Gazeta Transilvaniei, septembrie 1894 (Anul 57, nr. 191-214)
1894-09-01 / nr. 191
Pagina 2 gurarea unei alianţe polono-maghiare, e luată acum sub critică şi de cele mai valoroşti poloni, de „Przeglad Polski“, alii cărui vechiu colaboratorii este ministrulu de culte austriacă Madeyski. Numitul a cţiain cjice următorele: In lunile Iulie şi Augusta a domnită în Austria o linişte de vară. Aproape toţi miniştri petrecură afară de Viena şi pressa austriacă, lipsindu-i lapte, se ocupa cu hipotese şi cu lupte contra morilor de ventu. O astfelă de luptă a fostă totală, ce s’a scrisă despre o pretinsă alianţă polonă-maghiarâ, cu ocasiunea visitei lui Wekerle şi a colegilor fi sei în Lemberg. Ce însemna o „alianţă polonă-maghiară“? Ore esistă preste totă între deputaţii poloni sau între personalităţile mai însămnate din Galiţia vreună bărbată, care să se declare în favoruriî politicei interne ungureşti? Esistă între bărbaţii cercurilor o culte din Galiţia vr’unulă, care se aprobe proiectele bisericeşti politice ungureşti, seu manifestaţiunile şoviniste kossuthiste, seu se se împace cu modulă, cum a purcesă Wekerle în contra coronei, când era vorba de reorganisaţiune? De sigură nu esistă nici unuia, care să aprobe toate aceste! Poate ca Polonii să filă amicii Maghiariloră, dar nu amicii ministerului Wekerle și ală modului său de procedere. Pressa polonă a condamnată unanimă legile confesionale ungurești; întrega pressă polonă înfierdză cți de cât procederea Maghiariloră faţă cu naţionalităţile nemaghiare. După ce noi nu putemă încheia cu Maghiarii o legătură politică, de mă sprijină morală însă din partea Ungurilor, n’avemă lipsă, reiese, că toate hipotesele, referitoare la o „alianţă polonă-maghiară“ au fostă numai palavre. Dar acum să vedemă cum s’au născuta acele hipotese? Maghiarii în timpulă din urmă se vădă cu totulă isolaţi. Păşirea loră în cestiunile bisericesci, ţinuta loră faţă cu corona le-au răpită şi restulă simpatiei poporaţiunei din Austro-Ungaria. Maghiarii însă voiescă să iasă din acăstă isolare şi vreau să rupă cu o sărită ageră politică atmosfera rece, ca ghiaţa, ce îi încunjură de toate părţile. Esposiţia din Lemberg li se păru bine venită. Calculândă ei la ospitalitatea polonă bine cunoscută, la entusiasmul mulţimei, care se aprinde uşoră, la tradiţiunile în înţelesulă proverbiului „ Wegier Polak diva bratankiu (Maghiarulă şi Polonulă-doi fraţi), peregrinară mai întâi în modă oficiosă (trei miniştri), şi apoi în corpore la Lemberg. Aci le-a şi succesă apucătura politică într’atâta, încâtă pressa din Lemberg, care nici când n’a avută memoriă bună şi nici când nu s’a distinsă prin tactă politică, folosi aceasta ocasiune, pentru de aşi umple colonele cu felă de felă de frase, uşore şi acomodate. Numai decâtă îi secunda şi pressa vienesă, care era forte veselă, că şi-a aflată ună colegă pentru simpatiile faţă cu Maghiarii. Astfel, s’a născută acea „alianţă polonă-maghiară“, şi Ungurii se întorseră acasă plini de bucuriă, că le-a succesă plănuia. Insă în realitate primirea loră în Lemberg a fostă numai întru atâta prietinăsă, întru câtă o pretindea acesta buna cuviinţă, piarele au esagerată totală, şi ele au fostă de vină, că episodulă acesta dela esposiţiă, espusă în lumina esagerată, amânată apă pe mâra politicei unguresci nesimpatice, mănânce cu mulţămire pânea sa şi să-şi iubescă ţera sa; eră aici giuvaerile din crestrea mea, primesce-le şi isprăvesce cu ele casa lui Dumneczeu. In coră cu „Fata dela Cozia“, „Ioana d’Arce“ a României, care când vede ostea şovăindă, pune coifură pe capă, păşesce despreţuindă martea, păşesce în fruntea ei, o duce înainte şi câştigă bătălia. Cu Doamna Călaşa, fundatarea spitalelor