Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1901 (Anul 64, nr. 1-23)
1901-01-28 / nr. 22
REDACŢIUNEA, Administraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate mi se primesc.—Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: în Viena , la N. Dukes Nachf., Nux, Augenfeld & Emeric Lesner. Heinrich Schalek. A. Oppelik Nachf. Anton Oppelik. In Budapesta: la A. V. Goldberger, Jukstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsébet-körut). PREJUL INSERTIUNILOR: o seria garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tarifa și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seriă 20 bani. Nr. 22.—Anul LXIV. Brașov, Duminecă 28 Ianuarie (10 Februarie). 1901. (Număr de Duminecă 4.) „aizETA“ iese în leire pi. umiaieate pentru Austro-Ungaria. Pe un an 24 cor., pe sbae luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentru România şi străinătate. Pe un an 40 franoî, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franoî. Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Afionamentul pentru Braşoi Administraţiiunea, Piaţa mare. Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe alee luni II cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă : Pe un an 24 cor., pe 6 luni 12c., pe trei luni 6 corone. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Demisiunea cabinetului Carp. In cele din urmă cabinetul român totuşi n’a putut se ajungă la o înţelegere cu acea parte a majorităţii parlamentare, care nu părtinea proiectele de noue dărî, ce le-a presentat primul ministru şi ministru de finance P. P. Carp camerei, şi astfel a crecjut de a sa datoriă de a depune dimisiunea sa în manile Regelui. Marţîa trecută deputatul Delavrancea a interpelat pe d-1 Carp asupra situaţiunii politice şi a cerut lămuriri cu privire la ea. In şedinţa de joi d-1 Carp a dat acesta lămurire şi a arătat şi motivele demisiunii cabinetului. Aderenţii guvernului Iusiunei au voit a tranşa conflictul printr’un vot al adunării, propunând adecă o moțiune de încredere în urma interpelării lui Delavrancea. Guvernul înse, cum ne spune organul seu autorisat, n’a aflat de bine ca acest conflict sâ fia tranşat printr’un ast-fel de vot al adunării, căci este de părere, că un vot de încredere s’ar fi putut tălmăci ca fiind resultatul unei presiuni esercitate de guvern asupra camerei. Un asemenea vot ar fi transformat conflictul, ivit asupra unei întrebări financiare, într’un conflict politic între membrii unuia şi aceluiași partid; pe de altă parte un vot de neîncredere dat guvernului în urma unei astfel de moţiuni, n’ar fi fost, decât o nouă constatare, că o mare parte a camerei se opune contra legilor de impozite propuse de guvern. Eră ce scrie „Conservatorul“ cu privire la lămuririle date de d-l Carp in şedinţa de joi a camerei . Guvernul, în şedinţa de erl a Camerei, şi-a lămurit situaţiunea politică, situaţiune care de vreo 100 file nu erane lămurită. D. prim-ministru Carp şi ministru de finance, a răspuns interpelărei d-lui Delavrancea. Cu francheţa şi realitatea sa obicinuită d. Carp a arătat, că situaţiunea guvernului nu mai poate dăinui, are însă convingerea, că în adevăr nimeni nu s’a condus de interese personale în aceasta împrejurare. Şi d. Carp a terminat, spunând urmatoarele: „Convingerea mea este, că guvernul nu mai are nici tăria morală, nici tăria materială d’a merge mai departe și nici încrederea parlamentului. Voi cei din aceasta adâncă a mea convingere să trag conclusiunile necesare atunci, când va fi momentul oportun“. Acum se nasce întrebarea cum se va resolva aceasta crisă ministerială ? Situațiunea țerei este gravă din causa strâmtoarei în care au ajuns finanțele statului şi deci în asemeni momente este de o îndoită însemnătate cestiunea cum se va resolva acesta crisă. Sunt cestiune, fiice amintitul filor, în cari disciplina de partid nu poate, nu trebue se impună nici majorităţii de a vota orbesce ceea ce-i cere guvernul, nici