Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1901 (Anul 64, nr. 1-23)

1901-01-28 / nr. 22

REDACŢIUNEA, Administraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate mi se pri­mesc.—Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: în Viena , la N. Dukes Nach­f., Nux, Augenfeld & Emeric Les­­ner. Heinrich Schalek. A. Op­­pelik Nachf. Anton Oppelik. In Budapesta: la A. V. Gold­berger, Jukstein Bernat, Iuliu Leopold (VII Erzsébet-körut). PREJUL INSERTIU­NILOR: o seria garmond pe o coloana 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tari­fa și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seriă 20 bani. Nr. 22.—Anul LXIV. Brașov, Duminecă 28 Ianuarie (10 Februarie). 1901. (Număr de Duminecă 4.) „aizETA“ iese în leire pi. u­miaieate pentru Austro-Ungaria. Pe un an 24 cor., pe sbae luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 2 fl. pe an. Pentru România şi străinătate. Pe un an 40 franoî, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 franoî. Se prenumeră la tote ofi­­ciele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Afionamentul pentru Braşoi Administraţiiunea, Piaţa m­are. Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe alee luni II cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă : Pe un an 24 cor., pe 6 luni 12c., pe trei luni 6 corone. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Demisiunea cabinetului Carp. In cele din urmă cabinetul ro­mân totuşi n’a putut se ajungă la o înţelegere cu acea parte a majori­tăţii parlamentare, care nu părtinea proiectele de noue dărî, ce le-a pre­­sentat primul ministru şi ministru de finance P. P. Carp camerei, şi astfel a crecjut de a sa datoriă de a depune dimisiunea sa în manile Regelui. Marţîa trecută deputatul Dela­­vrancea a interpelat pe d-1 Carp asu­pra situaţiunii politice şi a cerut lă­muriri cu privire la ea. In şedinţa de joi d-1 Carp a dat acesta lămu­rire şi a arătat şi motivele demisiunii cabinetului. Aderenţii guvernului Iu­­siunei au voit a tranşa conflictul printr’un vot al adunării, propunând adecă o moțiune de încredere în urma interpelării lui Delavrancea. Guvernul înse, cum ne spune organul seu autorisat, n’a aflat de bine ca acest conflict sâ fia tranşat printr’un ast-fel de vot al adunării, căci este de părere, că un vot de încredere s’ar fi putut tălmăci ca fiind resultatul unei presiuni esercitate de guvern asupra camerei. Un aseme­nea vot ar fi transformat conflictul, ivit asupra unei întrebări financiare, într’un conflict politic între membrii unuia şi aceluiași partid; pe de altă parte un vot de neîncredere dat gu­vernului în urma unei ast­fel de mo­ţiuni, n’ar fi fost, decât o nouă con­statare, că o mare parte a camerei se opune contra legilor de impozite propuse de guvern. Eră ce scrie „Conservatorul“ cu privire la lămuririle date de d-l Carp in şedinţa de joi a camerei . Guvernul, în şedinţa de erl a Came­rei, şi-a lămurit situaţi­unea politică, situa­­ţiune care de vre­o 10­0 file nu era­­ne lămurită. D. prim-ministru Carp şi ministru de finance, a răspuns interpelărei d-lui Dela­vrancea. Cu francheţa şi realitatea sa obici­nuită d. Carp a arătat, că situaţiunea gu­vernului nu mai poate dăinui, are însă con­vingerea, că în adevăr nimeni nu s’a con­dus de interese personale în aceasta împre­jurare. Şi d. Carp a terminat, spunând ur­­matoarele: „Convingerea mea este, că gu­vernul nu mai are nici tăria morală, nici tăria materială d’a merge mai departe și nici încrederea parlamentului. Voi cei din aceasta adâncă a mea convingere să trag conclusiunile necesare atunci, când va fi momentul oportun“. Acum se nasce întrebarea cum se va resolva aceasta crisă ministe­rială ? Situațiunea țerei este gravă din causa strâmtoarei în care au ajuns finanțele statului şi deci în asemeni momente este de o îndoită însem­nătate cestiunea cum se va resolva acesta crisă. Sunt cestiune, fiice amintitul filor, în cari disciplina de partid nu poate, nu trebue se impună nici majorităţii de a vota orbesce