Gazeta Transilvaniei, decembrie 1892 (Anul 55, nr. 265-289)

1892-12-04 / nr. 268

Pagina 2 ungară a răspunsă, că a intervenită, şi nu fără succesii, pe lângă guvernulă ro­mână, ca să iee măsuri în consecvenţă, adăogândă, că are să lucreze mai multă şi mai hotărîtoră pe lângă guvernulă ro­mână, decâtă să vorbescă. Ei bine, decă acolo s’a pusă Ges­tiunea astfelă, ne credemă în dreptă a pute aduce acésta cestiune şi înaintea parlamentului, credă, că şi noi suntemă autorisaţi, mai cu temeiu, să întrebămă pe ministrulă română, decă nu simte tre­buinţă de a se face o intervenire în fa­­vorulă acestoră nenorociţi, cari suntă trataţi într’ună modă barbară la Turda, Aradă la Șimleu şi în alte părţi ale sta­­­­tului maghiară ? (Aplause). Decă aţi fi făcută acesta aţi fi bine-meritată dela patriă. Der n’aţi făcut’o ! Etă pentru ce cioceaină, că în aceasta cestiune aţi fi avută ună câmpă deschisă înaintea d-voastre, câmpă, pe care n’aţi scrută nici să lă cultivaţi, nici să­ lă lu­­craţi, câmpă în care nu aţi făcută ab­solută nimică, dândă dovadă de o cul­pabilă indiferenţă. Şi, d­­ară, nu aţi făcută nimică, cu tote că aţi fostă provocaţi. Suntă gazete, între care vă potă cita pe „Neue Freie Presse“, care au vorbită de ună inter­view, făcută ministrului nostru de ex­terne, de ună deputată maghiară şi re­­dactoră la jurnalură ungurescă „Magyar Hirlap“ ; articoli, în care se producă a­­proape textuala cuvintele pronunţate de ministrul­ nostru; cuvinte, în cari se poate vedea nu numai o forte mare re­­servă, de altfel, impusă prin situația sa oficială, dar conțină şi ună felă de pro­misiune din partea d-voastră, ca guvernă, că veți reprima tot ce se va face neplă­cută în Ţera­ Românescă la adresa gu­vernului austro-ungară. Decă aţi dată acestă promisiune, decă aţi luată astfelă de angajamentă, n’aţi făcută bine. Căci în ţara nostră nu se facă nicîdecum manifestaţiuni ostile poporului vecină, se dau numai semne de simpatiă pentru Români, şi nici e­­sistă pretinsulă irredentismă contra că­ruia par a se svîrli şoviniştii maghiari! Ară fi trebuită să rămâneţi, d-le ministru, şi în acestă privinţă, în reserva de mai înainte. Să nu luaţi nici angajamente, să nu daţi nici promisiuni, căci nu se poate soi mai dinainte, ce s’ară pute în­tâmpla şi ce manifestaţiuni ară pute ave locă în cestiunea gingaşă a Românilor­ transilvăneni. Poporulă română e răb­­dătoră, e tolerantă şi nu voesce a su­păra pe nimenea. Dar la noi este o cestiune de simpatie, o identitate de rasă şi de aceea nu putem­ rămâne ne­păsători, când e vorba de Românii de peste Carpaţi.... Ministru de externe Ales. Lah­ovari: D. Stoicescu a trecută la cestiunea cea mare, la politica înaltă, la întreita alianţă, la cestiunea Ungariei şi Transil­vaniei. Toate aceste cestiuni, o loră, suntă de forte mare importanţă şi trebue să ne apropiamă de densele cu multă grijă şi sfială, cu multă desinteresare şi patrio­­tismă, şi din aceste cestiuni,­­afară de pasulfi decă voimă să fimă criminali seu să trecemă de neconsecinţi), nu trebue să facemă o armă politică unii contra altora. (Aplause). D. Stoicescu ni-a vorbită multă de consulate, de căsătorii, de convenţiuni comerciale. Ne-a apusată şi de ceea ce facemă şi de ceea ce nu facemă, şi a ţinută în aceste cestiuni m­ă şiră oare­care. Dară acesta nu-i ajunge , vre să bată din aripi, să se ridice la cestiuni de po­litică generală, să cuprindă pâmântulă, să se apropiă de sere. Şi ietă-lă că s’a­­vântă în afaceri ca întreita alianţă, con­­juncţiunea franco-rusă, cestiunea Transil­vaniei. Aci paternă Zie, că aţi perdută cu totulă şirulă şi că vă înecaţi în modulă celă mai lamentabilă. Aţi debutată în modă greşită. Aţi spusă, că noi — şi v’a scăpată cuvân­­tulă nenorocită