Gazeta Transilvaniei, decembrie 1894 (Anul 57, nr. 263-286)
1894-12-08 / nr. 268
Procesulu de pressă alt „Zastavei“. (Raporta specială.) Seghedinți, 17 Decemvre 1894. In fuga condeiului viu a ve schiţa decursulu importantului procesu, ce s’a desfășuratii aciî aici înaintea curții cu jurați. Acusata a fostă redactorulă responsabilă ală fetei radicale serbesci „Zastava“ Milan Popoviciu pentru ună articolă publicată în numita faia sub pseudonimulă „Alliance“ din incidentul pertractării Memorandului Tribunalulă s’a constituită la 9 1/2 a. m. Acusaţiunea o susţine procurorulă Dobhăk. Apărători Coriolină Brediceanu din Lugoşu şi distinsulă naţionalistă slovacă Dr. Milos Stefanovicî. Preşedintele Musko a respinsă pe unulă dintre apărători pe motivă, că paragrafulă procedurei de pressă prevede pentru o personă acusată numai ună aperătoră oi nu mai mulţi. In urma acesta, d-lă C. Brediceanu s’a recruta silită a renunța la apărare. La procedura de dovedire, acusatulă a declarată, că nu elaa scrisă articolulă incriminată, că nu scie cine e autorulu, dar că ia răspunderea pentru elă. Declară apoi, că ascultându traducerea maghiară a articolului încriminată, află că traducerea maghiară nu e corectă. Articolulă încriminată ală „Zastavei“ e de următorulă cuprinsă: Golgota naționalitățiloru. Motto: Ér diregétorul a disü.: „Dér ce réu a fäcutü?“ Ér ei mai tare strigau ; „Sé se restigiiéseö,!“ (Mateiu XXVII, 22, 23.) Ér Pilat a disü. lorü: „Dér ce réu a fäcutu?“ Ei ei mai vârtosii strigau: „Restignesce-ta pe eli!“. (Marcu XV, 14.) In patria nostră se frânge in două laturi. In Budapesta vreau, împotriva voinței majorității populațiunilor, să ne încarce în spate cu de-a sila reformele politice bisericesc!, pentru ca să sterga pe câta se poate mai în grabă naţionalităţile nemaghiare de pe faţa pământului, or în Ardealu, în oraşul Cluşiu, aceste naţionalităţi sunt aşedate pe banca acusaţilor. Da, naţionalităţile seda pe ea, căci ceea ce se petrece acolo, lucrura pentru care stă înaintea justiţiei întrega comitetulă naţionalfi-românesca, care representă întregii poporule românesca, — ne privesce pe toţi nemaghiarii deopotrivă; noi deopotrivă cu ei simţima loviturile; situaţia lorü este identică cu a nostră ; drepturile lorü suntu drepturile nóastre; necasurile lorü ale noastre năcaşuri. Pe când în Budapesta decurge lupta parlamentară, care la cea mai rea întâmplare poate să se sfirșască cu perderea unor drepturi importante sau cu schimbarea ministerială, ba şi a întregii regimului , pe atunci în Clusiu Nemaghiarii stau pieptu la pieptu cu Maghiarii, ceea ce poate duce la neorândueli între cetăţeni. Pentru ce este apusata poporulu românesca ? Ce rău făptuit au naţionalităţile nemaghiare spre a fi tratate astfel? La aceste întrebări, Maghiarii răspundă întocmai ca cei din Evangeliă: „Réstignesce-la ! ? “ Vedi, suntemu vinovați, că traimu pe lumea aceasta, şi că voimu să traimu și mai sparte. „Ce rău a făcuta elu ?“ La aceasta întrebare voimu să răspundem a noi aci. Românii suntu acusaţi din causa aşa cjisului „Memoranda“. Şi ce este acesta „Memorand“ ? Urmeaza una estrasa de trei coloane din ..Memorarditu unui artiicolulu se termină aşa: Din cele de mai sus, se vede, că totu ceea ce Românii au disit despre sine, ceea ce căutau să dobândescâ, ne privesce totu atâta de bine şi pe noi, ei în „Memoranda“ ei au spus-o clarii, că şi Slavii, prin urmare şi noi Serbii şi Slovacii, ne aflamu în aceeaşi stare nesuferită, nedreptá, nefirescá, în stare de asuprire, aşa încâta causa Româniloru e totu atâta de bine şi a nostră causă. Ore nici în ţara nostră propriă nu ne este iertata să ne rugamu, să ne espunemu miseriile? Voescu ore să ne închidă drumulu, care duce spre mai bine, spre treptele tronului ? Ore pentru acesta trebue să fii dusa pe banca acusațilora ? Judele întrabă? „Ce rău a facutu elü ? “ Ei respunda: „Restignesce’lü!“ De aceea poporulu românescu i-a data numele „Golgota“. trecofile dureaza deja pertractarea, timpii de decenile bata tóate inimile românesci în nesiguranţă, şi cu ele bata inimile serbescl şi slovăcesci. Intrega Europa, totă lumea civilisată îşi ţine ochii aţintiţi spre acesta locu de justiţie ciudată, la acesta stranie privelisce. Toţi se întrebă: „care va fi sfirşitula ?