ceea ce-i cere gu­vernul, nici guvernului de a-i impune majorităţii ideile sale. Din asemeni cestiunî fac parte legile de imposite (dărî), cari intereseză pe fiă­care ce­tăţean. Cum va avisa Regele în urma dimisiunei ce a depus’o cabinetul în manile sale? Acesta, firesce, nu se poate sei, tocmai fiind situaţiunea atât de dificilă şi complicată. Trei sunt posibilităţile ce se nasc din împrejurările date. Regele în caşul când ar fi con­vins, că modalitatea propusă de gu­vern ar fi cea mai bună, poate se aviseze aşa, ca se dea guvernului disolvarea Camerei şi guvernul se apeleze apoi la ţară. Altă soluţiune poate fi, că cei ce representă în ma­joritate oposiţiunea faţă cu proiec­tele d-lui Carp se fiă chemaţi a for­ma noul guvern. In fine Regele poate apela la partidul liberal, în care cas guver­nul conservator ar fi înlocuit de un guvern liberal. Ori care ar fi soluţiunea, dorinţa tuturor Românilor de bine este, ca ea se contribue la uşurarea şi nu la agravarea situaţiunii financiare a ţârii. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ „R­oman­a“. Rosa ser­ie o desface, pe-a ei foi ceresc, Romana, foc compus din Hăţegana, unde Ulpia ’nfloria. Şi’n Abrud în văi de munte, Mureşul şi Timişiana. Şi cât Someşul crucesce a sa datină ’şi lăţiea. Asta juca şi Olteana, aşa cântă pe la noi. Tot Românu ’şi are partea, când se smulge din nevoi. Iacob Mureşianu. Nu ne aducem aminte, ca la noi Românii să se fi serbat vre-odată jubileul unui joc naţional. Românul, când se smulge din nevoi şi întră în joc, nu mai întreba la ce dată s’a născut jocul. Ar fi şi greu se vrea cineva să schiiească de când poporul jocă la sunetul vidrei lăutarului „Hăţegana“ „Abrudeana“, „Someşana“, ori „Olteana. Altfel stă lucrul cu aşa numitele dan­suri de salon. Acestea sunt de o dată mai nouă, de când adeca au început şi Românii să introducă încet încet în mijlocul lor moravuri ale lumei civilisate apusene. Pe la 1850/51, după încetarea tulbu­­rărilor, în societatea română din Braşov, vestitul oraş comercial al Ardealului, se produse o mişcare viuă şi plină de avânt în viaţa socială naţională. Românii dedeau cele mai frumose petreceri în parte mare cu teatru de diletanţi şi cele mai multe în scop de binefacere, venind mai ales în aju­torul gimnasiului român din loc, a căreia temelie se puse în 1850. Se aranjau pe atunci aşa numite picnicuri, apoi şi baluri, dar acestea se încetăţeniră în societatea ro­mână numai după înfiinţarea Reuniunei fe­meilor române, care a dat primul său bal în iarna anului 1851. Pănit atunci erau picnicurile la or­dinea «filei şi despre un asemenea picnic scrie „Gazeta Transilvaniei“ de la 29 Ia­nuarie v. 1850 următorele: „Braşov. Sa mai cugetăm şi la dile de petrecere, nu tot la seriose. Inaugurarea saltului naţional în pic­nicul din Dumineca trecută prin împărţire de fiori la damele şi damicelele, care-l ju­cară, produse în familiile noastre o plăcere din cele mai rare şi mai sincere. O singură suvenire învrăşta împresiu­nile inimelor, căci acea Duminecă era ani­versarea lovirei a doua de la Harman şi a morţii căpitanului Itul cu ceilalţi confraţi ai săi de arme“. Jocul acesta naţional, de care se amintesce mai sus, a fost „saltul regulat naţional“ „Romanau, care curând s’a înce­tăţenit la toţi Românii din Transilvania, Bănat şi Ţera Ungurască şi a trecut şi în Bucovina şi nu numai odată a fost produs în aceşti 50 de ani din urmă şi în oraşele principale ale României. Erau acum 50 de ani dansurile de colonă, numite şi de salon, sau contra-dansuri ceva nou şi atrăgător, căci numai cu câţi­va ani mai înainte îşi făcu intrarea în oraşul nostru cu adriatul frances. Şi cum domnea cea mai frumoasa ar­­monie şi însufleţire în societatea română din Braşov, ideia de a­ se compune şi un dans român de coloină, care să represente şi să unască în sine cele mai populare jo­curi naţionale românesci dela noi, s’a făcut curând faptă. încă în iarna anului 1849/50 s’a com­pus acest salt regulat naţional în casa lui Iacob Mureşianu, fiind el