Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1900 (Anul 63, nr. 1-23)

1900-01-01 / nr. 1

Pagina 2. In afacerea Iancu. Precum seim din raportul, ce l’am primit din Sibiiu, cu ocasiunea itfler­pelaţiunei sale în afacerea Iancu d-l Dr. Comşa a anunţat recurs în contra declaraţiunei vicespanului, că nu va da respuns meritoriu la inter­pelaţia, decât în şedinţa viitoare a congregaţiei. Acest recurs l’a şi înaintat la 10 Ianuarie d-1 Dr. Nicolae Comşa, ca membru al congregaţiei, ministrului de interne Coloman Szell. In acest recurs d-1 Comşa com­bate disposiţia de amânare a vice­spanului că prin amânare s’au periclitat interesele mai înalte de stat şi îndeosebi cea mai seriosă mi­siune a administraţiei: restabilirea ordinei drept şi a păcii. Apoi recur­sul continuă şi sfîrşesce astfel: Administraţia Ungariei, care când­va baronul Sennyey o numia în plin parlament „asiatica“, nu se poate, după convingerea mea, subt­rage de sub prima condiţiune a unei administraţiuni regulte , imediată dis­­posiţiune acolo, unde e periculum in mora. Să presupunem, dar nu admitem, că onoarea vătămată şi simţul de drept atacat, al cetăţenului sau a unor întregi colectivi­tăţi şi-ar face aer în deosebite localităţi ale comitatului prin mişcări puternice, cari poate ar depăşi limitele, fiiind-că poporul nicăiit în lume nu poate fi instruit de teoria amânărei, când e vorba de cinstea şi drep­tul lui, întreb eu, că interpelat asupra mij­­loacelor de a suprima mişcarea, s’ar pute ascunde vre-un vice-comite în baricadele amânărei ? Tocmai ca să preîntâmpin o mişcare, care ar pute trece limitele, am pretins eu pe baze strict legale şi constituţionale ime­diata intervenţiune a vice-comitelui, când se tricta de revocarea unui ordin ilegal, ce ▼tóéra­ă conscienţa de drept şi istorică a po­­porului român, simţămintele lui dinastiee, le­­gale şi, naţionale, când se tracta de apăra- Y*na» antonorihiei administrative fata*­­»«■ «o îndreptatNAnmixţiiîne‘ a justiţiei şi faţă cu insulta adresată celei mai marcante fi­guri a istoriei poporului român, lui Avram Iancu. Era­ deci de datorinţa d-lui vice-co­­mite de a răspunde imediat pentru linişti­rea spiritelor agitate şi mai mult prin in­sultele chim­ice ale pressei maghiare şi tăcerea guvernului intr'o cestiune, unde onoarea unei naţiuni, ce e în viaţă şi onoarea unui mort, ce e în morminte, cerea satis­facţiune. Era mai ales de datorinţa d-lui vice­­comite a declara, cel puţin, că va aduce la cunoştinţa D-vostră, d-le ministru de interne, neliniştirile şi pretensiunile legi­time ale majorităţii poporului din acest comitat, înaintate prin unanimitatea depu­­taţilor săi din congregaţie , trebuia să o facă acesta, fiind­că de sub regimul Banffy- Jeszenszky toţi şefii administrativi şi poli­ţiani, deci şi d-1 vicecomite, are datorinţa de-a da rapoarte lunare regulate şi cu caşuri urgente imediate, despre mişcările naţiona­lităţilor. Nefăcând acesta d-l vicecomite, a trebuit să aleg aceasta cale, ca via legis și în codițiuni strict constituționale să ajungă la cunoscința Escelenței Voastre, căruia încă Vă sună interpelațiunea mea, cererile legale ce conțin. Sper, că aflându le D-Voastre, d-le ministru, care V’ați provocat la maxima: lege, drept şi dreptate, o să faceţi să se respecte legea, dreptul şi dreptatea, ca nu cumva din amânările administraţiunei in­feriore , res publica