Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1894 (Anul 57, nr. 1-23)
1894-01-02 / nr. 1
PAtiuaßa, *Mlaltiatiiiii r îlîffMa: SMAtCVU, plat mare, Tfttrgulu Inului Nr. 30. 18 wort HgfirancaU nu sa prnnoHu Mamtucripit mm te retrúniíü Birourile de aaincluri: SirBfOVu, piaţa nare, TSrgulu Inului Nr. 30. Iterate mai primescu în Via«» i. Kosse, Hausenstein & Vogler (Ott Maas), H. Schalek, Alois Hemdel,f. iMkss, A. Opielik, J. Donnsberg ; in budapesta: A. V. Goldberger, Ec*~ Banat: In Frankfurt: O. L. Daube ; în Hamburg: J.. Staner. Preţuiii inserţiunilor: o servitie.:mond pe o coloana 8 or. şi or. timbra pentru o publicare». Publicări mai dese după tarifă și învoială. Heclarao po padina a IIT-a o sorin 10 pr. v. a. sau GO bani. Nr. 1.—Amit LVII. xdjEj :rD"criwd:x^TEO^_ ±) Brașovt, Sambm^ffi (14) Ianuarie „Cazeta i ese în fiă-caretri ADonamente pentru Austro-Unpria, Pe un ana 12 11., pe șase luni 6 fi., pe trei lun! 3 fi. N-rii de Duminecă 2 fr. pe ani. Pentm România şi străinătate. Pe anu anui 40 franci, pe sese lun! 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din Intru şi din afară şî la doi. colectori. Afronamentul pentru Brasovi l a administratiune, piaţa mare, Târgul anului Nr. 30 etaglulu I., pe unu anu 10 fl., pe sase lun! 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusulu în casă. Pe unu ană 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei lomi 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. acu 15 bani. Atfttu abonamentele cfttu și inserțiunile suntu _____a se plăti înainte. 1894. te« pragulu anulei 1894„ Braşov», 31 Decem vre v. Etă-ne arăşi în pragulă unui ană nou! Ce ne va aduce eli ? Fi-va şi acestă ană plină de sbuciumărî şi de frământări, ca acela de care ne despărţimă? Decă n’ar fi aşa, deca în starea tristă în care ne află anulă 1894, noi Românii asupriţi amă înceta de a ne mai sbuciuma şi frământa pentru ca se dobândită o sarte mai bună şi mai vrednică de omenire, ar fi râu de noi. Pacea ce amă avé-o ar fi pacea desnădejduirei, pacea mormântului. Căci pănă când una poporă n’a ajunsă la ţânta sa mărâţă, nu-i este iertată se stea pe locă, se se odihneascâ; elă trebue se-și încordeze toate puterile sale, trebue se se sbuciume și se se frământe, luptândă pentru binele şi înaintarea sa, pentru viéța şi esistența sa națională. Va se zice dorința noastra nu potce fi se înceteze luptele şi frământările noastre, ci din contră, se le purtămă mai departe cu îndoită curagiu şi energia, cu încordarea tuturor» puterilor» noastre materiale şi intelectuale. Totă ce speră mă şi aşteptă mă dela bunătatea şi dreptatea Dmnecreului poporelor, în viitoră este, ca aceasta luptă a nostră sfântă şi dreapta să aibă succesă şi sporă pentru poporulă nostru multă asuprită şi împilată. Şi ca se potă fi aşa, ca se putemă vedea resultate mai bune şi mai imbucuratoare, în urma stăruinţelor şi a luptelor noastre pentru dreptate şi libertate, este lipsă înainte de tote, ca în sînulă nostru, în tabăra poporului nostru se domnéscu buna înţelegere. Se nu ne sbuciumămă şi frământămă noi îotiemi slăbindu-ne în ţaţa contrarului, ci se păstrămă puterile nostre numai şi numai pen- tru lupta, ce