Gazeta Transilvaniei, august 1895 (Anul 58, nr. 170-193)
1895-08-05 / nr. 174
România şi tripla alianţă. Reproducem un remarcabil articul, ce-l primesce din Bucuresci „Neue Freie Presse“ şi care, judecând după cuprinsul său, pare a fi inspirat din cercuri competente politice. Articulul este următorul: „înainte cu 12 ani, când s’a serbat în Iaşi desvelirea statuei lui Ştefan cel mare, a luat cuvântul la banchetul festiv, între alţii, şi distinsul deputat Petre Grădişteanu. El a ridicat, în presenţa regelui, acel toast sensaţional pentru cele trei mărgăritare, ce lipsesc din corona României (Transilvania, Banatul şi Bucovina), care toast prin efectele sale directe şi indirecte avea se capete o importanţă istorică pentru viitorea desvoltare a politicei esteriore a României, — o importanţă, pe care vorbitorul de loc n’a intenţionato. Căci dăcă pănă aci predilecţiunea manifestată la diferite ocasiuni pentru trase de mare naţionalism a fost privită numai ca o vânare de popularitate, atunci încercarea făcută de P. Grădişteanu, de a pune la probă efectul acestor trase şi în presenţa capului statului, a trebuit se dea prilegiu la seriose cugetări. Guvernul Brătianu-Sturdza, fiind făcut atent din partea Germaniei în mod amicabil confidenţial, că dacă se vor mai suferi asemeni jucării, se va deştepta neîncrederea Austro Ungariei, şi că aceste sunt în genere de natură a influinţa în mod nefavorabil pentru România judecata marelor puteri, cari sunt îngrijite pentru susţinerea păcei europene, — n’a eşuat nici un moment de-a ţine samă de acest semn bine-voitor, ce i s’a dat.“ „Agitaţiunei iredentiste, făcute cu deosebire de Românii ardeleni i s’a pus stavilă prin întrebuinţarea celor mai stricte măsuri administrative, admise de constituţiune, şi totodată prin călătoria lui Ion Brătianu la Gastein s’a pus temelie acelei înţelegeri asupra comuniunei de interese a României cu tripla alianţă, care a adus România, cu consimţământul regelui său, în mod durabil pe partea puterilor de pace europene centrale. Cuprinsul convorbirilor, ce le-a avut în an. 1883 Ion Brătianu în Gastein cu cancelarul german, de-o parte, pr de altă parte cu ministrul conducător al Austro-Ungariei, nu este cunoscut. Resultatul lor însă, în ce privesce România, s’a esprimat în cuvintele memorabile, ce le-a adresat ministrul-preşedinte Brătianu cetăţenilor din Bucuresci, cari veniseră să-l salute la gara de nord: „Domnilor! vă aduc pacea!“ „Cu toate că întâlnirea de la Gastein n’a adus nici o schimbare în raporturile amicabile ale României cu Rusia, totuşi acăstă întâlnire, precum şi lucrările pentru fortificaţiunea ţărei, ce s’au început îndată după aceea, au atins foarte neplăcut cercurile guvernului rusesc. Deşi raporturile oficiale între Rusia şi România se aflau în vechile văgaşe, totuşi ambasadorul rusesc, d-l Hitrovo, se silia şi mai mult de-a trage in cercul intereselor sale pe conducătorii oposiţiei in contra guvernului Brătianu. Dar, cu toate că aceştia din urmă combăteau ridicarea fortificaţiilor din consideraţiunî financiare şi susţineau, că sunt o provocaţiune a Rusiei, şi cu tote că apropierea României la politica triplei alianţe, care încă nu se pronunţase formal, îi puneau faţă în faţă postulatul unei politice a mânei libere, totuşi Hitrovo s’a înşelat în speranţa sa, că după guvernul Brătianu-Sturdza va urma un ministeriu mai accesibil intenţiunilor Rusiei. După retragerea cabinetului Brătianu la finea lui Martie 1888... a fost chiămat la cârmă ministeriul junimist Rosetti - Carp. Junimiștii însă, cu mult înainte de 1883, luaseră în programul lor alăturarea României la puterile centrale, și mai ales noul ministru de externe P. Carp era privit ca un bărbat de stat, care avea destulă energia şi perseveranţă spre a validita acest punct al programului junimist în toate consecenţele lui. Carp a şi fost acela, care în 1888 s’a pronunţat prima oară în cameră dar şi fără încungiure. „România, — dise el — e condamnată prin situaţia ei geografică de-a fi la un eventual carambol al Orientului cu Apusul civilizat teatrul decisiunilor răsboinice. In caşul acesta nu poate