubitului artista. Deaci cortegială, urmata de ună imensa publica, a pornita spre cimitirulă Belu. Câtă costă manevrele? „Budapesti Hírlap“ scrie, că cjilele trecute au sosita la Cinci-Biserici, două milioane şi patru sute de mii fl. pentru scopuri militare la manevre. — x— Schimbări în diplomaţia austro-ungară. „Fremdenblatt“ confirmă soirea în privinţa retragerei contelui Széchényi, ambasadorulă Austro-Ungariei la Berlina, care își va remite scrisorile de rechiămare în luna Octomvre. —x— Congresul căiloră ferate. Deschiderea congresului căiloră ferate, care după cum se spie, se întrunesce la Petersburg, s’a fixată pentru 20 Augustă. — x — Universitate in Dobriţinii. Se scrie din Dobriţina, că corpură profesorală din districtura bisericesca de dincolo de Tisa a adresat b ună memoriu ministrului de culte, în care îi recomandă înfiinţarea unei universităţi unguresci in Dobriţinii. — x — O cerere de graţiare unică. Se scie oribila catastrofă din Prizbram, care a costată vieţa a sutimi de lucrători. Patru tovarăşi de ai nenorocitelor victime au fost condamnaţi, în urma catastrofei, la diferite pedepse de închisore, pentru imprudenţă, cr o mită trei sute de mineri de cărbuni au cerută împăratului Austriei graţiarea condamnaţilor. Atingătoră esemplu de solidaritate, care desigura merită să fie băgată în semă. —x— Regele Greciei, după cum se telegrafeză din Parisa, va face în luna Septemvre a. c. o visită preşedintelui eRpublicei francese. —x— Christofa Columb, sfântă. Christofa Columb e la ordineajilei chiar în Vaticană. Va fi sfinţita, sau nu va fi? Se asigură la Roma, că e neînţelegere, lesuiţii ar fi descoperita că ilustrul- esploratorii lasă de dorită din punctul de vedere stricta. Soţia lui nu i-ar fi fosta nevastă legitimă şi, ceea ce e cu multa mai gravă, ea ar fi fosta ovreică. Se înţelege nehotărîrea celora ce voie să-iă sfinţască. — x— Esamenele de pădurari se vora ţine în anulă acesta la 24 Octomvre n. c. în casele comitatense din Oluşiu, Odorheiulă săcuescă, Braşovă şi Sibiiu. Peciţiunile au a se înainta la respectivii inspectori de păduri. — x— Logodnă. D-ră Ioană Popescu, absolventa ală facultăţii de litere din Bucuresci, s’a logodita la 19 Iulie a. c. cu d ra Elena Rusu din Şiria. Acţiunea nasce reacţiune. Aliarulu „Montagblatt“ din Pesta dela 8 Augustă a. c., care este destulu de cetitu, vorbesce într’un articulu întitulată: „Se ripostéza“, despre faimele ce suntu lăţite, mai alesu în Ardealu, (zicendu-se, că Românii suntu gata se se ridice şi se omoare pe Unguri. Numita foia declară aceste faime de esagerate, deşi admite, că iritaţiunea Româniloru este mare. Totulu vine dela frica miceloru enclave maghiare, ce trăescu în mijloculii masseloru poporațiunei române, frică, nutrită din reminiscențele dela 1848—49. „Montagblatt^ după aceasta introducere vre se arunce o privire asupra isvoarelor, din cari esti amintitele faime de alarmă, scriind următorele : Cari foi sunta acele, cari de câtva timpa cji d® lfh aducă publicului nouă faime înfricoşate? Acele suntă, cari încă acum câteva săptămâni predicau intoleranţa cea mai şovinistică şi anunţau răsboiulă de esterminare în contra elementului românescă. Amă pute înşira pe nume 4iar®l®e cari au practicata fără încetare meseria de aţîţare şi prin acesta au stârnită pe de o parte în elementula ungurescă o ură artietare faţă de Români, pe de altă parte în