Gazeta Transilvaniei, decembrie 1893 (Anul 56, nr. 266-289)

1893-12-04 / nr. 269

Sturdza în cestiunea naţională. Braşov, 3 Decemvre v. Discusiunea, ce s’a încinsă fi­lele acestea în Senatulă României asupra cestiunei române, trebue se ne intereseze de sine înţeleşii pe noi Românii asupriţi, despre cari a fosta vorba, în rondulu înteiu şi in cea mai mare mesură. Acesta Cestiune a fosta ridicată de d-lu Dimitrie Sturdza, actualulă şefă ală oposiţiunei liberale din ţară, m­ulți din vechii şi distinşii omeni de statu ai României. Discursulă d-lui Sturdza — pe care cetitorii noştri, încâtă se referă la cestiunea română, îlă au înaintea ochiloru — se împarte în doue părţi: una, care tratază despre ma­rele principiu de viaţă ală românis­mului din resăritură Europei, prin­cipiu, ce a fostă atâtă de bine şi nimerită caracterisată de d-sa ca cestiune comună de esistenţa naţio­nală, şi alta, care se ocupă de mo­dalitatea resolvării cestiunei şi de divergenţele de opiniuni, ce ar esis­­ta în privinţa acesta între cele doue mari partide ale ţerii, partida liberală din oposiţiune şi partida conservatoare dela putere, se ocupă cu una cuvântă de lupta dintre opo­siţiune şi guvernu în cestiunea na­ţională, pe care noi prea bucuroşii am­ caracterisa-o ca o emulaţiune în a afla cele mai potrivite mijloace pentru priincioasa deslegare a a­­cestei cestiuni. Partea a doua a discursului d-lui Sturdza, mai conţine afară de acesta şi una momenta foarte im­portantă, ce ne interesază directă pe noi, pentru că vorbitorulă des­făşură întrînsa, pe basa informaţiu­­nilor­, ce le are despre situaţiunea nostră şi despre dorinţele şi inştiin­­ţele noastre, ale Românilor, dintre Tisa şi Carpaţi, una programă for­mală de guvern­amentă, ce-iu reco­mandă ca directivă în acţiunea sa naţională guvernului română, care, după d-lă Sturza, ar trebui sâ mij­­locască o împăcăciune între Român! şi Maghiari. In ce privesce marele principiu ală apărării intereselor­ de esistenţă comună naţională, ce lâgă pe Ro­mânii din statuia română indepen­dentă de sartea fraţilor, loră supuşi stateloră vecine, d-lu Sturdza îlă re­­sumază atâtă de admirabilă, 4** cendu: ....„Naţiunea are interese per­­m­anente, între car! ală esistenţei „nemului stă mai pe susă ca orî­­„care altulă. Esistenţa trebue ape­lată, individualitatea naţională ne­atinsă a tuturoru Româniloră tre­­„bue conservată. Vomă isbuti se-o „aperămă şi se o conservămu, — „or! regatulă României însuşi va „peri, căci elă nu poate esista fără „de ceilalţi Români din statele ve­­„cine. Când ei voră fi striviţi, va „suna curendu şi casulu nostru celă „de pe urme.“ La acesta noi nu mai putemu adauge, decât d espresiunea vinei bu­curii şi satisfacţiunî, ce-o simţimă, când vedemă ştiî desfăşurându-se de pe tribuna Senatului română ideile şi principiile, ce ne însufleţescă şi pe noi şi ne dau speranţă şi cu­­ragiu în luptele grele de aperare a individualităţii nóstre naţionale. Câtă pentru lupta dintre oposi­ţiune şi guvernă în cestiunea naţio­nală, ce se accentueză, mai multă chiar decâtă ar pute se fiă folosi­tor­ă causei în discursulă d-lui Sturdza însuşi, noi o urmări­mă cu interesă încordată şi cu viua dorinţă, ca ea se facă locu câtă mai curendu unei depline înţelegeri în modulă de pro­­cedere şi în întrebuinţarea mijloace­lor­ pentru ajungerea marelui scopă comună, dorinţă ce mişcă peptulă nostru ca atâtă mai puternică, cu câtă vedemă şi ne convingeam 4­1­­nică, ce putere mare desfăşură duş­manii esistenţei noastre naţionale în contră-ne prin solidaritatea loră în cestiunile naţionale. Urmărimă, le­cemă, cu celă mai încordată inte­resă aceasta luptă dintre partidele ţerii, dar nu ne simţimă chiămaţi nici îndreptăţiţi de a ne amesteca într’însa şi de a da sfaturi fraţilor­ noştri din România liberă cum se-şi reguleze afacerile lor­ interioare de partidă. Vomă trece dor cu atâtă mai uşoru peste acâstă parte a discursu­lui d-lui Sturdza, care formează po­lemia cu guvernulă şi partida dela putere, şi ne vomă opri numai la partea din urmă, care ne privesce directă pe noi, tractândă despre do­rinţele şi aspiraţiunile nóstre, ca ună cuventă despre programulă nostru naţională. Trebue se marturisimu din ca­­pulu locului, că amu fostă surprinşi de