Gazeta Transilvaniei, octombrie 1892 (Anul 55, nr. 216-240)
1892-10-01 / nr. 216
Macţiunea, ASmistrafianea şi Tipografia: BRAŞOVU, piaţa mare, Tergula Inului Nr. 30. Struori nefrancate nu se primesca. Manuscripte nu se retrimită. Birourile de anunciuri: Braşovfi, piaţa mare, Tergula Inului Nr. 30. Inserate mai primesca în Viena R. Mosse, Baasenstein & Vogler (Otto Maas), H. Schalek, Alois Hemder, M. Dukes, A. Oppelik, J.Donneberg; în Budapesta: A. F. Goldberger,Eckstein Bernat; în Frankfurt: G. L. Daube ; în Hamburg: A. Steiner. Preţulu inserţiuniloru: o serial garmond pe o coloana 6 cr. şi 180 cr. timbru pentru o publiicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a II-a o senă 10 cr. v. a. sau 30 bani. „Gazeta“ ese în fiecare 4. Abonamente pentru Austro-Ungaria • Pe un anu 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe anu. Pentru România şi străinătate. Pe unui anui 40 franci, pe sese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru și din afară și la doi. colectori. Abonamentul pentru Brasovu: a administrațiune, piața mare, Târgula Inului Nr. 30 Stagiul I I., pe unu anu 10 fl., pe şase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusulu în casă. Pe unu anu 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâtu abonamentele câtu şi inserţiunile suntu a se plăti înainte. ■. 215. Braşovii, Joi, 113 Octomvre 1892. Nou abonamente „GAZETA TRANSILVANIEI“. Cu 1 Octomvre 1892 st. v. se deschide nou aboiamentu la care învitămi) pe toţi amicii şi sprijinitorii fetei nostre. Preţuiti abonamentului! Pentru Austro-Ungaria: pe trei luni 3 fi. pe şase luni 6 îl., pe unu anii 12 fi. Pentru România şi străinătate: pe trei luni 10 franci, pe şase luni 20 franci, pe ană anii 40 franci. Abonamente la numerele cu data de Duminecă: Pentru Austro-Ungaria: pe anu 2 fl., pe şase luni 1 fl. Pentru România şi străinătate: pe anii 8 franci, pe şase luni 4 franci. Abonarea se poate face mai uşorii şi mai repede prin mandate poştale. Administraţiunea „Gazetei Transilvaniei“, Braşovă, 30 Septeravre v. Viua mişcare, ce s’a produsu în cercurile politice, îndată după întrunirea parlamentelor» şi a delegaţiunilor, ne face se credem, că se pregătescu însemnate evenimente în interiorul» monarchiei nóstre. In sînulu ministeriului ungurescu s’au născutu în adeverii mari divergenţe de păreri cu privire la cestiunea matriculelor, cari deşi, se cice, că deocamdată s’au aplanată, totuşi potă se nască crisa ministerială atâtă de multă precisă de foile oposiţionale maghiare. Miniştrii, cari nu voră se cedeze faţă cu primatele şi stăruescu pentru o soluţiune a cestiunilor confesionale în favorea supremaţiei de stată, suntă miniştrii Csaky şi Szilagyi. Ei ceruse se ia mesurî mai stricte faţă cu derulă interioru suprimându-se nesubordinaţiunea lui, pe când contele Szapary nu împărtășesce aceste vederi și refusă de a presenta proiecte de legi, cari ară provoca ună conflictu cu curia romană. A fostă vorba de presentarea unui proiectă de lege privitoră la Introducerea matriculelor civile pentru copii din căsătoriile mixte, apoi de ună proiectă de lege asupra recepţiunei religiunei jidovesci şi în fine de unulă asupra liberului eserciţiu ală religiunei. Se vede, însă, că tocmai în urma neînţelegerilor amintite, presentarea acestor proiecte de legi a fostă amânată. Acăstă împrejurare a dată nascere din nou bănuelei, că crisa în ministeriu încă nu este delăturată şi călătoria lui Szapary la Viena întreprinsă ori se pune în legătură cu acăstă crisă. Se mai crede, şi nu fără causă, că după culise lucrăză şi mâna lui Coloman Tisza, care dela adunarea conventului protestantă din Komorn încoce, aţîţă foculă divergenţelor confesionale cu scopă de a crea dificultăţi contelui Szapary. Ca dovadă se aduce şi împrejurarea, că mai mulţi fişpanî, aderenţi ai lui Tisza, între cari şi ginerele lui, şi-au dată dimisiunea. Dificultăţile, cu cari are a se lupta guvernulă ungurescă din npansele arătate însă, îi lasă, se vede, timpă de ajunsă, de a continua prigonirile în contra naţionalităţilor». Foile oposiţionale aţîţă mereu, ceră mereu măsuri