Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1904 (Anul 67, nr. 1-23)
1904-01-15 / nr. 10
REDACŢIUNEA, AdministratTM şi Tipernia Braşov,piaţa mare nr. 30. Scrisori nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se retrimit. INSERATE se primesc la Administraţiune în Braşov şi la următorele BIROURI de ANUNŢURI: In Viena: la M. Dukes Nachf., Nux. Augenfeld & Emeric Lesner., Heinrich Schalek, A. Oppelik Nachf., Anton Oppelik. In Budapesta la A. V. G-oldberger, Ekstein Bemat, Iuliu Leopold (Vii Erzsébet-körút). PREŢUL ASERȚIUNILOR : o serie garmond pe o colonă 10 bani pentru o publicare. Publicări mai dese după tarifă și învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seria 20 bani ANUL LXVII. „sazsta“ iese în fiecare îi. Abonamente pentru Austro-Unpria Pe un an 24 cor., pe şese luni 12 cor., pe trei luni 16 cor. N-rii de Duminecă 4 cor pe an. Pentru România şi străinătate. Pe un an 40 franci, pe şese luni 20 fr., pe trei luni 10 fr. N-rii de Duminecă 8 fr. pe an. Se prenumeră la tote oficiele poştale din întru şi din afară şi la d-nii colectori. Abonamentul pentru Braşov Administraţiunea, Piaţa mare, Târgul Inului Nr. 80, Stagiu I.: Pe un an 20 cor., pe şase luni 10 cor., pe trei luni 5 cor. Cu dusul în casă. Pe un an 24 cor., pe şase luni 12 cor., pe trei luni 6 cor. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Nr. 10. Braşov, Joi 15 (28) Ianuarie. 1904. Turcia şi Bulgaria. Frământăturile necontenite dinăuntrul monarchiei noastre şi, în timpul din urmă, evenimentele seriose din Asia estică, provocate de rivalitatea dintre Rusia şi Japonia, au făcut ca se fie urmărite cu mai puţină atenţiune cele ce se petrec în peninsula balcanică, pregătind încetul cu încetul conflictul sângeros între Turcia şi Bulgaria, de a căruia isbucnire se vorbesce încă din primăvara trecută. Pentru naţiunea română este de un interes deosebit întrebarea: cum se va stinge focul aţîţat şi permanent nutrit de emisarii comitetului revoluţionar bulgar în Macedonia şi ce va eşi din acţiunea de reforme a Austro-Ungariei şi a Rusiei. Primăvara se aproprie cu paşî repecţ! şi, după tote semnele şi spirile sosite, este în pregătire isbucnirea din nou a revoluţiunei, ba este în joc, chiar pacea întregei peninsule balcanice. Ceea ce ne interesază pe noi Românii de aproape mai este şi faptul, că de la 1 Ianuarie stil vechiu 1904 s’a sevîrşit reorganisarea armatei bulgare, care va aduce cu sine o înmulţire a armatei active cu jumătate din contingentul ei de pănă acuma. De aci încolo armata bulgară în loc de 6 va aveaa divizii, apoi se vor înfiinţa 6 brigăţî nouă şi cele 12 regimente de infanterie de reservă vor fi transformate în regimente active, de linie ş. a. Reorganisarea aceasta, ce va causa țării mari cheltuieli, făcându-se în tota graba, e o dovadă, că Bulgaria se pregătesce, ca se potă se iesă bine înarmată pe teren, deca s’ar nasce vr’un conflict sângeros. Și ca se nu dispară acest pericul guvernul bulgar însuşi purta grije prin faptul, că suflă mereu în cărbunii ce ard sub spuză în Macedonia. Dăcă ar fi se dăm creftăment guvernului turcesc, apoi Bulgarii fac lucruri ne maipomenite pentru a provoca o nouă revoluţie în Macedonia şi a împiedeca pe „blândei şi marinimoşii“ Turci de a esecuta reformele, pentru a cărora realizare stăruiesce aşa de mult Rusia şi Austro-Ungaria pe lângă Sultanul. Se constată în adevăr, că Porta a împărtăşit ambasadorilor celor două puteri, că comitetul macedonen şî-a început eră şî aţîţările în stil mare, că deocamdată umblă se răsvrătăscă pe locuitorii din Ochinda şi că metropolitul din aceasta localitate care e o unelta a comitetului ar ţină ascunse în biserica catedrală cantităţi mari de arme şi muniţiune. C’un cuvânt, Porta se plânge că emisarii comitetului storc bani cu forţa dela locuitori şi uneltesc în tot chipul ca să împiedece esecutarea reformelor. Firesce, că guvernul bulgar nu rămâne dator cu