Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1895 (Anul 58, nr. 1-23)
1895-01-28 / nr. 22
Reservele lui Banffy şi Saşii. Braşnva, 27 Ianuarie v. 1895 Atitudinea deputaţiloru dietau saşi faţă cu cabinetulu Banffy nu numai că n’a însufleţită pe Saşii ardeleni, dar nici macara acea mulţumire şi liniştire nu le-a adus’o, de care parii a fi cuprinşi acei deputaţi, cum se vede din cunoscuta lorii declaraţia. Lucrulu acesta este uşorii de esplicatu. Orî câtu de „solemnele“ ar fi fostu declaraţiunile ministruluipreşedinte Banffy, că voiesce respectarea legii de naţionalitate şi că recunósce punctele programului poporalii sosescu ca compatibile cu programului şi cu direcţiunea, ce-o urmăresce guvernulu ungurescu Saşii, păţiţi cum suntu şi ei, nu potu crede în sinceritatea loru. Cu atâtu mai vertosu trebue se se îndoiescu ei în sinceritatea vorbeloru, ministrului-preşedinte, cupâtui acesta a făcuţui acele declaraţii cu reserve şi clausule forte îngrijitore. Seimă, că Banffy a vorbită în programului seu de desvoltarea în direcţiune naţională maghiară a statului, de cultivarea deosebită a caracterului lui maghiarii unitarii, şi a declarată, că nu va concede ca acestă desvoltare şi cultivare se fiă mărginită, eră pretensiunile îndreptăţite ale concetăţenilor, de altă limbă, pe basa legei dela 1868, le va considera, întru câtă ele nu voră altera caracteruîa naţională unitară. Prin reservele şi clausulele aceste, ceea ce dă Banffy cu-o mână, elă ia cu altă mână îndereptă, aşa că postulatură de căpeteniă alu amintitului programa săsescă, de-a se respecta reală şi pe deplină legea esistentă de naţionalitate, devine cu totulu ilusoriu. Deputaţii saşi nici că facă amintire în dedarea loru de reservele şi clausulele lui Banffy, par’că nici n’ar esista. Noi credemu, că le-au refăcutu, nu pentru că n’ar pune preţu pe ele, ci din simpla causă, că, amintindu-le, ar fi răsturnata totă argumentaţiunea loru, ce se baseza pe presupusa recunoscere din partea ministrului-preşedinte a legii de naţionalitate şi a programului săsescu. Tăcerea deputaţilor!! saşi asupra acestui puncta capitalii din programulu lui Banffy, de sigură că n’a contribuită la liniştirea Saşiloru. Acesta o recunósce şi organulă loră din Sibiiu „Sieb. d. Tageblatt“, care ia în aperare atitudinea deputaţiloru saşi. „Nu putemă ascunde“, 4i°e nu*mita fară, „că deca acele restricțiunî (ale lui Banffy) în adeverii s’ar traduce în fapte, atunci recunoscerea programului poporală săsescu și-ar pierde totă valoarea“. Cu atâtă mai penibilă impresiune a trebuită să facă asupra cetitorului nepreocupată straniulă modă în care aceeaşi fotă într’ună numeră premergătorii caută se ştârgă importanţa restricţiunilor lui Banffz. „Adevărată“, 4i°e !,că declarările solemnele ale ministrului-preşedinte suntă de altă parte slăbite prin reserve şi clausule. Dară ar fi o mare orbire, când amu voi se vedemă numai patra crudă, însă nu şi arama ce este ascunsă în ea. Plusulă şi minisulă în declarările ministeriale, cântărite unulă faţă cu altulă, se egaleza“. Cine va pute înţelege noima acestei cântărelî altfelă, decâtă că prin ea voiescă se acopere numai politica impotentă şi lipsită de demnitate, cea înjugată pe deputaţii saşi acum şi la carulă lui Banffy? Nedumeririle şi temerile, ce le-a produsă între alegătorii saşi cea mai nouă atitudine a deputaţilor a loră, nu vor putea fi însă risipite cu astfel de apucături. Nu va putèa linişti nicî asigurarea acestoru deputaţi, că nu se voră încrede orbesce în Banffy şi că voru „ supraveghia“ faptele lui in ce privesce dreptatea şi echitatea promisă. Amu veputu cum au supraveghiatu pănă acuma deputaţii saşi faptele guvernului şi ne putemi! prin urmare face o ideiă despre resultatul ostenelelor, lorii în viitorii. Organul tinerilor saşi „Kronstädter Zeitung“ li-o spune verde, că în anii din urmă ei nu şi-au împlinită chiămarea în nici o privinţă. „Deputaţii noştri“, zice numita fotă, „trebue sĕ fiă anteluptătorii Giermanilor“, Oră nu membri ai partidei liberale; ei n’au se facă parte din nicî o partidă dietală esistentă, pentru că tote suntă duşmanii noştri juraţi; ei nu trebue se se dea pe partea ’puterii, ci pe partea, dreptului şi deore-ce faţă cu naţionalităţile nicî una din partidele dietale nu representă dreptulă, loculu lora în dietă pote fi numai în afară de partide, căci într’o înţelegere cu Maghiarii nu pote crede a fi nici ună omă politică seriosă...