Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1893 (Anul 56, nr. 1-23)

1893-01-28 / nr. 21

Macţiunea, Administraţiunea şi Tipografia : 1 'Î8AŞOVU, piaţa mare, TSrgulu Inului Nr. 30. #*Gritori­le francate nu se primesc­. Manuscripte nu se retrimită. Birturile de anunciun: Brafovu, piaţa mare, Tftrflulu Inului Nr. 30. inserate mai primescu în Viena S. Masse, Hausenstein­sie Vogler (Otto Maas), H. Schalek, Alois Herndel, M. Dukes, A. Oppelik, J.Donneberg; în Budapesta: A. V. Goldberger, Eck­stein Bernat; în Frankfurt : Q. L. Daube ; în Hamburg: A. Steiner. Preţuiţi inserţiuniboru: o seria gam­ond pe o coloana 6 cr. şi 30 cr. timbra pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a II-a o flenă 10 cr. v. a. sau 30 bani. „Gazeta“ ese în fie­care c)­ Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un anu 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 f1. pe anu. Pentru România şi străinătate. Pe unu anu 40 franci, pe șase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 francî. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru și din afară și la dd. Colectori. Abonamentul­ pentru Brasovi: a administrațiune, piața mare, Târgula Inului Nr. 30 etaglulu I., pe unu ană 10 fl., pe sese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusulu în casă. Pe unu ană 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplară 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâtă abonamen­tele câtă și inserțiunile suntă _____a se plăti înainte. Nr. 21. Braşovă, Joi, 28 Ianuarie (9 Februarie­ 1893. Braşovu, 27 Ianuarie v. Alaltăieri s’a votată în dieta din Budapesta una proiectă de lege privitoru la fiitoarea esposițiă, ce se va arangia în 1896, cu oca­­siunea serbărei mileniului. Adu­­cendu-se ca motivu scurțimea tim­pului, s’a hotărîtu, ca se se aran­­gieze numai o esposițiă regnicolară, er nu universală, după cum ar­ fi dorită unii. Acésta împrejurare a şi dată nascere la discuţii înde­lungate, dintre cari unele ne im­­porta şi pe noi. Vorbindă în generală despre modulă, cum are se fiă serbată mileniulă, deputatulă Ugran 4­80, că nu este de ajunsă a i­ se da acelui mileniu numai ună „lustru esterioră“, ci pentru ca amintirea serbărei se poata fi „epocală“, tre­­bue se i-se dea poporului mai multe drepturi, şi în specială „dreptulu de a alege deputaţi trebue se se estindă asupra unora cercuri mai largi.“ Apoi, pe lângă drepturi, mai trebue se i-se dea poporului și pămentă. Guvernulă, cjise Ugran, se grábéscá a aduce o lege a co­­lonisăriloră, după care se i­ se îm­partă poporului pămentă din mo­șiile statului, în loturi de câte 10—20 jugere, pe cari apoi se le plătescă în rate, cu amortisațiă, pentru ca astfelă poporulă se nu mai fiă silită a emigra în ţerî străine. In fine, „pentru ca serba­rea se fiă şi o continuare a ope­rei creatore de stată“, deputatul­ Ugran propuse, ca în amintirea acelei serbări, se se înfiinţeze, într’o miiă de comune, o miiă de Kisdedovuri cu inscripţiunea: „a­­cestă intitută s’a înfiinţată întru amintirea trecutului de o miiă de ani ală naţiunei.“ Tot­odată pro­puse, ca cu ocasiunea acelei ser­bări se se pună şi petra funda­mentală pentru înfiinţarea unei a treia universităţi unguresce. Tote aceste moţiuni ale depu­tatului Ugran, au fost­ în bună­­ nume luate din partea d-lui mi­nistru preşedinte Al. Weckerle, care grăbi a-i da ună respinsă sa­­tisfăcătoră din toate punctele de vedere. Elă asigură, că o parte din cestiunile salevate de deputa­tul­ Ugran formeză obiectul­ de predilecţiune, spre care e concen­trată activitatea guvernului, așa că unele din acelea, elă speră se fie traduse în fapte nu numai de-odată cu serbarea mileniului, ci chiar înainte de acela. Acesta înse, adause d-lă Weckerle, nu este e se înțelege despre modifi­carea legei electorale, de oare­ce elă crede, că ar fi ună lucru foarte greșită, deci modificarea unei ins­­tituțiunî politice, precum ar fi a­­cesta, s’ar aduce în legătură cu o serbare. Asemenea modificări suntă a se face pentru consolidarea ra­porturi­lor, și „m interesulu mănți­­nerei situațunei11, nici de cum înse ele nu potă fi aduse în legătură cu o serbare. Cu totulă altmintrelea stă treba cu Kişdedovurile. Cu înfiinţarea acestora se ocupă guvernulă şi astăc­î ; în fiă­care ană elă înfiin­­ţdză câte-ună anumită numeră de Kişdedovuri şi, după cum