Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1895 (Anul 58, nr. 242-265)
1895-11-01 / nr. 242
Eecactitingi. Administraţie, la Tipografia: Braşov, piaţa nara Nr. 30. Scrisori nefrancate nu io primesc. — Manuscripte nu se ra trimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la urmatoarele Birouri de anuaoluri: în Viena: M. Duke*, Heinrich Schakk, Rudolf Mosse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Danneber, în Budapesta: A. V. Goldbergerg, Eckstein Bernat, în Bucuresci: Agence Havas. Succursale de Houmanie, în Hamibort: Károlyi & Liebmann. , preţul Inserţiunilor: o seria I garmond pe o coloana 6 cr. şi 180cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. Re clame pe pagina a 3-a o seria 10 cr. séu 80 bani. „Sazeta" iese în l-care ft Acolaiente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 12 fl., pe şese loni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 N. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şăse luni 20 fl., pe trei luni 10 fl. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru și din afară și la doi. colectori. Divnamentl nantru Brașov administratiunea, piața mare, Târgul Inului Nr. 30 etagiu I., pe un an 10 fl., pe sase luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul In casă. Pe un an 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Un esemplar 6 cr. v. a. sau 16 bani. Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 242. Braşov, Mercuri, 1 (13) Noemvre 1895. 3*1 “CT L LTZ Temeri de resboiu. Braşov, Bl Octomvre v. Faimele despre o apropiată complicaţia în politica din afară a statelor europene, despre isbucnirea din nou a cestiunei orientale, despre pregătiri de resboiu ale marilor puteri şi în deosebi ale Angliei şi Rusiei, faime nutrite de evenimentul tulburărilor din Turcia europană şi asiatică, au produs pe neaşteptate o panică grozavă la bursele europene, care şi-a ajuns deocamdată culmea Sâmbăta trecută. Ce e drept, aceste faime nu sunt singura causă a panicei, ce a adus cu sine căderea rapidă aproape a tuturor hărtiilor de valoare. Au contribuit la aceasta stare de iritaţiune extremă a lumei financiare în genere raporturile politice şi economice dintre diferitele state, cari numai normale şi sănetose nu sunt. Este o stare de iritaţiune bolnăviciosă, despre care nu-şî pot dape deplin seama cei ce sufer de rea. Simte şi vede fiecare, că fierbe cumplit în cazanul chimiştilor diplomaţiei europene şi toţi se întreba cu îngrijire deca nu cumva de astădată va eşi din retortă răsboiul în loc de-o nouă ediţie a acelei păci pasagere, cu care ne-am dedat de un şir lung de ani încoce? întrebarea aceasta se impune aşa cricend în faţa evenimentelor din Turcia, unde Anglia a pus cestiunea armena, care se manifestă printr’o groznică vărsare de sânge, declarându-se ca o revoluţiune armână în sensul adevărat al cuvântului. Pănă acum se cjicea, că sunt numai nisce nemulţumiri locale, cari au dat nascere măcelurilor din Constantinopol şi din Asia mică, dar acum mişcarea armena se presentă ca o răsculare generală organisată. Armenii atacă, ei au arme şi muniţiune şi sunt tari în credinţă, că Europa va interveni pentru uşurarea sorţii lor nu numai cu vorba, ci şi cu fapta. Patriarchul armen din Constantinopol Ismirlian avu cţHel© aceste o convorbire cu un ziarist grec. El fuse, că reformele, cerute de marile puteri şi acceptate de Sultanul, ar fi în sine destul de bune, dar realizarea lor prin Turci este imposibilă. De aceea națiunea armenă trebue se lupte încă mult, pănă ce va vedea dorințele sale împlinite. Noi Armenii suntem forte nenorociți, — zise patriarchul — în Constantinopol au măcelărit peste 2000 de Armeni. Dintre aceştia abia 100 de cadavre ni s’au dat noue ca se le înmormântăm după ritul bisericei noastre, mai mult de 1800 cadavre au fost aruncate în mare. In provincii s’au petrecut lucruri înspăimântătore. Guvernul ’mi-a tăiat tóta comunicaţia cu provinciile armene şi numai din isvore indirecte pot se comunic ca positiv, că mai mult de 800 Armeni au fost omorîţî în Trapezunt şi că numeral morţilor în provincii trece peste 3000. Măceluri şi jăfuirî pretutindeni. Suferinţele Armenilor — încheia patriarchul — sunt aşî mai mari decât acele ale creştinilor pe timpul