“ Suntemă curioşi se vedemă, ce voră mai mice şi alegătorii saşi, cari se voră întruni cifrele viitore în diferite cercuri, ca s’asculte dările de semă ale deputaţilor a loră. Afla-voră şi ei că plusulă şi minusulă din declarările lui Banffy se egaleza unulă cu altulă ? b VILETONULUI „GAZ. TRANS.“ (Reproducerea oprită.) Din anii 1848—49. Memorii, de Vasilie Moldovanu. (15) (Urmare). Peste puţinii timpi urma liniștea morții. Nu se mai audiau nici câni, nici păcurarii. Urca dâlma de unde aveam se dau sémna, dar ajunsă în vârful ei începu să mă cuprindă temerea, că de voiu fluera și inimicii mei voră fi în casă, atunci unde să întru, ce se mă facă ? Imî împlântă lancea în pămentă, mă radimă de ea şi stau cu paciinţă să mă bată plaia cum va vré, căci a şede josă era cu neputinţă, fiindă locuia udă. Am stată multă în posiţiunea acesta, am schimbată de multe ori din piciore, deră în cele din urmă ne mai putândă suferi acestă stare torturătore, dau o fluerătură puternică, şi norocă, că imediată mi se dădu răspunsă, căci de n’aşî fi fostă audită şi de nu m’ar fi înţelesă păcurarulă, mai târdiu ar fi fostă imposibilă să-i audă răspunsulă, din causă, că să trecii ceta de cânişi făcea una sgomotu asurejitoră. După respunsulă enigmatică ala păcurarului eram convinsă, că la casa lui nu mă aştaptă nici o primejdia, căci altfelă omulă meu de omenia ,nu mi-ar fi dată răspunsă. Cu toate acestea nu m’am mişcată din posiţiunea mea, ci mi-am aţintită ochii în direcţiunea de unde trebuia să vină păcurarulă, într’aceea mai audă o fluerătură la care răspundă şi eu, apoi audă ciopăitura picioarelor prin tină, ba şi observă nu o figură, ci două. Păşescă şi eu la vale şi în scurtă timpă mă vedă stândă vis-a-vis cu doi omeni, dintre cari pe unulă îlăsoiam, că e păcurarulă. Mare mi-a fostă mirarea, cândă în a doua figură recunoscui pe Vasilie Popa..... acelă nenorocită Vasilie Popă, care a fostă spândurată la Tergulă-Mureșului. — Dar tu cum ai venită aci ? îlă întrebai. — Precum sei, m’am fostă dusă să-mi vădă părinți, și simțindu-mă Ungurii din sată, au voită să mă prindă, dar scăpândă aci diminăță, ca prin pene, am voită să vină la d-voastre. Inse spre norocirea mea, mă omă mî-a spusă, că acolo suntă cătane; astfelă am trasă încoce, sosindă aici cam de o oră, și era se me omoare cânii de nu era d-lui afară, se me scotă dintre ei. După acestă scurtă dialogă am întrată câteși trei în locuinţa păcurarului, am cinată şi noi cea mai rămasă, şi după ce ne-am făcută planulă, ca în diua următore se mérga bătrâna în Chirileu la o rudeniă a sa, ne-am suită în podulă grajdului spre culcare. Domne, osteniţi eram amândoi! şi totuşi n’am adormită pănă de cătră dină, cândă am audită, că se depărtâză turma. Pote, că am dormită multă, că bătrâna suindu-se la noi cu mămăliga și brânză ne-a spusă, că ne-a mai cercetată odată, dar vădendu-ne, că odihnimă, ne-a lăsată în pace. Acum ne împărtăşi, că a fostă în Chirileu, a spusă cumnatului meu unde suntemă şi au făgăduită, că voră trimite mă omă încoce, care să ne povestăscă mai cu de-amănuntulă cele întâmplate. XIII. Trecerea Mureşului acasă, în 5 Septemvre după-amiacu a venită Sasă Iuonă trimisă de cătră fratele meu. Elă ni-a adusă pâne, slănină şi puţină vinarsă; ne-a adusă şi mă numără din „ Gazetă“, înainte de tote am percursă cu ochii „ Gazeta“. Dumnedeule ! Din nici o parte nu se signau sa vre’o mişcare a Românilor. E lucru de desperată.... Solulă nostru ni-a povestită, că în 3 Sept. au fost citaţi mai mulţi omeni la curte în Sf.Paulă, unde oficialii comitatului i-au tratată cu epitete de hoţi, tâlhari, ciore etc., dicendu-le şi ameninţându-i, că voră ţine soldaţii şi o jumătate de ană pe capulă loră. La acesta omenii li-au răspunsă, că n’au ce face. — Ba aveţi, sau aveaţi, mei tălhariloră, le răspunseră oficialii. De ce aţî ascultată de resvrăjitorulă acela, şi deca vreţi să vă arătaţi omeni de omeniă şi ascultători de legi şi porunci, atunci prindeţi-lă şi-lă daţi pe mâna dreptăţii. — Nu avemă de unde-lă prinde, măriile vóstre, răspunseră omenii; că de cândă a