însu­şi iniţiatorul şi aranjatorul lui, ca unul, care cunoscea dansurile române de pe la noi, precum şi musica lor. La compunerea dansului a conlucrat Ştefan Emilian, architect şi bun musician, care se afla pe atunci în Braşov. Dansul a aranjat musica după toate regulile musicale şi a acomodat-o melodiilor şi fi­gurilor stabilite de I. Mureşianu, cele din urmă cu concursul unui dibaciu măestru de danS, cu numele Kammauf. Răposatul pro­fesor şi Redactor a dat şi numele jocului, al cărui botez, pe numele „Romana“, s’a fă­cut la începutul lui Ianuarie 1850 in casele comerciantului George Ioan. „Romana“ a fost dansată mai întâiu în public la balul „Reuniunei femeilor ro­mâne“ în 31 Ianuarie 1851 şi prin coinci­denţa lui cu întemeierea acestei societăţi, a rămas jocul predilect la balurile vestite ale Reuniunii. Peste câte­va se­rile împlinesc doar 60 de ani de când „Romana“ s’a jucat prima­­ora în public la primul bal al „Reuniunei femeilor române“ şi este un frumos senti­ment de pietate, ce-i documenteza Reuniu­nea şi junimea nostra prin hotărîrea, ce au luat’o, ca cu ocasiunea balului, ce se va da Marţia viitoara în legătură cu festivităţile ju­bilare ale Reuniunei femeilor române, să se serbeze şi jubileul dansului naţional »Ro­mana“. e. Revista politică. Săptămâna acesta a fost bogată în întâmplări politice, atât înăuntru cât şi înafară.­ înăuntrul ţării s’a făcut chiar vărsare de sânge şi morte de om cu ocasiunea alegerei de deputat în Târgu-­Mureşului, unde glontele gendarmilor au culcat pe vecin la pământ pe patru Unguri, or pe alţii vre-o şase i-au rănit greu. O mică descriere a caşului dăm la alt loc al numărului nostru de afi­. Cum înse cei omorîţi erau pe partea kossuthiştilor, corifeii acestei partide au adus întâmplarea în şe­dinţa de joi a dietei, care a fost ex­­traordinar de furtunoasa. Zarva, sgo­­motul, sbieretele, ţipetele şi amenin­ţările au fost nota caracteristică a acestei şedinţe. Cel dintâiu luă cuvântul căpe­tenia kossuthiştilor, Francisc Kossuth. Palid ca moartea şi iritat în mare măsură îşi începu, discursul cu cu­vintele: „Sânge unguresc a curs, vărsat de glonţ unguresc“. „S’a fo­losit şi baioneta“, continuă el. „Unde ajungem c’un astfel de sistem___ Scandal ne mai­pomenit pentru gu­vernul, care nu stie să pună la cale organele lui, ca să respecteze drep­tul, legea şi dreptatea“. Kossuth cere pedepsirea criminalilor şi de­clară, că desbaterî liniştite nu vor fi in dietă pană când guvernul nu va da satisfacţiune.—Ia cuvântul Thatyi, care fi­se, că se pote „că din Viena s’a dat porunca secretă, ca şi în Ungaria să se provoace disordine şi tulburări“. — Csavolszky e şi mai porar. El acasă şi ameninţă guver­nul în cele mai aspre cuvinte şi sfirşesce fiicând .* morte cabinetului, morte grabnică şi ruşinosâ. — Pichler acusă pe fişpanul Miko dela Târgu- Mureşului de „imoralitate şi de pur­tare fără caracter“. El foi provocat la ordine, dar atunci stânga kossu­­thistă isbucnesce în strigăte furtu­­noase: „Nu provocaţi pe nimeni la ordine aici. Ticăloşiă“ ! Kossuthiştii sar de pe bănci şi bat pupitrele. Pichler repetă, ce a fi­s despre fiş­panul Miko. — Ia atunci cuvântul ministru de finance Lukács în numele guvernului. El declară, că regretă văr­sarea de sânge şi promite cercetarea cea mai riguroasa şi pedepsirea celor vinovaţi. Vorbesce şi secretarul din mi­nister­ul de interne Gullner, care încă declară, că pedepsirea şi in­vestigaţia vor fi cât se poate mai stricte. Urmară după toate acestea un şir de interpelări urgente adresate guvernului. Visontai, între aplauzele camerei, făcu preţiosa constatare, că în timp de 6 ani au fost pustiite în Ungaria prin glonţele gendarmilor vieţile a 500 de oameni. In tot decursul şedinţei numai despre caşul sângeros din Târgu- Mureşului s’a vorbit. Au făcut’o vr’o­­dată măcar kossuthiştii din dietă, sau alţi „patrioţi“ cu gura mare, ca să vorbască şi interpeleze atunci, când gloinţele gendarmilor au frânt oaşele Românilor şi au stîns nume­rose vieţi românesci? *

Next