imperatorilor români. Sperăm Inse că sângele nevinovat nu va fi curs în zadar. Drama încă nu s’a sfârşit. De vom vedea, că înalta Portă nu vrea se esecute reformele în mod real, vom lupta pănă la ultima resuflare ; nu vom face nici o concesiune, aceasta o datorim națiunei armene, care trebue se fiă salvată din marile Turcilor. Cu mare încordare s’a aşteptat discursul lordului Salisbury la banchetul lordmaiorului din Guidhalle, căci în vorbele lui sperau cei munciţi de temeri se afle o lămurire, o clară orientare, pote chiar şi liniştire. Ei bine, Salisbury a vorbit, dar din cuvintele lui numai atâta resultă, că pericolul unei viitoare mari încurcături europene nu este iminent, dar că în adevăr există acest pericul. Cât pentru China nu mă neliniştesc, zise el, acolo „e loc pentru noi toţi“, dar în Turcia lucrurile nu apar aşa de pacinice şi nu dau atâtea speranţe. Salisbury e de părere, că marile puteri vor procede în cestiunea armână în deplină înţelegere pe basa vechiului lor principiu, că susţinerea Turciei este o necesitate. Căderea eventuală a imperiului turcesc ar nasce un mare pericul pentru toate naţiunile; acest pericul încă n’a trecut, dar Salisbury spereză, că puterile vor fi solidare în susţinerea sistemului european creat de ele. Ce am înţeles din toate aceste alta, decât că ceasul lichidării împărăţiei turcesce se apropie cu paşi destul de repedi, fără ca puterile europene se fie pregătite pentru el. FOILETONUL »(JAZ. TRANS.“ Larossossinier. După Stolle. Napoleon-Bonaparte hotărise să întreprindă espediţiunea gloriosă în Egipt. In Paris, ca şi în provincia, era o fierbere continuă, toţi doreau mărirea patriei, fiecare se credea chiămat a adauge încă o perlă strălucită la gloria armelor şi patriei iubite. Un fremet de dorinţe neastâmpărate după fapte eroice pătrunsese pănă în straturile cele mai de jos ale poporaţiunei. Numai o lozincă era: „Ea Egipt!“ Contingentul cel mai frumos de voluntari îl da tinerimea universitară, acastă cordă vibrătore a naţiunilor, care a făcut şi face epocă în desvoltarea omenimei. Intre voluntarii înrolaţi în suita generalului Cleber, era şi tinărul Camille Renouard, student în drepturi, care se distinse prin un curagiu intrepid în toate luptele, la cari a luat parte. Pe lângă caracterul său răsboinic, acestă espediţiune îşi avea şi partea sa scienţifică, căci mulţime de savanţi ai lumii scienţifice din Paris se deciseră să ia parte la acastă espediţiune, voind, ca şi pe acastă cale fiii buci şi curagioşi ai Franciei să adaugă patriei alte glorii nouă, prin scrutări scienţifice şi descoperiri antice în monumentele vechi ale Egiptului, de cari acastă ţară este atât de împopulată. Intre aceşti savanţi era şi renumitul profesor de sciinţele antice, Larossossillier, a cărui aviditate de a cunoaste şi a-şi îmulţi descoperirile sale în mai multe rânduri era să-l coste chiar şi viaţa. Nu ne ocupăm cu scrutările şi descoperirile sale scienţifice, a-i urmări pas de pas ar însemna a-i descria biografia vieţii sale petrecute în Egipt. Ce vreu să ve descoper este o aventură amorosă, ce savantul a petrecut-o în ţara crocodililor. Larossessinier şi aventuri amorose! Ceva de necrezut şi totuşi este aşa. S’a întâmplat şi încă cu cine? Intr’o soră liniştită petreceau profesorul Larossossinier şi Camille în odăiţa lor din Cairo, omorând timpul la o partiă de sac. Pe când atenţiunea lor încordată urmărea mişcarea figurilor pe cuadrate, încet se deschide uşa şi o figură peste tot învăluită apare în uşă ţinând un buchet frumos în mână. Era un Selam. Larossessinier, curios de a-şi înavuţi cunoscinţele şi cu datinele orientale, o întimpina voind a primi şi buchetul. Curând se retrase însă, când sub mantiă văiau lucind un pumnal, în timp ce aucji strigându-i-se în limba arabă: „înapoi!“ Buchetul era destinat pentru Camille. Lui ’i-i predete servitorea cu următorele cuvinte: „Când luna plină va sta deasupra piramidelor lui Cheops, nunciul credincios te va aştepta în umbra sicomorului lui Saladin. Urmază-l şi te va conduce în paradisul iubirei!