Gazeta Transilvaniei, decembrie 1903 (Anul 66, nr. 267-288)
1903-12-04 / nr. 269
REDACŢIUNEA, Administraţiunea şi Tipografia Braşov, piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administrative în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena: la M. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emerio Leaner., Heinrich Schalek, A. Oppelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. Y. Goldberger, Ekstein Bemat, Iuliu Leopold (VIL Erzsébet-körut). PREŢUL INSERŢIUNILOR : o serie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani ANUL LXVI. „gazetar iese în fiecare îi. Abonamente pentru Austro-Ungaria Pe un an 24 cor., pe sase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. N-rli de Duminecă 4 cor. pe an. Pentru Mânia şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rli de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 30, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şese luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă: Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 289. Braşov, Joi 4 (17) Decemvrie. 1903. Certa dualistă. (st) Diferenţele, ce s’au ivit între corpurile legislative cise şi translatiane şi-au găsit din nou un echou chilele acestea în interpelaţia din camera seniorilor din Austria şi răspunsul dat asupra acestei interpelaţii de cătră ministrul-preşedinte Dr. Koerber, or la un interval scurt în discuţia, ce s’a urmat pe temaaceasta în camera ungară şi în declaraţiunile ministrului-preşedinte-: Şungar, ţiarul „N. Fr. Pr.“ despre care se scie, că este în măsură egală inspirat atât de guvernul cislaian, cât şi de cel translatian, în prim- articolul ultimului seu număr dă espresiune mirării sale, cum de opoziţia ungară a fost atât de viu atinsă de declaraţiunile prinţului Windischgraetz, care se abţine cu multă moderaţiune şi înţelepciune de a atinge orîce susceptibilitate constituţională sau referitoare la independenţa Ungariei. Intrega discuţie, ce s’a urmat în camera ungară, dice numitul organ, este stăpânită de ideia fixă, că în Austria ar esista un guvern, o camarilă, un partid său vr’o altă putere, în sfîrşit, care n’are altă problemă mai urgentă de resolvat, de cât a da pactului cu Ungaria o interpretaţie centralistă cu gânduri reservate relativ la independența Ungariei. In Austria toate partidele, inclusiv cel al prinţului Windischgraetz, sunt animate de un singur gând, anume, ca să nu se discute chestiunile de drept public referitor la pact, şi la drepturile Monarchului în chestiunile armatei, ci să rămână pactul aşa cum a fost şi cum s’a interpretat timp de trei-deci şi cinci de ani de tote guvernele. Dăcă însuşi Kossuth s’a vădut îndemnat a declara, că partidul seu a obţinut succese, despre cari înainte de asta cu câţî va anî nici n’ar fi îndrăsnit să viseze, atunci în adevăr este de neînţeles, cum de oposiţia vede arăşi dintr’odată stafia camarilei ? Dar’ însuşi textul legei ungare constată destul de lămurit, că legătura Ungariei cu ţările austriace este întemeiată pe sancţiunea pragmatică, care pe de-o parte garantăză posesiunea unitară a ţărilor şi provinciilor aparţinătore monarchiei, or pe de altă parte autonomia şi independenţa legislativă şi administrativă a Ungariei. Din aceste două idei fundamentale, cari formează temelia sancţiunei pragmatice, cine e de vină, dăcă în tot decursul discuţiunilor, ce se urmază de un an aproape, nu se are în vedere, decât cea din urmă? In direcţia acesta s’a urmat discuţia şi în ultima şedinţă a camerei ungare şi ceea ce este mai curios, că pe când Polonyi protestăză în gura mare împotriva ori cărui amestec necompetent din partea Austriei în afacerile Ungariei, el într’o resuflare cere sdrobirea hegemoniei germane în Austria şi recomandă Maghiarilor să se alieze cu Cehii, uitând că o asemenea alianţă nu s’ar pute încheia fără concursul prinţului Windischgrătz. Fata vienesă apreciând discursul contelui Tisza, relevăză urbanitatea, cu care s’a esprimat de astă-dată faţă cu colegul său austriac, precum şi