detrimenti capiat. Dinainte-i, şi aude tropote de mii de­ ar­­mate, fum şi bubuit de tunuri, bălţi de sânge ,închegate. Şi de-asupra se ridică fălfăind în spre ste­[gul Libertăţii. er sub umbra-i se deşteptă ’ntreg [şiragul Neamurilor din robiă. El se vede acum că [maare, Nu-i putere să-l ajute, sortea e ne’ndură­[toare. Şi s’or aduna cu toţii la priveghiu, şi veseliă Ii va fi prohodul, bietul! Clopotele, — cine [scie? — Pentru el le-or trage, ori pentru cel ce vine [se-i ia locul: Lumea asta așa-i croită, toate se duc cu no­rocul ! Buza-i e de sete friptă, și-a cerut apă să [bee : Der om n’a fost să-l asculte, și nici mână, [ca să-i dee. Toți s’au adăpat din munca-i și astăcjl strigă [„să trăască Veacul nou!“ şi ’n cape vinul vechiu s’au [pus ca să-l golâscă. Nu cu glas de osanale, ci cu plâns şi tân­[guire Vă gătiţi de acum să-i diceţî vecinica lui [pomenire. La cap cruce nu-i mai puneţi, n’a iubit’o [nici­ odată, ’Şi-ar fi numai o ocară pentr’o fiinţă sbu­[ciumată, îngropaţi véacul luminii, după el ce-o să ur­[meze ? — Soarele de apune, iese altul ca să lumi­[neze ? Véacul unui întuneric, véacul orbei necredinţe o să vină apoi? Şi ’n inimi n’o mai v­'eţui [căinţă ! Nice Dumnedeu, nici lege, apostaţi vor $ [cu toţii? Nu le-or trebui biserici şi vor alunga preoții? Eu îl plâng, mai bun ca densul, altul sciu [că n’o să vină, Bun scu­reu, a fost sub sceptru-i câte-o [radă de lumină, Câte-un ideal, cum cresce tomna ’n câm­[puri câte-o floare Mai târdie, care-o uscă dorul, dorul după [soaie. — Biet moșnâg, cu amărăciune astăcji mă [despart de tine Mi-ai luat copilăria, cu plăcerile-i senine Și mi-o duci cu tine ’n gropă. Dă-mi-o, [dărmi-o înc’odată S’o trăesc din nou, pare, ca o dra­m [goste visată. 1. 31—r. Buri\ In Africa de méíjá-(|i. Rejimul engles, se fu introdus în co­lonia Ca A din Africa de sud pentru durată la începutul acestui veac a avut în total o bună întîlnire asupra desvoltării acestei polonii, mai ales în privinţa economică. Cu Aurii însă Englesii nu mult s’au avut bine. Cele dintriu neînţelegeri între Englesi şi Buri s’au luat din pricina Negrilor. Burii nu umblau să Astermineze pe Negrii, cum au fă­cut’o angA-saxohii cu Indienii; Burii tratau şi făceauA învoelî cu Hotentoţii şi cu Caprii, cari le cAlau pământul necesar în schimb de atâteaAşi atâtea vite. Dar Burii totuşi se purtau (A mare asprime faţă cu sclavii lor negri şi faţă cu lucrătorii lor negri, cari, frice­se, erau priviţi de omeni liberi. Ca să-i ţină în frâu, îi pedepsiau adese­ori groaznic. Veniră acum misionarii englezi în ţară, ca să facă propagandă religiosă între Negri şi ei dădeau ascultare plângerilor Negrilor indigeni asupra maltratărilor şi schingiuiri­lor, ce aveau să le sufere din partea Bu­rilor. Misionarii au îndemnat pe locţiitorul englez Cradock la 1812 să pună la cale o mare cercetare, în urma căreia 28 Buri şi 4 Bure au fost acusaţi de omor şi de grave vătămări corporale a Negrilor indigeni. Dintre aceste numai 3 caşuri de omor şi şapte caşuri de grea vătămare corporalii au putut fi dovedite, or în cele din urmă au fost achitaţi aproape toţi acusaţii. Dar de atunci a rămas ca un ghimpe în inima Burilor, cari priveau în misionarii englezi pe duşmanii lor. Nici aceea nu i-a putut mulcumi, că locţiitorul Cradock a străfor­­mat arenda vremelnică a pământurilor co­loniştilor, în arendă ereditară, ceea