Gazeta Transilvaniei, decembrie 1895 (Anul 58, nr. 266-288)

1895-12-08 / nr. 271

„Krach“ unguresc. Unul din deputaţii antisemiţi ai parlamentului viertes, pledând în cu­noscutul său discurs, plin de vehe­menţă contra Ungariei şi a guver­nanţilor ei, contra înoirei pactului dualist pe basele de pănă acuma, a fu­s între altele, că se va produce un „Krach“ în Ungaria cum nu s’a mai pomenit dela 1873, şi poate încă înainte de esposiţia milenară hâr­tiile de valoare unguresc! vor cade rapid şi va urma o catastrofă, care va lovi aspru şi pe capitaliştii mic! austriac!, deci nu se vor grăbi a vinde cât mai curend efectele un­guresc!, ce le posed. Abia au trecut fiece fide de când s’au pronunţat aceste cuvinte şi era, că la bursa din Budapesta s’a şi produs o nouă crisă asemenea celei dela 9 Novembre a. c., un ade­vărat „Krach“, că fiend cu deosebire acţiile unguresc! cu câte 20—30 fi. S’au pierdut într’o singură fii milioane şi esistenţa a mii de oamen! a fost nimicită. Panica la Cursă e nespus de mare şi, ceea ce e mai caracteristic, nimenî nu ’şi poate da seama în de ajuns despre causa acestei apariţiunî. Deci causa ar fi temerea generală de-o încurcătură resboinică, se întreba cei mai mulţi, cum vine că numai cursul acţiilor unguresc! a cărtat atât de înspăimântător ? îngrijiri şi te­meri domnesc afiî la toate bursele europene, dar bursa din Budapesta e cuprinsă chiar de-o groaza nespusă, ca şi când s’ar aştepta la o mare catastrofă. Situaţia, în care se află de pre­sent cercurile financiare din capitala ungară, e cât se poate de critică. Acesta o mărturisesc înse­ş­­i oile un­guresc­ susţiind, că oamenii serioşi prevăd, că cele ce se petrec afiî la bursă pot se tragă în vârtejul crisei şi cercurile cele mai estinse, aşa că „încă înaintea deschiderei esposiţiei milenare, Budapesta poate se fi„ tea­trul unor triste dezastre financiare, deci nu se vor îmbunătăţi în curând raporturile comerciale pe toată linia“. Bătător la ochi este, fără în­­doeala, că crisa de faţă se estinde în adever numai asupra burselor de la Budapesta şi Viena, ci mai ales asu­pra celei dintâiu, în ceea ce se deo­­sebesce deruta actuală de deruta de la 9 Noemvre, care a pornit de pe pieţele streine, împrejurarea, mai ales, că toc­mai cursul acţiilor unguresc­ a că­rtat atât de enorm, pe când hârtiile de valoare austriace arată diferenţe mult mai neînsemnate, ne face se credem, că de astă-dată mai mult situaţiunea interiora confusă a mo­­narchiei austro-ungare este, care a produs acea panică la numitele burse. O mare nesiguranţă despre cele ce au se urmeze s’a lăţit în timpul din urmă în ambele emisfere ale mo­­narchiei dualiste şi, în fond, se ri­dică ca un semn de întrebare ame­ninţător cestiunea reînoirei compro­misului financiar dintre Ungaria şi Austria, care pare a întîmpina de astă-dată nisce piedect estra-ordinare. Este ceva în atmosferă, ce face se se presimta o apropiată furtună, care poate se sgudue din fundament temeliile, pe car! a fost clădit pănă acum pactul dualist. Nu e numai ura, sau simțul de răsbunare al partidei anti-semite din Viena, care se îndrepteaza cu atâta furiă în con­tra Ungurilor și a pactului, ci totă opiniunea publică în Austria, fără deosebire de partid, se împotrivesce astăziî ideei, de-a mai face Ungariei concesiuni, ca în trecut, pe terenul politic, financiar și economic, și cu toata siguranța, ce-o manifestă cabi­netul Badeni, se poate prevedea, că de rândul acesta cestiunea înoirei pactului nu se va putea resolva nic! pe departe așa de neted, ca pănă acum. In fond tot anti-semiţii din par­lament sunt, car! promoveaza agi­taţia în contra pactului. Dovadă a fost şi şedinţa furtunoasa de alaltă­­er! a camerei vienese, în care a de­butat orăşî Lueger cu câţî­va soţ! ai lui contra cabinetului Badeni şi a Ungurilor. In aceasta şedinţă s’a dat însă pe faţă, că şi celelalte partide voesc se se încheiă pactul în alte condiţiunî şi cu deosebire se se mo­difice în favorul Austriei cvota, ce-o plătesc ambele state pentru aco­perirea cheltuelilor comune. Prospectele acestea, nu prea strălucite pentru campania reînoirei pactului, pe lângă multele miserii interne din Ungaria şi din Austria, vor fi contribuit în cea mai mare parte la simţul de nesiguranţă şi de temere, ce-a cuprins în aşa mare m­ăsură pe bursianii de la Budapesta şi care îşi are rădăcina în stările putrede de la noi. FOILETON DL „GAZ TRANS.