“ Esprimând aceste cuvinte, se închina după datina orientală, încrucişându-şi manile pe pept, în semn de plecare, şi eşi. Camille, surprins prin acestă aventură neaşteptată, privea uimit asupra buchetului frumos, sorbind delicios aroma florilor încântătore. Privea înmărmurit frumseţa orientală a acestor flori şi nu-şi putea da seama de însemnătatea lor simbolică, cu atât mai mult, că nu pricepu nimic din cuvintele arabe, ce însoţiră predarea acestui buchet. Larossessinier, înţelegând încurcătura lui Camille, îi esplica nu numai invitarea graţiosă, dar începu a-i desfăşura şi înţelesul simbolic, aprofundându-se în studiarea florilor. După un timp anumit, Camille îşi esprima neplăcerea faţă de acestă încurcătură amorosă, cu atât mai vârtos, că el nu pricepea de loc limba arabă şi învita pe Larossossinier a deslega singur acestă aventură cu atât mai vârtos, căci va avu ocasiune a străbate şi în misteriile Serailor, făcând prin acesta şi un bun serviciu vieţei sociale de-o parte, or de alta va lumina lumea asupra vieţii misteriose din aceste palate pline de egoism şi tragedii amorase. Larossessinier, firesce, încântat de aceste dorinţe, primi fără mult scrupul. (Va urma.) CRONICA POLITICA. —1 (13) Noemvre. Intr’una din şedinţele mai recente ale camerei ungare ministrul de interne Perczel vorbi între altele şi despre legea de naţionalităţi. Etă cerise ministrul: „In privinţa aceasta punctul de vedere al meu şi al guvernului este, că premergerea nostră este regulată prin legea de naţionalităţi dela 1868. Eu din parte-mi n’o ţin legea acesta de lege bună, şi dacâ ar fi s’o fac astăcfl, mărturisesc, că n’aşi face-o aşa. De altă parte vise cjic, că ar fi cea mai mare erore politică, dacă are cine ar voi s’o supună unei revisiunî sau s’o schimbe. Şi aci aprobăm pe deplin cele dise de contele Szapáry la 1 Iulie 1894, adecă: „Nimeni nu poate afirma despre noi, că nu procedem cu dreptate şi cu prevenire faţă cu naţionalităţile de limbă străină, locuitoare în patria noastrâ“. Când aflu de corectă acâstă procedare şi când doresc, ca legislaţiunea să urmeze acâstă direcţiune, totodată nu trebue să uităm, că avem datorinţe şi faţă cu noi inşine, că sunt margini, pe care a le trece ar însemna a comite crima contra nostră înşine şi contra esistenţei noastre naţionale“. * In şedinţa de Luni a dietei unguresci a fost presentată o petiţie a comitatului Cianad, în care se cere revizuirea legei electorale. In petiţiă se afice între altele că o adevărată manifestare a voinţei poporului nici nu se poate închipui, pe cât timp nu se vor vindeca în mod radical defectele actualei legi electorale. „Nu putem fi de acord cu aceia“, se cp06 în petiţie, „car, deşi recunosc defectele actualei legi electorale, din punct de vedere al oportunităţii etic totuşi, că ele trebue susţinute. Din contră, noi suntem de credinţa, că principiul oportunităţii, fiind-că după firea lui stă în contracjicere cu principiul dreptăţii şi demnităţii adevărate, nici nu poate fi vorba despre el la o astfel de cestiune“. Cu deosebire se cere în petiţiă grabnica delăturarea deosebită, ce se află intre censul din Transilvania faţă cu cel din Ungaria, cum şi delăturarea avantagiilor, ce după actuala lege electorală li se dă locuitorilor dela oraşe faţă cu cei dela sate. Dieta ungară. — Desbaterea budgetului. — In 6 Noemvre n, s’au început in dietă, precum seim, desbaterile asupra budgetului pe 1896. Oratorii oposiţiei s’anunţară încă în prima şedinţă unul după altul la cuvânt, pe când cei din partida guvernamentală, nici unul. Oposiţia era bine representată, însă „liberalii“ au strălucit mare parte prin absenţă. Vom da de acol începând o iconă a celor ce se petrec în parlamentul maghiar. Şedinţa dela 6 Noemvre. Raportorul Ales. Hegedűs se provocă mai întâi la marea desvoltare, ce a luat’o viaţa statului: s’au sporit ajutorele statului pentru institutele de industria şi cultură, s’a desvoltat activitatea statului în ceea-ce privesce antreprisele. Sub administraţia guvernului au incurs sume mai mari, s’au înfiinţat funcţiuni nouă şi s’a cheltuit mult pentru ridicarea de soare etc. In căi ferate s’a îngropat un miliard de floreni. Cheltueli mari fac statului funcțiunile de conducători de matricule. In timp de zece ani cheltuelile s’au sporit cu 129/2 milione. Cu toate acestea finanțele statului sunt echilibrate, trebue însă o strictă controlă și chibzuire în toate privințele, nu cumva să se ivască un regres regretabil.