Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1895 (Anul 58, nr. 1-23)

1895-01-28 / nr. 22

Reservele lui Banffy şi Saşii. Braşnva, 27 Ianuarie v. 1895 Atitudinea deputaţiloru dietau­ saşi faţă cu cabinetulu Banffy nu numai că n’a însufleţită pe Saşii ar­deleni, dar nici macara acea mulţu­mire şi liniştire nu le-a adus’o, de care parii a fi cuprinşi acei depu­taţi, cum se vede din cunoscuta lorii declaraţia. Lucrulu acesta este uşorii de esplicatu. Orî câtu de „solemnele“ ar fi fostu declaraţiunile ministrului­­preşedinte Banffy, că voiesce res­pectarea legii de naţionalitate şi că recunósce punctele programului po­poralii sosescu ca compatibile cu programului şi cu direcţiunea, ce-o urmăresce guvernulu ungurescu Saşii, păţiţi cum suntu şi ei, nu potu­ crede în sinceritatea loru. Cu atâtu mai vertosu trebue se se îndoiescu ei în sinceritatea vor­­beloru, ministrului-preşedinte, cupâtui acesta a făcuţui acele declaraţii cu reserve şi clausule forte îngrijitore. Seim­ă, că Banffy a vorbită în programului seu de desvoltarea în direcţiune naţională maghiară a sta­tului, de cultivarea deosebită a ca­racterului lui maghiarii unitarii, şi a declarată, că nu va concede ca acestă desvoltare şi cultivare se fiă mărginită, eră pretensiunile îndrep­tăţite ale concetăţenilor, de altă limbă, pe basa legei dela 1868, le va considera, întru câtă ele nu voră altera caracteruîa naţională unitară. Prin reservele şi clausulele aceste, ceea ce dă Banffy cu-o mână, elă ia cu altă mână îndereptă, aşa că postulatură de căpeteniă alu aminti­tului programa săsescă, de-a se res­pecta reală şi pe deplină legea esis­­tentă de naţionalitate, devine cu to­­tulu ilusoriu. Deputaţii saşi nici că facă amin­tire în dedarea loru de reservele şi clausulele lui Banffy, par’că nici n’ar esista. Noi cred­emu, că le-au refă­­cutu, nu pentru că n’ar pune preţu pe ele, ci din simpla causă, că, amin­­tindu-le, ar fi răsturnata totă argu­­mentaţiunea loru, ce se baseza pe presupusa recunoscere din partea ministrului-preşedinte a legii de na­ţionalitate şi a programului săsescu. Tăcerea deputaţilor!! saşi asu­pra acestui puncta capitalii din pro­­gramulu lui Banffy, de sigură că n’a contribuită la liniştirea Saşiloru. Acesta o recunósce şi organulă loră din Sibiiu „Sieb. d. Tageblatt“, care ia în aperare atitudinea deputaţi­loru saşi. „Nu putemă ascunde“, 4i°e nu*­mita fară, „că deca acele restric­­țiunî (ale lui Banffy) în adeverii s’ar traduce în fapte, atunci recunoscerea programului poporală săsescu și-ar pierde totă valoarea“. Cu atâtă mai penibilă impre­­siune a trebuită să facă asupra ce­titorului nepreocupată straniulă modă în care aceeaşi fotă într’ună num­eră premergătorii caută se ştârgă im­portanţa restricţiunilor­ lui Banff­z. „Adevărată“, 4i°e­ !,că declarările solemnele ale ministrului-preşedinte suntă de altă parte slăbite prin re­serve şi clausule. Dară ar fi o mare orbire, când amu voi se vedemă nu­mai patra crudă, însă nu şi arama ce este ascunsă în ea. Plusulă şi minisulă în declarările ministeriale, cântărite unulă faţă cu altulă, se egaleza“. Cine va pute înţelege noima acestei cântărelî altfelă, decâtă că prin ea voiescă se acopere numai politica impotentă şi lipsită de dem­nitate, ce­a