speră d-lă Weckerle, pănă în 1896 ipate că nu­meriile acestora va ajunge şi pană la o milă, tocmai după cum doresce Ugren. In ce privesce colonisările, gu­vernulă încă mai de multă se ocupă cu formarea unui proiect­ de lege, în care se cuprindă do­rinţele esprimate de Ugrón şi pe care nu peste multă îlă va şi pre­­senţa dietei. Câtă pentru înfiin­ţarea unei a treia universităţi, mi­­nistrulă-președinte (1i80) că aceea trebue se se înființeze, ori va fi mileniu, d­­ î nu va fi. Deca s’ar putea înființa pănă la mileniu, cu atâtă mai bine, Weckerle o do­resce aceasta. Ce tindă acestea ți­ s’ar pare, că aici în adeveră se tracteaza de ser­barea unui stată națională ma­ghiară, după cum și­ lă închipuescă în visă șoviniștii unguri, oi nu de ună stată poliglotă, care de cum se ajungă a-șî serba mileniulă, dér­­ poate nici călcâiu de Ungură nu s’ar mai afla în elă, deca n’ar fi fostă popoarele nemaghiare, cari se­ lă susțină și apere în potriva duș­­maniloru şi cari, în numeroasele resbeie din trecută, au dată în­­totdeauna contingentulă celă mai mare ală luptătoriloră, amesurată proporţiei loră numerice. FOILETONULUI „GAZ. TRANS.“ CONSIDERATIUNI f asupra omului singuratică şi scopurile finale ale esistenţei sale.*) Sappula adevărată ală omului, — nu acela însă, pe care i-le prescrie dis­­posiţiunea lui schitu băciosă, ci acela, pe care i-le prescrie eterne neschimbata ra­­raţiune — e cea mai înaltă, şi propor­­ţionată desvoltare a forţelor­ sale spre unii întregii. Pentru aceasta desvoltare, libertatea e condiţiunea primă şi nedis­pensabilă. Insă pe lângă libertate des­­voltarea puterilor­ omeneşci mai reclamă încă şi altceva, deşi în strînsă legătură cu libertatea, — adecă variaţiunea situa­­ţiunilor­. Chiar şi ceia mai libera şi in­dependentă ome, transpusă într’o situa­­ţiune monotonă, se desvoltă mai puţină. Aceasta variațiune pe de-o parte e tot­­deauna consecența libertății, er de altă parte esistă și o formă de supresiune, care în locă se limiteze pe omă, dă lu­­cruriloră, ce­lă încungiură, o formă oare­­care, aşa că amendoi pară a fi una și aceeaşi, doar pentru claritatea ideilor, e mai corăspunctătoră, a deosebi pe unulă de altulă. Fiă­care omă poate de odată să fiă activă numai cu o putere, seu mai bine­­fisă: întrega lui fiinţă pentru odată e dispusă numai pentru o activitate. De aceea omulă se pare a fi destinată pen­tru unilateralitate, deoarece elă îşi slă­­besce energia îndată ce se estinde asu­pra mai multor­ obiecte. De aceasta uni­lateralitate însă elă se scapă, deci as­piră să întrunescă puterile singuratice a­­desea numai singuratică esercitate; să lase a conlucra în fiăcare periodă al vieţei sale scînteia aproape stinsă, precum şi pe aceea ce va ave să se aprindă înflăcă­rată în fitiură şi în locă să multiplice o­­biectele asupra cărora îşi îndreptă elă activitatea sa, să multiplice forţele, cu cari lucreza. Ceea ce constitue aici aşa crisa legătură a trecutului şi a viitoru­lui de presenţă, aceea operéaza în socie­tate legătura cu alţii. Pentru-că chiar prin toate periodele vieţii fie­care omă ajunge totuşi numai o perfecţiune, care forméaza caracterulă întregului genă o­­menescă. Prin legături d­oi, care isvo­­răscă din internală fiinţei, trebue să-şi însuşască unult bogăţia celuilaltă. O ast­­felă de legătură, ce forméază caracterulă conformă esperienţei tuturoră, chiar şi aceloră mai crude popoare e, d. e. le­gătura între cele două sesuri...... Aceste idei urmărite mai departe şi desvoltate mai precisă, ar conduce poate la o esplicare mai corectă a fenomenu­lui legăturilor­, pe care la cei vechi, şi cu preferinţă la Greci, le întrebuinţau şi legislatorii şi care adesea au fost­ nu­mite, în modă puţină gentilă, cu numi­rea de­ iubire ordinară, şi totdeauna ne­corecta cu numirea de­ amiciţia simplă. Folosulă ăstoră felă de legături de­pinde totdeauna dela gradulă, în care se pastreaza independenţa celor­ uniţi, de­odată cu intimitatea legăturei. Pentru­ că, decă fără acestă intimitate unulă pe al­tulă nu se poate Înţelege în de-ajunsă, atunci independenţa e necesară, pentru de a-şi asimila în propria fiinţă, ceea ce ei au înţelesă. Amândouă acestea pre­tindă însă putere individuală şi o varie­tate, care să nu fie prea mare pentru u­­nul­, se poate înţelege pe celălaltă, dar nici să fie prea mică, pentru ca să potă escita