“ Delia. (Din amintirile unui marinar.) Era într’una din ultimele seri ale anului; vântul nord-estic urla sălbatic peste marea nordică, răscolită de el, şi o grozavă furtună de nord vuia, ca şi în acea noapte înfricoşată, în care buna mea corabie ve­che, care se afla într’o depărtare de pu­ţine mituri dela ţărmul patriei, mi­ se cu­funda sub picioare. Da, eu o păţisem acesta, sciam, cum ţi-e inima in acele ore înfricoşate şi si­nistre, în cari marinarul stă sus pe pod, şi cu ochi arftătorî şi îndureraţi caută în toate părţile, nu observă nci furtună, nici ză­padă, nici valurile tot mai ameninţătore, captivat fiind cu desăvârşire de un singur gând: „se vadă numai în sfirşit ceva!“ Câţi nu cugetau în acesta nópte fur­­tunosă aşa, şi câţi dintre ei vor mai ajunge ore şi 4’nâ be mâne? E o costă primej­­diosă între Dover şi Birth of Forth şi erna presărată des cu sfărâmături de co­răbii, cari par a striga marinarului, ce plu­­tesce pe acolo: „Momente mari“. Astfel cugetam la consoţii mei, cari erau afară şi simţiam cu atât mai mult îm­preună cu dânşii, cu cât eu însu­mi mă aflam într’o situaţie atât de drăgălaşă şi de captivătore, cum numai Scoţia poate oferi, şi într’o societate atât de plăcută, decât care mai bună nu mi puteam dori. Eram anume cu corabia mea în Leith şi petreceam în acestă seră, ca mai în fie­­care sară din restimpul cât am stat în drăgălaşul orăşel, în casa ospitală a ve­chiului meu prieten Wilson. Noi formam o societate viaie, deşi mică: Wilson, soţia şi două fiice ale sale, „unchiul Gheorghe“ şi neînsemnata mea personă. „Unchiul Gheorghe“ era un vechiu pretin al casei, ţinuse în braţele sale ca mici copiliţe pe amândouă domnişorele Wilson, şi pe acestă împrejurare îşi lasa atât el, cât şi amândouă fetiţele tot drep­tul de a întrebuinţa titlul de rudenii. Hol­­teiu, retras şi bătrân, el îşi iubia „nepotele“, ca şi când ar fi propriile sale copile, şi daci se poate da credimânt proverbelor vechi, densul sta în forte mare graţie la cele două dame tinere, căci era hărţuit fără milă — dar totuşi ar fi fost greu de constatat, că are de care mai mult, de Miss Wilson*) care istaţă şi tacticase, cum i­ se cade unei young lady bine crescute, sbiciuea cu glu­mele ei pline de spirit pe vechiul pretin­ sau de sglobia Ellen, o copilă abia de şase­ spre-fiece ani şi foarte neastâmpărată, care părăsise scara de un an, or acum îşi vărsa întreaga cutezanţă însuşită acolo asu­pra jertfei sale nearmate. Era un tablou divin de a vedea pe bătrânul marinar cu barbă căruntă şefiend şi sur­flând cu atât mai mulțumit, cu cât îl tachinau mai mult fetiţele. — „Mă Gheorghe“, îi zise Wilson intrând, „eu admir răbdarea ta! Nu mai su­feri cu plăcere taate din partea copilelor. Iepurii domestici şi bruscele folosite de medici ca exemplare de probe la secţionare sunt in asemănare cu tine fiinţe demne de invidiat“. Unchiul Gheorghe își lua cu dreapta pipa din gură, în timp ce cu stânga dete *) După obiceiul engles fata cea mai mare a casei e numită cu numele familiei, toate celelalte cu numele de botez, la o parte pe Mis Eileu, care năvăli asu­­pră-i, și efise: — „Ce crefiî prietine? Deocamdată mai sufer tachinarea fără a simţi chinul, şi îmi fu­c spre mângâiere, că cei ce se iu­besc, se tachineza, — căci şi aşa mi s’a întâmplat de multe­ orî astfel cu fetele, fi­­resce atunci din alte cause“. Ambele şirete isbucniră într’un rîs răsunător, de-oarece le păria într’adevăr prea comică ideea, că ar fi fost o vreme, în care bătrânul lor unchiu ar fi putut insufla în alt mod interes vr’unei tinere fetiţe, de­cât cum era in caşul lor. Miss Wilson îi şi dete imediat espresiune acestui gând. — „Eh, lassie“ *) reflectâ unchiul Gheorghe unfiend binevoitor. „Dar, despre una cel puțin cred, că la tot caşul, pot să susțin acesta“, adăoga el, devenind de­odată forte serios, „sunt sigur de aceea“. — „Ei, dar de ce n’ai luat’o atunci de soție, unchiule?