Gazeta Transilvaniei, aprilie 1895 (Anul 58, nr. 73-96)
1895-04-01 / nr. 73
Pagina 2. -------in.. I . I....!»,. mm - II Ill I I II ■ —.«I m- Tril— ■■ n ■ i him.iih m mm iii tr-t—-r-- rm r r-- r - -i ~i~..■-rr«»r»Wii iuumiih». ---------, . htt-th —r_ cu afirmarea, că ar face-o din însărcinarea I comitetului întemnițată, s’a dus la contele Zichy Nándor pentru a încerca să se înjghebeze o alianţă între partidul naţională română şi partidul ungurescu poporală (clericală). Se dice însă, că d-lă Zichy, arătândă asupra divergenţei principiare între programe în cestiunea autonomiei şi în Gestiunea de naţionalitate, s’a purtată forte rece şi reservată“. „Despre purtarea lui Zichy faţă cu aceasta solă neaşteptată şi ciudată n’am însă date positive. Faptă este însă, că „Tribuna“ — precum bine sciţi — pe timpul acela cocheta cu clericazii, antagonişti declaraţi ai programului nostru naţională, şi renunţa, în modă deghisată, în articulul„ „Noi şi Saşii“, la autonomia Ardealului, bagă samă ca să niveleze diferenţele dintre programul„ nostru şi celă clericală“. „Faptă e mai departe, că cu ocasiunea convorbirei avute cu Jeszenszky, d-lă Bogdan Duică a fostă întrebată de Jeszenszky asupra cuprinsului întrevorbirii cu Zichy“. Ore să fiă adevărate toate aceste și să fi fostă posibilă, ca sub firma comitetului să se abuseze astfelă de situațiunea strîmtorată, în care se află de presentă partidul nostru națională? CRONICA POLITICA. 31 Martie. „Magyarország“ clica, că cu toate desminţirile, se asigură din cercuri bine informate, că în cestiunea socialiştilor şi creştinî, Papa a dată nunţiului vienesă Agliardi îndrumări cu privire la reuniunile socialiştilor creştini. In sensul acestoră îndrumări: 1) Episcopii trebue necondiţionată să se subordoneze; 2) să se reţină strictă dela orice atacă contra astorfelă de catolici, cari nu împărtăşescă ideile lor sociale; 3) Să nu atace guvernulă; 4) Să-şi esprime fără îndoială sinceră şi cinstită fidelitatea faţă de rege şi dinastiă; 5) In agitaţiunile faţă cu Jidanii să ocolescă orice escesă şi forţare. Se mai susţine spirea, că Papa lucreaza la o enunciaţiune generală, în care îmbrăţişază Gestiunile sociale din diferitele ţări, cu scopă de-a lămuri nisce puncte, cari dau încă pretextă la divergenţe principiare. * După cum anunţă „Neues Wiener Tagblatt“, în sesiunea delegaţiunilor, din anulă acesta ministrul de resbelfi va cere din nou cu câteva milioane mai multă, ca în anulă trecută, pentru scopul unei nouă formaţiuni a armatei şi pentru ridicarea efectivului la mai multe regimente de infanteria.* Din isvoră privată se anunță, că ministrul de răsboiu rusescu lucreză cu multă încordare pentru a concentra pe teritoriulă Amur armată câtă mai numeroasă. Flota ruseascu transporteazá mare cantitate de materială de răsboiu și mulți ostași în * Din Petersburg se telegrafiezá, că Zankora adunată în jurulă său pe mai mulţi emigranţi bulgari, ca să se consulte asupra situaţiunei politice bulgare şi asupra prospectelor oposiţiunei. S’au adunată cam 50 de emigranţi, cari după lungi dispuşiunî au luată ună proiectă de resoluţiune, care este următorulă: Trebue luptată împreună cu toate nuanţele oposiţionale, neescepţionândă nici pe Stambulov, pentru a răsturna actualulă guvernă. In toate oraşele bulgare să se ţină meetinguri, din cari principele Ferdinandă de Coburg să fie provocată, ca să întreprindă fără amânare paşii de lipsă pentru împăcarea Rusiei şi pentru recunoscerea lui din partea ei. Mai departe Ţarulă să fie rugată, prin o deputaţiune monstră, ca să tragă velă peste cele întâmplate în trecută şi să nu refuze pe viitoră bunăvoinţa sa faţă de Bulgaria. GAZETA TRANSIVANIEI Nr. 73—1895 Vladivostok. Numitulă ministeriu a luată măsuri, ca în lunile viitoare 85—90,000 ostaşi se fie staţionaţi în Amur. * Piarură „Vesboiulu“ din Bucureşci anunţă, că ministrulă plenipotenţiară ală Marei Britanii în România, a adresată o notă d-lui Al. Lahovary, prin care se plânge de răulă tratamentă, la care sunt despuse vapoarele englese la porturile din Galaţi şi Brăila din partea administraţiei docurilor. Sir Wyndham preciseaza în nota sa mai multe fapte şi arată, că pe câtă vreme vapoarele austriace, turcesc, rusesc şi franţuzesc se bucură de cele mai mari favoruri, vapoarele englezesel suntă supuse la ună regima insuportabilă. Ministrulă engleză pune în vedere d-lui Al. Lahovary, că vapoarele englezesel, atâtă de rău tratate, esportâză 70 la sută din produsele ţării, pe câtă vreme vapoarele francese, austriace şi ruse, abia esportază 15 la sută din produsele țării, or restulă de 15 la sută se esporteaza pe uscată, ton. Dar contele de bună voiă a adaus» la contractul» de cumpărare clausula, că va preda Orăsl moșiile d-rei Grafton pentru același preță de cumpărare, îndată ce ar fi rechiămată în patria ei. Intr’aceea mulți dintre adoratorii Măriei se întrepuseră la regina spre a o îndemna să-și revoce sentința atâtă de aspră. Dar în zadară, Elisabeta n’a putută fi înduplecată. In cjiua înainte de plecarea ei din Anglia, Lady Maria visita pe poetulă Shakespeare, spre a saluta pe acestă mare geniu pentru ultimea oră. „îmi facă amare reproşuri, Mylady“, cjise Shakespeare, „că ţi-am permisă să păşesci pe scenă. Aţi fostă pentru acesta crudelă pedepsită. V’aţi pierdută patria!“ — „Nu mă făli, căci mă recil pe deplină calmă şi liniştită. Mă ducă în Francia, unde voiescă să trăiască retrasă de lume şi să continueză studiile mele. Pe scena teatrului nu voiu mai păşi niciodată“. El după o pausă ea adause: „Mă despartă aşa déja, domnule meu. Dar şi în străinătate îţi voiu păstra cea mai căldurosă aducere aminte, a tale, celui mai mare poet» ală Angliei!“ picendă aceste ea întinse lui Shakespeare amândouă mânile sale, pe cari acesta le strînse fierbinte şi le ţinu îndelungată în mânile sale, neputendă să ajbă nici ună cuvântă. Aşa stau faţă în faţă amândoi adânciţi în gânduri. Ochii loră se împlură de lacrimi. Lady îţi pleca capul» încetă, dar tată mai multă, pănă ce acesta se răzima de peptură poetului. Două suflete strînsă înrudite se găsescă în acestă momenta. Marele poetă simțea acesta. încetă elă se pleca spre frumoasa fată şi-o săruta fierbinte pe buze. Nobilele trăsuri ale Măriei roșiră. Iute ea se reculese, sări în susit şi chise plângând : „Rămasă bună, William, pentru totdeuna!“ Multă vreme încă se uita Shakespeare, ca încremenită în acea direcţie, în care dispăruse Lady Maria; după aceea, ne mai fiindă capabilă de-o mişcare, căciu pe uină scaună. Lacrimi mari îi curgeau pe obraji. Ce s’o fi petrecută ore în acesta oră în sufletul» poetului! In cjiua următore, tocmai pe la ora, când dela țărmul» engleză porni corabia, care duse pe Maria Grafton în Francia, primi Shakespeare dela lordule-cancelara mandatură, prin care i se impuse a plăti două-cieci de livre sterlingi în favorul» săracilor» din cetatea Londrei, ca pedepsă pentru că a dată voiă Mariei Grafton de a păşi pe scenă. Trecuseră mulţi ani. Mersul» timpului dusese cu sine totă, ce era aproape de sfîrşită, şi adusese cele nouă în locul» celor vechi. Pe tronul Angliei nu mai şedea o Elisabeta; rămăşiţele ei pământesci odihneau deja în biserica de la Westminster şi mândra coronă a Angliei împodobea acuma capulă fiului nenorocitei Maria Stuart, Iacobi I. îndată după suirea pe tronă a acestui rege, încercară din nou amicii espatriotei Lady Grafton, să dobândescă graţiarea ei din partea regelui. Dar în zadară, Iacoba Stuart nu era omulă, care să fi avută curagială de a se ridica peste prejudiţiile înrădăcinate ale timpului său. Şi astfel, Lady Maria Grafton rămase şi mai departe condamnată la esiliu. Așa sosi anulă 1614. William Shakespeare renunțase cu totul la activitatea sa poetică, părăsise Londra și se retrăsese la odihnă în comuna sa natală Stratford. Doi ani mai târejiu închise renumitul» poetă ochii pentru totdeauna, fără să fi mai revădută vreodată pe Lady Grafton. Despre sentimentele sale, cu cari sa gândită la fata esilată, care odinioră a jucată așa de frumosă și de pătrundătoră pe Iulia sa, poetulă n’a lăsată nici cea mai mică suvenire. Și densa? In anulă 1625 ea muri le Amiens în Francia. Ea muri necăsătorită, credinciosă pănă la cea din urmă răsuflare, primului şi singurului ei amoră, ce-’lă păstra pentru mândria naţiunei englese, pentru regele poeţilor», nemuritorul William Shakespeare. Gestiunea română în Ardély şi Ungaria. Piarul germani din Berlin, „Berliner Börsen-Zeitung“ de la 5 Aprilie, publică unii articole privitorii la cestiunea română, din care articolu estrage cu următoreie: „Sartea Germanilor» din Ungaria este strînsă legată cu acea a Românilor, de oarece astăcjl deja influenţa şi aspiraţiunile a câteva milioane de Unguri nu se mărginescă numai în cadrul Ungariei, şi au devenit periculoase pentru Austria cea germană... In astfel de împrejurări, lupta Românilor şi Germanilor din Ungaria pentru naţionalitatea lor, merită atenţiune şi sprijină... După aceasta chiatulii germani citeza câteva date statistice asupra poporaţiunei din Ungaria, observându, că datele citate din statisticele maghiaro-oficiale sunt exagerate în interesul maghiarii. Apoi urmeza: „Pentru a discredita justele plângeri ale Germaniloră, Slaviloră şi acum în specială ale Româniloră, cei din Pesta au susţinută, că e vorba de tendinţe separatiste, îndreptate contra statului maghiară. Acesta în nici ună casă nu este exactă. Toţi nemaghiarii se socotescă de cetăţeni ai Ungariei, luptă însă pentru susţinerea naţionalităţei, limbei şi culturei loră, ceră egală îndreptăţire cu Maghiarii... „Faptulă, că Transilvania a fostă ună cârpă independentă lângă Ungaria, avândă cu acesta numai o uniune personală şi a putută fi unită cu Ungaria fără nici ună rostă, este ună tristă capitală din istoria Austro-Ungariei“. Urmeaza o schiţare a istoriei Ungariei de la 1848 până la 1865 și 1867, și în fine, numituluchiaru semnaleaza nedreapta împărțire a cercurilor electorale și a censului. — 31 Martie. Representanța comitatului Brașov» este convocată la o adunare generală extraordinară pe dina de Joi 18 Aprilie n. la 9 ore a. m. în sala de la „sfată“. Adunarea comitetului permanentă se va ţine în 17 Aprilie a. c. la 9 ore a. m. Aşteptăm ca membrii români să fiă la postură loră. —— Academia română, în şedinţa de Miercuri, a acordată premiulă Eliade, de 5000 lei, d-lui P. Dulfu, pentru lucrarea sa „Isprăvile lui Păcală“. — Totă în acestă şedinţă Academia a alesă ca preşedinte pe domnulă doctoră N. Creţulescu, cu 19 voturi, contra 9 întrunite de d. B. P. Hajdeu. Noulă preşedinte ală savantului cârpă a mulţumită, printr’ună mică discursa, pentru aceasta distinsă onoare. După alegerea preşedintelui, Academia a procedată la alegerea preşedinţilor de secţie. Au fost aleşi d-nii P. S. Aurelianu, I. Calenderu