“ Negura necunoscutului acopere încă răspunsul, dar totuşi atâta este sigura, sau se va dovedi, că în acestă ţară mai este una firi de raclă de nădejde şi de libertate pentru Nemaghiari, aşa că acuzaţii vor fi achitaţi, sau se va sfirşi cu condamnare, şi atunci ar însemna mânjirea justiţiei, pedepsirea adevărului, biciuia pe libertate, ruşinea asupritorilor, — sfîrşitula actualului regim ucigatorii. Şi Intr’une casa şi íntr’altulu naţionalităţile nemaghiare se vor Intoarce dela „Golgota“ biruitori cu sigură perspectivă Intr’una viitoru apropiata mai buna, mai frumos, întru întocmirea în curendu şi mai fericită a starilori acestei ţări, întocmire basată pe adevăr şi, dreptate, egală îndreptăţire. Şi li-a zis lor: „Că aşa este scrise, şi aşa trebuia să patiméscu! “ (Luca, XXIV, 46.) După ce s’a finită procedura de dovedire, procurorulă şi-a ţinută rechisitorulă. Elă a atacată vehementă pe acusată şi la fine a cerută verdictă unanimă de condamnare. După rechisitorulă procurorului a urmată strălucita aperare a d-lui Stefanovicî, care a durată aproape doue ore. Apărarea a fostă ţinută într’ună tonă demnă și sprijinită de cele mai puternice argumente. Cu toate acestea juriulă a adusă în unanimitate verdictă de condamnare, or tribunalulă pe basa aceasta a publicată târjiu după amecii sentința, despre care ați fostă însdiințați prin telegrafii, și care prin rigoarea ei a produsă mare consternare. EOILETONUL:I „GAZ. TRANS.“ Importanţa morală a poesiei şi misiunea ei în dilele noastre. De M. Strajanu. (Fine). Dar decă sciinţa este în adevăr şi inimică poesiei în acesta înţeles şi, ea este, cum o ficea d-na de Stael, asemenea săgeţilor lui Telef, cari vindecau singure ranele, ce le face. Şi menţionatulă corn ala spiritelor, din tragedia lui Goethe, prin care vorbesce însuşi glasulu omenirii, totu lui Baust, totu sciinţei reclamă remediulu pentru marea pierdere. „Puternica fiiu ala pământului, mai pomposă zidesce-oarăşi (lumea); în sînului tău o zidesce ! începe o nouă vieţă cu simţa luminata, şi noue cântece voru răsuna“. Insă aceasta reconstruire a lumei morale o poate face numai sciinţa complectată prin filosofie şi poesie. Sunt două moduri de vedere şi de cunoscere : unuia esteriora, propriu astronomiei, fizicei, chimiei, fisiologiei şi tuturora sciinţelor, întemeiate pe percepţiunea simţurilor ei din afară, şi altula interiorii, propriu filosofiei cu deosebitele ei ramificaţiunî, întemeiate pe percepţiunea simţului interiorü sau a consciinţei. Aceste două moduri de vedere, numai împreună ne pot fi da cunoscinţa deplină a lucrurilor şi a vieţei. Pănă astădi pare că s’a ţinuta prea puţinil sema de drepta cumpănă între observaţiunea esteriora şi cea interioră, între sciinţa şi consciinţă, şi între metodula analitica şi sintetica în esaminarea lucrurilor. Şi sciinţa, care se mărginesce numai la observaţiunea esteriora şi la analiza mecanică a fenomenelor, ne lasă nemulţumiţi, pentru că lipsesce partea cea mai însemnată. Percepţiunea din afară ne poate esplica fenomenele naturei fizice şi cele multe ale vieţei plantelorü şi animalelor neraţionale. Analisa mişcării moleculare a nervilor ne poate face să înţelegem el, cum prin contactula cu lumea din afară se nascu impresiunile, cari în focalula creerului omenescu devine originea sentimentelorü şi cugetărilor, însă nu ne poate spune nimica despre natura morală a omului. Dar, să ne grabim s a o recunosce, nici nu este acesta pretenţiunea sciinţelor emise positive, şi nedreptă este acusarea, ce li se face în acesta privinţă. Teoria evoluţiunei, teoria luptei pentru esistenţă, a eredităţii fisiologice, a selecţiunii naturale, teorii ridicate la valoarea de legi ale naturei prin studiele naturaliştilorfi, cu Darwin în frunte, teoriile chimiştilorfi despre combinarea şi transformarea elementelor, ale fisiologilor despre funcţiunile organismului, toate acestea ne esplică originea sistemelor solare, originea şi desvoltarea vieţei pe cutare planetă, şi legile naturei omenesc, în ceea ce ea are comuna cu plantele şi