Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1899 (Anul 62, nr. 242-265)
1899-11-02 / nr. 242
REDACţlCHEA, AfimiBistraUimea |i Tipografia. BRAŞOV, piaţa mare Nr. 30, Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte eu se retrimet. IBSERATE ale primesc la ADSiWSTHATIUÎSE in Braşov şi U axmătriceie Birouri de enunciuri, în Viena : ». Dukes Naohf. Haz. Augenfeld , Emerich Leaner, Keinrich Schalek, Rudolf Messe. A. Oppellks Nachi, Anton Oppellk. La Budapesta : A. B. Boldterger, Ekstei. Bernt. In Hamburg: Karolyie Liebmann. PREŢUL IMSERTIUNILOR : o seria earmond pe o coloana 6 or. si 30 or. timbru pentru o publicare. — Publicări mai dese după tarifă și învoială. RECLAME pe pagina a 3.a o aoică 10 or. sau 30 bani. Nr. 242. Braşov, luni-Marţi 2 (14) Noemvre. „GAZETA“ iese în fiecare fir. Abonameate neutru Austro-Ungaria. Pe un an 12 fl., pe şese luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. N-rii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentru România şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la toate oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa no axe Târgul Inului Nr. 30, etagic I.: Pe un an 10 fr., pe şâe€ luni 5 fr., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusul în casă. Pe un ai 12 fl., pe 6 luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. — Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Situaţia în Bucovina. Din Bucovina ne sosesc mereu scris neliniştitore, din cari vedem cu mâhnire că atacurile în contra limbei şi a naţionalităţii române, inaugurate sub oblăduirea nefastă a presidentului ţării Bourguignon, nu mai iau sfirşit. Este în adevăr lucru straniu, că machinaţiunile acestui guvernator, care a tulburat atât de adânc liniştea poporaţiunei române şi a produs atâta amărăciune în ţara, sunt încă şi acii tolerate şi guvernul central din Viena n’a întreprins pănă acum încă nimic spre a le pune capăt chiemând la ordine, [seu delăturând pe br. Bourguignon dela funcţiunea, ce-o eserciteza cu o ne mai pomenită stângăcie şi tendinţă duşmănosă faţă cu elementul român. Numai de curând s’a dovedit, ce mare iritaţiune a produs în sînul fraţilor noştri bucovineni duşmănosa purtare a presidentului ţării. Pănă şi clerul român, care a dat pănă acuma dovedji mai mult decât suficiente despre spiritul seu pacînic, concesiv şi despre răbdarea sa estremă,— s’a revoltat în urma uneltirilor lui Bourguignon, care nu s’a sfiit a arunca în faţă cele mai grave şi neîntemeiate suspiţionărî şi insulte. Imposanta adunare preoţescă, care a protestat contra acestor uneltiri, este cea mai viuă ilustraţiune a tulburării şi nemulţumirii, ce a cuprins toate păturile poporului român bucovinean. Mişcarea energică în sânul partidei naţionale române bucovinene este sprijinită prin faptul, că representanţii ei din parlamentul central fac parte din majoritate şi astfel sunt în măsură a exercita acolo la locurile competente o influenţă considerabilă în favorul poporului român din Bucovina. Cu toate astea Bourguignon stă încă nemişcat la postul său şi-şî continuă activitatea sa destructivă, lovind una după alta toate interesele de viaţă ale Românilor bucovineni. Cum se ne esplicăm aceasta? Deca poate se esiste un rond de esplicare, atunci l’am putea afla numai în anomalia stărilor generale din Austria și, acum în urmă mai ales, în împrejurarea, că majoritatea parlamentară de astăcfî s’a vedut constrînsă a lua o posițiă contrară guvernului. Cu toate acestea cabinetul Clary, care se laudă a fi neutral şi a avea în vedere numai legea şi dreptatea, ar trebui se se simtă îndatorat de a pune capăt, chiar în interesul administraţiunei publice, călcărilor de lege şi volniciilor, de care s’a făcut culpabil guvernul local bucovinean. N’a fost destul cu cele întâmplate pănă acum în detrimentul Românilor din Bucovina, ci dr. Bourguignon vine acum se sevîrşască un nou atentat în paguba învăţământului românesc din Bucovina. Acesta se relevă prin aceea, că „Patria“, organul partidei române naţionale, a fost din nou confiscată Vinerea trecută din cauza unui articol în care a criticat cu asprime meritată noua procedere ostilă a presidentului ţării. E vorba de numirea inspectorilor generali pentru scălele române şi rutene ale Bucovinei. Clubul român dietal încheiase o învoiala cu Bourguignon, în puterea căreia avea să fie numit pentru şcolele române primare şi secundare un inspector acreditat