ce era o mare concesiune făcută Runâlor. Aceştia GAZETA TRANSILVANIEI. Răsboiul dintre Englesi şi Buri. Tot veşti rele sosesc pentru En­gles! de pe câmpul de resboiisfeţi din Africa de miară-4i. Puternica împă­răţia, care predomnesce a4î pe toate mările lumii, a despreţuit pe inimi­cul său din Transvaal, pitic, ce e drept, faţă cu uriaşul imperiu, dar brav, viteaz şi cu ochii ’n patru. Nu s’au aşteptat Euglesii, ca Burii se pună pe picior de resboiu o armată atât de însemnat, nu s’au aşteptat mai ales, ca Burii din Trans­vaal se vor alia cu cei din statul li­ber Oranje, şi la multe altele nu s’au aşteptat. Ei nu numai odată au avut de lucru cu Burii şi cunosceau isteţimea şi tenacitatea lor. Dar ce se-i faci îngâmfării. Au crezut, că vor putè isprăvi cu ei ca în vechime şi nu s’au gândit, că deja acum 20 de ani Burii cu arma în mână i-au silit se le recunoscă independenţa. Firesce, că n’a fost un resboiu ca cel de asta4.­Der au uitat Englesii, că de atunci au trecut 20 de ani şi că Burii n’au stat pe loc, ci au înain­tat şi s’au reorganisat milităresce, așa că astăzi organisarea lor aAdo- Vffdesce mai tare și rrkjj aptă, djjjjwjt A armatei englese. A intrat An­glia în focul răsboiului de față afară de acesta încă fără de nici o pngătire diplomatică şi militară. Der Burii prevedeau ce-i aşteptă, şi au prefe­­rit a face se isbucnescă mai curând răsboiul, ce nu mai era de delăturat. Astfel ei au câştigat timp, păin ce Englesii şi-au adunat oştirea şi au transportat-o în Africa. Luând ofen­siva, Burii au atacat posiţiunile cele mai însemnate strategice ocupate de Englesi în coloniile lor, şi precum se dovedesce acuma succesul lor a fost aşa de mare, încât au adus alţî pe Englesi, cu totă armata lor mult mai numerosă, în situaţiunea cea mai periculosă. Pentru moment teatrul princi­pal al resboiului este în Natal între Ladysmith şi Od­enso, unde atât Burii, cât şi Englesii şi-au concen­trat cea mai mare parte a forţelor lor militare. Aici se aşteptă din 4i în 4i o bătălia mare decisivă. Seim, că Ladysmith este de mult încunjurat şi asediat de Buri. Garnisona englesă a acestui oraş, sub comanda generalului White, se aperă înse brav, aşa, că pănă în 4iua de a4î ei ţin în puterea lor Ladysmith-ul. In c'lele din urmă Burii înşi­şî s’au decis a ataca cu cea mai maite energiă oraşul Ladys­mith, nu nulai bombardându-1 me­reu, dar ataclndu-1 chiar repeţit. Ei încă de Vinerea trecută au încercat se ia cu aiuit posiţiunea numită Căsar’s Camel care predomină ora­şul, dar n’aul reuşit. Sâmbăta tre­cută Burii fălură un atac groaznic, asupra tuturor posiţiuni­r englese. Ei au luat delbrei ori nisce şanţuri, dar Englesii ilu respins şi le-au re­luat. Intr’un prAct, Burii au ţinut ocu­pată posiţia păre­­sera. Atunci doue regimente englse au făcut un atac cu baioneta, care a fost atât de în­focat, încât Bu­sni au fost respinşi cu mari pierderi ! Acestea lei telegraflză coman­dantul White, Idauge înse, că el cu armata sunt forte strîm­toraţi. Nici un el lucru puţin pentru garnisoana englesă din Ladysmith, căci de 70 de zile portă o luptă grea cu Burii. Mai sufer trupele ge­neralului White, precum se asigură, şi de lipsa de froviant, de apă şi chiar de muniţiune. Bele epidemice mai domnesc în oraş şi răpesc şi acestea pe mulţi dintre soldaţi. Deci generalul White se aperă în mod atât de desperat, o face şi în