faptul, că Tisza a confirmat în partea esenţială răspunsul ce l-a dat Koerber la interpelaţia din camera seniorilor. Contele Tisza, a dis, ca şi Koerber, că reformele în armată nu sunt încă fapte îndeplinite, ci ele se află numai în stadiul pregătirei şi a adaugat numai atâta, că spereza, că tot ce s’a promis în numele Coroanei se va realisa. Intre cei doi miniştri-preşedinţi s’a stabilit deci o armonie, care este cu“ atât mai remarcabilă, cu cât se soia, că mai ’nainte divergenţele între denşii erau însemnate. Numai atâta concesiune a făcut Tisza disposiţiei ce stăpânia camera, că şi el a admis existenţa unui curent, care arară să interpreteze pactul de la 1867 în sens centralist, după cum se poate conclude însă din cuvintele lui, curentul acesta l’a constatat a fi la interpelanţii din camera seniorilor şi nu la guvernul austriac. Timpul va arăta însă, deci armonia aceasta, ce se crede restabilită între cele două guverne nu este poate decât o apariție efemeră, pe care evenimentele de mână o vor spulbera din nou. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Surmenajul. (Articol pedagogic.) (Urmare.) 4) întocmirea planului de învăţământ în şcolele elementare, ar trebui să se facă aşa, ca transiţia şi legătura cu şcolele medii să fie mai strînsă şi mai firescă. Actualul plan de învăţământ al şcolelor elementare a fost inspirat de dorinţa ideală, ca acei fii ai poporului, cari nu-şî pot continua studiile, să se alăgă pentru viaţa practică cu un fel de cultură generală în miniatura. Idealul e la tot caşul frumos, dar esperienţa ne dovedesce, că în majoritatea caşurilor rămâne tot ideal, mai ales dăcă luăm în considerare acele şcoli de pe sate, în cari concentrându-se la un loc 6 cursuri (6 anî de şcălă), elevii sunt grâmădiţî cu toţii într’un singur local de şcolă sub conducerea unui singur învăţător. Că ce spor se poate face într’o astfel de şcălă — cu fătă conscienţiositatea şi munca titanică a învăţătorului — îşi poate imagina ori şi cine. Pentru fiecare curs abia se ajunge pe di câte 1/2 sau 3/4 de oră. Mai subtrage de aici timpul, ce-l întrebuinţeză zilnic învăţătorul pentru disciplinare! Unde mai pui, că începând de prin Aprilie, abia mai vede copil prin şcolă, de evident, că se pierd pe an aproape 5 luni de învăţătură. Ce spor, ce disciplină şi ce igienă se face într’o astfel de scolă, se vede de regulă în prima clasă a şcolelor medii, unde elevii veniţi din provincie se disting în majoritate prin faţa lor veştedă şi ofilită, neorientare chiar şi în chestiile cele mai elementare, neastîmpăr nervos şi fire vecinie distrată. Nu cunoscinţe sistematice să li se dea elevilor începători din clasele elementare. Cultura generală, ce a fost contemplată de actualul sistem de învăţământ, şi aşa arareorî se realizăză, şi copiii ţăranilor noştri, după absolvarea claselor elementare, rar mai rămân aci pe lângă plug şi pe lângă vite. Cu toţii dau năvală asupra scălei; toţi lăcomesc la domnie şi sărăcie lucie. De aici apoi cea mai nouă calamitate socială: proletariatul intelectual. Trebue schimbat planul de învăţământ şi astfel întocmit, ca să servăscă de un fel de triptă introductivă pentru instrucţiunea şcolelor medii. Mititeii ar trebui învăţaţi înainte de toate să scie, cum se înveţe. Copiii nu sciu cum să înveţe, nu se sciu prepara, aceasta e plângerea, cu care te întâmpină orice profesor, care cărcă să-şi dea seama de căuşele puţinului progres, ce se face în prinele clase ale şcolelor medii. Firesc e că nu sciu, fiindcă n’au fost obicinuiţi la aşa ceva deja de jos, de la fundament, din clasele elementare. Aici nu li s’a dat posibilitatea pentru aşa ceva. Principiul concentraţiunei ar trebui aplicat mai cu ligăre în şcolele elementare. S’ar putea contrage de obiecte de învăţământ, ca istoria, geografia şi istoria naturală, cărora le-ar servi ca substrat cartea de cetire astfel întocmită, ca să îmbrăţişeze într’o formă acomodată tote cele 3 ramuri de învăţământ. Bucăţile de cetire nu numai s’ar ceti şi s’ar supune analisei gramaticale, ci