fi vorbă de-o neutralitate, care să deştepte în ambele părţi neîncredere, ci este din contră o datorie de propriă conservare a statului, ca România încă de pe acuma să se dea pe partea acelor state ale apusului, cari se silesc a susţină pacea Europei, şi cari prin acesta, precum şi prin raporturile lor culturale cu România ar oferi cele mai bune garanţii pentru desvoltarea viitoare priinciosa a ţării. Oricât de lămurită a fost acâstă declarare, ea totuşi n’a întimpinat în parlament o oposiţiune remarcabilă, de oarece se mai accentua într’însa, că dorinţa guvernului este a susţină bune raporturi cu toate statele“. „In Aprilie 1889, ministeriul Rosetti a fost înlocuit cu cabinetul conservator Catargiu, în care a luat ministeriul de esterne Al. Lahovary.... „Deorece şi acest guvern s’a declarat pentru susţinerea politicei esterne de păn’acum, au crectut aderenţii politicei de mână liberă, cari au fost reduşi la o mică cătă, precum şi contrarii ministeriului în genere, că-i vor crea dificultăţi, dăcă vor atrage atenţiunea asupra contracarierei între purtarea lui Al. Lahovary ca conducător al oposiţiei şi între politica sa esterioră ca ministru. Lahovary răspunse, că cestiunile politice esteriore apar în altă lumină ministrului care cunosce toate detailurile decât omului din oposiţiune, care e avisat la simple presupuneri, şi că pentru caşul, când mai înainte ar fi făcut în adevăr aserţiuni contra triplei alianţe, el acum trebue să le desmintă în totă forma“. „Acuma dar s’au fost pronunţat pentru alăturarea la tripla alianţă unii după alţii bărbaţiii responsabili de la cârmă naţional-liberali, junimişti şi conservatori va să cică tote grupurile de partid, capabile de guvernament. Respectivele majorităţi parlamentare au consimţit, aşa că în privinţa acesta se putea constata o deplină înţelegere a celor trei factori ai puterei legiuitoare (corona, guvernul şi parlamentul.) „Dar raporturile României cu tripla alianţă se basau numai pe tractări ale guvernului, cari, ce-i drept, erau sancţionate prin autoritatea coronei, dar cărora totuşi le lipsia o basă de tractat independentă de tote schimbările personale şi de guvern. Când aşadără, după mai multe încercări nereuşite, de-a forma un cabinet curat conservator, pe la finea anului, 1891, s’au iniţiat tractări cu conducătorul junimist P. Carp pentru intrarea sa în al doilea cabinet Catargiu, Carp a pretins, ca prima condiţiune pentru participarea sa activă la guvern, recunoscerea principială a necesităţii unei regulari prin tractat a raporturilor României cu tripla alianţă. Dăcă, cu totă primirea acestei condiţiuni din partea d-lui Catargiu, au trecut mai mult de trei ani, înainte de a se fi procedat la încheierea unui tractat internaţional între România şi tripla alianţă, causa acestei întârzieri poate fi numai, că lucrările pentru fortificaţiunea ţărei, începute curând după prima apropiare a României în tripla alianţă, în 1883, numai cinele trecute s’au putut termina Cel puţin multe semne vorbesc pentru aceea, că apărarea propriă a României în contra periculului unei neaşteptate năvăliri inimice în ţără a fost una din condiţiunile, sub cari tripla alianţă a garantat regatului român inviolabili- FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Lirismul în balada poporală română. (Pine Direct se mai esprimă elementul liric în baladele noastre poporale și prin unele gingașe diminutive, pe cari le formază poetulpoporal din numele persoanelor din baladă, cu cari simpatiseaza mai mult. Aceasta o putem vede de în balada „Codrenul“ (Colecţ. Alexandri). Poetul poporal, ajungând la povestirea rănirei iubitului Codren, esclamă: „Pe Codrenaş mi-l rănit!