aspre pe toate terenele pentru a combate mişcarea între naţionalităţi şi contele Szapary nu scie să-și ajute altfelă, decâtă cedândă acestui curentă neîmpăcată șovinistă. Nimici! nu pote dovedi mai eclatantă situaţiunea încurcată şi periculosă, în care se află guvernulă Szapary, decâtă slăMMugga acesta, ce a manifestat^JHHfckța demonstraţiuniloră kossuth^ro, cari s’au fâcută într’ună modă foarte bruscă și ofensătoră față cu starea lucruriloră. Deea în timpulu din urmă a sdruncinată ceva posițiunea contelui Szapary, atunci fără îndoiala, că concesiunile, ce le face Kossuthiștiloră, voră fi contribuită mai multu la acesta. Oricum ar fi însă, rămâne faptă, că sistemul de guvernare ungurescă a ajunsă la ună punctă, de unde nu se mai poate continua, fără a provoca cele mai grave încurcături și conflicte. Prigonirea naționalităților cu deosebire formează partea cea mai vulnerabilă a acestui sistem. Ea dovedesce slăbiciunea și nestatornicia lui, înainte de tote înse dovedesce, că cei dela cârmă şi-au perdută cu totulă capulu şi cumpetulă. Resultatulă e uşoru de prevetţutu, elă nu pote fi decâtă celu mai desastruosu. „ fOILETINULUI AZ. TRANS.“ Ernest Renan. Va fi de interesa pentru cetitorii noştrii se aducea unele date biografice din viaţa renumitului academiciana Ernest Renan, care a fosta înmormântata zilele aceste. El suferea încă pe la începutur anului acestuia, pentru aceea se duse în provincia Bretagne, ca să-şi caute de sănătate. In 18 Septemvre se întorse cătră casă, dar călătoria acesta i-a făcută foarte rău, încât a se ivi temerea, că va muri pe drumu. Soţia, fiulă şi fiica sa, precum şi ginerele său îl şi îngrijită forte bine, aşa încâta se reculese pe deplina. Renan însă nu se îndoi despre starea sănătăţii sale, el prevedea sfârşitulă său apropiată, de aceea chemă la sine pe editorula său şi’la însărcina pe acesta, ca să-i edea opurile sale, încă neapărate. Volumul ala patrulea din opură său „L’Histoire du peuple d’Israel“, pe care răposatula îla corectase în cursula verei, va apăre în luna Decemvre. Născuta în 27 Februarie 1823 la Trégnier, în departamentul Cotes din Nord, Renan a ferecuta peste anula sesecred si nouălea cu şepte luni. Ela fu destinata din partea familiei sale pentru cariera preoțescă. In seminarul!! din St. Sulpice atrase diligentula și talentatula tânără — acesta o istoriseste cu deamăruntulă Renan, în amintirile din copilăria sa — atenţiunea mai marilor săi și se afla între acei animni, care erau destinaţi pentru o instrucțiune mai înaltă. După ce primi tonsura, scrise el: „In momentul, în care păşese ei spre altare, lucră în mine înfricoşate îndoeit; omuli! nu poate fi atâtă de sigură de ideile sale, pentru ca să jure credinţă acestui său acelui sistemă, pe care momentană îl recunosce de adevărată“. In chinurile sale sufletesci, se adreseză archiepiscopului Dupanloup. „Mărturisescă—scrie elă — că n’am aflată vre-odată ună caracteră mai distinsă, aflai în elă ună adevărată filosofă și ună spirită decisă. Din acelă momentă o recunoscuiu acesta. Nici decum nu ne-am representată certându-ne. Ne desfășurarămă, eu natura îndoelei mele, elă judecata ce şi-o formase asupra acesteia. Elă era extra-ordinară de severă şi-mi declara, că nu e vorba despre simple ispitiri în contra credinţei, după cumjiceam eu, ci despre perderea totală a credinţei; că eu stau afară de biserică, că eu, fără săminţescă, nu mai potă rămâne preotă, nici măcară ofi“.—„Nici pentru noi, nici pentru D-ta“ —j’se Dupanloup — „nu mai poţi purta sutana în cinste!