greşi oare admirare pentru ceea ce posede celălaltă, şi o dorinţă de a şi-o însuşi. Aceasta putere şi aceasta varietate multiplă se unescă în originalitate, deci aceea ce constitue, în ultima analiză, în­­tregă mărimea omului, pentru care o­­mul­ trebue să se lupte eternă, — ceea ce să nu-şi pierd­ă niciodată din vedere celă ce voiesce să aibă influenţă asupra oameni­­lor­, d­e originalitatea puterei şi a cul­­turei. Precum aceasta originalitate e con­diţionată prin libertatea acţiunei şi va­rietatea celui activă, aşa produce ea o­­ră şi libertate şi varietate. Chiar şi na­tura neînsufleţită, care urmând a unoră legi eternă neschimbate ţine totdeauna pasă neschimbată, apare omului origi­nală, mai originală. El­ se transpune pe sine însu­şi în ea, şi aşa în celă mai înaltă înţelesă e adevărată, că fie­care vede *) Unü capitolü din cartea renumitului băr­­batü de statü Wilhelm de Humbold: „Ideen zu einem Versuche die Grenzen der Virksamkeit des Staates zu bestimmen Serbările din Bucurescî. (Coresp. particulară a „Gaz. Trans.") Bucurescî, 25 Ian. v. 1893. De Sâmbătă diminaţa, stradele prin­cipale ale Bucurescilor e — frumosă îm­podobite cu stindarde naţionale şi cu alte multe stindarde ale caselor­ princiarei cu care este înrudită casa regală română, cu ghirlande de bradă, arcuri de triumfă ş. a. — vestescă tregătorilor­, că capi­tala României serbeza sosirea prinţului moştenitoră Ferdinandă şi a tinerei şi graţiosei sale soţii, principesa Maria a României. Sâmbătă la orele 1­2 p. m. a sosită trenură specială cu Regele, prinţulă Fer­dinandă şi prinţesa Maria la gara de Nord­. Aici mare recepţiune festivă. Pe lângă somităţile civile şi militare ale capitalei, totă lumea elegantă şi distinsă a Bucureştilor­ venise să întîmpine pe moştenitorii coroanei române. Principesa Maria era emoţionată, când între stri­gările de la ale imensului publică i­ s’a presentată tava cu pânea şi sarea tradi­ţională din care a gustată cu oare­care sfială. Ambasadrroea englesă i-a presen­­tată celă dintâiu buchetă de flori, er al­ doilea d-na Triandafilă, soția primarului Bucurescilor, după care urmă o adevă­rată ploaia de buchete de flori unulă mai frumosă decâtă celalaltă. Trăsura regală cu șase cai­e la Daumont era încărcată de aceste buchete. Principesa ședea la dreapta, Regele Carolă la stânga şi prin­cipele moştenitoră în faţă. Pe lungulă dramă dela gară pănă la Metropolis trupe formândă oordonă şi publică nu­­mărosă. Toți alergau să prindă undeva m­ă locă ca se poata vedea pe principesa. De alaltăieri, când se ’ntelnescă doi, cea dintâiu întrebare este: „Ai văcfută pe Principesa ? Ce împresiune ț’a făcută ?“ Răspunsulă este in generală foarte fa­vorabilă princesei: „E mai frumosă, mai drăgălaşă și mai împuitare de­­câtă o arată fotografia.“ Aceasta este părerea generală. Şi încă ceva, ce nu e indiferenta pentru o viitoare Regină. Este înaltă şi sveltă, în privirea ei blândă şi plină de inteligenţă se esprimă bunătate şi constanţă. C’ună cuvântă, toţi găsescă, că mireasa României întrunesce graţia femeii cu majestatea fiicei din num­e de regi şi împăraţi. Mai rămâne, spre com­pletare să amintescă, că principesa Maria e blondă-roşietică şi are ochi albaştri. La Metropolis după Te Deum s’a subscrisă actură comemorativă ală cere­moniei, frumosă redactată. Principesa la rendulă er­a subsemnată cu o trăsătură resolută a penei de aură, ce i­ s’a în­mânată. Sâmbătă sora mare iluminaţiune, re­tragere cu lampioane şi torţe. La paiaţă şi pe calea Victoriei m­ă publică imensă, cu tote că gerulă era mare, vântulă sufla foarte aspru. Militarii, cari au stată dela 9 ore diminaţa pănă la 3 ore d. a. în ţinută de gală resfiraţi pe strade au sim­ţită de sigură mai tare asprimea tim­pului. Eri Duminecă diminaţa la 11 ore, s’a celebrată în biserica Sf. Spiridonă cununia părechei de ţărani. Naşi au fostă principele cu principesa Maria, cari erau presenţi La ceremoniă însă au fostă în­locuiţi de d­le ministru Tache Ionescu şi de d-na Cezianu. La acesta cununiă au asistată cele 31 de părechi de ţărani, ce s’au cununată totă ieri în diferite bise­rici şi cari au venită aici pentru serbare din toate judeţele ţării. A urmată, pe la orele 1, defilarea careloră festive, în cari se aflau aceste tinere părechi de ţărani, 32 la numără. Fiă­care cară era trasă de câte patru

Next