pe câtă îlă amă însem­nată, ca să nu­ lă contestaţi, — aţi disă, că pestiunea Transilvaniei era ună câmpă deschisă, pe care noi n’amă sciută să-lă esploatămă. Criminală și ineptă ar fi gu­­vernulă, oare ar esploata o primejdiosă popularitate pe acestă terenă aretâtoră. (Aplause). Criminale şi ineptă ar fi gu­vern­ulă, oare printr’o intervenire nepu­­tinciosă, indiscretă şi imprudentă, ară mări încă nevoile seu greutăţile Românilor din Transilvania. (Aplause.) Şi asemenea pestiuni nu le esploatămă într’ună inte­resă de popularitate meschină şi prin mărginite vederi, căci alţii plătescă scump pentru gloria, care amă câştigat’o pe a­­cestă pâmpă fără perioolă! (Aplause). Aţi vorbită de o întrevorbire a mea cu ună deputată ungură, publicată în­tr’ună jurnală străină, pe care îl­ am aci. Lasă, că este ciudată lucru ca să se interpeleze ună ministru asupra unui ra­portă scrisă de ună particulară despre o convorbire avută, raportă în care mai totdeuna se strecoră inexactităţi fără voiă, căci cine­va raportândă o convor­bire, este totdeuna dispusă a­ o traduce niţelă în sensulă ideiloră, ală pasiuniloră sale, şi decă este jurnalistă, în sensulă prejudecăţiloră şi ală pasiuniloră aceloră, cari îlă citescă. Dar chiar astfel, cum este raportată acestă convorbire, nu am mai nimică să retracteză din ceea ce se spune în­­tr'ânsa. Ce am mai întâiu? „că guver­nulă românescă nu se gândeste la ire­­dentismă“. Ce voiţi să declară ? Că gu­­vernulă are de gândă să ia Transilvania? Astfelă cereți d-v. să vorbescă ună ministru ală regatului română ? Astfelă ar vorbi ună ministru ală d-voastre? Mă rogă, declaraţi o, ca să o soimă ! (Aplause). Al­ doilea, am adăogată, „că publi­­„eulă română se intereseaza de soartea „conaţionalilor” săi, şi pe câtă vreme „acestă interesă nu trece peste limitele legale, elă este şi forte naturală!“ Ce găsiţi de învinovăţită în acestă declara­­ţiă leală şi forte netedă ? Am constatată interesulă ce portă publiculă română a­­faceriloră, ce privescă pe cei de aceeaşi origină cu dânsulă, cari se află­­ cuindă în statură vecină. Am declarată, că a­­cestă interesă nu trebue să trecă peste marginile legilor­ şi a cuviinţelor­ in­ternaţionale. Puteam să vorbescă în modă mai moderată şi mai prudentă, decâtă aşa? Dar încă odată declară, că vă dau aceste esplicaţiuni, fără să fiu silită, căci nu potă primi răspunderea, fiă câtă de atenuantă, a unei publicaţiuni făcute de ună reporteră într’ună jurnală ungurescă. Dar d. Stoicescu poate, că ar fi voită, ca ministrulă afacerilor­ străine să declare deputatului ungură, că guvernulă actuală ală României are intenţiune să facă ire­­dentismă, să ia Transilvania. Nu este aşa, că acăsta o voiţi? Când d-v. veţi fi mi­nistru de externe, nu vă povăţuiescă să vorbiţi astfel­, decâtă cu vre­ună mi­­lionă de baionete la spate, şi chiar a­­tunci numai cu 48 ore înainte de decla­raţia de resbelă. Altmintrelea locuia d-t. ar fi ori unde alt, dar nu pe banca mi­nisterială. De altmintrelea, aşa de copi­­lărescă este acestă învinovăţire, că ime­diată ai venită şi te-ai contrazisă într’ună modă absolută, dar inconscientă. M’ai apusată, nu stiu pe ce temeiu, că facă politică franco-rusă, ca ministru de ex­terne şi în contradicţie cu alţi colegi, ca şi când eu, în guvernă, aşi putea face o altă politică externă, decâtă po­litica guvernului întregă. In adevăr­, pe de o parte mă acusaţi, că nu sunt des­tulă de pronunţata pentru tripla alianţă, ci pe de altă parte, că nu voescă să iau Transilvania. Decă acesta vă este poli­tica străină, să vină să o declare şefulă d­v., d. Sturdza, şi atunci o vomă dis­­cuta cu d­v. Eră ceea ce ese din creerii d­v., când vă afundaţi în politica înaltă! Acesta îmi aduce aminte un­ alt