“ întreba Ellen, pentru care „certa“ era, firesce, la fie­care chestie lucrul principal. — „De ce? Da — de ce! Ei, copila mea, mai întâiu, pantru-că eram un tinăr *) „Ce erecţi, copile ?“ CRONICA POLITICA. —­7 (19) Decemvre. Sub preşidinţia Majestăţii Sale a mo­­narchului s’a ţinut alaltăeri o conferenţă militară în Hofburgul din Viena. La con­­ferenţă au luat parte: ministrul comun de resbel Krieghammer, inspectorii generali de trupe br. Schönfeld şi prinţul Windischgrătz, şeful statului major br. Beck şi inspectorul general al cavaleriei br. Gagern. Conferenţă a durat 11­2 ore. Ş­afiarul oposiţional „Bud. Hir,“ se plânge amarnic asupra unei aparinţa „triste“ pentru maghiarism. In partea nordică a Ungariei s’a pornit adecă o acţiune inau­gurată, cum­­flee „B. H.” de partida po­porală, care lucră într’acolo, ca cât de mulţi membri să repăşască din „Kultur­­egylet“-ul Ungariei de nord. Mai mulţi, preoţi catolici deja şi-au dat dimisiunea. Şi numitul fiiar afirmă, că tot lucrul acesta se întâmplă în urma agitărilor confesio­nale, cari agitări sunt îndreptate contra chemării „sânte“, ce o are acel Kulturegylet de a lăţi „limba maghiară“ şi „cântecile maghiare“. * In 16 c. întorcendu-se împăratul ger­man Wilhelm de la Kiel, unde a asistat la depunerea jurământului recruţilor de ma­rină, a visitat pe prinţul Bism­ark în Fried­­richsruh. Bismark, însoţit de contele Raidzau şi de profesorul Schiveninger, îl primi pe împăratul la gară, îi sărută mâna şi-l con­duse la castelul său, unde după un scurt dejun împăratul Wilhelm pleca mai daparte spre Berlin. * Membri deputaţiunei rutene, despre care amintiserăm în numerii trecuţi ai dia­­rului nostru, au fost forte nemulţămiţi cu hotărîrea, ca numai şase dintre ei să potă merge în audienţă la monarcul. In 16 o. la amecil acei 6 membri au fost primiţi de Majestatea Sa, după ce memorandul şi l’au aşternut mai înainte în cancelaria cabine­­tului. La alocuţiunea membrului Ocarkiewitz, Majestatea Sa răspunse, că lucrurile vor fi studiate, se miră însă, de ce au venit la Viena atâţia Ruteni, când ar fi fost de ajuns şi mai puţini, şi cum de au venit atâţia preoţi chiar când ar­hiepiscopul Sembratowicz este numit cardinal? Se efice că monarhul ar fi dus în aceeaşi cai unor deputaţi austriaci, cari erau presenţi la prânzul de curte: „Sărmani ţărani! Cine ore mai plătesce şi aceste cheltuelel“ Rutenii cer în Memorandul înaintat Majestăţii Sale, ca monarcul să trimită un comisar guvern mai estra-ordinar la Galiţia, care să constate volniciile co­mise de autorităţi cu ocasiunea alegerilor, şi după aceea să diselve dieta. * Aiiarul englez „ World“ din Londra publică spirea sensaţională, că la curtea engleză se vorbesce despre o stare încor­dată ce ar esista între împăratul german Wilhelm şi între suveranii germani. Causa ar fi cestiuni militare şi sociale. ..Sazeta“ iese în M­ care dr. Atenaiente pentru Austro-Un­garia. Pe un an 12 fl., pe şese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şăse luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumără la toate oficiele poştale din întru şi din acară şi la doi. colectori. A­namenii pentru Braşov administraţiunea, piaţa mare, Tfiigul Inului Nr. 80 etaglu I., pe un an 10 fl., pe sese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 cr. Cu dusul în casă: Pe un an 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. Atât abonamen­tele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte.______ Macim Alimisîr&Giim, şi Tipornia, Braşov, piaţa mare Nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. — M&nuscnpte na 8« retrimet, INSERATE se primesc la Admi­­nistraţiune in Braşov şi la ur­­matorele Birouri de anunciurî: în Viena: M. Dukes, Heinrich Schalek, Rudolf Mosse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppetik , J. Danneber, în Budapesta: A. Y. Goldbergerg, Eckstein Bertiat. In Bucuresci: Agence Havas, Suc­­cursaie de Reumanie, în Ham­burg: Karolyi & Liebmann. Preţul Inaerţiunilor: o seria garmond pe o coloana 6 or. şi 30 cf. timbru pentru o publi­care. Publicări mai dese după tarifă și învoială. Reclame pe pagina a 3-a o­fem­ă 10 cr. sau 30 bani. Nr. 271. Brașov, Joi-Vineri, 8 (20) Decemvre 1895.

Next