cu toţii în unire, umeri ! la umerii avemu s’o purtămu în contra nedreptăţiloru şi a asupririlorfl de foto felulu. Cu bucuria vedemu, că din tóate părțile răsună acei numai unu sin- guru glasii, care ne chiamă la împlinirea datoriei nóastre naționale sub stegulu solidarității, a legăturei strinse dintre fiii neamului nostru. Se ascultăm de acestă glasă, căci ein este glasul provedinţei, este glasul consciinţei nóastre naţionale, care ne îndemnă se ne împlinimă chiămarea ca Români şi ca cetăţeni credincioşi ai patriei noastre, pentru a cărei ape-I rare şi bunăstare amu adusă în cursul veacurilor]“] nenumărate jertfe alături cu naţiunile conlocuitóre . Acésta chiămare însă numai aşa ni o vomă pută împlini, dăca ne vomă bucura şi noi de drepturi egale naţionale cu celelalte naţiuni conlocuitóre, dăcă vomă pută duce şi noi în acestă stată o viaţă naţionalâ românăscă. Şi tocmai acăsta este, ce contrerii noştri voră se împedece cu orîce chipă, încercările loră tindă totă mai multă de a ne desfiinţa ca poporă, ca naţiune. Să nu mai fimă pe acestă vechiu pămentă, care este martorul» gloriei trecute şi a virtuţilor cetăţenesc! ale poporului română, decâtă nisce masse de indivizi, buni de a sluji numai pentru înmulţirea şi întărirea rassei maghiare. Se nu mai avemn sfinţii noştri naţionali, idealurile şi visurile nóstre naţionale, ci se ne închinămă numai sfinţilor unguresc!, şi se simţimă şi gândimă numai unguresce. Se nu ne mai însufleţimă pentru marea ideiă a ridicării neamului nostru prin limba şi cultura românăscă, ci se îmbrăţişămă înainte de tóate limba şi cultura maghiară. C’ună cuvântă, contrarii noştri voră se le slujimă ca plămădălă pentru statură naţională maghiară, ce au de gândă se-’lă alcătuiască prin contopirea poporelor nemaghiare cu rassa maghiară. Pentru astfelă de esperimente — chiar de ar fi iertate în veaculă nostru, — va recunosce însă ori şi cine, că noi Românii suntemă ună poporă prea bună, prea nobilă şi prea mare. N’avemă nici-decum poftă de a ..ne desbrăca de caracterulă nostru naţională, de a ne lăpeda de moştenirea sfântă, ce ni-au lăsat’o premergătorii noştri, cari au luptată „mai multă pentru limbă, decâtă pentru vieţă“. Vointă şi suntemă firmă hotărîţî de a trăi în acestă stată ca Români şi numai ca Români, cu drepturile, instituţiunile, cu limba şi cultura nostră românăscă şi de acésta dorinţă şi inştiinţă a nóstra nu ne vomă lăpeda nici atunci, când prigonirile, ce le îndurămă, ar fi însutite şi înmiite. De aceea, tari în credinţa dreptăţii causei nóastre românesc!, vomă continua lupta legală pentru recâştigarea drepturilor nóastre naţionale şi dorinţa cea mai mare, ce o avemă în pragul anului 1894, este, ca orîce ar mai veni încă asupra capului nostru se ne găsască pe toţi una şi ■nedespărţiţi în juruiui drapelului pe care suntă înscrise postulatele nóstre naţionale. 