“ Dar mai înainte de a primi elă sfinţirea mai înaltă — în anul 1846 — eşi din seminariu şi-şi susţinu cu anevoie viaţa mai mulţi ani prin predare de ore private. Elă se puse cu zelă pe studiulă limbelor semitice, primi mai multe premii, şi în anul 1849 fu însărcinată de academia de stiinte, să facă o călătoriă scientifică în Italia. Ca resultată ală studiilor făcute acolo, publică ună apă asupra medicului şi filosofului arabă Averroes („Averroes et Vaverroisme, essai historique”). In curândă îşi făcu ună nume în lumea savantă şi în scurtă vreme deveni membru ală academiei de inscripţiuni, bibliotecară ală bibliotecei naţionale şi profesoră de limbi orientale la institută. In anul 1860 îlă trimise guvernulăin Siria şi Fenicia, ca să cerceteze ruinele cele vehi. Elă făcu în Palestina studii adânci, şi resultatulă principală ală studiiloră sale a fostă „Vieţa lui Isusă“, care la timpulă său a făcută mare sensaţiune şi la credincioşii tuturora confesiuniloră a produsă mare scandală. Cartea acesta, în contra căreia s’au scrisă multe broșuri — cea mai însemnată este a lui Louis Venillot, redactoră ală chiarului „Univers“ — și care a fostă afurisită de Sf. Spaună, a făcută cunoscută numele lui Renan și în afară de societatea savantă francesa. Dar îlă costă catedra dela universitatea din Parisă. Ministrulă de instrucţiune îi oferi funcţiunea de bibliotecară imperială, dar Renan respunse: „Sit tecum tuapecunia.A Deposedatură profesoră îşi continuă prelegerile sale In locuinţa sa, pănă la anul 1870, când Jules Simon îlă puseră şi în funcţiunea de mai înainte. Activitatea sa literară era enormă. Afară de opuri scienţifice mai scrie şi mai multe drame — „Calibau“, „L’Eau de Jouvence“, „Le Prétre de Nemi“, „L’ Abesse de Jouarre“ — nu cu intenţiunea CRONICA POLITICA — 30 Septemvre. Privitoră la situaţia din Ungaria „Neue fr. Presse“ scrie într’unulă din numerii mai recenţi,la următorele: „Situaţia politică internă încă nu este pe deplină limpeejită, deşi de ieri sera marea încordarea mai slăbită încâtva. Ministrulă de culte, contele Csaky, are celă dintâiu meritulă, că prin retragerea dimisiei sale, a făcută posibilă limpezirea situaţiunei şi a împiedecată isbucnirea prisei acute, care în momentele de faţă ar fi avută urmări grave. Factorii dătători de tonă lucrază de-atunci mereu să aplaneze diferenţele, şi e posibilă, că acesta va şi succede. Primatele Vaszary şi a lungită petrecerea sa în Budapesta, ol din cercurile bisericesci primit născirea, că,înainte cu câteva cjile, primatele a avută lungi şi fundamentale desbateri cu ministrulă de justiţiă Szilagyi. Cercurile politice de aici nu dau puţină însemnătate acestei conveniri. De când cercurile interne o spiu acésta, de atunci se crede totă mai multă, că va succede a se afla modulă prin care se voră puté deslega afacerile cele mai grele. Pănă la 14 Octomvre, adecă pănă la reîntorcerea regelui în Budapesta, se voră desvolta lucrurile întru atâtă, ca sub preşidenţa monarohului să se pată ţină consiliu de miniştri.* Soirile telegrafice mai nouă spună, că împăratulă germană Wilhelm II a plecată din Potsdam la Viena în 10 Octomvre n. sara la 9-25 ore. Cu împăratulă împreună a plecată suita sa constătătore din mareşalulă de curte Lynekers, adjutantulă şi mediculă său şi secretarulă dela oficială de externe Kiderlen- Wachter. Din incidentala acesta „ Wiener Abendpost“ dela 10 Oct. scrie urmatoarele : „Măjestatea Sa împăratulă germană va sosi mâne în Viena. Poporaţiunea capitalei imperiului şi dimpreună cu acesta întrega Austro-Ungaria salută pe înaltulă amică şi aliată ală Maj. Sale monarchului nostru, cu sinceră stimă şi cu cea mai căldurosă simpatiă. Poporaţiunea, care în sentimente şi în gândire este una cu domnitoriul ei şi care vede în întâlnirea devenită tradiţională şi în relaţiile intime cu domnitorul imperiului vecină o nouă întărire şi o nouă ohezăşie a binecuvântatei alianţe, căreia Europe, de mă silă lungă de ani, poate să-i mulţumască pacea de care se bucură. Acăstă alianţă, bazată pe comunitatea neschimbată a intereselor şi completată şi întărită prin alipirea de ea a Italiei, a intrată deja în carnea şi în sângele poporelor. (??) . . . Frumóasele virtuţi monarchice, cu cari este imfrumseţată purtătorulă coronei germane, ca şi iubitulă nostru monarchă , mai departe respectulă adencă, pe l’a manifestată împăratulă Wilhelm faţă de nobilulă nostru domnitoră , toate acestea au câştigată pe partea împăratului germană orice inimă de dincece de stelpură negru-galbenă dela frontieră, şi astfelă astădi milioanele inimilor fidele ale Austriaciloră şi Maghiariloră salută din adânculă loră pe amicală și anatură înaltului loră domnitoră“.