punct din programul­ d­v. Este partea finan­ciară, în care făgăduiţi mărirea cheltue­­lilor­ şi împuţinarea dărilor­. Nemurito­­rul­ Joseph Prudhomme, candidată la a­legeri, spunea şi dânsulă, că politica sa în materiă de finance este de a lua multă dela imposite şi puţină dela contribua­bili. (Aplause). Astfel, avem, pe de o parte, după d-vóstre, să ne alipimă de întreita alianţă şi totă într’ună timpă să ceremă Aus­triei Transilvania. Ei bine, daţi-mi voiă să numescă acestă politică, cu ună cu­vântă cam severă, dar care este singu­­rulă calificativă, pe care îlă merită, este politica de operă bufă! (Aplause). Celă puţină, d-loră, decă noi n’amă cerută Austriei să ne dea Transilvania, n’amă luată de umeri pe junii transilvă­neni, cari se adăpostiseră la noi, şi nu i-amă dată afară peste graniţă. (Aplause prelungite). Atâtă amă putută face pen­tru Românii transilvăneni şi nimică mai multă. (Aplause). Politica nostră, d­ loră, o voiu expune mai târziu, politica nos­tră este de a trăi în raporturi bune cu toate puterile, de a nu tulbura liniştea nimănui, de a stărui şi de a lupta pen­tru pace şi de a nu permite să nu ni se respecte drepturile noastre, respectând­ şi noi drepturile celorlalţi. (Aplause). Po­litică simplă, dar cea mai bună. CRONICA POLITICA. 1­8 (15) Decemvre. Piatură ungurescă, scrisă în limba germană, „Neues Pester Journal“ vor­­bindă despre situaţia din Austria, Zace între altele următorele: „Dacă privimă spre Cisleitania, vedemă stări mal cri­­tice ca mai înainte. Atunci ameninţau articolii fundamentali, carî au mersă mai departe, decâtă ceea ce astăzi li s’a concesă Cehiloră; dar ei ameninţau nu­mai, şi fructele loră încă nu le gustaseră. Astăzi însă fără de aceşti articoli, a fostă sposă din ţîţîul, totă ce s’a făcută într’ună deceniu în Austria prin încer­cări de împăciuire. Nu vorbimă despre stânga germană, despre dimisiunea con­telui Kueuburg, despre po-âţiunea ofen­sivă, ce o iau Cehii şi Antisemiţii în contra Ungariei, când ei aţită pe faţă în parlamentă în modulă celă mai obras­­nică naţionalităţile ţărei nóastre în contra concetăţenilor­ loră maghiari. Ceea ce poate causa în casa nostră propriă, ne­bunia dezlânţuită de contele Taffe, e una dintre cele mai neînsemnate griji ale nóstre. Aici ţinemă pază de focă şi vomă soi stînge, când se va ivi o scînteiă. Ceea ce însă arde dincolo, aceea ascunde ună mai mare pericolă, la care trebue să se îndrepteze atenţiunea bărbaţilor­ de stată unguri. Asupra acestor­ peri­­cule în timpul­ din urmă au aruncată o lumină intensivă mai multe episoduri din parlamentul­ din Viena, care potă să ui­­mescă şi pe cei ce stau departe, deşi Austriacii au privit’o acesta cu linişte. Noi vorbim­ despre mai multe feno­mene din tabăra antisemită şi despre des­­baterile asupra disolvărei consiliului comu­nală din Reichenberg“. Apoi numita fată din Pesta polemisândă cu foia antise­mită a lui Schönerer. Zice, că partisanii acestuia se desbracă de ori­ce patrio­­tismă austriacă şi privescă pe împăra­­tulă Germaniei, ca pe domnulă şi stă­­pânulă loră, apoi, că apróape întrega ti­nerime germană e cuprinsă de ună cultă prusiana, aşa d.­e, în oraşulă Graz, care e mai aproape de Ungaria, ca Viena, nu e de loc, onare în cercurile universitare— chiar şi printre profesori — a se simţi ca austriacă. „N. P. Journal“ încheiă apoi cu urmatoarele: Nu e lucru indife­rentă pentru Ungaria, dopă o sută de oficeri tineri servescă în armată ca vo­luntari şi comandeză înaintea inimicului pe fraţii noştrii, oficerî cari încă ca stu­denţi s’au convinsă, prin aforismele lui Schönerer, că Austria nu trebue să esiste... — Oare perciunaţii dela numita fată, nu-şi aducă aminte de ună casă analogă, când generalulă Klapka cu le­giunea sa de voluntari, alăturea cu ar­mata prusiană, a năvălită în 1866 asu­pra armatei austriace şi când soldaţi GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 268 1892. unguri au aruncată armele la Köli­­grätz ?