Gazeta Transilvaniei, iulie 1900 (Anul 63, nr. 145-169)
1900-07-22 / nr. 162
Scut în contra anarchiştilor. Tata pressa europena se ocupă acum, pe lângă cestiunea chinesă, mai ales cu atentatul dela Monza, şi cu cele ce s’au petrecut acolo şi în Roma după tragica moarte a regelui Umberto. De pretutindeni s’au manifestat din acest trist incident simpatiile întregei lumi culte pentru Italia şi casa ei domnitare, şi ceea ce în caşul de faţă era neevitabil, s’a început din nou discusiunea cu privire la măsurile de apărare, ce trebue să se ia în contra anarchiştilor din partea tuturor statelor. Din cercetările de pănă acuma făcute de poliţia italiană resultă, după cum se anunţă, că asasinul regelui Umberto a făcut parte în adevăr dintr’un complot anarchist. A arestat poliţia pănă acum mai mulţi indivizi, despre cari s’a constatat, că au stat în legătură, sau în oare-care atingere cu el. Mărturisirile ucigaşului şi tata purtarea lui cinică sunt o dovadă mai mult, că el a fost unelta unei conjuraţiunî anarchista. Ba acum se afirmă, că oamenii siguranţei publice au descoperit, că este o legătură chiar între atentatul de acum şi cel severşit de Luccheni înainte cu doi anî în contra împărătesei Austriei. Atunci s’a încercat a se stabili o înțelegere între toate statele pentru combaterea anarchismului, a inimicului comun al civilisațiunii și al ordinei sociale. încercarea aceasta însă a dat, cum seim, prea puține resultate positive. Poate, că în urma aceasta, vecrând cât de greu este de a se feri pentru durată de pumnalul veninos al acestui inimic ascuns, înaintea căruia nu este nimic sfânt, a fus regele Umberto, odată. „Sunt forte convins, că voia cade jertfă unui al treilea atentat, dar e cu totul de prisos, ca prin continuele supraveghiări să mi se aducă aminte mereu periculul acestui al treilea atentat“. Se mai fice, că în anul 1897, după atentatul nesucces al lui Acciarito asupra lui Umberto, un senator a cerut să se ia deosebite disposiţiunî pentru scutul regelui, înse nu s’a fâcut în privinţa acesta mai nimic. Acum acelaşi senator voesce se interpeleze în şedinţa senatului cu privire la disposiţiunile ce sunt a se lua pentru asiguranţa personală a tînărului rege. Este impusă cu urgenţă acesta precauţiune, după probele ce le-a dat şi le dă fanatismul fără de lege al anarchiştilor, încă victima atentatului de Duminecă seara nu este înmormântată și era, că un nou atentat s’a făcut în Paris asupra șahului Persiei. Atentatul n’a isbutit, dar individul, care l’a încercat a declarat, că-i pare rău, că n’a putut reuși. Acesta denotă, că se trateaza ărăși de-o faptă scelerată anarchistă. Este grea problema, a cărei resolvare e suscitată din nou de presa tuturor ţărilor. Anarchismul a ajuns deja a fi o organisaţiune, faţă cu care poliţia singură nu poate se biruiasca, deşi ea are rolul de căpetenie în combaterea lui. In Anglia, Elveţia şi America, sub scutul legilor forte liberale din aceste ţări, să face o propagandă mare anaschistă. Anarchiştii scot filare în toate limbile apusene, ţin întruniri şi stau în legătură continuă unii cu alţii. Şi asasinul Bressi venise numai de curând din America. In asemeni împrejurări se poate fiice, că este deja întârfiiată acţiunea în ce priveşce luarea de măsuri în contra anarchismului. S’a veriut, că tot controlul siguranţei publice nu poate împiedecă reînoirea atentatelor, ce sunt îndreptate în contra capilor statelor fără nici o deosebire. Aşadară nu va fi de ajuns a se lua măsuri escepţionale pentru siguranţa personală a domnitorilor, ci va trebui se se stabileasca o înţelegere strânsă între toate statele, luându-se măsuri mai estinse, care se pot combate real de la rădăcină. Şi o astfel de înţelegere este greu a se stabili fără de a aduce însemnate schimbări în legile tuturor ţărilor restrîngându se chiar libertăţile publice. ^KTTJX-i X-2SXXX. »gazeta“ iese în floare dl. Abonamente pentru Austro-Ungaria: Pe un an 12 fl., pe şase luni 6 fl., pe trei luni 3 fl. ÎTrii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentru Somalia şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe şese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franci. Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braţe? Admnistraţiunea: Piaţa ne are Târgul Inului Nr. 30, etagin I.: Pe un an 10 fr., peéfi€ luni 5 fl., pe trei luni 2 fl. 50 or. Cu dusul în casă : Pe un an 12 fl., p© 6 luni 6 fl., p® trei luni 3 fl. — Un esemplar 5 cr. v. a. sau 15 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. RED ACŢIUNEA, Asainistraţiiinea şi Tipornia. SRAŞOV, piaţa mai® Kr. 30. Scrisori ne francaie nu sa primesc. Manuscripte nu se retrimet. IS8ERATE se primesc Is ADSI8I8TRATIUKE Sn Brasovi «. si'iaaatöstelo Elrowri de anunciuf!: Itt Yiena: ML 3ukm Naeiii. !s3rb;. Auganfald 4 Emerloh Leaner.. Htlnrlol) Sohalek. Rudolf Kösse, á- Oppellks Naehf. Anton Oppelik. X&Budapesta: A. V. öaídberijvr, Eksteln Bernat. în Eamîfcuyg.- Karoly! & üeömann. PREȚUL INSERTIURlLQR : o seară garmond pe o coloana 6 or. — Publicări mai dese *upă tarifă și Învoială RECLAME pe paedua a 8-a o caria 10 or. cau 30 bani. Nr. 162. Brașov, Vineri-Sâmbătă 22 Iulie (4 August). 1000. Austria — Stat federativ. Preşedintele camerei austriace, Dr. Fuchs, asifiilele acestea un discurs la Altenmarkt, din care extragem următorul pasagiu: „Austria nu mai e afil un stat curat german, ci stat federativ, alcătuit din popoare libere unite. In Austria trăesc 8 milioane de Germani, alături cu 15 milioane de Slavi. De aceea este neapărat trebuincios, ca unii cu alţii să se înţelegă, înţelegerea acesta fiind condiţia sine qua non a mântuirei Austriei“. Guvernul român şi Evreii. Sub titlul „Ministeriul Carp şi cestiunea evrească în România“ publică „Pester Lloyd“ o corespondenţă din Bucurescî cu data de 28 iulie n. de la vechiul său raportor, care afirmă, că „are informaţiuni din isvorul cel mai sigur“. Aflăm de interes a comunica cetitorilor noştri pe scurt cuprinsul acestei corespondenţe: In introducere corespondentul lui „P. L., fiice, că pressa din străinătate în general a primit cu aplause formarea ministeriului Carp, dar articulii prin cari a fost salutat noul ministeriu român au trecut peste marginele unei „motivări obiective“, întru cât nu arareori s’au basat pe presupunerea unor „prestaţiuni“, ce ar fi de a se aştepta de la noul ministru-preşedinte, presupunere, căreia pe lângă toata bunăvoinţa nu-i poate satisface de loc, sau nu în măsura pretinsă“. „Mai ales se referă acesta la dorinţele şi speranţele exprimate cu privire la soluţiunea cestiunei evreesci în România, admisă ca ceva de sine înţeles sub un cabinet Carp“. „Cel ce cunosce România şi modul şi chipul luptelor sale de partid, scie, că încercarea unei soluţiunî neamânate a cestiunei Evreilor ar duce la tulburări interne, la demonstraţiuni de stradă, ba chiar la rebeliune şi vărsare de sânge“. * Una din măsurile, despre care face amintire corespondentul lui „P. Lloyd“, o confirmă întru câtva şi un comunicat al filarului „Timpul“ din Bucuresci, în care se face : „D-l ministru de interne a dat o circulară autorităţilor administrative, prin care le dă instrucţiuni asupra modului cum să interpreteze disposiţiunile legei de poliţie rurală relativ la darea autorizaţiunilor pentru stabilirea Evreilor la sate sau pentru espulsarea lor. „Aceste instrucţiuni s’au dat pentru a se curma unele abusuri, ce se făceau cu aplicarea acestor disposiţiunî“. După acastă întroducere, ca să dovedască cele afirmate, vorbesce de „ameninţările“ Ligei antisemite din România, cam fiice, „este lăţită în numeroasa secţiuni peste totă ţara după exemplul reuniunei secrete a Carbonarilor“ şi care „ar putea să devină o unăltă de agitaţiune în mâna oposiţiunii de partid, care nu s’ar sfii de a aţîţa massele, lăţind faima, că vor să vândă România Jidovilor“, cu scop de a lovi în ministeriul Carp. N’ar fi deci, adauge corespondentul, în asemeni împrejurări lucru cuminte din partea guvernului, deci vrând a face ca Israeliţii să potă trăi liniştit pe lângă Români, ar trece peste marginile celor ce se pot dobândi momentan şi ar da astfel oposiţiunei şi Ligei antisemite ocasiune de a aţâţa massele. Apoi vorbind de programul d-lui Carp în cestiunea evrească, fiiarul jidano-maghiar spune, că d-l Carp a introdus deja o îmbunătăţire a stării Evreilor prin aceea, că li-a permis să se stabilescă la ţară în caşul când au profesiunile recunoscute de lege. Pe lângă acesta corespondentul din Bucurescu al lui „Pester Lloyd“ atribue guvernului intenţiunea de a organiza prin o lege comunităţile israelite şi de a le acorda dreptul de percepere a tabelei. Apoi încheie aşa: „Cu restabilirea dreptului de liberă migrare şi cu înfiinţarea unor comunităţi