Gazeta Transilvaniei, decembrie 1892 (Anul 55, nr. 265-289)
1892-12-04 / nr. 268
Pagina 2 ungară a răspunsă, că a intervenită, şi nu fără succesii, pe lângă guvernulă română, ca să iee măsuri în consecvenţă, adăogândă, că are să lucreze mai multă şi mai hotărîtoră pe lângă guvernulă română, decâtă să vorbescă. Ei bine, decă acolo s’a pusă Gestiunea astfelă, ne credemă în dreptă a pute aduce acésta cestiune şi înaintea parlamentului, credă, că şi noi suntemă autorisaţi, mai cu temeiu, să întrebămă pe ministrulă română, decă nu simte trebuinţă de a se face o intervenire în favorulă acestoră nenorociţi, cari suntă trataţi într’ună modă barbară la Turda, Aradă la Șimleu şi în alte părţi ale statului maghiară ? (Aplause). Decă aţi fi făcută acesta aţi fi bine-meritată dela patriă. Der n’aţi făcut’o ! Etă pentru ce cioceaină, că în aceasta cestiune aţi fi avută ună câmpă deschisă înaintea d-voastre, câmpă, pe care n’aţi scrută nici să lă cultivaţi, nici să lă lucraţi, câmpă în care nu aţi făcută absolută nimică, dândă dovadă de o culpabilă indiferenţă. Şi, dară, nu aţi făcută nimică, cu tote că aţi fostă provocaţi. Suntă gazete, între care vă potă cita pe „Neue Freie Presse“, care au vorbită de ună interview, făcută ministrului nostru de externe, de ună deputată maghiară şi redactoră la jurnalură ungurescă „Magyar Hirlap“ ; articoli, în care se producă aproape textuala cuvintele pronunţate de ministrul nostru; cuvinte, în cari se poate vedea nu numai o forte mare reservă, de altfel, impusă prin situația sa oficială, dar conțină şi ună felă de promisiune din partea d-voastră, ca guvernă, că veți reprima tot ce se va face neplăcută în Ţera Românescă la adresa guvernului austro-ungară. Decă aţi dată acestă promisiune, decă aţi luată astfelă de angajamentă, n’aţi făcută bine. Căci în ţara nostră nu se facă nicîdecum manifestaţiuni ostile poporului vecină, se dau numai semne de simpatiă pentru Români, şi nici esistă pretinsulă irredentismă contra căruia par a se svîrli şoviniştii maghiari! Ară fi trebuită să rămâneţi, d-le ministru, şi în acestă privinţă, în reserva de mai înainte. Să nu luaţi nici angajamente, să nu daţi nici promisiuni, căci nu se poate soi mai dinainte, ce s’ară pute întâmpla şi ce manifestaţiuni ară pute ave locă în cestiunea gingaşă a Românilor transilvăneni. Poporulă română e răbdătoră, e tolerantă şi nu voesce a supăra pe nimenea. Dar la noi este o cestiune de simpatie, o identitate de rasă şi de aceea nu putem rămâne nepăsători, când e vorba de Românii de peste Carpaţi.... Ministru de externe Ales. Lahovari: D. Stoicescu a trecută la cestiunea cea mare, la politica înaltă, la întreita alianţă, la cestiunea Ungariei şi Transilvaniei. Toate aceste cestiuni, o loră, suntă de forte mare importanţă şi trebue să ne apropiamă de densele cu multă grijă şi sfială, cu multă desinteresare şi patriotismă, şi din aceste cestiuni,afară de pasulfi decă voimă să fimă criminali seu să trecemă de neconsecinţi), nu trebue să facemă o armă politică unii contra altora. (Aplause). D. Stoicescu ni-a vorbită multă de consulate, de căsătorii, de convenţiuni comerciale. Ne-a apusată şi de ceea ce facemă şi de ceea ce nu facemă, şi a ţinută în aceste cestiuni mă şiră oarecare. Dară acesta nu-i ajunge , vre să bată din aripi, să se ridice la cestiuni de politică generală, să cuprindă pâmântulă, să se apropiă de sere. Şi ietă-lă că s’avântă în afaceri ca întreita alianţă, conjuncţiunea franco-rusă, cestiunea Transilvaniei. Aci paternă Zie, că aţi perdută cu totulă şirulă şi că vă înecaţi în modulă celă mai lamentabilă. Aţi debutată în modă greşită. Aţi spusă, că noi — şi v’a scăpată cuvântulă