* Ministrulă pentru Irlanda John Morley a ţinută în 8 Decemvre o vorbire în Londra înaintea alegătoriloră săi, despre cestiunea irlamlesă. In cursulă acestei vorbiri, atingândă proiectulă home rule, John Morley Zise, că dânsulă nu poate să impărtășască amănunte; elă poate nu­mai atâtă să spună, că guvernulă a luată asupră și acésta problemă grea, de a afla ună dramă de mijlocă între aceea pe Marea Britaniă e învoită să dea și între aceea pe Irlanda voespe să primescă. Gu­­vernulă spera, că în Februarie anulă viitoră va păși în camera comunelor, pu ună plană, pe care Irlanda să-lă pri­­méscá, or Anglia să nu-lă refuse. O grea răspundere va lua acelă omă politică din Anglia sau Irlanda, care s’ar încerca, ca din motive personale seu de partidă, să împedece aducerea la îndeplinire a îm­păcări între Britania mare și Irlanda. Planulă e de așa natură, încâtă Anglia să nu-lă respingă. — Espunerile lui Morley arată, câtă de justificată era neîncrede­rea față de descoperirea, pe care au fâ­­cut’o în Februarie trecută foile ameri­cane cu privire la proiectul­ home rule. Vorbirea lui Morley apare ca o desavo­­are a faimeloră despre diversitatea de păreri, ce ar domni în sînulă cabinetului liberală, răspândite în Z‘1®1® din urmă de cătră foile conservatore din Anglia. SCIHILE OILE!. — 3 (15) Decemvre. „Regele nu e mâniosit“. Se telegra­­fieză din Viena: „Soirea semioficiosei „Pop. Corr­u, că anumite întâmplări, ce s’au petrecută în Ungaria, au indispusă cercurile mai înalte de aici, a fostă com­bătută la începută de pressa oposiţio­­nală, oi mai târziu, când pressa s’a con­vinsă despre adevărătatea acestei solri, a începută să trateze lucrulă cu seriosi­­tate şi îngrijire. De curând, însă minis­trulă preşedinte "Weekerle, venindă la Viena, s’au schimbata lucrurile şi e spe­ranţă, că curtea în cmendu va merge drăşl la Budapesta.“ — x— Miseria şcolară in Ungaria, piarură naţională slovacă „Narodnie Noviny“ se ocupă într’ună articulă de foudă întitu­lată „Miseria şcolară“, cu noulă circulariu ală ministrului ung. de culte şi instruc­ţiune publică. In acestă circulară se Zice, că 1,228,882 copii nu cerpeteză şcola, apoi că 2000 comune suntă fără şoole, or în 200 comune copii nu ceroeteză de looă şoola. Ministrulă mai ZL® în circularulă său, că s’ar pute ajuta, decă ar fi bani. La aceste Ziarulă slovacă face urmatoarea nemerită observaţiune: „Nu aruncaţi banii pentru asiluri de copii, pentru maghiari­­sare, nu procuraţi sinecure pentru igno­ranţii bancrotaţi!“ Girculatulă mai spune, că 300 de locuri de învăţători suntă va­cante, 3000 de învăţători suntă fără di­plomă, or 1600 învăţători nu sciu un­­guresce. O conferenţă a episcopilor­ catolici Astăzi, 15 Decemvre, se ţine­­în Buda­­pesta o conferenţă a episcopilor­ cato­lici. Conferenţă se va ocupa, în primulă locă, cu afacerea Congruei. Foia ungurescă „Magyar Hirlap“ aduce, din isvoră sigură spirea, că primulă raportoră, sub preșe­­dința primatelui Vaszary, va fi episco­­pulă de Calocea, Csosztca, care va așterne ună proiectă cu privire la regularea Con­gruei. Episcopulă de Calocea se ocupă de multă cu aceasta cestiune. Se zice, că corulă episcopescă catolică are de gândă să resolveze aceasta cestiune în cercul­ său de influenţă şi fără nici o înrîurire esternă. Afară de gestiunea Congruei se mai trateza în conferinţă şi despre cele trei proiecte, cari agită deja de multă opinia publică din Ungaria: deplina li­bertate religionară, matricula civilă şi căsătoria civilă obligătore. —x— —x—

Next