s’ar şi învăţa. Astfel din instrucţiunea elementară s’ar delătura un însemnat balast, de regulă superfluit, inutil şi îngreunător pentru elevi. Procesul de apercepţiune trebue simplificat şi uşurat. Materialul redus la minimul necesar trebue presentat într’o haină interesantă şi atrăgătore. Condiţiunea elementară a sporului în învăţământ e ca elevul să înveţe cu plăcere. Trebue se i se deştepte elevului interesul pentru materialul propus, pentru ca astfel putându-şî concentra fără atenţiunea, procesul apercepţiunei să se îndeplinăscă cu temeia. Fără atenţiune orîce învăţământ devine ilusoriu. Problema atenţiunei e problema esenţială şi decisivă în învăţământ. Aici zace secretul instrucţiunei, pe care îl scie de altmintrelea orîce pedagog, care a răsfoit un manual de pedagogie. Practica însă stă departe de teorie. Tocmai în direcţiunea dedării elevilor la atenţiune nu se stărue îndeajuns în clasele elementare. Elevul atent în scolă, — n’are trebuinţă de nici o preparaţiune acasă. In parantesă ,zis, orîce lecţie nouă pentru casă o consider de un balast superfluu, de care ar pută fi dispensaţi cel puţin elevii mai mici. Elevul neatent în scălă, oricât s’ar trudi acasă, cu manualul în mână, nu poate ajunge la nici un resultat. Cel mai preţios capital, ce-i poate aduce elevul din clasele elementare în Delegaţiunile austro-ungare s’au constituit erî. Delegaţiunea ungară şî-a ales de preşedinte pe contele Szapăry, vice-presiderit Coloman Szell. Szapáry fiind bolnav, şedinţa de constituire a fost presidată de Coloman Szell. Care din doi se cadă?In urma certelor şi neînţelegerilor dintre Koerber şi Tisza în cestiunea armatei, se vorbesce cu siguranţă în cercurile politice, că său Tisza său Koerber va fi demisionat. „Bud. Hírlap11 spune, că în partidul liberal guvernamental e generală convingerea, că situaţia a devenit ărăşî fărte gravă şi critică. Chiar dăcă ar fi demisionat Koerber — dice numitul Ilrat — Tisza încă va eşi grav rănit din lupta aceasta. Prinţul Windischgraetz şi soţi au întinse legături cu Curtea, încât cu siguranţă s’ar crea un puternic curent contra lui Tisza. Contele Tisza a fost primit erî în audienţă la Maj. Sa. Deputatul A. Vlad şi „Libertatea“. ii. S’a cătrănit rău „Libertatea“ de la Orăştie din causa constatării, ce a făcut po diarul nostru, că într’un articol al „Tribunei Poporului“, unde era vorba de politica Saşilor, se punea în vedere, că şi deputatul Dobrei cu presumptivii lui soţi vor călca pe urmele deputaţilor saşi şi vor întră în partidul lui Tisza. Ori dără n’a scris aşa „Tribuna Poporului“ ? Poftiţi şi recetiţi pasagiu! ce l’am citat în numărul „Gazetei“ de la 2 (15) Dec. a. c. şi vă veţi convinge, că acesta și numai aceasta a voit să aibă foaia de la Arad, scriind că deputatul Vlad a venit în ajutorul lui Tisza, condamnând obstrucția, și că, „deci în dietă ar fi un grup de Români, aceştia şi altfel ar putea da ajutor lui Tisza“... „Libertatea“, care ne acusă de „răutate’, poate să fie de părere, că noi numai cu rea intenţiune am dat acăstă interpretare pasagiului din „Tribuna Poporului“. Decă este aşa, n’avem decât să apelăm la judecata imparţială a cetitorilor noştri, să judece ei, dăcă este ori nu aşa, având în vedere, că articolul din cestiune al fătei dela Arad face elogiurile cele mai mari Saşilor pentru că au intrat în partidul lui Tisza, zicând: „Saşii au înţeles bine situaţia“. Intr’aceea le putem servi amabililor, cavalerescilor şi generoşilor scribi de la „Libertatea“ şi cu altă dovadă mai pregnantă, citând aici interpretarea ce a dat-o „Voinţa Naţională“ de peste munţi aceluiaş articol de situaţiune al „Tribunei Poporului“. Nădăjduim, că cei de la „Libertatea“ nu vor respinge mărturia numitului chiar, care, credem, le-a dat destule dovedi de o extremă bunăvoinţă în apreciarea atitudinei politice a lor şi a deputatului lor şi că, prin urmare, se vor feri cel puţin a-i insinua, că ar fi scris ce a scris numai din răutate. Etă cum „Voinţa Naţională“ a înţeles articolul fetei din Arad, — scriind in