conclusiunile, ce le face d-la Sturdza în specială faţa cu cestiunea transilvană, pe basa premisei solida­rităţii în apărarea esistenţei neamu­lui român­eseu, şi fără voiă amu tre­buită se esclamămă: premisă mare, conclusiunî mici! D-sa înainte de tóte pretinde ea guvernulă română se ia asuprăşî rolulu unui „samsară onorabilă ală unei impăcăciunî drepte între Ro­mâni şi Maghiari“ şi pune astfelă „împăcăciunea“ ca scopă principală ală acţiunei guvernului în cestiunea transilvană, pe când din propria sa expunere resultă, că scopulu princi­pală ală acţiunei acesteia nu poate fi decâtă o înţeleptă şi bine cumpă­nită conlucrare a statului română pentru apărarea şi asigurarea esis­tenţei naţionale a Românilor­ din regatură ungară, care este şi pentru elă o cestiune de esistenţă. Căci este învederată, că o îm­păcăciune se poate face ori nu se poate face, se poate face în favorulă ori in detrimentulă intereselor­ de esistenţă ale Românilor­, dar uni lucru, precum a accentuată aşa de escelentu d-lă Sturdza, stă mai pe susă de ori­ce eventualitate, de ori­ce casualitate: apărarea esistenţei însăşi, păstrarea neatinsă a indivi­dualităţii naţionale. Pentru aceasta esistenţă, pentru aceasta individualitate naţională a loru, luptă Românii de dincoce de Carpaţi de secuii şi, în decursulă lup­­teloră crâncene, ei şi-au formată convingerile loru în privin­ţa împă­­căciuniloru, cu cari mereu iau îm­­biiată contrarii neamului loru, şi în consecenţă şi-au formulată postula­tele loru în programulă naţională. Acestă programă naţională cu­prinde dér resultatulă esperiinţeloră loră seculare despre aceea, că în ce condiţiuni ar fi asigurată libera des­­voltare a individualităţii loru naţio­nale şi ei ar puté trăi în pace şi ar­monia cu conlocuitorii loru ma­ghiari. Când e vorba dor de a veni în ajutorulu causei Românilor­ transil­văneni, nu poate esista altă directivă mai bună, mai sigură şi mai neapă­rată, decâtu directiva, ce-o dă pro­gramulă loră naţională. Şi aici e punctulă, care, cu pă­rere de reu trebue se-o spuneam, ne desparte cumplită de vederile desfăşurate de d lă Sturdza în partea din urmă a vorbirei d-sale. D-sa nu-şî ia ca punctă de ple­care programulă nostru naţională, ci, gândindu-se mereu la rolulu de „samsară cinstită“ ce, după d-sa, ar trebui se-lu aibă guvernulă română FOILETONULU „GAZ. TRANS.“ Promisiunea de căsătoria. De Richard March. Dela începută și până astăzi, la toate popoarele civilisate, promisiunea de căsă­­toriă a fostă considerată, ca o învoire sau tocmală încheiată, ce nu se mai poate strica. Neținerea promisiunei de căsătorie, mai alesă după schimbarea inelelor­, simbolulă credinţei, era ameninţată cu anumite pe­depse forte simţitore. In evulă mediu trecea ca ună imfamă acela, care nu-şî împlinea promisiunea de căsătorie, deore­ce acastă promisiune era privită, ca ună dreptă câş­tigată deja. Câtă de multă o preţuia ori­ce omă, dovedesce faptulă următoră: Jagelló, marele duce din Litvania, în a. 1345 a lăsată să-i perăscă pe Hedviga, regina Poloniei, acesta însc hindu logodită cu Wilhelm, ducele de Austria, Jagelló de­clara sărbătoresce, că plătesce ducelui, ca desdaunare 200.000 h. — o sumă colosală de mare pe vremea aceea, — dăcă elă ar abdice la mâna reginei. Impăratulă Friderică al­ IV-lea din casa de Habsburg a trebuită să-și audă imputări, ba și vorbe aspre dela Alfonso, regele Neapolei, fiindcă trăgănase de-a lua în căsătorie pe nepotă-sa, Lenora, princesa de Portugalia, deşi promisiunea de căsă­toriă era de multă dată. Chiar şi Napoleonă ală III ajunsese într’o strîmtorea forte mare din causa ne­­ţinerei unei promisiuni de căsătoriă. Elă adecă, încă pe când era preşedinte ală re­­publicei, sta în relaţiuni intime cu Miss Howard cea bogată, căreia promiţen­­du-i, că o va lua de nevastă, înălțindu-o astfeliu pe tronul­ Franciei, i­a succesă a stoarce dela ea mai multe milioane, — banii de lipsă la esecutarea loviturei de stată din 1851. Când însă avea să se cunune cu contesa Eugenia Montijo,« Napoleonă, în­­tr’ună modă fină de tată, depărta pe Miss Howard din Parise. Dar acesta, înţelegendă de căsătoria lui Napoleonă, îndată s’are’n­­torsă cu firma voinţă de-a compromite pe împărată cu epistolele, ce le avea dela elă. Poliţia lui Napoleonă