Gazeta Transilvaniei, iunie 1896 (Anul 59, nr. 120-143)
1896-06-01 / nr. 120
Maciiméi. Alsúi? intim, si Tipcsrííi Brașov, piața atare Hr. 30. Scrisori neimac&te mi primesc. — Manusaripta nu »* retriraet, INSERATE a» primesc la Adm!nistrsțiune in Brașov și la urmâtorele Birouri da timnaclurl: în Viemi: .îi. Dukes, Heinrich Schaieh, Rudolf Mosse, A. Oppeliks Nachfolger, Anton Oppelik, J. Bannever, în Budapesta: A. Y. Goldbergerg, Eckstein Benned; în Bucuresci: Agence Havas, Succursale de Roumanie; în Hamburg: Karolyi & Liebmann. Preţul Inecrţiunilor: o seria garmond pe e ’colonă 6 or. şi 30cr. timbru pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă şi învoială. H,eclame pe pagina a 8-a o «oria 10 er. aéu 30 bani. Nr. 120. Braşov, Sâmbătă, 1 (13) Iunie * ..Gazeta'“ iese în l-care ii. ASonamente centru Austro-Ungaria. Pe un an 12 fl.. pe şese luni 6 îl., pe trei luni 3. N-rii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentru România şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe ?ós© luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la toate pâclete poştale din întru şi din afară şi la doi. colectori. Apnaampaiul nonim Braşov administration©a, piaţa -nare, Târgul Inului Nr. 30l etagiu I., pe un an 10 fr., pe şese luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 ar. Cu dusul în casă. Pe un an 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. Un esemplar al cr. v. a. seu 15 bani. Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Clerul şi drepturile cetăţenesc. Prin proiectul de lege privitor la jurisdicţiunea Curiei în afaceri electorale se pregătesce o mare lovitură pentru clerul catolic, în special înse pentru „partida poporală“, în contra căreia vre se se îngrădască falsul liberalism de la putere prin acest proiect. Se tracteza în anumită mesură deschiderea clerului dela mişcările electorale sau, cu alte cuvinte, de despoiarea lui de drepturile politice cetăţenesce. Sunt câteva septemân de când se discută în camera ungară acest proiect de lege, dar abia alaltăeri, cu ocasiunea începerei desbaterilor pe paragraf, a eşit la ivelă într’o lumină mai clară tendinţa agresivă, ce se urmeaza prin el faţă cu clerul în genere, în special înse faţă cu clerul catolic din tabera lui Zichy. In §. 3 al proiectului se află un punct, prin care alegerea unui deputat se declară anulată, dacă se constată, că deputatul: a) „în decursul celor trei luni premergătoare alegerei a făcut în localul destinat pentru săvârşirea ritualelor religiose, ori în adunări cu caracter religios, declaraţiuni cu tendinţă de-a influinţa resultatul alegerei“ ; b) „că în scopul, de-a câştiga votul unuia, ori mai multor alegători, sau a îndupleca pe cineva de-a nu vota pentru anumit candidat, du a se absţine de la votare, a promis a împărtăşi pe cineva cu graţii bisericesci, seu a ameninţat, cu aplicarea disciplinei bisericesci, cu subtragerea graţiilor, ori cu pedeapsa din lumea cealaltă“ ; c) „că a folosit la adunarea deputaţilor, sau la conducturi electorale obiecte sfinte bisericesci, sau astfel de obiecte, cari sunt destinate la esecutarea ritualelor bisericescî“ ; d) „sau că e părtaş la astfel de fapte, ori că anterior şi în mod espres a consimţit cu ele“. Este grozav de la înţelesul acestor disposiţiuni ale noului proiect de lege. Orî cine cunosce modul de acţiune urmat pănă aci de „partida poporală“ trebue se vadă, că aici nu se urmeza alt scop, de- I cât făurirea unui mijloc legal, prin care guvernul se pota zădărnici întărirea nouei partide catolice, putând despoia de mandate pe deputaţii sei şi fără a mai recurge la volnicii şi brutalităţi, ca cele de la Stomfa, Neutra etc. La disposiţiunile de mai sus, sunt a se adauge încă alte puncte, prin care se înăspresc şi mai mult măsurile cuprinse în noul proiect. Aşa, de exemplu, ajunge un singur martir, care se adeveresc, că s’a comis vre-unul din faptele prevâfiute mai sus, pentru ca făptuitorul, prin care în acest cas este a se înțelege preotul, se fiă pedepsit cu închisore de stat pană la un an, amendă pănă la 500 fl., precum și lipsirea lui de drepturile politice. Acestă pedeapsa o poate contrage preotul chiar şi în caşul, când s’ar restrânge esclusiv numai la împlinirea unei datorințe