guvernului de a-i impune majorităţii ideile sale. Din asemeni cestiunî fac parte legile de imposite (dărî), cari intereseză pe fiăcare cetăţean. Cum va avisa Regele în urma dimisiunei ce a depus’o cabinetul în manile sale? Acesta, firesce, nu se poate sei, tocmai fiind situaţiunea atât de dificilă şi complicată. Trei sunt posibilităţile ce se nasc din împrejurările date. Regele în caşul când ar fi convins, că modalitatea propusă de guvern ar fi cea mai bună, poate se aviseze aşa, ca se dea guvernului disolvarea Camerei şi guvernul se apeleze apoi la ţară. Altă soluţiune poate fi, că cei ce representă în majoritate oposiţiunea faţă cu proiectele d-lui Carp se fiă chemaţi a forma noul guvern. In fine Regele poate apela la partidul liberal, în care cas guvernul conservator ar fi înlocuit de un guvern liberal. Ori care ar fi soluţiunea, dorinţa tuturor Românilor de bine este, ca ea se contribue la uşurarea şi nu la agravarea situaţiunii financiare a ţârii. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ „Romana“. Rosa serie o desface, pe-a ei foi ceresc, Romana, foc compus din Hăţegana, unde Ulpia ’nfloria. Şi’n Abrud în văi de munte, Mureşul şi Timişiana. Şi cât Someşul crucesce a sa datină ’şi lăţiea. Asta juca şi Olteana, aşa cântă pe la noi. Tot Românu ’şi are partea, când se smulge din nevoi. Iacob Mureşianu. Nu ne aducem aminte, ca la noi Românii să se fi serbat vre-odată jubileul unui joc naţional. Românul, când se smulge din nevoi şi întră în joc, nu mai întreba la ce dată s’a născut jocul. Ar fi şi greu se vrea cineva să schiiească de când poporul jocă la sunetul vidrei lăutarului „Hăţegana“ „Abrudeana“, „Someşana“, ori „Olteana. Altfel stă lucrul cu aşa numitele dansuri de salon. Acestea sunt de o dată mai nouă, de când adeca au început şi Românii să introducă încet încet în mijlocul lor moravuri ale lumei civilisate apusene. Pe la 1850/51, după încetarea tulburărilor, în societatea română din Braşov, vestitul oraş comercial al Ardealului, se produse o mişcare viuă şi plină de avânt în viaţa socială naţională. Românii dedeau cele mai frumose petreceri în parte mare cu teatru de diletanţi şi cele mai multe în scop de binefacere, venind mai ales în ajutorul gimnasiului român din loc, a căreia temelie se puse în 1850. Se aranjau pe atunci aşa numite picnicuri, apoi şi baluri, dar acestea se încetăţeniră în societatea română numai după înfiinţarea Reuniunei femeilor române, care a dat primul său bal în iarna anului 1851. Pănit atunci erau picnicurile la ordinea «filei şi despre un asemenea picnic scrie „Gazeta Transilvaniei“ de la 29 Ianuarie v. 1850 următorele: „Braşov. Sa mai cugetăm şi la dile de petrecere, nu tot la seriose. Inaugurarea saltului naţional în picnicul din Dumineca trecută prin împărţire de fiori la damele şi damicelele, care-l jucară, produse în familiile noastre o plăcere din cele mai rare şi mai sincere. O singură suvenire învrăşta împresiunile inimelor, căci acea Duminecă era aniversarea lovirei a doua de la Harman şi a morţii căpitanului Itul cu ceilalţi confraţi ai săi de arme“. Jocul acesta naţional, de care se amintesce mai sus, a fost „saltul regulat naţional“ „Romanau, care curând s’a încetăţenit la toţi Românii din Transilvania, Bănat şi Ţera Ungurască şi a trecut şi în Bucovina şi nu numai odată a fost produs în aceşti 50 de ani din urmă şi în oraşele principale ale României. Erau acum 50 de ani dansurile de colonă, numite şi de salon, sau contra-dansuri ceva nou şi atrăgător, căci numai cu câţiva ani mai înainte îşi făcu intrarea în oraşul nostru cu adriatul frances. Şi cum domnea cea mai frumoasa armonie şi însufleţire în societatea română din Braşov, ideia de a se compune şi un dans român de coloină, care să represente şi să unască în sine cele mai populare jocuri naţionale românesci dela noi, s’a făcut curând faptă. încă în iarna anului 1849/50 s’a compus acest salt regulat naţional în casa lui Iacob Mureşianu, fiind el însuşi