răspunsul, declarând, că plângerile turcesc! n’au nici un temeiu şi sunt numai scornituri ale Portei, cari probabil n’au alt scop, decât a avea un pretext pentru neesecutarea reformelor şi de-a masca propriile sale înarmări. Bulgarii, firesce, nu admit că din partea lor s’ar aţîţa sau s’ar face pregătiri estraordinare de răsboiu. Ori-ce declaraţiunî s’ar face, fie de cătră Portă, fie de cătră guvernul bulgar, un lucru se scie şi este neîndoios. Nici guvernul Sultanului n’are reale intenţiunî în ce privesce reformele, ci umblă a le amâna şi a le face ilusorii cu tot felul de tertipuri, nici guvernul din Sofia n’are gând bun faţă cu pacificarea Macedoniei, ci dorinţa şi planul său ascuns e de a o scoate din ghiarele turcesc!, pentru a o ocupa apoi ea însă?!. Planurile panbulgare sunt forte prejudiţiose şi intereselor României, care uu drept poate să reclame ca în Macedonia sub suzeranitatea turceasca să se introducă un regim de libertate şi de dreptate pentru tote naţiunile ce o locuesc, aşadăr şi pentru Românii macedoneni. Intreprins la guvernul român vr’o acţiune energică pentru a reclama respectarea intereselor de viaţă ale elementului român macedonean? La aceasta întrebare nu putem răspunde pănă acum afirmativ. Nu ne e cunoscută o asemenea acţiune diplomatică, deşi, după tote semnele, la primăvară mai mult ca probabil va ajunge a fi resolvită într’un fel cu cestiunea macedoneană, fie eu or! fără vărsare de sânge. FOILETONUL „GAZ. TRANS.“ Povestire din Kairo. De Frideric Beutter. (4) — Fine. — Turcul ridică o perdea grea și îi făcu un semn, ca să între în odaia vecină, unde se aflau deja cinci persone. Una dintre figuri îi atrăsese cu deosebire atențiunea. Era un bătrân mic, uscățiv, vînjos, îmbrăcat în buruus !*) Bătrânul palid ca cera, avea barbă albă, nasul proeminent al Arabilor și trăsături energice. Stetea la o parte de ceilalţî, răzimat de un baston. Nu îmbrăcămintea şi ţinuta bătrânului erau însă, cari atrăgeau atenţiunea lui Erhart, ci ochii lui. In aceşti ochi se oglindea o durere tainică şi adîncă, o acusare mută. Dintre ceilalţî, cari mai erau de faţă, trei steteau în fundul odăii şi păreau a fi servitori, al patrulea, un egiptean cu barba şi musteţele rase, stetea lângă divan, având atârnată la brâu o călimară de alamă, ceea ce însemna, că este scriitor. Odaia era mare şi luminosă, mobilată în stil frances în colare albă şi cu mult aur. Din plafon, atârna un candelabru mare. Ochiul ager al lui Erhart le vădu toate acestea dintr’o singură privire. El pășia alăturea de Turc și se opri în mijlocul odăii. Bătrânul se uita fugitiv la Turc apoi privirile lui triste se opriră asupra Germanului. „Monsieur le docteur Bland?o întreba bătrânul, fără să-l mai bage în sămă pe Turc. „Eu sunt doctorul Bland“ răspunse Erhart nemțesce. Bătrânul Arab se apropia de densul, pupilele i se dilatară de iritație. „Vous connaisses ma fille?u**) întreba bătrânul. Turcul temându-se, ca nu curava Erhart să răspundă pe franțuzesce, se grăbi a răspunde el: **) Cunosceţi pe fiica mea? „Doctorul Bland nu scie franţuzesce". Germanul tăcu, stringendu-şî buzele nervos. Erăşî lua Turcul cuvântul, declarând înc’odată, că medicul german nu scie franțuzesce. Bătrânul ascultă, şi în urma desolusiei groaznice părea sdrobit cu desăvârşire. Capul şi-l trase între umeri, mânecile hainei sale îi acoperiau mânile. Pentru moment îşi păstra liniştea. Erhart, care îl privea cu atenţiune, se aştepta la o isbucnire pătimaşă. Dar, înainte de a se întâmpla acesta, interveni Turcul, presentând bătrânului un act. Arabul ceti și tresări de emoție durerosă. El întreba ceva cu voce blăjină, abia d© înțeles. „El întrebá", dice Turcul, întorcându-se spre Erhart, „deci este adevărat, ce este scris aici?