“, dovedind plastic prin diminutivul Codrenaş marea iubire, ce o simte faţă de eroul Codrenu, din baladă. Tot astfel în balada, „Vâlcan“ Colect. Teodorescu poetul poporal, istorisind, că pe când Turcii căutau se prindă pe cumplitul lor duşman pe Românul Vâlcan, acesta tocmai dormia dus, nesciind de groznicul pericol, ce-l ameninţa, cjice: „Vâlcănaş nici nu visa, Velcănaş adânc dormia“ dovedind prin acesta, că faţă cu întâmplarea din baladă, nu este obiectiv, ci forte subiectiv, simpatisând cu Vâlcan. Exemple de felul acesta se află o mulţime în baladele noastre poporale? Se mai manifestază elementul liric direct în balada poporală română şi prin aceea, că poetul poporal, în viua sa subiectivitate, adresază vreunei persoane, cu care simpatisază, seu pe care o urăste, câte-o apostrofare, care isbucnesce chiar din internul seu sufletesc, agitat de cele ce se petrec, şi care absolut de loc nu stă în legătură cu acţiunea din baladă. Aşa d. e, în balada „Iordachi a Lupului“ (Grecţ. Alexandri) poetul poporal, amintind de Grecul, trimis anume de domnie, ca sâ prindă pe Iordachi, plin de ură îl apostrofază în următorul mod surprinzător de subiectiv: „Et’un Grec, unul Zoilă, Om de vrajbă şi de silă, Un trimis dela Domniă, Negre dadele se ’i fiâ!” Din contră, acelaşi poet se adresază cătră eroul Iordachi cu următorele cuvinte duioase şi simpatice: „Iordachele te fereşte, Cursă rea ţi se găteşte! Cei ce vin călări la tine, Nu vin ca să se închine, Ci vin, eu porunci domnesc! Şi cu gânduri duşmănesc!!“ Tot astfel în balada „Codrenul“ poetul poporal, vorbind despre arnăutul, care răni în sfârşit pe voinicul Codren, orice înfuriat : „Er Leonti Arnăutul, unghiţi- ar pământul, încercă o şuşanca, Pe Codrenaş mi-l rănia“. El mai încolo, vorbind de mult urgisita poteră, care prinsese pe Codren, esclamă: „Și potera mi-l prindea, Lega-s’ar mertea de ea!” Prin atribute, pe cari poetul poporal le alătură ca „epitete ornante“ acelei persoane din baladă, pe care mai mult o iubesce sau urâsce, încă se esprimă direct elementul liric în baladele noastre poporale. Acesta o putem vedea foarte limpede de tot în balada „Codrean“, despre care poetul poporal, descriindu-şi eroica lupta cu potera, esclamă dureros: „Der Codrenul tot slabia, Pe genunchi bietul cădea!“ De asemenea şi în balada „Marcu şi Turcu“ (Colect. M. Pompiliu) între altele se dice: Și bea Marcu săracu Și cu Turcu păgânul, arătându-se prin aceasta, că poetul poporal cu Marcu simpatiseaza foarte mult, compătimindu-1, or pe Turc îl urâsce grozav, batjocorindu-1. Tot direct se arată elementul liric în balada poporală română şi prin aceea, că poetul poporal adauge pe lângă persona, cu care simpatisază, câte-un pronume posesiv, dovedindu-şi şi în acest mod subiectivitatea sa. In balada „Mihu Copilul“ (Colecţ. Alexandri) se eficed.e despre Mihu: „Merge tot mereu Voinicelul meu, Din frânete pocnind“ etc. In sfîrşit elementul liric se mai manifesteaza în balada poporală română şi prin unele esclamărî, pe cari însuşi poetul poporal le rostesce şi cari nu stau în nici o legătură cu acţiunea din baladă, ci din contră, într’un mod surprindâtor de lămurit, XTsTZL. m gazeta'1 iese în M-care iţi. Alinamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 12 fl., pe şase luii 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentu România si străinitați: Pe un an 40 franci, pe şăse luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la tót© oficiol© poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. tl’onaiMiul neutru Braşov administraţiunea, piaţa nare, Tfîrgul Inului Nr. 30 etaglu I., pe xm an 10 fl., pe şes© luni 5 îl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul în casă. Pe un an 12 fl., pe 0 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Un esemplar 5 cr. v. a. sen 15 bani. Atât abonamentele cât şi înserţiunile sunt a se plăti înainte. HîâictiMea. Adnaismţtnnrea, îi Tipornia, Braşov, piaţa mare Nr. 30. Scrisori nefrancat© rm se primesc. — Manuscript© nu se retrimet, INSERATE se primesc la Adminiatraţiune In Braşov şi la urmatoarele Birouri de anunciuri: în Viena: M. Dukes, Heinrich Schalk, Rudolf Mouse, A. Oppenks Nachfolger, Anton Oppenk, J. Danneber; în Budapesta: A. Z. Goldbergerg, Eckstein Bernat; în Bucuresci: Agence Havas, Succursale de Roumanie; în Hamburg: Karolyi & Liebmann. Preţul Inserţiunilor: o seria garmond pe o coloana 6 cr. şi 80 cr. timbru pentru o publicare. Publicărî mai des© după tarifă și învoială. Reclame pe pagina a 3-a o serie 10 cr. seu 30 bani. Nr. 174. Brașov, Sâmbătă, 5 (17) August. 1895.