iniţiatorul şi aranjatorul lui, ca unul, care cunoscea dansurile române de pe la noi, precum şi musica lor. La compunerea dansului a conlucrat Ştefan Emilian, architect şi bun musician, care se afla pe atunci în Braşov. Dansul a aranjat musica după toate regulile musicale şi a acomodat-o melodiilor şi figurilor stabilite de I. Mureşianu, cele din urmă cu concursul unui dibaciu măestru de danS, cu numele Kammauf. Răposatul profesor şi Redactor a dat şi numele jocului, al cărui botez, pe numele „Romana“, s’a făcut la începutul lui Ianuarie 1850 in casele comerciantului George Ioan. „Romana“ a fost dansată mai întâiu în public la balul „Reuniunei femeilor române“ în 31 Ianuarie 1851 şi prin coincidenţa lui cu întemeierea acestei societăţi, a rămas jocul predilect la balurile vestite ale Reuniunii. Peste câteva serile împlinesc doar 60 de ani de când „Romana“ s’a jucat primaora în public la primul bal al „Reuniunei femeilor române“ şi este un frumos sentiment de pietate, ce-i documenteza Reuniunea şi junimea nostra prin hotărîrea, ce au luat’o, ca cu ocasiunea balului, ce se va da Marţia viitoara în legătură cu festivităţile jubilare ale Reuniunei femeilor române, să se serbeze şi jubileul dansului naţional »Romana“. e. Revista politică. Săptămâna acesta a fost bogată în întâmplări politice, atât înăuntru cât şi înafară. înăuntrul ţării s’a făcut chiar vărsare de sânge şi morte de om cu ocasiunea alegerei de deputat în Târgu-Mureşului, unde glontele gendarmilor au culcat pe vecin la pământ pe patru Unguri, or pe alţii vre-o şase i-au rănit greu. O mică descriere a caşului dăm la alt loc al numărului nostru de afi. Cum înse cei omorîţi erau pe partea kossuthiştilor, corifeii acestei partide au adus întâmplarea în şedinţa de joi a dietei, care a fost extraordinar de furtunoasa. Zarva, sgomotul, sbieretele, ţipetele şi ameninţările au fost nota caracteristică a acestei şedinţe. Cel dintâiu luă cuvântul căpetenia kossuthiştilor, Francisc Kossuth. Palid ca moartea şi iritat în mare măsură îşi începu, discursul cu cuvintele: „Sânge unguresc a curs, vărsat de glonţ unguresc“. „S’a folosit şi baioneta“, continuă el. „Unde ajungem c’un astfel de sistem___ Scandal ne maipomenit pentru guvernul, care nu stie să pună la cale organele lui, ca să respecteze dreptul, legea şi dreptatea“. Kossuth cere pedepsirea criminalilor şi declară, că desbaterî liniştite nu vor fi in dietă pană când guvernul nu va da satisfacţiune.—Ia cuvântul Thatyi, care fise, că se pote „că din Viena s’a dat porunca secretă, ca şi în Ungaria să se provoace disordine şi tulburări“. — Csavolszky e şi mai porar. El acasă şi ameninţă guvernul în cele mai aspre cuvinte şi sfirşesce fiicând .* morte cabinetului, morte grabnică şi ruşinosâ. — Pichler acusă pe fişpanul Miko dela Târgu- Mureşului de „imoralitate şi de purtare fără caracter“. El foi provocat la ordine, dar atunci stânga kossuthistă isbucnesce în strigăte furtunoase: „Nu provocaţi pe nimeni la ordine aici. Ticăloşiă“ ! Kossuthiştii sar de pe bănci şi bat pupitrele. Pichler repetă, ce a fis despre fişpanul Miko. — Ia atunci cuvântul ministru de finance Lukács în numele guvernului. El declară, că regretă vărsarea de sânge şi promite cercetarea cea mai riguroasa şi pedepsirea celor vinovaţi. Vorbesce şi secretarul din ministerul de interne Gullner, care încă declară, că pedepsirea şi investigaţia vor fi cât se poate mai stricte. Urmară după toate acestea un şir de interpelări urgente adresate guvernului. Visontai, între aplauzele camerei, făcu preţiosa constatare, că în timp de 6 ani au fost pustiite în Ungaria prin glonţele gendarmilor vieţile a 500 de oameni. In tot decursul şedinţei numai despre caşul sângeros din Târgu- Mureşului s’a vorbit. Au făcut’o vr’odată măcar kossuthiştii din dietă, sau alţi „patrioţi“ cu gura mare, ca să vorbască şi interpeleze atunci, când gloinţele gendarmilor au frânt oaşele Românilor şi au stîns numerose vieţi românesci? *