1162 Biblioteca Judeţeană FOILETONULU „GAZ. TRANS “ Flori de iarnă. (După Ernest Legouvé) Prieteni cunoscuţi şi necunoscuţi, cari eraţi tineri pe când eram şi eu, băgat’aţi de seama, că la versta nostră nu ne mai face nimeni daruri? Noi domți o grămadă, dar de primită nu mai primim. Ba vine o vreme, când nici nu ne mai serbătorescăfilele, când împlinimă câte ună ană mai multă de teama să nu ne aducă aminte de câţi ani suntemă; toate suntă pentru copii şi pentru tineri, şi cu dreptă cuvântă. Cu toate acestea aşi dori se serbătorescă cu voi diua întâiu a anului, trimiţându-vă uă mănunchiu mică de flori de iernă, pe cari le-am culesă din grădina mea, de pe câmpii, pe când mă plimbam dimineţa. Ce voră fi florile acelea de iarnă ? mă veţi întreba. Suntă florile iernei mele şi pate şi ale iernei vóstre, suntă câteva păreri, câteva cugetări, pe cari le-am câştigată hoinărindă, vădândă o plantă, ori stândă de vorbă cu vre-ună țărână, ori cu vre-ună prietină, ori primindă vre-o scrisoare, sau răspundândă unei scrisori. Vi le trimită așa cum le am, fără nîci o legătură, fără nici o renduielă, amestecate, cum le-am culesă. Unele suntă vesele, altele suntă jalnice, dar toate m’au întărită și sfătuită de multe ori. Ai, se împărțimă. * Adi de dimineță pe când mă întorceam dela plimbare c’ună prietină vechiu, îi clică: Vrei se-ți dau două sfaturi bune ? Caută-ţi locuința spre medadii şi încunjură-te câtă poți mai multă de tineri, căci astfelă poţi culege sore în două chipuri. La vârsta nostră vrăşmaşulă celă mare, e frigulă, încăldesce-ţi corpulă la lumina soreiui şi inima ta a tinereţei. Cândă te afli în mijloculă celoră de 18 ani, de 20, de 25, trebue de voiă de nevoiă să ţi-i bagi în buzunară pe cei 80 ai tei. Mai întâiu şi înainte de toate să nu te plângi de ale sănătății. Când te întrebă „ce faci?“ răspunde-le totdeauna: „forte bine.“ Nu perdî nimică, căci când îți spui patimile le fmeiesci, le faci să te doră mai rău, or’ de taci, le uiți. Unde mai pui, că tăcerea ta nu inșeli pe cei cari te iubescă; ghîcescă ei ce le ascund! şi mila le e şi mai mare. Vrei se te plângă lumea? Nu te plânge tu însuţi. Ba şi mai multă.... Trebue să te jelesc!, ca se nu fi neplăcută, să-ţi pui spiritulă în lucrare, ca se nu fi plictisitoră, se-ţi arăţi inima, ca so fi niţelă iubită. Dela 60 de ani încolo bătrânulă trebue să se îngrijască în toate, aceasta e o datoria pentru elă, și ce este mai minunată, că deaca se obicinuesce, apoi e ușoră de tată, toate vină într’ună chipă firescă. Numai vădendă figurile acelea vesele, te înveselesci și tu, și așa par’că pierdi ceva din anii tăi și iai ceva dintr’ai loră. Tinereţea se ia. * Césulii deşteptărei e ună cesit de triumfă pentru tânără. Intră în vieţă, ca ună suverană în capitala sa, în sgomotulă de fanfare ce-i sună la ureche. Speranţa şi sănătatea. Pentru bătrână deşteptarea nu e aşa de veselă. Bătrânulă adesea se scolă obosită. Odihna nu i-a fostă de fată prielnică, organele sale începă a funcţiona cam scârţiindă, ca maşinele neunse. Adeseorî îi vine să dică: „Adi nu lucreză nimică“. Să nu care cumva se te laşi! La lucru! Sforţarea susţine pe omă. La versta nostră trebue să te obicșnuesci a umbla în vieță cu ghete, cari te strângă. ❖ Pe balconulă meu se cațără de josă pănă la fereastra mea o clematită. E albă ca zăpada, petalele i se sfârșescă într’ună ovală cam lungueță, dar lucru ciudată, nu începe să miroase pănă nu începe a se veșteji. Mi se pare, că am cunoscută unele femei, cari semena cu floarea aceasta. Ele nu au începută a avea spirită pănă nu au începută se fiă mai puţină frumoase. Aşa trebue să încerci se îmbătrânesci, înlocuindă strălucirea cu parfumă. * La vârsta mea, te simţi în viaţă ca ună omă, care aşteptă pe cineva, şi care de câte ori aude clopoţelulă sunândă îşi dice în gândă: „A sosită!