Brâncovenesci, în ală cărora parcă stă suava ei statuă, dar şi mai suava biserică, ce portă numele ei, ună odoră ală capitalei României. Cu Doamna Elena, care din caseta sa şi ale femeilor din ţeră fundeza „Asilulă Elena“, şi cu Regina-poetă Elisabeta, care măresce şi-lă completeză, carea cu mâna sa exorneză biserica de la Argeşă, restaurată de augustulă său soţă, care cu aceeaşi mână binecuvântată legă ranele soldaţilor, reîntorşi din resbelă, carea ca „mamaţerii“ spune „copiilor săi“ întruniţi în adunări erudite „Poveştile Peleşului“, în fine cu multe alte vrednice femei ale poporului nostru, pe cari acum nu ajunge timpulă a le numi. In corulă celă fericită ală acestor ei nobile femei, din trecută şi din presenţă, vedemă acum şi onorămă şi pe Elena Otteteleşanfi, domna soţia a domnului soţă, omeni mari ai timpului mare. Dar încă nu este completă tabloula, care am încercată a-lfi desemna aici, ci avemfi se amintimfi lângă cele de pănă aci încă două stimabile nume. Unulfi este ală fericitului Ioană I. Câmpineană, ei ală doilea ală prea stimatului Ioană Lazarfi Kalinderu, ambii numiți delegați ai fundatorului, cestă din urmă legatară universală, ţinută numai a împlini întru tóate dorinţa şi voinţa lui din urmă. Amintimă cu laudă numele şi onorămă memoria celui dintâiu, ună distinsă fiu ală unei distinse familii, care nuse murindă în floarea vieţii, n’a ajunsă a vede realisată dorinţa fundatorului , şi zăbovimă la al doilea, care în modulă celă mai onorifică a esecutat şi disposable lui testamentare. Cu dreptă cuvântă cice meritatulfi bărbată în darea de semn, cea publicată asupra fundaţiunei, că Otteteleşană a concepută ideia institutului în cestiune şi i-a dată existinţă cu averea sa, insulă a asigurat’o, şi astfelă priveste ală ca ună resultată ală colaborării loră, căci în adevără colaboratorii ală lui Ioană Otteteleşană şi ală Elenei Otteteleşană a fostă Ioană Kalinderu la activarea acestei fundaţiuni şi a stabilimentului culturală-filantropică, ce a răsărita dintr’ânsa. Otteteleşană, precum s’a amintită, lasă totă averea sa pentru înfiinţarea şi susţinerea unei scule de fete, dar pentru casulă de a fi atacată testamentulă său, institue legatară universală a totă averea sa, mobilă şi imobilă, pe Ioană Kalinderu, pe care ’lfi îndatoreză şi’lă rogă, a îndeplini tóate disposiţiile sale. Şi în adevără, procesulă prevăzută se începe; dar Kalinderu, supunându-se tuturorfi greutăţilorfi, neplăceriloră şi chiar ofenseloră personale, ce i se facă, şi având și neclintita în vedere sfințenia testamentului şi sublimitatea scopului, slă portă cu totă energia şi perseverența în cursă de 4 ani, şi învingândă toate obstaculele, câştigă în toate trei instanțele judecătoresci; dar cu toate acestea, ca să nu fie nemulțumire nici între rudeniile din partea soției fundatorului, cedeaza acelora de bună voiă suma de 100.000 lei. Acum sarcinele, ce erau pe avere, suntă ridicate, procesulă câștigată, totă averea în mânile legatarului; case, moșii, efecte de valoare se administrează de dânsulă corectă și consciențiosii, scola se edifică şi arangeză şi acuşi o vecil gata în totă frumseţa cu devisa „Honor et labor“ în fruntea sa. Legatarulă a scutită fundaţiunea culturală şi filantropică chiar şi de tacsele de transcriere (mutaţiune) şi nimică, nici mă filerii, după cum (zice „nici o victimă“, nici din capitală, nici din înmulţitele venituri nu ţine pentru sine; şi încă tată i se pare, că n’a făcută destulă. Căci aducându-şi aminte de nestatornicia vieţii omenesc!, şi meditând şi a-şi afla ună bună următoră, vine la convingerea, precum (jice însuşi „că nu se pute’afla altă cârpă, care se ofere mai mari garanţii morale, să aibă mai multă prestigiu şi