creştinesc!, căcî în sensul disposițiunilor de mai sus, preotul poate fi pedepsit, de esemplu, chiar şi numai decâ ar fiice unui alegător, că e pecat aşa de votul seu în mod neconsciențios etc. Dar nu vom stărui a ne ocupa aici cu critica noului proiect de lege, care cuprinde în sine încă multe alte părți absurde, în parte chiar ridicule. Ajunge se spunem, că paragraful de mai sus a fost primit și la desbaterea specială, va se fii că lucrul este isprăvit. Adevărat, că aicî s’a avut în vedere „partida poporală“, dar deci proiectul va deveni lege, prin el se va da o lovitură preoţimei întregi, căci oeschide dela eserciarea unui principal drept cetăţenesc şi face ireposibilă aproape orice acţiune, pe care interesele bisericei, ori ale credincioşilor le-ar pretinde dela preotul lor pe acest teren. Caşul în sine este forte grav şi va trebui se contribue şi mai mult la înăsprirea luptei dintre stat şi biserică, căci aicî nu e în joc numai interesul unor popoare nemaghiare, în al căror defavor a fost posibil a se aduce orî-câte leg! în cea mai mare armonia, dér e în joc şi interesul unui puternic cler unguresc, care aflî este atât de amărît şi înverşiunat de nedreptăţirile, ce li se fac, dér care însuşi a cooperat de atâtea or! la nedreptăţirea altora, votând şi subscriind alături cu adversarii sei de astăzi toate legile aduse pentru desnaţionalisarea popoarelor nemaghiare, al căror ajutor îl vânâză afin. Meetingul monstru din Prater. (Fine.) După primirea resoluţiunei propuse de redactorul Schreiber, luă cuvântul deputatul Dr. Patlai, care la intrarea sa în sala de adunare fu salutat cu aplause nesfîrşite. Patiai fuse următorele: Ca ocasiunea banderiului festiv din Budapesta, împăratul îşi esprima dorinţa, ca legătura dintre ambele state să fie susţinută, însă totodată accentua, că din raportul acesta reies datorinţe şi drepturi egale pentru amândouă părţile. Parlamentul austriac n’a conlucrat la încheierea pactului, care este esclusiv opera lui Beust, şi de aceea, daci voieşce cineva ca să fim aderenţii legăturei dintre Austria şi Ungaria, trebue să ne şi asigure, că drepturile noastre vor fi respectate. Ce se ţine de stările financiare din ţară, liberarea de puterea bancherilor ar fi chiar aşa de lipsă, ca şi liberarea de pressa jidană. (Aplause). Ce priveşte pressa jidovesca, deja am ajuns departe, căci astăfii nu-i mai crede nimeni nimic, deşi o aboneza şi cetesce. (Ilaritate). Nu pot lăsa însă neamintite defăimările neruşinate, ce le aruncă presa jidano-maghiară asupra armatei noastre. Ca buni patrioţi avem datorinţa să luăm în apărare armata comună faţă de atacurile unor străini imigraţi onoarea nostră ne dicteză, ca să nu le permitem se se apropie de noi. (Aplause sgomotose). După o scurtă pausă luă cuvântul deputatul Scheicher, şi satirisa în modul cel mai brilant însemnătatea politică şi economică a dualismului. Se sculă apoi Dr. Preda şi criticând aspru disolvarea adunărei, ce era se se ţină cu trei fiile mai înainte, declară, că întrega serbare milenară şi întreg mileniul sunt un curat şarlatanism. In fine se urcă la tribună Dr. Lueger, aclamat în modul cel mai entusiast de întreg publicul asistent, şi între mii de strigăte de „Hoch“, el îşî începu cuvântarea, al cărui conţinut este următorul: A fost un timp, când omenii au suferit în tăcere aroganţa elicei domaitare din Ungaria; au fost mulţi de aceia, cari strîngeau din pumni în buzunare, dar nu cutezau să iasă cu adevărul, să spună ceea ce simt şi gândesc. Eu am ridicat vălul, ce zăcea peste stările din Ungaria şi am dat naştere la un vifor ne maipomenit în parlament. Voiau să convoace statutul parlamentar, pentru ca să mă împuşce, dar s’a întâmplat altmintrelea, şi sper, că duşmanii mei vor fi aceia, cari în curând vor fi puşcaţi în parlament. (Aplause frenetice). Nimeni nu poate fi silit la aceea, ca să iubască Ungaria, şi doar şi decă vor fi disolvate o sută de adunări, totuşi se vor ţine altele mii, în cari se va proclama protestul contra elicei domnitoare din Ungaria. (Aprobări şi aplause sgomotoase). Chlumecky (Ilaritate mare), în calitatea sa de preşedinte al delegaţiunei poate lăuda pe Maghiari cât îi place, căci nu-i mai ajută nimic (Strigăte: Aşa este!) Noi Austriacă de treideci de ani