şi Gr. Tocilescu. D-lă Sturdza, secretarulă, a citită mă raportă despre activitatea de pănă acum a acestei forţe importante instituţiuul de cultură, şi după propunerea d-lui Creţulescu, Academia a esprimată mulţumiri d-lui Sturdza. S’a hotărîtă, în fine, ca din fondură lăsată de generoasa principesă Alina Ştirbei, să se dea 8000 de lei pentru publicarea documentelor privitoare la istoria contimporană a României, lucrare începută de d-lă D. Sturdza, și, deca din aceasta sumă va prisosi ceva, prisosul» se sa dea d-lui Gr. Tocilescu pentru a publica documentele găsite în biblioteca dela Brașov». Aceasta este ultima ședință a sesiunei de primăveră a Academiei. Totul de cătră pădure. Foia maghiară din locu „Brassói Lapok“ aduce în numărul ei de aseră o tendenţiosă solie în contra studenţilor românâiste aici, în care se spune, că Miercuri sera 3 studenţi români ar fi atacată şi bătută rău în Schein pe o bătrână maghiară de 70 de ani, şi alţi vreo 10 studenţi ar fi insultată pe unii Sinără maghiară, care amenințând cu o armă de Flaubert, a fostă în stare de a-i fugări. Er ori seara 30 de inși(!) ar fi bătută cumplită înaintea hotelului Nr. 1 pe ună studentă maghiară. La urmă foaia maghiară întreba, unde e poliția, spre a pedepsi noua volniciă română ? —îndată la cetirea acestei răutăcios© solii am dată cu socotela, că aici avemă de a face eră şi cu una din bine cunoscutele minciuni patriotice patentate. Presupunerea noastra s’a adeverită, căci era ce informaţiunî primimă dintr’ună isvoră sigură . E adevărată, că Miercuri sera s’a întâmplată ună mică conflictă în Braşovul Uvechiu între câţiva studenţi români şi unguri, din causa purtărei necalificabile şi provocătore a acestora din urmă, cari au insultată pe tinerii români cu vorbe, ca „Valahă necioplită“. Nu s’a întâmplată însă nici o bătae şi nici armă de Flaubert nu s’a vădută, căci voinicoşii studenţi unguri, deşi mai mulţi la numără, au luat’o la sănătosa, îndată ce au vădută, că studenţii români nu-’să dispuşi să sufere asemeni insulte Gasul» din Scheiu cu bătrâna femeia deci e o curată scornitură tendenţiosă şi răutăciosă. Nu s’a mai întâmplată nici într’altă locă vre-o ciocnire între studenţii români şi unguri, de cum-va n’a fostă intenţionată aşa ceva din partea celor» ce au comunicată mincinosa scrie a fetei maghiare din loca. Astfi» stă lucrul», şi prin urmare se constată, că şi acelă mică conflictu a fostă provocată totă din partea maghiară. Se mai constată totodată şi păcătosa intenţiune a celoră dela „Br. Lap.“ de a aţîţa din nou la ură în contra studenţilor români prin născocirea celoră mai miserabile calomnii. — p — In sera de Vinerea-Ilare, Majestatea Sa Regele României însoţită de A. S. R. Principele Ferdinand», Moştenitorul, presumptivă, şi urmată de casa sa civilă şi militară, va merge la orele 7 şi jumătate la biserica Mitropoliei, spre a asista la serviciu. D-nii miniştri, înalţii funcţionari ai statului şi d-nii ofiţeri generali şi superiori din garnisonă, se vor afla la orele 71/K la Mitropolia. Detaşamente din diferite corpuri ale garnisonei stau înşiruite în curtea Mitropoliei în totă timpul ceremoniei ocolirei Sfîntului Epitafă. — Ţinuta va fi de doliu, adecă pentru d-nii civili: fracă, cravată şi mănuşi negre; decoraţiuni : marile cruci fără cordonă. Militarii: ţinuta de ceremonia ; d-nii oficeri-generali: tunica cu gulerul roşu; decoraţiuni: marile cruci fără cordonă. Hirotonirea archiereului Nifon. La 25 c. a avută locă în Sf. Mitropolie din Bucurescî hirotonirea noului archiereu Nifonă N. Ploeşteanu (fostă preot) la li