totdeodată să întrunăscă mai multe lumini pentru buna conducere a unui aşeelământ de cultură naţională, decâtă „Academia Română“. Ofere dor acesteia toate drepturile sale, şi aceea, autorizată de Regele, primesce cu mulţămită în altulă dară, ce i se face; şi astăcjl prin generositatea lui Ioană Kalinderu întregă averea fericiţilor ei Ioană şi Elena GAZETA TRANSILVANIEI. St. 191 — 5894 Fără sfârşită. Detima în „Tribuna“ de acei. Procesulă Memorandului. Erî s’a inmanuată domnului Septimiu Albini o hârtie dela tribunalulă din Cluşiu, prin care este vestită, că noulu termină de judecată înaintea curţii cu juraţi de acolo pentru acusaţiî încă nejudecaţi în procesulu, Memorandului, s’a statoritu pentru 19 Octomvre n. a. c. La acestă termină suntă citaţi a se înfăţoşa d-nii Romulă de Crainică şi Septimiu Albini. D-lă Albini, care în decursul fi verii a fostă apróape trei luni bolnavă, este acum deplină restabilită şi se va presenta la judecată; regretatulă nostru amică Crainică, se scie însă, că a răposată în vara acesta. Citarea lui la Clusiu se presentă deci, ca o ironiă a sorţii, care voeşte să legitimeze frasa, că luptătorii români nici în mormente nu au pace de prigonirile celor dela putere. Alte procese. Tată erî lis’a înmanuată și d-lora T. L. Albini, proprietară-editoră, George Moldovană, redactoră responsabilă ală „Foii Poporului“ şi Iosifă Marschall, responsabila pentru ţipară, câte 2 acte de acasă, prin care sunt citaţi la Cluşiu, în procesele „Foii Poporului“, şi anume: pentru articolul „Streinătatea cu noi“ din nurmărulă 5, pelua de 1 Octomvre, or pentru articolulă „Nu li-’i sufletulă curată“, din numărulă 7 pe de 23 Octomvre nou anulă curentă. Procesulu părintelui Lucaciu. Tribunalulă din Sătmară va pertracta la 22 Septemvre st. n. procesul fi intentată pentru calumniă d-lui Dr. V. Lucaciu. Din incidentulă acesta d-lă Lucaciu va fi escortată la Sătmară. SCIUILE PILEI. — 81 Augusta „Voci latine“. Suntemă informaţi, dice „Dreptatea“, că cunoscutulă savantă Jules Simon, imediată după ce a primită „ Voci latine 1, a trimisă o scrisoare mai lungă d-lui V. A. Urechia, în care mulţămindu-i pentru acestă albumă admirabilă îşi esprimă de nou simpatia sa faţă cu poporul ei română asuprită. Face urări căldurose pentru desvoltarea naţionala şi pentru independenţa multă asupritului poporu română. Acesta scrisoare — împreună cu altele de acestă felă — se vor fi publica mai târcjiu. — o— Renumitul« doctori ital Imin Lombroso a refusată a veni la congresulfi din Pesta pe motivulfi, că Ungurii nu sciu se fiă nici drepți, nici umanitari. Ca probă aduce procesulu Memorandului, prin care Ungurii au dată cea mai viă dovadă, că mileniulă îi va găsi totă intoleranţi, tota mai vrednici de Asia, decâtă de Europa. — p — Esposiţiunea cooperatorilor« români din Bucuresci s’a descinsă alaltăeri după amedii de cătră preşedintele ei de onoare A. S. R. principele de coronă Ferdinandă. Despre solemnitatea deschiderei primirămfi tocmai înainte de încheierea foii ună scurtă raportă, pe care îlă vomă publica în numerula de mâne. —o — „Schulverein israelitu-maghiaru“. In cercurile „nobile“ din Budapeta s’a pornită o mişcare, cu scopă de-a înfiinţa şcole unguresci în acele comune israelite, mai alesă din Nordul Ungariei, în cari încă nu a ajunsă la predominare ideia de stată maghiară şi limba maghiară. Reuniunea, ce se va înfiinţa spre scopul acesta, va avèa de adunată şi banii de lipsă pentru susţinerea acelora şcoli. Cei dintâiu 200 fl. pentru realizarea acestei „idei sublime“ i-a şi dăruită „Maghiarulă“ Isidor Strasser din Alba-regală. — Se vede, că în Budapesta cântă din răsputeri hora: „Hai să dămă mână cu mână, cei de-o inimă păgână!