înjugată pe deputaţii saşi acum şi la carulă lui Banffy? Nedumeririle şi temerile, ce le-a produsă între alegătorii saşi cea mai nouă atitudine a deputaţilor a loră, nu vor­ putea fi însă risipite cu ast­­fel­ de apucături. Nu­­ va putèa li­nişti nicî asigurarea acestoru­­ depu­taţi, că nu se voră încrede orbesce în Banffy şi că voru „ supra­veghi­a“ faptele lui in ce privesce dreptatea şi echitatea promisă. Amu veputu cum au suprave­­ghiatu pănă acuma deputaţii saşi faptele guvernului şi ne putemi! prin urmare face o ideiă despre resulta­­tul­ ostenelelor, lorii în viitorii. Organul­ tinerilor­ saşi „Kron­­städter Zeitung“ li-o spune verde, că în anii din urmă ei nu şi-au îm­plinită chiămarea în nici o privinţă. „Deputaţii noştri“, zice numita fotă, „trebue sĕ fiă anteluptătorii Gierma­­nilor“, Oră nu membri ai partidei liberale; ei n’au se facă parte din nicî o partidă dietală esistentă, pen­tru că tote suntă duşmanii noştri juraţi; ei nu trebue se se dea pe par­tea ’puterii, ci pe partea, dreptului şi de­­ore-ce faţă cu naţionalităţile nicî una din partidele dietale nu repre­sentă dreptulă, loculu lora în dietă pote fi numai în afară de partide, căci într’o înţelegere cu Maghiarii nu pote crede a fi nici ună omă po­litică seriosă...“ Suntemă curioşi se vedemă, ce voră mai mice şi alegătorii saşi, cari se voră întruni cifrele viitore în di­ferite cercuri, ca s’asculte dările de sem­ă ale deputaţilor a loră. Afla-voră şi ei că plusulă şi minusulă din de­clarările lui Banffy se egaleza unulă cu altulă ? b VILETONULUI „GAZ. TRANS.“ (Reproducerea oprită.) Din anii 1848—49. Memorii, de Vasilie Moldovanu­. (15) (Urmare). Peste puţinii timpi urma liniștea mor­ții. Nu se mai audiau nici câni, nici păcu­­rarii. Urca dâlma de unde aveam se dau sémna, dar ajunsă în vârful­ ei începu să mă cuprindă temerea, că de voiu fluera și inimicii mei voră fi în casă, atunci unde să întru, ce se mă facă ? Imî împlântă lan­cea în pămentă, mă radimă de ea şi stau cu paciinţă să mă bată plaia cum va vré, căci a şede josă era cu neputinţă, fiindă locuia udă. Am stată multă în posiţiunea acesta, am schimbată de multe­ ori din pi­ciore, deră în cele din urmă ne mai pu­­tândă suferi acestă stare torturătore, dau o fluerătură puternică, şi norocă, că ime­diată mi se dădu răspunsă, căci de n’aşî fi fostă aud­ită şi de nu m’ar fi înţelesă pă­­curarulă, mai târd­iu ar fi fostă imposibilă să-i audă răspunsulă, din causă, că să trecii ceta de câni­­şi făcea una sgomotu asur­­ejitoră. După respunsulă enigmatică ala pă­curarului eram convinsă, că la casa lui nu mă aştaptă nici o primejdia, căci altfelă omulă meu de omenia ,nu mi-ar fi dată răspunsă. Cu toate acestea nu m’am mişcată din posiţiunea mea, ci mi-am aţintită ochii în direcţiunea de unde trebuia să vină pă­­curarulă, într’aceea mai audă o flueră­tură la care răspundă şi eu, apoi audă ciopăitura picioarelor­ prin tină, ba şi ob­servă nu o figură, ci două. Păşescă şi eu la vale şi în scurtă timpă mă vedă stândă vis-a-vis cu doi omeni, dintre cari pe unulă îlă­soiam, că e păcurarulă. Mare mi-a fostă mirarea, cândă în a doua figură recunoscui pe Vasilie Popa..... acelă nenorocită Vasilie Popă, care a fostă spândurată la Tergulă-Mureșului. — Dar