“ De câte ori eşti bolnavă niţelă, îţi dici: nEa o fi!“ Ea Ghiciţi de cine vorbescă. Şi gândulă acesta nu e aşa de neplăcută, pe câtă se crede. Uneorî acestă gândă te liniştesce într’ună chipă ciudată. Tată ce este în viaţă josnică, ticălosă, prefăcută, piere în faţa acestui gândă aspru. în faţă’ţi nu mai rămână Anulu 1893. Anulă 1898, de care ne despărţimă acum, va fi şi elă înşirată între acei ani de grele lupte şi suferinţe, de cari plină este istoria poporului română dintre Tisa şi Carpaţî. Dela începută şi pănă la sfârşită, anulă 1893 a fostă pentru noi ună ană plină de nelinişce şi de cele mai nemiloase prigoniri, la cari amă fost despuşi din partea duşmanilor seculari ai limbei şi naţionalităţii nóastre. Primulă asaltă l’a dată noulă ministru de interne, Carolă Hieronyi, care înc pe la începutul anului păşi cu faimosulă său ordină, dată cătră toate municipiile din ţară, ca să confisce Memorandidă şi Replica. Cota şoviniştiloră de prin comitate numaidecâtă a înţelesă însămnătatea acestui ordină. Sprijiniţi şi încuragiaţi de puterea statului, ei au începută să dea năvală asupra Românilor. Au urmată cercetările domiciliare, s’a pornită gena în contra autorilor Replicei, care s’a continuată pănă în diua de 18 (30) Augustă, când gena s’a pecetluită prin verdictură curţii cu juraţi din Cluşiu, în urma căruia d-lă Aurelă C. Popoviciu a fostă osândită la patru ani închisoare de stată și 500 fl. amendă, ore-lă N. Romană, fostulă comptabilă ală institutului tipografică din Sibiiu, la 1 ană închisoare de stată și 300 fl. amendă. Dar prigonirile n’au fost îndreptate numai în contra autoriloră „Replicei“ și a răspânditorilor ei, ci ele s’au continuată în acelaşi timpă pe totă linia. Sub cuvânt de „aţîţare la ură în contra naţiunei maghiare“ s’au intentată în cursul acestui ană mulţime de procese politice. Despoţii dela putere, sciură să găsescă nenumărate pretexte, pentru a ne târî înaintea tribunalelor. Dr. Lucaciu, scosă din închisorea de stată dela Seghedină, este aruncată în închisorea ordinară dela Sătmară, îndură cele mei revoltătore tractări, este strămutată apoi la închisorea din Pesta și aici petrece pănă la încheiarea anului. „Tribunei“ ’i se intenteaza la 17 Martie ună procesă, Balteşă e condamnată la 2 luni, Popa Neoşa la 1 lună închisore, abia trecă câteva luni şi stă că ’i se intenteaza aceleaşi formă nou procesă de pressă, în urma căruia patru membrii din redacţiune suntă condamnaţi la închisore şi pedepse în bani. Prigonirile îşi găsescă sfârşitulă în luna lui Decemvre, când atâtă „Tribuna“, şi „Foia Poporului“ suntă oprite de-a mai apare, or redactorului şi editorului „Foaiei poporului“ se mai dicteză după acesta o osândă, în urma unui proces, ce li se intentase. Ar fi loculă să amintimă aci și procesulă veteranului preotă Crainică din Urisiulă de susă, care totă sub cuvântă de