animalele ; nu pretindă însă a ne esplica şi legile morale. Aceste se întemeiază în adevăr, pe legile naturei fizice şi animale, ca o continuare şi perfecţionare a lorü; însă suntü deosebite şi ţină de domeniula sciinţelora morale şi filosofice. Totu pe observaţiune şi esperienţă se întemeiază şi sciinţele filosofice. Rasa lora suntü datele sciinţelora positive. Insă percepţiunea interioră, care este punctula de plecare ale analisei lora, şi metodula lora sintetica duce la resultate forte deosebite de acelea, pe cari ni le dă analisa sciinţelora positive, plecând el dela percepţiunea esterioră. Şi este o rătăcire a reduce întrâgă viaţa omenescă la animalitate şi a interpreta fenomenele ei numai prin boldurile, cari conduca viaţa animalelor, cum facă poeţii şi romanţierii naturalişti de astăzii. Acesta esplică pănă la unu grada pesimismul a literaturei contemporane realiste şi influenţa ei demoralisatore. Este deci de mare însemnătate rolul filosofiei în esplicarea fenomenelor morale şi chiar ale naturei fizice. Plecânda de la datele esperienţei esteriore, filosofia este chiămată a le completa şi a ne da astfel adevărata sciinţă. Apoi sciinţa numai sub forma frumosă şi plăcută a poesiei şi sub suflarea ei învietore câştigă deplina sa valoare şi o putere neînvinsă asupra spiritelor şi a consciinţei, numai cu ajutorul ei pote A HULTI XJUTZ. „Bazetr iese în l-care iji. ASciameitB pentru Austro-Unearia. Pe un anu 12 fl., pe şese -uni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fr. pe ani. Pentru România şi străinătate: Pe anu anui 40 franci, pe şăse luni 20 fr., pe trei luni IC fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Unameiuili nsntru Braserii: & administraţiune, piaţa ■maro, Tergula Inului Nr. SG etagiulu I.: pe unu anü 10 fl., pe luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Ou dusulu în casă. Pe unu anu 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atâta abonamentele efttu şi inserţiunile auutu a ae plăti înainte. Reacţiunea, Adiinistraţiea, şi Tipoira Sa: Braşovu, piaţa mare Nr. 30. Scriaorî nafrancate nu se primesc. — Manuscripte nu se retrimeta. ÎNSERATE se primesc la Administraţiune în Braşovu şi la urmatoarele Birouri de anundiurî: în Viena: M. Dukes, Heinrich Schalek, Rudolf Mosse, A. Oppenks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Banneberg, în Budapesta : A. V. Goldberger, Eckstein Bernat. In Bucuresci: Agence Havas, Succursale de Roumanie, în Hamburg: Karolyi & Liebmann. Preţuia Inserţiuniloru: o seria garmond pe o coloana 6 cr. şi 30 cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după taină şi învoială. Reclame pe pagina a 3-a o seria 10 or. sau 80 bani. Hr. 268. Braşovii, Mercurî-Joi, 8 (20) Decemvre 1894. Situaţia în Ungaria. Situaţia din Ungaria continuă a fi marău încurcată, cu toata sancţionarea reformelor bisericesci. Oficioasele unguresc! îşi dau totă silinţa să presente lucrurile într’o lumină mai favorabilă pentru Wekerle. „Pol. Corr“ cjice urmatoarele: „In circulaţia scriitorii despre crisă a venita şi versiunea, că regele ar veni încurânda la Budapesta; acesta nu e adevărata. Călătoria Majestăţii Sale la Budapesta actualmente nu e nici în plană. Ministrulupreşedinte Wekerle va merge înlilele proxime la Viena, unde'jregele îlu va primi în audienţă. E evidenta, că cu prilegiulu acesta voru veni în discusiune afacerile curente şi situaţiunea. Nime nu pote sei, că ce s’a întâmplata până acum şi ce se va întâmpla între rege şi ministru-preşedinte. Combinaţiunile referitorii la acestea sunt indiscrete, şi tactura impune, că trebue să ne reţinem, dela combinaţiuni, că pre veni-va crisă de cabinetu, la care de ros, nu se dă nici o causă ? Domnitorulă îşi poate alege liberă pe consilierii sei, şi dăcâ află din orice causă va detrage cuiva încrederea, la acesta are dreptu deplina. De altă parte, nu totă lumea e lucru cunoscuta, că domnitorul, în virtutea deosebitelor sale sentimente constituţionale, nici odată nu trece cu atenţiunea pe factorii parlamentari constituţionali. Î nMagyar Hírlap'1 aduce scrrea, că legile bisericesci s’au depusa sub Nr. 18 Decemvre n. în archiva regnicolară. Aşadară