* Intr’aceea dete actul lui Erhart. Acesta ceti cu atenţiune şi vă ju, că este un act de deces, scris în franţuzesce şi nemţesce, în care se declară, că subsemnatul Eduard Bland-Bey, doctor în medicină, a avut în tratament pe Ayesa, fiica lui Hassan Ali, şi că acesta a decedat de vărsat. „Hassan Ali, tatăl fetei, întreba, dacă este adevărat acesta?", repeta brusc Turcul. Erhart tresări. El nu soiea nimica de intriga, ce se țesuse aici, presupunea însă, că era vorba să amăgească pe sărmanul tată. Și totuși mai putea el să dea acum îndărăt? „Așa este“ răspunse Erhart mecanicesce, dar ochii bătrânului îl urmăriau şi simţia cum îl fixeza, aşa că nu îndrăsnia a-şî ridica privirile de pe act. I se părea, că în odaie domnesce o linişte ameninţătoare de furtună. „El mai întreba, de ci vreţi să iscăliţi actul?“ continua Turcul cu indiferenţă prefăcută. „Vreu să-l iscălesc“, răspunse Erhart încet, și căutând după călimară și pană, se apleca asupra hârtiei, ca să iscalescă. Unul din servitori îi aduse repede un scaun. Scriitorul își așeita călimara pe masă și îi dete pana. Erhart începu să scrie. Ajunsese pănă la ultima literă a numelui său de botez, „Eduard“, când într’un impuls momentan îşi ridica privirea, care se întîlni cu cea a bătrânului Arab. *) Manta cu glugă, pe care o portă Arabii. Braşov, 14 (27) Ianuarie. Limba ceha în armată. Se anunţă din Praga, că ziarul „Bohemia“ publică ordinul comandantului corpului 8 de armată privitor la cursurile de limbă. In sensul acestui ordin se vor deschide cursuri superiore şi preparatore pentru învăţarea limbei cehe. Limba cehă se va preda în fiecare curs în trei ore pe săptămână. Ordinul accentuăză, că cursul de limbă este numai un mijloc auxiliar pentru învăţarea limbei şi e chemat a arăta elevului, cum pote el prin sîrguinţă să înveţe o limbă. Deputatul Dr. Lurtz in faţa alegătorilor. Deputatul Dr. Carl Lurtz s’a presentat săptămâna trecută în comunele Sân Petru, Presmer şi Herman spre a face dare de sămă alegătorilor asupra activităţii sale parlamentare de pănă acuma şi a-şi motiva intrarea sa în partidul guvernului. In Presmer i s’a votat d-lui Lurtz încredere unanimă. In Sânpetru, unde d-l Lurtz a spus, că motivele intrării celor 10 deputaţi saşî în partidul guvernului au fost, că în actualele împrejurări atât datoriile de cetăţeni în acest partid se pot împlini mai bine cât şi interesele culturale şi economice ale Saşilor aici se pot promova mai cu efect. Deşi actualmente nu toţi Saşii aprobă acestă intrare totuşi d-l Lurtz speră, că numărul celor nemulţumiţi se va împuţina din ce în ce. La propunerea pastorului Meschendörfer şi aici i s’a dat d-lui Lurtz vot de încredere. In Herman a expus alegătorilor aceleaşi lucruri şi a zis, că e gata a-şî depune mandatul, decă alegătorii nu mai au încredere întrînsul. Ca şi în celelalte comune i s’a votat d-lui Lurtz şi în Herman încredere şi totodată înfierându-se obstrucţia alegătorii din Herman salută pe ministrul preşedinte Tissa şi îi ureza succes la „munca patriotică, ce a început-o“. Piascul lui Banffy la Deşiu îl constată chiar şi foile maghiare. Foştii lui prietini personal şi politic!, cu car! a lucrat împreună atâţia an!, nu s’au adunat împrejurul lui — dice „M. P.“ din Cluşiîî — în schimb însă s’a adunat alţii, dintre car! unii cunoscuţi ca agenţi cu trecut prea variat — cu car! inteligenţa mai de seama a comitatului nu întreţine nici un contact politic. — „M. P.“ însă n’are curagiul să spună pe faţă că majoritatea celor cuprinşi sub numele de „alţii“ erau — membrii filialei casinei din Leopoldstadt. ... Ce ni se pregătesce. Am amintit într’unul din numerele trecute, că ministrul unguresc de culte şi instrucţiune publică Albert Berseviczy a convocat pe ziua de 26 Ianuarie o anchetă, care se se ocupe cu reforma inspecţiunei în şcolele poporale. Spre scopul acesta s’a pregătit un plan de reformă foarte voluminos, cuprinzend îndrumările cărora vor avea să se conformeze inspectorii reg. de scole la controlarea învățământului. Chestiunea interesându-ne de aproape, dăm următorul escerpt după foile unguresc!: