Gazeta Transilvaniei, august 1895 (Anul 58, nr. 170-193)

1895-08-05 / nr. 174

România şi tripla alianţă. Reproducem un remarcabil articul, ce-l primesce din Bucuresci „Neue Freie Presse“ şi care, judecând după cuprinsul său, pare a fi inspirat din cercuri compe­tente politice. Articulul este următorul: „înainte cu 12 ani, când s’a ser­bat în Iaşi desvelirea statuei lui Ştefan cel mare, a luat cuvântul la banchetul festiv, între alţii, şi dis­tinsul deputat Petre Grădişteanu. El a ridicat, în presenţa regelui, acel toast sensaţional pentru cele trei mărgăritare, ce lipsesc din corona României (Transilvania, Banatul şi Bucovina), care toast prin efectele sale directe şi indirecte avea se ca­pete o importanţă istorică pentru viitorea desvoltare a politicei este­­riore a României, — o importanţă, pe care vorbitorul de loc n’a inten­ţionato. Căci dăcă pănă aci predi­­lecţiunea manifestată la diferite oca­siuni pentru trase de mare naţiona­lism a fost privită numai ca o vâ­­nare de popularitate, atunci încer­­carea făcută de P. Grădişteanu, de a pune la probă efectul acestor trase şi în presenţa capului statului, a trebuit se dea prilegiu la seriose cugetări. Guvernul Brătianu-Sturdza,­­ fiind făcut atent din partea Germaniei în mod amicabil confidenţial, că dacă se vor mai suferi asemeni jucării, se va deştepta neîncrederea Austro Ungariei, şi că aceste sunt în ge­nere de natură a influinţa în mod nefavorabil pentru România jude­cata marelor puteri, cari sunt îngri­­jite pentru susţinerea păcei euro­pene, — n’a eşu­at nici un moment de-a ţine samă de acest semn bine-voi­­tor, ce i­ s’a dat.“ „Agitaţiunei iredentiste, făcute cu deosebire de Românii ardeleni i­ s’a pus stavilă prin întrebuinţarea celor mai stricte măsuri administra­tive, admise de constituţiune, şi tot­odată prin călătoria lui Ion Bră­­tianu la Gastein s’a pus temelie acelei înţelegeri asupra comuniunei de interese a României cu tripla alianţă, care a adus România, cu consimţământul regelui său, în mod durabil pe partea puterilor de pace europene centrale. Cuprinsul convor­birilor, ce le-a avut în an. 1883 Ion Brătianu în Gastein cu cance­larul german, de-o parte, pr de­ altă parte cu ministrul conducător al Austro-Ungariei, nu este cunoscut. Resultatul lor însă, în ce privesce România, s’a esprimat în cuvintele memorabile, ce le-a adresat minis­­trul-preşedinte Brătianu cetăţenilor din Bucuresci, cari veniseră să-l sa­lute la gara de nord: „Domnilor! vă aduc pacea!“ „Cu toate că întâlnirea de la Gas­tein n’a adus nici o schimbare în raporturile amicabile ale României cu Rusia, totuşi acăstă întâlnire, precum şi lucrările pentru fortifica­­ţiunea ţărei, ce s’au început îndată după aceea, au atins foarte neplăcut cercurile guvernului rusesc. Deşi ra­porturile oficiale între Rusia şi Ro­mânia se aflau în vechile văgaşe, totuşi ambasadorul rusesc, d-l Hi­­trovo, se silia şi mai mult de-a trage in cercul intereselor sale pe condu­cătorii oposiţiei in contra guvernului Brătianu. Dar, cu toate că aceştia din urmă combăteau ridicarea fortifica­ţiilor din consideraţiunî financiare şi susţineau, că sunt o provocaţiune a Rusiei, şi cu tote că apropierea Ro­mâniei la politica triplei alianţe, care încă nu se pronunţase formal, îi pu­neau faţă în faţă postulatul unei po­litice a mânei libere, totuşi Hitrovo s’a înşelat în speranţa sa, că după gu­vernul Brătianu-Sturdza va urma un ministeriu mai accesibil intenţiuni­­lor Rusiei. După r­etragerea cabine­tului Brătianu la finea lui Martie 1888... a fost chiămat la cârmă ministeriul junimist Rosetti - Carp. Junimiștii însă, cu mult înainte de 1883, luaseră în programul lor alăturarea României la puterile cen­trale, și mai ales noul ministru de externe P. Carp era privit ca un bărbat de stat, care avea destulă energia şi perseveranţă spre a vali­­dita acest punct al programului ju­nimist în toate consecenţele lui. Carp a şi fost acela, care în 1888 s’a pro­nunţat prima oară în cameră d­ar şi fără încungiure. „România, — dise el — e con­damnată prin situaţia ei geografică de-a fi la un eventual carambol al Orientului cu Apusul civilizat tea­trul decisiunilor răsboinice. In caşul acesta nu poate fi vorbă de-o neu­tralitate, care să deştepte în ambele părţi neîncredere, ci este din contră o datorie de propriă conservare a statului, ca România încă de pe acuma să se dea pe partea acelor state ale apusului, cari se silesc a susţină pacea Europei, şi cari prin acesta, precum şi prin raporturile lor culturale cu România ar oferi cele mai bune garanţii pentru des­­voltarea viitoare priinciosa a ţării. Ori­cât de lămurită a fost acâstă declarare, ea totuşi n’a întimpinat în parlament o oposiţiune remarca­bilă, de oarece se mai accentua în­­tr’însa, că dorinţa guvernului este a susţină bune raporturi cu toate statele“. „In Aprilie 1889, ministeriul Ro­­setti a fost înlocuit cu cabinetul con­servator Catargiu, în care a luat mi­nisteriul de esterne Al. Lahovary.... „Deore­ce şi acest guvern s’a de­clarat pentru susţinerea politicei es­terne de păn’acum, au crectut aderenţii politicei de mână liberă, cari au fost reduşi la o mică cătă, precum şi contrarii ministeriului în genere, că-i vor crea dificultăţi, dăcă vor atrage atenţiunea asupra contracarierei între purtarea lui Al. Lahovary ca con­ducător al oposiţiei şi între politica sa esterioră ca ministru. Lahovary răspunse, că cestiunile politice es­­teriore apar în altă lumină minis­trului care cunosce toate detailurile decât omului din oposiţiune, care e avisat la simple presupuneri, şi că pentru caşul, când mai înainte ar fi făcut în adevăr aserţiuni contra tri­plei alianţe, el acum trebue să le desmintă în totă forma“. „Acuma dar s’au fost pronunţat pentru alăturarea la tripla alianţă unii după alţii bărbaţiii responsabili de la cârmă naţional-liberali, juni­mişti şi conservatori va să c­ică tote grupurile de partid, capabile de gu­vernam­ent. Respectivele majorităţi parlamentare au consimţit, aşa că în privinţa acesta se putea constata o deplină înţelegere a celor trei fac­tori ai puterei legiuitoare (corona, guvernul şi parlamentul.) „Dar raporturile României cu tripla alianţă se basau numai pe tractări ale guvernului, cari, ce-i drept, erau sancţionate prin autoritatea coronei, dar cărora totuşi le lipsia o basă de tractat independentă de tote schim­bările personale şi de guvern. Când aşa­dără, după mai multe încercări nereuşite, de-a forma un cabinet cu­rat conservator, pe la finea anului, 1891, s’au iniţiat tractări cu condu­cătorul junimist P. Carp pentru in­trarea sa în al doilea cabinet Ca­targiu, Carp a pretins, ca prima condiţiune pentru participarea sa activă la guvern, recunoscerea prin­­cipială a necesităţii unei regulari prin tractat a raporturilor României cu tripla alianţă. Dăcă, cu totă primirea acestei condiţiuni din partea d-lui Catargiu, au trecut mai mult de trei ani, îna­inte de­ a se fi procedat la încheierea unui tractat internaţional între Ro­mânia şi tripla alianţă, causa acestei întârzieri poate fi numai, că lucrările pentru fortificaţiunea ţărei, începute curând după prima apropiare a Ro­mâniei în tripla alianţă, în 1883, numai cinele trecute s’au putut ter­mina Cel puţin multe semne vor­besc pentru aceea, că apărarea pro­priă a României în contra pericu­­lului unei neaşteptate năvăliri ini­mice în ţără a fost una din condi­­ţiunile, sub cari tripla alianţă a ga­rantat regatului român inviolabili- FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Lirismul în balada poporală română. (Pine­ Direct se mai esprimă elementul liric în baladele noastre poporale și prin unele gingașe diminutive, pe cari le formază poe­tul­­poporal din numele persoanelor din ba­ladă, cu cari simpatiseaza mai mult. Aceasta o putem vede d­­e­ în balada „Codrenul“ (Colecţ. Alexandri). Poetul po­poral, ajungând la povestirea rănirei iubi­tului Codren, esclamă: „Pe Codrenaş mi-l rănit!“, dovedind plastic prin diminutivul Codrenaş marea iubire, ce o simte faţă de eroul Codrenu, din baladă. Tot ast­fel în balada, „Vâlcan“ Colect. Teodorescu poetul poporal, istorisind, că pe când Turcii căutau se prind­ă pe cum­plitul lor duşman pe Românul Vâlcan, acesta tocmai dormia dus, nesciind de groznicul pericol, ce-l ameninţa, cjice: „Vâlcănaş nici nu visa, Velcănaş adânc dormia“ dovedind prin acesta, că faţă cu întâmpla­rea din baladă, nu este obiectiv, ci forte subiectiv, simpatisând cu Vâlcan. Exemple de felul acesta se află o mulţime în bala­dele noastre poporale? Se mai manifestază elementul liric direct în balada poporală română şi prin aceea, că poetul poporal, în viua sa subiectivitate, adresază vre­unei persoane, cu care simpa­­tisază, seu pe care o urăste, câte-o apos­trofare, care isbucnesce chiar din internul seu sufletesc, agitat de cele ce se petrec, şi care absolut de loc nu stă în legătură cu acţiunea din baladă. Aşa d. e, în balada „Iordachi a Lupu­lui“ (Grecţ. Alexandri) poetul poporal, amin­tind de Grecul, trimis anume de domnie, ca sâ prindă pe Iordachi, plin de ură îl apostrofază în următorul mod surprinzător de subiectiv: „Et’un Grec, unul Zoilă, Om de vrajbă şi de silă, Un trimis dela Domniă, Negre dadele se ’i fiâ!” Din contră, acelaşi poet se adresază cătră eroul Iordachi cu următorele cuvinte duioase şi simpatice: „Iordachele te fereşte, Cursă rea ţi­ se găteşte! Cei ce vin călări la tine, Nu vin ca să se închine, Ci vin, eu porunci domnesc! Şi cu gânduri duşmănesc!!“ Tot ast­fel în balada „Codrenul“ poe­tul poporal, vorbind despre arnăutul, care răni în sfârşit pe voinicul Codren, orice în­furiat : „Er Leonti Arnăutul, unghiţi-­ ar pământul, încercă o şuşanca, Pe Codrenaş mi-l rănia“. El mai încolo, vorbind de mult ur­gisita poteră, care prinsese pe Codren, es­­clamă: „Și potera mi-l prindea, Lega-s’ar mertea de ea!” Prin atribute, pe cari poetul poporal le alătură ca „epitete ornante“ acelei per­soane din baladă, pe care mai mult o iu­­besce sau urâsce, încă se esprimă direct elementul liric în baladele noastre poporale. Acesta o putem vedea foarte limpede d­­e­ tot în balada „Codrean“, despre care poetul poporal, descriindu-şi eroica lupta cu potera, esclamă dureros: „Der Codrenul tot slabia, Pe genunchi bietul cădea!“ De­ asemenea şi în balada „Marcu şi Turcu“ (Colect. M. Pompiliu) între altele se dice: Și bea Marcu săracu Și cu Turcu păgânul, arătându-se prin aceasta, că poetul poporal cu Marcu simpatiseaza foarte mult, compăti­­mindu-1, or pe Turc îl urâsce grozav, bat­­jocorindu-1. Tot direct se arată elementul liric în balada poporală română şi prin aceea, că poetul poporal adauge pe lângă persona, cu care simpatisază, câte-un pronume pose­siv, dovedindu-şi şi în acest mod subiecti­vitatea sa. In balada „Mihu Copilul“ (Co­lecţ. Alexandri) se efice­d.­e­ despre Mihu: „Merge tot mereu Voinicelul meu, Din frânete pocnind“ etc. In sfîrşit elementul liric se mai ma­­nifesteaza în balada poporală română şi prin unele esclamărî, pe cari însu­şi poetul po­poral le rostesce şi cari nu stau în nici o legătură cu acţiunea din baladă, ci din con­tră, într’un mod surprindâtor de lămurit, XTsT­ZL. m gazeta'1 iese în M-care iţi. Alinamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 12 fl., pe şase luii 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentu România si străinitați: Pe un an 40 franci, pe şăse luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la tót© oficiol© poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. tl’onaiMiul neutru Braşov administraţiunea, piaţa nare, Tfîrgul Inului Nr. 30 etaglu I., pe xm an 10 fl., pe şes© luni 5 îl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul în casă. Pe un an 12 fl., pe 0 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Un esemplar 5 cr. v. a. sen 15 bani. Atât abonamen­tele cât şi înserţiunile sunt a se plăti înainte. HîâictiMea. Adn­aismţtnnrea, îi Tipornia, Braşov, piaţa mare Nr. 30. Scrisori nefrancat© rm se primesc. — Manuscript© nu se retrimet, INSERATE se primesc la Admi­­niatraţiune In Braşov şi la ur­­matoarele Birouri de anunciuri: în Viena: M. Dukes, Heinrich Schalk, Rudolf Mouse, A. Oppen­ks Nachfolger, Anton Oppen­k, J. Danneber; în Budapesta: A. Z. Goldbergerg, Eckstein Bernat; în Bucuresci: Agence Havas, Suc­­cursale de Roumanie; în Ham­burg: Karolyi & Liebmann. Preţul Inserţiunilor: o seria garmond pe o coloana 6 cr. şi 80 cr. timbru pentru o publi­care. Publică­rî mai des© după tarifă și învoială. Reclame pe pagina a 3-a o serie 10 cr. seu 30 bani. Nr. 174. Brașov, Sâmbătă, 5 (17) August. 1895.

Next