nenorocită pe câtă îlă amă însemnată, ca să nu lă contestaţi, — aţi disă, că pestiunea Transilvaniei era ună câmpă deschisă, pe care noi n’amă sciută să-lă esploatămă. Criminală și ineptă ar fi guvernulă, oare ar esploata o primejdiosă popularitate pe acestă terenă aretâtoră. (Aplause). Criminale şi ineptă ar fi guvernulă, oare printr’o intervenire neputinciosă, indiscretă şi imprudentă, ară mări încă nevoile seu greutăţile Românilor din Transilvania. (Aplause.) Şi asemenea pestiuni nu le esploatămă într’ună interesă de popularitate meschină şi prin mărginite vederi, căci alţii plătescă scump pentru gloria, care amă câştigat’o pe acestă pâmpă fără perioolă! (Aplause). Aţi vorbită de o întrevorbire a mea cu ună deputată ungură, publicată într’ună jurnală străină, pe care îl am aci. Lasă, că este ciudată lucru ca să se interpeleze ună ministru asupra unui raportă scrisă de ună particulară despre o convorbire avută, raportă în care mai totdeuna se strecoră inexactităţi fără voiă, căci cineva raportândă o convorbire, este totdeuna dispusă a o traduce niţelă în sensulă ideiloră, ală pasiuniloră sale, şi decă este jurnalistă, în sensulă prejudecăţiloră şi ală pasiuniloră aceloră, cari îlă citescă. Dar chiar astfel, cum este raportată acestă convorbire, nu am mai nimică să retracteză din ceea ce se spune într'ânsa. Ce am mai întâiu? „că guvernulă românescă nu se gândeste la iredentismă“. Ce voiţi să declară ? Că guvernulă are de gândă să ia Transilvania? Astfelă cereți d-v. să vorbescă ună ministru ală regatului română ? Astfelă ar vorbi ună ministru ală d-voastre? Mă rogă, declaraţi o, ca să o soimă ! (Aplause). Al doilea, am adăogată, „că publi„eulă română se intereseaza de soartea „conaţionalilor” săi, şi pe câtă vreme „acestă interesă nu trece peste limitele legale, elă este şi forte naturală!“ Ce găsiţi de învinovăţită în acestă declaraţiă leală şi forte netedă ? Am constatată interesulă ce portă publiculă română afaceriloră, ce privescă pe cei de aceeaşi origină cu dânsulă, cari se află cuindă în statură vecină. Am declarată, că acestă interesă nu trebue să trecă peste marginile legilor şi a cuviinţelor internaţionale. Puteam să vorbescă în modă mai moderată şi mai prudentă, decâtă aşa? Dar încă odată declară, că vă dau aceste esplicaţiuni, fără să fiu silită, căci nu potă primi răspunderea, fiă câtă de atenuantă, a unei publicaţiuni făcute de ună reporteră într’ună jurnală ungurescă. Dar d. Stoicescu poate, că ar fi voită, ca ministrulă afacerilor străine să declare deputatului ungură, că guvernulă actuală ală României are intenţiune să facă iredentismă, să ia Transilvania. Nu este aşa, că acăsta o voiţi? Când d-v. veţi fi ministru de externe, nu vă povăţuiescă să vorbiţi astfel, decâtă cu vreună milionă de baionete la spate, şi chiar atunci numai cu 48 ore înainte de declaraţia de resbelă. Altmintrelea locuia d-t. ar fi ori unde alt, dar nu pe banca ministerială. De altmintrelea, aşa de copilărescă este acestă învinovăţire, că imediată ai venită şi te-ai contrazisă într’ună modă absolută, dar inconscientă. M’ai apusată, nu stiu pe ce temeiu, că facă politică franco-rusă, ca ministru de externe şi în contradicţie cu alţi colegi, ca şi când eu, în guvernă, aşi putea face o altă politică externă, decâtă politica guvernului întregă. In adevăr, pe de o parte mă acusaţi, că nu sunt destulă de pronunţata pentru tripla alianţă, ci pe de altă parte, că nu voescă să iau Transilvania. Decă acesta vă este politica străină, să vină să o declare şefulă dv., d. Sturdza, şi atunci o vomă discuta cu dv. Eră ceea ce ese din creerii dv., când vă afundaţi în politica înaltă! Acesta îmi aduce aminte un alt