ceşti din urmă o amărăciune pătimaşă în contra Ungugurilor. Era de prevădută, că acestă nutrire a urei naţionale va aduce fructe rele şi încă dinainte se pute calcula ora, în cari fructele aceste se vorăcape. Domnii şovinişti, cari îşi iubescfi în moda atâta de furtunosfi patria, încâta îşi închipuescfi, că au luata patriotismula în arendă generală, de sigura, că n’au studiata de lopă, sau foarte rău geografia Ungariei. Când tinerimea din Aradé, pusă în mişcare de aţîţări fanatice, a insultată pe Români şi a aruncata cu petrii în ei, atunci pressa susamintită a aplaudată pe aceşti expedenţi. Şi pe aplausă! Tinerilor ei din Aradă li s’a spusă chiar, că ei şi-au câştigată merite neperitare pentru scumpa patriă, fiindcă au bătută pe câţiva seminarişti ; au glorificata aceste escese, ca fapte mari, demne să fiă eternisate în cartea sfântă a naţiunei. Dar au trecuta cu vederea o bagatelă. Au uitată, că Aradulu formeză ună puncta la graniță unde elementula maghiara deja e representata intr’une numără mai mare, der că inderătulă Aradului, în sudostă până în josă spre România, elementulă românescă trăesce in masse compacte. La Arad, una cuartă de Ură de cetate, este mica localitate Micalaca, în care deja locuescu numai Români. Şi deca de aici se trage pe chartă o liniă pănă la Predeala, atunci linia acesta duce prin ună ţinuta, în care elementula românescă se află în majoritate covârşitore. La acesta de sigura, că nici nu s’au gândita tinerii din Aradă şi panegiricii loră din pressa din Budapesta. Ei au uitată, că fiă-care acţiune are, ca o urmare, o reacţiune, şi că lovitura reactivă în contra esceseloră din Aradă s’ară puté groznică răsbuna în contra minorităţiloru unguresci, cari înderetulă Aradului, ca nisce insule mici in marea poporului românescă, numai cu greu se potă susţine. Au fosta în Arad, foarte viteji. Dar acum, când din partea românescă li se dau loviturile înapoi, scotă strigăte de spaimă — şi alarmeză întrega opiniune publică. Noi repeţimă : speranţa trăesce în noi, că alarma de spaimă e lipsită de orice temeiu. Dar o bună secţiune e îngrijirea acesta pentru aceia, cari îşi arată mai bine patriotismul, prin aceea, că înscenază escese volnice în contra altora şi în contra celoră, cari cugetă altmintrelea. Politica nereală şi nepatriotică, care atinge aproape tradarea de patriă a agitatorilor români, nimenea nu o condamnă mai aspru ca noi. Dar ori câtă condamnămă uneltirile revoltatoare ale factorilor amintiţi, pe de altă parte desaprobămă ori pe escesă, care se săvârşesce în contra acestora. Ce le imputămă Românilor, este, că ei nega legile statului. Ei bine, îi vomă converti pe ei la ascultare faţă de legi, decă ne vomă manifesta dreapta nostră supărare faţă de ei prin escese nelegale? Domnilor, cari acum câteva săptămâni au aţâţată atâtă de zelosă pasiunea naţională, cari acum însă scotă în lume strigăte de spaimă, le-amă recomanda acestă cestiune pentru de apróape luarea aminte. Nr. 170—1892 Pentru adunarea generală a Asociaţiunii transilvane din 27 şi 28 Augustă n. c. In pt. 5 ală programei, după care au să decurgă lucrările acestei adunări, se prevede: Insinuarea propuneriioră şi eventualelor interpelări“. Acei membri, caridoresc a face propuneri meritorie sau interpelări, suntă rugaţi ca să le facă îndată în prima şedinţă, după cum şi suntă prevăzute în citatură pt. 5, pentru ca acele să se potă