însă a­sciută să pună la adăpostă epistolele din vorbă şi aeastă damă atâtă de desamăgită, n’a avută încă­­trău și a trebuită se se îndestulaescă cu titlulă de contesă de Beauregard și cu cas­­telulă de același nume, primite ca presentă dela Napoleonă. De altmintrelea mai primia densa dela împăratulă câte 5,440,000 franci din când în când, cu cari însă de locă nu era mulţămită. E lucra firescu, că nu numai celora din case princiare, ci şi muritorilor­ de rendu le cade greu frângerea promisiunei de căsătoriă. Aşa cetiam, mai zilele tre­cute, că tribunalul­ din Frankfurt 1. Mam­­a pronunţată sentinţa, faţă de unii tinerii, ce şi-a frântă promisiunea dată, că séu să se căsătorăscă cu respectiva fată, seu să-i plătăscă o despăgubire de 20.000 mărci, în termină de două luni. După cum se scie, în Anglia suntă la ordinea zilei astfel­ de procese, în cari frumușica abandonată pretinde despăgubire în bani dela necredinciosulă său amantă. Procesele de natura aceasta se pertracteaza mai cu samă­­ la tribunalul­ din Creen- Bench și se termină de obiceiu la osândi­rea acusatului la plătirea despăgubirei ho­­tărâte, care însă variază forte multă în ce privesce mărimea ei. Așa mai deunăcjt unei învăţătorese germane ’i s’a judecată o des­păgubire de 200 funţi sterlingi dela ună compatriotă ală său, acusată pentru neţi­nerea promisiunei, pe când d-nei M. ’i s’a judecată o despăgubire numai de câteva centime. Pertractarea procesului acestei danme avu ună decursă de tată hazliu. S’a constatată adecă, că domna M. în prima ora, când sortea a întelnit’o cu tînerulă croitoraşă Cohen, l’a şi încurcată într’ună disciarsă despre căsătoriă și mai ca și cu forța l’a făcută, ca să se considere, ca celă mai favorită ală ei. In aceste împregiurări tînărulă, luându-lă gura pe dinainte, face promisiunea de căsătoriă, singură numai pentru ca să nu atragă asupră-și mânia amabilei văduve; îndată însă ce s’a depăr­tată dela ea tînărulă nu s’a mai gândită la așa ceva. Acestea hindă constatate, ju­dele aduce sentinţa, ca văduva M. să ca­pete, după cum am a­­fisă, o despăgubire de câteva centime. Acesta a trebuită să se întâmple numai spre a satisface legei, care consideră ca obligatore promisiunea de că­sătorie, de soar­e făcută în ori­ce formă şi în ori­ce împregiurări, hindă pedepsită frângerea ei cu despăgubire. Lucru de sine înţelesă, că spre a do­vedi călcarea promisiunei de căsătorie, par­tida contrară trebue să producă dovedi. Aceste dovedi în cea mai mare parte con­stau din epistole de amoră. Ele ilustrăză, în modă forte viu, potenţarea seu micşo­rarea dragostei. Ajunge să privesci şi nu­mai titula acestoră scrisori, căci — spre a aduce numai un­ esemplu din marea mul­ţime a loră — epistola primă are titula : „Sti­mată Domnişorâ­“ a doua, mai confiden­ţială : „Iubită Domni­şoră!“; a treia epistolă­­de-odată începe cu: „Adorată Elenă!“ ; în „(dagetaM­ese în flă­care cţi Abonamente pentru Austro-Ungaria. Pe un anu 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe anu. Pen­tru România şi străinătate: Pe unu anu 40 franci,pe şase luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiile poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Abonamentnln pentru Brasorn a administraţiune, piaţa r­aare, Târgul­­ Inului Nr. 30 Stagiulă I.: pe unu ana 10 fl., pe sase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusula în casă: Pe unu ana 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplara 5 or. v. a. sau 15 bani. Atâta abonamen­tele ofttu şi inserţ­iunile suntă a se plăti înainte. inacţiunea, AdmMfliatiu«­I Tljograma:­­ SftASDVU, plat mare, Tlrgulw Inului Nr. 30. tistuiori ne francate km u primeten. Manuscripte hm u retrimita. Birourile to anunciur!; Brncova, piaţa mare, Trrijul­ Inului Hr. 30. \a*orate mai primesc*­ în Ylona 's Mouse, Hausenstein & Vogler (Otto Maas), H.Schaleh, Alois Herndel, M. Dukes, A. Oppelik, J. Danneberg; in Budapesta: A. V. Goldberger, Sch­­ziem /iernat; în Frankfurt : G. L. Daube ; în Hamburg: A. Steiner. Preţulu imseriaunilor­: o seriă garmond pe o coloana 6 cr. şi 60 cr. timbra pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Reclame pe pagina a III-a o seria 10 cr. v. a. sau 30 bani. Nr. 269. Braşovt, Sâmbătă, 4 (16) Decemvre 1893.

Next