israelite recunoscute de stat pentru îngrijirea intereselor confesionale comune de şcolă şi de cult, se înlătură două plângeri însemnate ale Evreimii din România şi se deschid căi nouă silinţei la muncă şi dorinţei de a se cultiva a populaţiunei israelite, încât privesce dorinţa forte vie mai cu semn printre populaţia mai tînără de a se recunoste dreptul de cetăţenie română a acelor israeliţi, cari şi-au făcut datoria militară în armata română, ea este de-o dreptate atâta de saritare în ochi, încât abia ne mai putem gândi la putinţa unei menţineri a stării actuale a lucrurilor. Israelitul, care a jurat în România pe steagul ţărei credinţă Regelui şi Patriei, nu poate în nici un cas să fie privit ca un străin“, de universitate în Iaşi şi cunoscutul nostru istoric. D-l Xenopol a vorbit despre „L’hipothese dans l’historien, arătând mai întâiu, că hipotesa în istorie este tot atât de îndreptăţită ca şi sciinţele naturale, căci unde faptele nu pot fi dovedite cu totă certitudinea, trebue să se ia refugiu la hipotesă, pe care o justifică faptele ulterioare. După acesta conferenţiarul a arătat, că dela ocuparea Daciei de cătră împăratul Traian Românii au locuit constant şi continuativ pământul vechei Dacii, adecă şi Ardealul de afil, şi prin urmare Românii sunt acifi cei mai vechi locuitori ai Daciei Traiane de odinioră. Atâta a trebuit să constate d-l Xenopol, pe basă de documente nerăsturnabile, pentru ca discipolii lui Hunfalvy (Hunsdörfer), Rethy şi alţii să se simtă atinşi în orgoliul lor de rassă şi să se căzească a dovedi contrarul de ceea ce a susţinut conferenţiarul român. S’a ridicat îndată delegatul guvernului unguresc Lanczi Gy., care — după înseşi mărturisirile şoviniştilor dela pressa maghiară — „n’a voit“ să documenteze, pe basa istoriei, contrarul, ci s’a mulţumit a respinge argumentaţiunea d-lui Xenopol privitor la continuitatea Românilor în Dacia, precum şi faptul istoriseste documentat, că Ungurii, după ocuparea Ardealului, au asuprit şi frustrat poporul.,iunea băştinaşă, cum de pildă au asuprit Englesii pe Irlandesi. A doua fii, „neaoşul“ Maghiar Dr. Moritz Durvai a ţinut conferenţa sa despre „La Hongne et ses premiers vassaux romains“, în care s’a ocupat cu epstiunile atinse de d-l Xenopol, încercând să dovedască contrarul asertaţiunilor conferenţiarului român. Darvai a îndrugat multe verfil şi uscate despre caracterul maghiar al Ardealului, despre imigrarea Românilor de peste Dunăre în secolul al XlII-lea şi despre aceea, cum „200 de ani li-a trebuit Românilor să să se formeze un stat“ între Carpaţi şi Dunăre. Ba perciunatul „savant“ a riscat chiar să susţină, că Românii şi-au creat o naţionalitate „numai sub influenţa directă a Maghiarilor“. După toate acestea şi-a luat dumnealui avânt şi a propus apropierea Maghiarilor şi Românilor, fiindcă „amândouă elementele acestea au un duşman comun“, mai bine dâră să-şi dea mâna, căci „concordia este puterea“. D-l Xenopol a răspuns îndată, dar foile unguresci refac orîce amănunte, poate pentru ca se poate cu atât mai uşor să facă lumea a crede, că „Românii au suferit deplin fiasco la congres“, cum nu întârfire a fiice ele, fălindu-se şi lăudându-se fără de a roşi. Ar fi de dorit, ca asupra acestei importante discusiuni să se raporteze şi din parte română, pentru constatarea adevărului. Dar şi pănă atunci, credem, că comunicatele foilor unguresci samănă ca ou cu ou cu comunicatele lor în alte cestiuni, sunt false, tendenţiose şi lipsite chiar şi de umbră de adevăr. Maghiarii şi Românii în Paris. Sub titlul acesta publică foile ungurescnisce comunicate, ce li se trimit din Paris privitor la disensiunile din şedinţa de la 26 iulie a congresului internaţional de istoria comparată, care s’a deschis în 28 şi a durat pănă ’n 28 iulie. Congresul a lucrat în secţiuni şi în prima secţiune (istoria universală şi diplomaţia) erau bine representaţi şi Maghiarii. După amintitele joi, în desbaterile secţiunei prime de Marţi a luat cuvântul din partea Românilor d-l N. Xenopol, profesor Tragedia din Monza. Asasinul şi complicii. S’a constatat în urmă, că numele adevărat al asasinului este Gaetano Bresei. La întrebarea judelui instructor el a declarat, că a mers în Monza c’un prietin al său, dar acesta — fiice Bresei — n’a avut parte la atentat. Numele acestui „prietin“ n’a voit să-l spună. Se afirmă înse, că îndată