tu cum ai venită aci ? îlă întrebai. — Precum sei, m’am fostă dusă să-mi vădă părinți, și simțindu-mă Ungurii din sată, au voită să mă prindă, dar scăpândă aci diminăță, ca prin pene, am voită să vină la d-voastre. Inse spre norocirea mea, m­ă omă mî-a spusă, că acolo suntă cătane; astfelă am trasă încoce, sosindă aici cam de o oră, și era se me omoare cânii de nu era d-lui afară, se me scotă dintre ei. După acestă scurtă dialogă am întrată câ­­teși trei în locuinţa păcurarului, am cinată şi noi ce­a mai rămasă, şi după ce ne-am făcută planulă, ca în diua următore se mérga bătrâna în Chirileu la o rudeniă a sa, ne-am suită în podulă grajdului spre culcare. Domne, osteniţi eram amândoi! şi totuşi n’am adormită pănă de cătră dină, cândă am aud­ită, că se depărtâză turma. Pote, că am dormită multă, că bă­trâna suindu-se la noi cu mămăliga și brânză ne-a spusă, că ne-a mai cercetată odată, dar vădendu-ne, că odihnimă, ne-a lăsată în pace. Acum ne împărtăşi, că a fostă în Chirileu, a spusă cumnatului meu unde suntemă şi au făgăduită, că voră tri­mite m­ă omă încoce, care să ne poves­­tăscă mai cu de-amănuntulă cele în­tâmplate. XIII. Trecerea Mureşului acasă, în 5 Septemvre după-amiacu­ a venită Sasă Iuonă trimisă de cătră fratele meu. Elă ni-a adusă pâne, slănină şi puţină vinarsă; ne-a adusă şi m­ă numără d­in „ Gazetă“, înainte de tote am percursă cu ochii „ Gazeta“. Dumnedeule ! Din nici o parte nu se sign­au­ sa vre’o mişcare a Românilor­. E lucru de desperată.... Solulă nostru ni-a povestită, că în 3 Sept. au fost­ citaţi mai mulţi omeni la curte în Sf.­Paulă, unde oficialii comitatu­lui i-au tratată cu epitete de hoţi, tâlhari, ciore etc., dicendu-le şi ameninţându-i, că voră ţine soldaţii şi o jumătate de ană pe capulă loră. La acesta omenii li-au răs­punsă, că n’au ce face. — Ba aveţi, sau aveaţi, mei tălhari­­loră, le răspunseră oficialii. De ce a­ţî as­cultată de resvrăjitorulă acela, şi deca vreţi să vă arătaţi omeni de omeniă şi as­cultători de legi şi porunci, atunci prinde­­ţi-lă şi-lă daţi pe mâna dreptăţii. — Nu avemă de unde-lă prinde, mă­riile vóstre, răspunseră omenii; că de cândă a eşită comisia din sală, s’a făcută şi elă nevădută. — îlă scimă noi unde se află, şi de bună samă nu va scăpa a-şi lua răsplata.­­Ei gândeau, că voiu fi la fratele meu Ioană în Uiora care pe acelă timpă preoţia în acestă opidă, şi care a fostă omorîtă de Unguri în timpulă revoluţiunei. Acestă „Partidula poporala“ şi Românii. Amu amintită în prim-articolul­ nostru de ieri, că foia clericală „1Ma­gyar Állam“ a publicată o seriă de 3 articule cu iscălitura M. Agrippa. Etă între altele ce dice numitul!! autoră,—care se dice a fi Română— în al­ II-lea articolă. Greutăţile sprijinirei partidului popo­rală din partea nostră şi a resolvârii ces­­tiunei naţionalităţilor, pe calea acesta, suntă împreunate cu multe pedeci, dintre cari vomă aminti aici vre-o câte­va. 1. Opiniunea maghiară nu poate pri­cepe, că noi naţionalităţile putemă veni şi în ajutorulă vre-unui partida maghiară. Pressa evreiască a pretinsă tot­dauna și pretinde și acel dela noi supunere necon­diționată. Pretinde predarea necondiționată grației sale. Din cama aceasta stigmatiseazá apoi opiniunea publică, coruptă prin aceasta pressă, pe fiă­care de nepatriota, care cu­­teza să stee cu noi de vorbă. 