al partidului naţional român şi investit cu aceeaşi putere discreţionară, ca şi cel german. S’au propus atunci trei candidaţi ai partidului naţional român şi în cele din urmă lor. Bourguignon a dat mâna şi cuvântul de onoare, că va împlini cu sânţeniă aceste postulate. Numai sub aceste condiţiuni partidul român s’a declarat gata a vota pentru budgetul şcolar. Ce s’a întâmplat însă? Presidenta ţării a numit inspector general pentru şcolele române pe directorul pedagogiului (român), care nu se afla între candaţii propuşi şi acceptaţi ai partidului naţional român, oi pentru şcolele rutene a numit inspector pe un agitator politic rutean, ale cărui uneltiri în contra Românilor au devenit proverbiale. Cu drept cuvânt „Patria“ supune în articolul confiscat unei critice sdrobitoare procederea aceasta a şefului politic al ţerii, care călcându-şî cuvântul dat „atacă în mod primejdios chiar morala publică“. Deca a voit să lovască în partidul naţional, presidentul țării n’avea decât să-și urmeze tactica nenorocită de pănă acum, dar a satisface poftei sale prin călcarea propriului angajament, ce l-a luat față cu acest partid, este un fapt, ce nu poate să fiă destul de mult înfierat. De aceea ni se pare forte firesc, indignarea căreia i-a dat expresiune organul partidei naționale din acest incident, şi nici un fel de confiscare nu va putea să spele pe presidentul ţării de păcatul, ce l-a săvârşit. Numitul organ, arătând urmările rele, ce le poate avea amintitele numiri pentru Români din diferite puncte de vedere, caracteriseza faptul presidentului țării, ca o nouă provocare a poporului român bucovinean. In asemeni împrejurări trebue să dorim, ca să se adeverească cu o zi mai curând sciiea adusă de unjiar vienes, că între guvernorți, cari vor fi în curând strămutate dela posturile, ce le ocupă actualmente, va fi şi romanofagul Bourguignon. In tot caşul sperăm, că va succede în cele din urmă a se pune capăt regimului tendenţios al acestuia. Disensiuni turbulente în „Reichsrath“. Infilele din urmă ale săptămânei trecute, cu ocasiunea desbaterei asupra turburărilor în Moravia, s’au petrecut nisce scene forte agitate în „Reichsrath“. Discusiunea se învârtea în jurul răspunsului dat de cătră ministrul de interne la interpelaţia asupra celor ce s’au petrecut în oraşele morave. Intre alţii cehul tinăr Adamek a pledat pentru propunerea de a se institui o comisiune parlamentară, care să examineze întâmplările din Moravia şi să le judece obiectiv şi independent de curentul, ce domnesce acil în cercurile guvernului. Causa mişcărei de faţă,zise Adamek, se poate înţelege numai în legătură cu marea mişcare din sînul poporului cehic. Desfiinţarea ordonanţelor de limbă n’a fost, decât o capitulare a puterei de stat înaintea stradei. Ne mirăm dar, că aceia, cari au aplaudat acest fapt, sunt surprinşi acum văzând, că strada a ajuns la deplina consciinţă a puterei sale şi că face us, deşi câteodată nelegal, de acestă putere. Ministrulzise, că aceste demonstraţiunii de protest sunt pregătite cu plan. Ce ar fi creczut însă despre poporul nostru, dacă acesta nu ar fi răspuns cu o mişcare generală de protest la frivolul atac asupra dreptului său. (Vii aplausa la Cehii tineri. Mişcarea în sînul Cehilor dovedeşte, că acest popor nu poate primi liniştit ocara desfiinţărei ordonanţelor de limbă. S’azis, continuă deputatul Adamek, că mişcarea are un caracter curat antisemit. E cunoscută poziţia dominantă a Evreilor la noi, în comerciu, în industria mare şi pe piaţa lumei. Evreii sunt concentraţi la noi, mai ales în oraşele mari, în centrele comerciului şi ale industriei. In aceste oraşe ei formează o minoritate, care însă are mare influinţă prin posiţia ei materială şi insuesce a o esploata cât mai mult Sub aceasta apăsare a concurenţei jidovesci, noi suferim în ţările noastre şi avem temeri pentru viitorul şi independenţa nostră, din care cau să ne şi silim a scăpa, prin organisaţiunile noastre, de preponderanţa capitalului jidovesc. La recensământul poporal Jidovii, cu puţine escepţiuni, s’au declarat de Germani. Ei formiză stocul aşa numitelor minorităţi germane în comunele noastre celtice. In teritoriile mixte, ei stau în fruntea asupritorilor minorităţilor noastre celtice. Nu de mult toate şcolele aşa numite jidovesci erau şcóle poporale germane. Arată apoi, cum Jidovii şi la alegeri ajută Germanilor. Şi serviciile acestea economice şi naţionale le-au