speranţa, că-i va veni un ajutor. Numai 20 de mituri engleze depăr­tare de la Ladysmith spre mia.4ă-4i, se află armata comandată de gene­ralul Buller, vre-o 1#30 de mii de mont­ojrt 70 titri "T­ Oii iţi vor /Să scape pe cei din Ladysmith. Oştirea lui Buller comunică cu cea a lui White prin signale optice. Pănă acum înse generalul Buller n’a pu­tut se dea ajutor lui White. Seim, că încercările lui de-a trece cu oş­tirea rîul Tugela n’au succes şi au adus mari pierderi Englesilor. De atunci generalul Buller a primit în­tăriri în omeni şi tunuri, şi totuşi n’a cutezat pănă acuma se atace pe Buri a doua oră. Burii şi-au întărit şi ei posiţiunile la rîul Tugela, şi încă pe-o estindere foarte mare. Generalul Buller şî-a reînceput operaţiunile sale cu scop de a salva oraşul Ladysmith Vineroa trecută, făcând o recunoscere a posiţiunilor inimicului. Sâmbătă a înaintat cu toată armata sa spre Colenso şi ar­tileria englesă a bombardat pon­­ţiunea inimicului. Burii înse n’au respuns. Ce s’a întâmplat mai de­parte nu se scie, şi tăcerea acesta a deşteptat mari îngrijiri mai als în Londra, unde era mare temerea că Lady­smith-ul va cade. Dar şi în celelalte rţî ale teatrului de resboi. Engl­esii n’au avut decât nesuccese. La 1 Ianuarie a capitulat Kuruman, capitala ţârii Betsuane. Câte­va zde înainte gar­nisoana englesă din Jaat'eking, făcând o eşire cu asalt din oraş, a fost aproape nimicită, aşa că se aşt­epta zilnic căderea orăşenii. Peste aceasta la Colesberg generalul engles French a suferit o lovitură simfiloare din partea Burilor, or trupele generalului Gatacre au fost silite a părăsi ora­şul Dordrecht, pe care numai cu puțin înainte îl ocupaseră. In asemeni împrejurări, av­encl'" în vedere mai ales, că şi popora­­ţiunea din coloniile englese ale Africei începe încet încet a­ se în­străina de Englesi, putem zicea că grea problemă aşteptă pe noul co­mandant lord Roberts şi pe viitorul şef de stat major al trupelor englese lord Kitchener, cari vor debarca az­i sau mâne pe pământul Africei. „Figaro“ publică un articol al unui ofițer de geniu rus, care între altele spune, că armata generalului Roberts va fi dis­trusă, căci arta răsboiului cere un general tînăr cu un șef­ de stat-major mai bătrân ca el; pe când din contră, Roberts e bă­trân şi Ritchelle­- tînăr. In fine acest ofiţer rus simte, că o mână de fer conduce pe Buri, şi nu ar fi uimit de a aurl că acesta mână se află la Postdaut, locuinţa împăratului Germaniei, unde, în liniştea cabinetului, se studiază mişcările strategice, cari prin cablul de la Delagoa au distrus mii de Englesi şi pot distruge şi armata lordului Roberts. Nr. 1.—1900 I -----------“ Societatea comercianţilor români, pentru comerciul levantin în Braşov. Este în general cunoscut, că indus­tria şi comerciul au fost, sunt şi vor fi în­­tot­deuna doi factori puternici, cari prin temeliile înaintărei unei societăţi, susţin existenţa acesteia şi dau avânt ridicărei unui popor în cultură. Ne servesc ca bună dovadă astâ de acele state ale Europei, cari prin industria şi comercia s’au ridicat la înalta treapta a culturei impunând acelora, cari în pri­vinţa industrială şi comercială au rămas înapoi. Fără industriă şi comerciu, un popor este mort, pentru­ că în lipsa acestora nu se poate ridica nu poate ţine rend cu po­­poarele, cari s’au ocupat şi se ocupă cu in­dustria şi comerciul.

Next