“ —o— Calomniile şi minciunile sfruntate, pe cari le debitezii Ováry prin Italia, au scandalisată pe toţi omenii serioşi, cari cunoscă câtă de puţină cestiunea română. Folosindu-se de vacanţa cjiariştilorfi mai serioşi, se adreseaza riporterilorfi delajiare şi buimăcindu-i cu cele mai mari inesactităţî,’şi face datoria de simbriaşfi ală guvernului maghiară. „Dreptatea“ spune, că amicii noştri Fava şi Eduardo Calenda, cari cunoscă bine drepturile, ce ne competă, voră demasca în curendă totă şiretenia şi malversaţiunea duşmanilor A nega originea nostra latină, a se lăuda, că Maghiarii ni-au făcută mii de scule şi că România datorază loră cultura ce o are, este culmea neruşinării şi obrăzniciei unguresci. — p — „Joşii cu împăratului“ Din Marienburg se scrie, că pe timpulă petrecerei împăratului Wilhelm acolo, au aflată pe strade fâşii de hârtie albe şi galbene, pe cari era scrisă: lipsă cu împăratului Trăescă anarchia“ Făptuitorii nu s’au putută afla. o— Păduri cari ardă. Din Timișoara se telegrafiază, că pădurile de pe teritoriul ei dintre Orșova, Ogradina și Deselnisa stau în flăcări. Foculă ţine de mai multe 4^eNenorociri pe cafea ferată. Mc Parisa se telegrafieza, că în gara Apping s’a întâmplată o mare nenorocire. Treziîă Bruxella-Colonia, care a plecată din Parisă la 10 Sept., într’amecil, s’a ciocnită cu ună altă trenă, sfărâmându i-se cefe trei vagone de dinainte totală. Ciocnirea s’a întâmplată în apropierea gărei Appilly. Șefulă gărei vădândă trenulă cum înainteza repede pe aceleași șine, unde se afla ună trenă de povară, a alergată înaintea lui, să dea mașinistului semnă pentru a opri. Dar era prea târcjiu și trenulă accelerată îlă călca și pe elă și-lă omorî. Ciocnirea a fostă teribilă. Numai ună singură pasageră a rămasă nevătămată. După cele mai nouă scrri suntă 5 morţi, răniţi greu 25, dintre cari mai mulţi se luptă cu moartea. O asemenea ciocnire s’a întâmplată la Cassano în Italia, între trenură accelerată şi unulă de povară. Trei-spre-trece vagone ale trenului de marfă s’au sdrobit și totală. — Din Petersburg se telegrafiază, că trenură de mărfuri, cea plecată din Petersburg la Moscva a deraiată într’o depărtare de 18 verste; 16 vagone s’au sdrobită. — Din Pojană se scrie, că în gara Récse s’a întâmplată o ciocnire între două trenuri. Locomotiva și 14 vagone s’au nimicită. Puterea vaporului a aruncată vagoanele pe câmpă. Vieţi de omă n’au cătrată jertfă. —o— Concerte. D-sora Maria Rosenkranz, absolventă de conservatorul, va da în 22. c. ună concertă în otelul ei centrală „Nr. 1“. Tînăra artistă se bucură de ună nume bună în lumea musicală. — Fraţii Lorenz (violină) și Hans Morgenstern (piano), vor da concertula loră în 26 i. c. în otelul și centrală „Nr. 1“ Bilete se pot fi căpăta în librăria Zeidner. Stalulă I, 1 fl. 50 cr.; stalulă II, 1 fl.; galerie 80 cr.; parteră 60 cr.; studenții 40 cr. începutul ă la 8 ore seara. — Musica lui Anton Kocze din Cluşiu va cânta mâne (Joi) în otelul ei Europa. Husari brutali. Oreştie, în 10 Sept. n. 1894. (Coresp. part. a „Gaz. Trans.“) Onorată Redacţiune! Vă rogă să binevoiţi a da loc şi în preţuitulă 4 tara, ce-ar fi redactaţi, următorului casă bestială săvârşită de cătră husarii din Mediaşă, escadron Leopold, etc. încuartiraţi cu ocasiunea manevrelor în comuna Turdaşu lângă Orăştie. In noaptea din 7 spre 8 Sept. n. numiţii husari au împresurată de trei laturi casa judelui română din Turdaşă şi au începută a o bombarda cu petrii, cu bucăţi de lemne, răpite de pe la casele unde au fostă încuartiraţi, şi cu alte obiecte, cu cari s’au fostă mobilisată din bună vreme pentru hohtema acesta. Au spartă ferestrile, au demolată pereţii şi au nimicită cu desăvârşire ţigla de pe coperişulă casei.