făcut Jidovii contrarilor noştri, deşi de mult a isbucnit antisemitismul în ţinuturile germane, şi încă într’o formă mai ordinară, decât în comunele noastre celtice. Deci Jidovii nu sunt duşmănoşi, nu putem să-i considerăm ca amici. Ei nu se pot mira dor, că poporul se întoarce şi în contra lor, deşi nu pentru că sunt Jidovi, ci numai pentrucă sunt duşmani hotărâţi ai noştri. (Aşa e la Cehii tinari.) Dar provocarea criminală nu a eşit din cârciumele şi de pe stradele boeme, ci de pe banca ministerială. (Aşa e !) Pe câtă vreme nu vor dispăre de pe scenă bărbaţii, cari au comis atentatul contra ordonanţelor, degeaba îşi va da silinţa ministrul de interne să mulcumască sau să suprime mişcarea celtică. Poporul cehic s’a săturat de jocul, ce se jocă cu el defeci de ani. De aceea guvernul trebue să fie convins, că nu numai partida noastră, ci întreg poporul cehic este una în lozinca: „ Abzug contele Clary“ (Vii aplause la Cehii tineri, cari strigă neîncetat: abzug, abzug Clary! Abzug Kindinger! Abzug Koerber! Mare sgomot şi nelinişte în sală.) Vice-preşedintele Lupul, care presideaza, sună clopoţelul şi cere să se facă linişte. Vorbesce apoi Polonul Kozlowski, care în aplausele Polonilor secundeaza pe Cehi în afirmarea, că tulburările sunt o urmare a desfiinţărei ordonanţelor de limbă. Critică procederea guvernului în contra mişcărei,ficând, că el n’a luat măsurile necesare preventive şi face răspunzător guvernul pentru sângele vărsat. Minstrul de interne Dr. Koerber ia cuvântul pentru ca să răspundă antevorbitorilor şi să rectifice din punctul său de vedere aserţiunile lor. Abia începe însă să vorbească şi se naste un sgomot pe băncile Cehilor. Ministrul declară, că în adevăr în decursul demonstraţiunilor din Moravia s’a atacat avere streină cu intenţiune criminală (deputatul ceh Dr. Sileny îl întrerupe.) Fapt este, că organele statului au fost espuse la atacuri violente. (Reprobări sgomotoase din partea Cehilor.) De aci încolo ministrul Dr. Koerber a fost mereu întrerupt de Sileny şi alţii între strigările sgomotoase ale Cehilor, între cari se amflau mai ales „abzug!“ şi „pfui!“ De mai multe ori ministrul a trebuit să se oprească şi n’a putut să-şi continue vorbirea nici aşa, întreruptă, or vice-preşedintele Lupul suna mereu din clopoţel. Cei mai mulţi dintre deputaţii cehi, părăsind locurile lor, se postaseră în cercul dinaintea băncii ministeriale. Ministrul Koerber, după ce a spus, că demonstraţiile au fost seriose şi că s’a atacat şi averea străină, şi-a esprimat părerea de rău, că în Moravia a eşit la ivela şi o agitaţie confesională, deslănţuind patimele. El a declarat în fine, că guvernul va combate cu totă energia asemenea espese. Baronul d’Elvert, membru al partidei germane progresiste, a desfăşurat apoi părerea partizanilor săi. El Zise, că agitatorii cehi cu intenţiune au aţîţat urele confesionale şi au provocat acele cruzimi, fiindcă desfiinţarea ordonanţelor de limbă nu erau mijloc de-ajuns pentru a aţîţa poporaţiunea. El lua în apărare pe Jidovi, cerând, ca siguranţa averei şi persoanei ameninţate să fie scutită de-o potrivă pentru toţi şi că partida germană progresistă totdeuna va lua în apărare egala îndreptăţire faţă cu toţi cetăţenii, adecă şi faţă cu Jidovii. In fine afirmă, că escesele din Moravia au fost pregătite de o mână lungă reacţionară. Deputatul Schneider (antisemit) vre să dovedască, că escesele îşi au isvorul în ticăloşiile Jidovilor. El vre să dovedască cu citate din talmud şi din alte cărţi, că cestiunea omorurilor rituale la Jidovi nu e absurditate, cum a Zis d’Elvert, ci este fapt dovedit. Intre altele el a agitat și caşul dela Tisza-Eszlar și despre acesta a afirmat urmatoarele: Contele Andrassy a fost întrebat pe-atunci: Crezi d-ta, că-i adevărat? (Adecă omorul ritual dela Eszlar). El răspunse: Firesce, căci doar s’a dovedit, nici nu se poate contesta! Şi când a fost întrebat, de ce nu a fost totuşi nimeni condamnat, Andrassy a Zis : de se făcea acesta, în Ziua următore ar fi fost omorîţi 20.000 Jidovi, şi dela cine am fi luat noi apoi bani? (Auziţi! Auziţi! Prinţul Lichtenstein dice: Mie mi-a spus Andrassy! Auziţi, bravul antisemit!) Deput. Schneider, continuând, cităză pasagii dintr’o carte italiană întitulată: „Sângele creştin în obiceiurile sinagogei“, apoi citezâ dintr’o carte a unui rabin, Moldamo, în fine vorbesce asupra afacerei dela Polna şi Zice: Unde e sângele, ce a cur?