încape suntem asupriţi de cătră Maghiari (Un asistent strigă: Noi Nemaghiarii vă vom ajuta să scăpaţi de ei! Aplause viforoase), dar le vom trage soceta cu ei (Aplause). Cu atât mai laşă este, între popoarele nemaghiare asuprite din Ungaria, ţinuta Germanilor, cari poarta jugul Jidano-Maghiarilor. Tradarea aceasta FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Schiţe generale din cultura şi educaţiunea Romanilor. (Firid) Precum la Greci, aşa şi la Romani pudiciţia era considerată de un ce sânt. Cuvintele lui Cato : „Mai mult mă deobligă, şi mai mult iubesc roşaţa, decât paliditatea feţii, căci roşaţa este semnul virtuţii“, — toţi Romanii le priviau de cel mai sublim lucru ; pentru aceea era strict oprit la Romani orice conversaţiune inconveniente în presenţa tinerilor. Censorul Cato a dimis pe Manliu din senat, pentru că acesta îşi permise a-şi săruta soţia în presenţa fetei sale. Beutura de vin a fost în genere oprită tuturor femeilor şi tinerilor mai mici de 80 de ani. Ultimul cuget al educaţiunei pentru părinţi era, ca pruncilor binecrescuţi la timpul său să li se dea ca soţii fete tot asemenea bine crescute; apoi de aceste Roma nu suferea lipsă, pentru că deşi părinţii manifestau faţă de pruncii săi o ţinută plină de gingăşie, suavitate şi iubire, însă totodată erau stricţi şi serveri faţă de copilele lor, nu numai intelectualminte, ci şi sentimentalminte erau cât se poate de bine instruite şi crescute, ca şi ele mai târfiiu să fie apte a da fiilor săi tot asemenea educaţiune bună. Romanii au dat vieţii omenesci 90 de ani, cari i-au împărţit în vârste de câte 15 ani. Pănă la anul 16 dura copilăria, şi pruncul se numia poer; de aci pănă la 46 ani era tinereţa, şi mai departe apoi bătrâneţa. In etate de 46 ani bărbatul să numia senior, dar pentru aceea totuşi era obligat la servicii de stat şi militare pănă inclusive la anul 60, când cu numele senex era absolvat dela orice serviciu public. In prima etate a educaţiunei, cât timp pruncii erau sub imediata conducere a părinţilor lor, băieţii din familii mai înalte, precum erau familiile curate (nobile) (oficiali de magistrat) purtau la gât aşa numita bulla aurea (un fel de medallion) şi toga praetexta — un vestmânt lung cu tivitură de catifea purpurie; era ceilalţi de rang mai inferior purtau acest vestmânt fără purpură. Când însă băiatul era de 15 ani, trebuia să depună acest vestmânt pentru ca mai târdiu, după ce să făcea demn de primirea lui, de nou să-l pota purta, ca semnul celei mai înalte demnităţi, ei demn de acesta să făcea numai prin virtute şi cultură, prin nobleţă şi pudiciţie. Când pruncul era de 15 ani, se îmbrăca cu veşmântul aşa numit toga virilis, cu care ocasiune i se tăia părul cel lung ce-l avea pănă atunci. Aceasta ceremonie însemna, că de aici înainte urmeaza epoca de nobilă însă severă disciplină. Și totuși abia era vre-o serbare, ce pruncul să o aștepte mai cu mare bucurie, de cum era fiina, când tânărul se desbrăca de toga praetexta. Pentru ce? Pentru că de aci înainte el se considera de bărbat, de cetăţen, care se bucura de o libertate şi independenţă mai mare, ca pănă aci, şi faptele lui erau împreunate cu o responsabilitate mai se- I veră, decât mai înainte. Actul acesta decurgea în modul următor : tînărul aduce jertfă în casa părinteasca fieilor, oferindu-și bulla cea aurită Larilor și, concomitat de părinți, consângeni și amici, mergea spre For (locul legislațiunei) unde un pretor îi presenta toga virilis, care — după ce să admonia ca cu demnitate să o poarte în toate împregiurările — o primia între ceremonii solemne. Gudemn era sau nu de purtarea acestui vestmânt, o dovedea sub decursul anului de probă (tirocinium), în care timp era obligat la eserciţii gimnastice mai dure, la cercetarea societăţilor de bărbaţi, la asistarea pertractărilor juridice, ca prin aceasta să se iniţieze în vieţa publică. Acesta să întâmpla de multe ori prin conducerea părinţilor, sau vreunui bărbat confidenţial. Cu espirarea anului de probă încă nu se termina totodată şi timpul instrucţiunei, ci numai raportul dintre învăţători şi învăţăcei să schimba încâtva, încât adecă de aci încolo alegerea retorilor şi a filosofilor, ce trebuia să-i studieze tineruî, depindea dela libera sa voie, eră