2. Mişcarea nu este destulă de in­tensivă. Naţionalităţile suntu prin ordi­­naţiuni escepţionale eschise dela închegarea în partidă, şi fiindă lipsă de formarea unui partida nou, aceia, cari suntu chiămaţi a aduce în îndeplinire acestă lucru, după câtă sciu eu nici n’au fostă provocaţi din partea partidului poporală, er în parte cei din temniţă. Nu vă surprindă faptulă, că tre­bue să stea de vorbă cu aceia, cari se dă în temniţele de stată. Toţi suntă astă-felă de bărbaţi, ală cărora cuvântă, în cestiunea acesta, e de mare greutate pentru naţio­nalităţi, şi fără de ei puţina s’ar pute face. Intru câtă îi cunoscema, nu cutezămă să dicema, că ei nu ar fi dispuşi să dea mână de ajutoru întru împlinirea cinstită a legei de naţionalităţi şi a sanărei necasuriloră celorlalte, conforma împregiurănlora. 3. Cea mai importantă podecă a în­­ţelegerei este­ că partidul­ naţională ro­mân pretinde autonomia Transilvaniei. Acestă pretensiune însă nu este necondiţionată. Naţionalităţile pretindă aceasta, drepţii ga­­ranţă pentru împlinirea legilor­ aduse şi aducânde în favorula lor­. Deci legea de naţionalităţi s’ar amplifica corespunctătoră şi s’ar adauge şi sancţiune penală, nu credit, că Românii ar rămânâ şi mai departe ade­renţi serioşi ai autonomiei Ardealului. 4. Trăindu-s! sub guvernele trecute co­­rupţiunea traială, s’a îmulţită nu numai numărulă ştrebărilor­, ci și ala fantaștilora. In sinulă maghiarismului aruncă valuri puternice șovinismulă, care tinde să facă din fiă­care omă ună Maghiară, or în sinulă românismului s’a răspândita ideia absurdă a uultei cu România. E apoi interesantă să vedi frecările acestoră două ecrescențe.... 5) Nu este o mică greutate nici aceea, m „Gazeta11 iese în M-care Hi. Accuaaiente pentru Austro-d­i Maria: Pe un anu 12 fl., pe şese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe ană. Pentru România şi străinâtate: Pe unu anui 40 franci, pe şase luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 tronc!. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. APr.amBntuin pentru Braswi a administration e, piaţa vara, Târgulu Inului Nr. 33 etagiuln. I.: pe unu anu 10 fl., pe susa luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Ou dusulu în casă. Pe unu aun 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Unu esemplaru 5 cr. v. a. scu le bani. Atâta abonamen­tele o&tu şi înverţiunile auntu a se plăti înainte. McRm AâfflinistraţlUDea, $i Tipografia: Braşovă, piaţa mare Nr. 30. Scriaori nofrancate xm ne primesc. — Manuscripte nu no re trim­ete. INSERATE se primesc la Admi­­nistraţiuna în Braşova şi la ur­­matoarele Birouri de am­noluri: în Viena: if. Dukes, Heinrich Schalek, Rudolf Mosse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Demneber, în Budapesta: A. Z. Ooldbergerg, Eckstein Bemeit, în Bucuresci: Agence Havas, Suc­­cursale de Roumanie, în Ham­burg: Károlyi & Liebmann. Preţul« m­lor'|lunilor» : o seria garmond pe o coloana 6 cr. şi 30cr. timbru pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifa şi învoială. Reclame pe pagina a 3-a o. seria 10 cr. seu 80 bani. Nr. sfer­a 3b Braşovia, Sâmbătă, 28 Ianuarie (9 Februarie) 1895.

Next