punct din programul dv. Este partea financiară, în care făgăduiţi mărirea cheltuelilor şi împuţinarea dărilor. Nemuritorul Joseph Prudhomme, candidată la alegeri, spunea şi dânsulă, că politica sa în materiă de finance este de a lua multă dela imposite şi puţină dela contribuabili. (Aplause). Astfel, avem, pe de o parte, după d-vóstre, să ne alipimă de întreita alianţă şi totă într’ună timpă să ceremă Austriei Transilvania. Ei bine, daţi-mi voiă să numescă acestă politică, cu ună cuvântă cam severă, dar care este singurulă calificativă, pe care îlă merită, este politica de operă bufă! (Aplause). Celă puţină, d-loră, decă noi n’amă cerută Austriei să ne dea Transilvania, n’amă luată de umeri pe junii transilvăneni, cari se adăpostiseră la noi, şi nu i-amă dată afară peste graniţă. (Aplause prelungite). Atâtă amă putută face pentru Românii transilvăneni şi nimică mai multă. (Aplause). Politica nostră, d loră, o voiu expune mai târziu, politica nostră este de a trăi în raporturi bune cu toate puterile, de a nu tulbura liniştea nimănui, de a stărui şi de a lupta pentru pace şi de a nu permite să nu ni se respecte drepturile noastre, respectând şi noi drepturile celorlalţi. (Aplause). Politică simplă, dar cea mai bună. CRONICA POLITICA. 18 (15) Decemvre. Piatură ungurescă, scrisă în limba germană, „Neues Pester Journal“ vorbindă despre situaţia din Austria, Zace între altele următorele: „Dacă privimă spre Cisleitania, vedemă stări mal critice ca mai înainte. Atunci ameninţau articolii fundamentali, carî au mersă mai departe, decâtă ceea ce astăzi li s’a concesă Cehiloră; dar ei ameninţau numai, şi fructele loră încă nu le gustaseră. Astăzi însă fără de aceşti articoli, a fostă sposă din ţîţîul, totă ce s’a făcută într’ună deceniu în Austria prin încercări de împăciuire. Nu vorbimă despre stânga germană, despre dimisiunea contelui Kueuburg, despre po-âţiunea ofensivă, ce o iau Cehii şi Antisemiţii în contra Ungariei, când ei aţită pe faţă în parlamentă în modulă celă mai obrasnică naţionalităţile ţărei nóastre în contra concetăţenilor loră maghiari. Ceea ce poate causa în casa nostră propriă, nebunia dezlânţuită de contele Taffe, e una dintre cele mai neînsemnate griji ale nóstre. Aici ţinemă pază de focă şi vomă soi stînge, când se va ivi o scînteiă. Ceea ce însă arde dincolo, aceea ascunde ună mai mare pericolă, la care trebue să se îndrepteze atenţiunea bărbaţilor de stată unguri. Asupra acestor pericule în timpul din urmă au aruncată o lumină intensivă mai multe episoduri din parlamentul din Viena, care potă să uimescă şi pe cei ce stau departe, deşi Austriacii au privit’o acesta cu linişte. Noi vorbim despre mai multe fenomene din tabăra antisemită şi despre desbaterile asupra disolvărei consiliului comunală din Reichenberg“. Apoi numita fată din Pesta polemisândă cu foia antisemită a lui Schönerer. Zice, că partisanii acestuia se desbracă de orice patriotismă austriacă şi privescă pe împăratulă Germaniei, ca pe domnulă şi stăpânulă loră, apoi, că apróape întrega tinerime germană e cuprinsă de ună cultă prusiana, aşa d.e, în oraşulă Graz, care e mai aproape de Ungaria, ca Viena, nu e de loc, onare în cercurile universitare— chiar şi printre profesori — a se simţi ca austriacă. „N. P. Journal“ încheiă apoi cu urmatoarele: Nu e lucru indiferentă pentru Ungaria, dopă o sută de oficeri tineri servescă în armată ca voluntari şi comandeză înaintea inimicului pe fraţii noştrii, oficerî cari încă ca studenţi s’au convinsă, prin aforismele lui Schönerer, că Austria nu trebue să esiste... — Oare perciunaţii dela numita fată, nu-şi aducă aminte de ună casă analogă, când generalulă Klapka cu legiunea sa de voluntari, alăturea cu armata prusiană, a năvălită în 1866 asupra armatei austriace şi când soldaţi GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 268 1892. unguri au aruncată armele la Köligrätz ?