eşită comisia din sală, s’a făcută şi elă nevădută. — îlă scimă noi unde se află, şi de bună samă nu va scăpa a-şi lua răsplata.Ei gândeau, că voiu fi la fratele meu Ioană în Uiora care pe acelă timpă preoţia în acestă opidă, şi care a fostă omorîtă de Unguri în timpulă revoluţiunei. Acestă „Partidula poporala“ şi Românii. Amu amintită în prim-articolul nostru de ieri, că foia clericală „1Magyar Állam“ a publicată o seriă de 3 articule cu iscălitura M. Agrippa. Etă între altele ce dice numitul!! autoră,—care se dice a fi Română— în al II-lea articolă. Greutăţile sprijinirei partidului poporală din partea nostră şi a resolvârii cestiunei naţionalităţilor, pe calea acesta, suntă împreunate cu multe pedeci, dintre cari vomă aminti aici vre-o câteva. 1. Opiniunea maghiară nu poate pricepe, că noi naţionalităţile putemă veni şi în ajutorulă vre-unui partida maghiară. Pressa evreiască a pretinsă totdauna și pretinde și acel dela noi supunere necondiționată. Pretinde predarea necondiționată grației sale. Din cama aceasta stigmatiseazá apoi opiniunea publică, coruptă prin aceasta pressă, pe fiăcare de nepatriota, care cuteza să stee cu noi de vorbă. 2. Mişcarea nu este destulă de intensivă. Naţionalităţile suntu prin ordinaţiuni escepţionale eschise dela închegarea în partidă, şi fiindă lipsă de formarea unui partida nou, aceia, cari suntu chiămaţi a aduce în îndeplinire acestă lucru, după câtă sciu eu nici n’au fostă provocaţi din partea partidului poporală, er în parte cei din temniţă. Nu vă surprindă faptulă, că trebue să stea de vorbă cu aceia, cari se dă în temniţele de stată. Toţi suntă astă-felă de bărbaţi, ală cărora cuvântă, în cestiunea acesta, e de mare greutate pentru naţionalităţi, şi fără de ei puţina s’ar pute face. Intru câtă îi cunoscema, nu cutezămă să dicema, că ei nu ar fi dispuşi să dea mână de ajutoru întru împlinirea cinstită a legei de naţionalităţi şi a sanărei necasuriloră celorlalte, conforma împregiurănlora. 3. Cea mai importantă podecă a înţelegerei este că partidul naţională român pretinde autonomia Transilvaniei. Acestă pretensiune însă nu este necondiţionată. Naţionalităţile pretindă aceasta, drepţii garanţă pentru împlinirea legilor aduse şi aducânde în favorula lor. Deci legea de naţionalităţi s’ar amplifica corespunctătoră şi s’ar adauge şi sancţiune penală, nu credit, că Românii ar rămânâ şi mai departe aderenţi serioşi ai autonomiei Ardealului. 4. Trăindu-s! sub guvernele trecute corupţiunea traială, s’a îmulţită nu numai numărulă ştrebărilor, ci și ala fantaștilora. In sinulă maghiarismului aruncă valuri puternice șovinismulă, care tinde să facă din fiăcare omă ună Maghiară, or în sinulă românismului s’a răspândita ideia absurdă a uultei cu România. E apoi interesantă să vedi frecările acestoră două ecrescențe.... 5) Nu este o mică greutate nici aceea, m „Gazeta11 iese în M-care Hi. Accuaaiente pentru Austro-di Maria: Pe un anu 12 fl., pe şese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe ană. Pentru România şi străinâtate: Pe unu anui 40 franci, pe şase luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 tronc!. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. APr.amBntuin pentru Braswi a administration e, piaţa vara, Târgulu Inului Nr. 33 etagiuln. I.: pe unu anu 10 fl., pe susa luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Ou dusulu în casă. Pe unu aun 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. scu le bani. Atâta abonamentele o&tu şi înverţiunile auntu a se plăti înainte. McRm AâfflinistraţlUDea, $i Tipografia: Braşovă, piaţa mare Nr. 30. Scriaori nofrancate xm ne primesc. — Manuscripte nu no re trimete. INSERATE se primesc la Administraţiuna în Braşova şi la urmatoarele Birouri de amnoluri: în Viena: if. Dukes, Heinrich Schalek, Rudolf Mosse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Demneber, în Budapesta: A. Z. Ooldbergerg, Eckstein Bemeit, în Bucuresci: Agence Havas, Succursale de Roumanie, în Hamburg: Károlyi & Liebmann. Preţul« mlor'|lunilor» : o seria garmond pe o coloana 6 cr. şi 30cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifa şi învoială. Reclame pe pagina a 3-a o. seria 10 cr. seu 80 bani. Nr. sfera 3b Braşovia, Sâmbătă, 28 Ianuarie (9 Februarie) 1895.