* Ministrulă pentru Irlanda John Morley a ţinută în 8 Decemvre o vorbire în Londra înaintea alegătoriloră săi, despre cestiunea irlamlesă. In cursulă acestei vorbiri, atingândă proiectulă home rule, John Morley Zise, că dânsulă nu poate să impărtășască amănunte; elă poate numai atâtă să spună, că guvernulă a luată asupră și acésta problemă grea, de a afla ună dramă de mijlocă între aceea pe Marea Britaniă e învoită să dea și între aceea pe Irlanda voespe să primescă. Guvernulă spera, că în Februarie anulă viitoră va păși în camera comunelor, pu ună plană, pe care Irlanda să-lă priméscá, or Anglia să nu-lă refuse. O grea răspundere va lua acelă omă politică din Anglia sau Irlanda, care s’ar încerca, ca din motive personale seu de partidă, să împedece aducerea la îndeplinire a împăcări între Britania mare și Irlanda. Planulă e de așa natură, încâtă Anglia să nu-lă respingă. — Espunerile lui Morley arată, câtă de justificată era neîncrederea față de descoperirea, pe care au fâcut’o în Februarie trecută foile americane cu privire la proiectul home rule. Vorbirea lui Morley apare ca o desavoare a faimeloră despre diversitatea de păreri, ce ar domni în sînulă cabinetului liberală, răspândite în Z‘1®1® din urmă de cătră foile conservatore din Anglia. SCIHILE OILE!. — 3 (15) Decemvre. „Regele nu e mâniosit“. Se telegrafieză din Viena: „Soirea semioficiosei „Pop. Corru, că anumite întâmplări, ce s’au petrecută în Ungaria, au indispusă cercurile mai înalte de aici, a fostă combătută la începută de pressa oposiţională, oi mai târziu, când pressa s’a convinsă despre adevărătatea acestei solri, a începută să trateze lucrulă cu seriositate şi îngrijire. De curând, însă ministrulă preşedinte "Weekerle, venindă la Viena, s’au schimbata lucrurile şi e speranţă, că curtea în cmendu va merge drăşl la Budapesta.“ — x— Miseria şcolară in Ungaria, piarură naţională slovacă „Narodnie Noviny“ se ocupă într’ună articulă de foudă întitulată „Miseria şcolară“, cu noulă circulariu ală ministrului ung. de culte şi instrucţiune publică. In acestă circulară se Zice, că 1,228,882 copii nu cerpeteză şcola, apoi că 2000 comune suntă fără şoole, or în 200 comune copii nu ceroeteză de looă şoola. Ministrulă mai ZL® în circularulă său, că s’ar pute ajuta, decă ar fi bani. La aceste Ziarulă slovacă face urmatoarea nemerită observaţiune: „Nu aruncaţi banii pentru asiluri de copii, pentru maghiarisare, nu procuraţi sinecure pentru ignoranţii bancrotaţi!“ Girculatulă mai spune, că 300 de locuri de învăţători suntă vacante, 3000 de învăţători suntă fără diplomă, or 1600 învăţători nu sciu unguresce. O conferenţă a episcopilor catolici Astăzi, 15 Decemvre, se ţineîn Budapesta o conferenţă a episcopilor catolici. Conferenţă se va ocupa, în primulă locă, cu afacerea Congruei. Foia ungurescă „Magyar Hirlap“ aduce, din isvoră sigură spirea, că primulă raportoră, sub președința primatelui Vaszary, va fi episcopulă de Calocea, Csosztca, care va așterne ună proiectă cu privire la regularea Congruei. Episcopulă de Calocea se ocupă de multă cu aceasta cestiune. Se zice, că corulă episcopescă catolică are de gândă să resolveze aceasta cestiune în cercul său de influenţă şi fără nici o înrîurire esternă. Afară de gestiunea Congruei se mai trateza în conferinţă şi despre cele trei proiecte, cari agită deja de multă opinia publică din Ungaria: deplina libertate religionară, matricula civilă şi căsătoria civilă obligătore. —x— —x—