Gazeta Transilvaniei, mai 1904 (Anul 67, nr. 96-118)
1904-05-01 / nr. 96
Pagina 2, primi reforma legilor şcolare plănuită adî de guvern. Dându-şi semă Sinodul, că paşii întreprinşi pentru înlăturarea pericolului au să fie cât mai hotărîţî şi energici şi că trebue se se facă de cu bună vreme, decât să aibă efectul cuvenit — la propunerea comisiunei întregi cu amandamentul făcut de d-l loan Pop protopopul Morlacei, decide : I. P. S. S. Metropolitul şi episcopii sufragan! se facă in corpore de eu bună vreme demersurile necesare la guvern, pentru a se preîntîmpina şi zădărnici realizarea planurilor şi intenţiunilor ministrului actual de culte şi instrucţiune publică faţă cu învăţământul poporal confesional, planuri şi intenţiuni cuprinse în reforma şcolară ce se pregătesce. Propunerea acesta a fost călduros şi eminent sprijinită de canonicul Dr. Augustin Bunea, or Sinodul a primit-o unanim şi cu mare însufleţire. Hotărîrea acesta va face, de sigur, cea mai bună impresiune la poporul credincios. E vorba doar de causa cea mare a scafelor noastre confesionale, causă în contra căreia se ridică o nouă furtună. Căcî simte aţii fiecare Român de bine, că decă s’ar realisa planurile şi intenţiunile ce le ţes în companie miniştri Tisza şi Berzeviczy, despre cari se scie că vreau să le presente dietei în formă de proiect de lege, acesta ar însemna nicî mai mult, nicî mai puţin decât nimicirea autonomiei noastre şcolare prin îngenunchiarea învăţământului nostru confesional la picioarele arbitriului şi volniciei guvernului. liep. educaţie patriotică conformă intereselor statului maghiar. Pănă în ziua de astădî esistă mai bine de 1500 şcolî, în cari încă nu se învaţă unguresce şi mai bine de 1000 de învăţători sunt, cari habar n’au de limba maghiară. In Germania e altfel. In Berlin trăesc 72.000 Polonî, cari au cerut să-şi potă alege preot, care să scie şi polonesce şi nu li s’a îngăduit. De ce numai satul maghiar să fie aşa de şovăitor ? Să ne aducem aminte de cuvintele lui Apponyi, care a afis, că nu există stat în lume, nu există națiune, care se tolereze fie măcar or fi, ca o parte din școlele primare să nu-i crească patrioți credincioși, ba din contră să-i crească chiar dușmani. O singură soluție este: Să trecem toate preparandiile în resortul statului... Revizuirea legei instrucției primare. Noul proiect de lege despre revizuirea instrucţiei primare s’a terminat în ministeriul instrucţiunei publice, şi s’a anunţat ,deja oficios, că în camera deputaţilor se va convoca o anchetă pentru discutarea acestui proiect. Piarul „Bud. H.“ care îşî primeşte inspiraţiunile de la guvern, vorbind despre acest proiect zece între altele: „Autoritatea statului maghiar, importanţa naţională a instrucţiunei primare drepturile limbei maghiare cer, ca să fim pe pază la crearea nouei legî. Esperienţele amare din trecut ne-au învăţat, că nicî art. XVIII din 1879, nici art.XVI din 1893, dar mai cu semă forma actuală a cualificaţiei învăţătorilor nu ne ofer destulă garanţă, că în tote şcolile primare întreţinute de naţionalităţi se va face om de a însemna trăsurile, câteodată îndrăsneţe, altădată mai imperceptibile prin delicateţa lor, cari transformă o schiţă în tabloul cel mai finit în operaţiunile neînsemnate în aparenţă, prin cari mineralul brut se transformă într’un giuvaer consumat. Acesta este ca şi cum cineva ar fi admis chiar în sanctuarul misterios al naturei. Cea dintâiu impresiune ce isbesce pe cetitor, când face cunoscinţă cu dramele istorice sau legendare ale lui Shakespeare, este uimitoarea forţă şi genialitate, cu care poetul apucă trăsurile generale şi marcante ale epocei şi ţării pe care a interprins a o reproduce. Cu învăţătura mărginită şi imperfectă ce după tote probabilităţile poseda, acastă putere este cea mai extraordinară şi proboza, că acest spirit vast proceda într’un mod eminamente sintetic; mai întâii, el îşî făcea caracterele fidele umanităţii generale şi universale, şi apoi le da trăsurile distinctive şi particulare timpului şi locului. Personale sale sunt adevărate portrete de Roman, spre exemplu, pentru că sunt mai întâiț portrete adevărate de oameni. Marele său contimporan Johnson a probat o cunoscinţă cu mult mai întinsă de detaliile deprinderilor, manierelor, ceremoniilor şi instituţiunilor; dar persoanele lui, oricât de admirabile ar fi, sunt cu totul necomplecte şi neexacte în acea realitate întinsă a omului, pe careShakespeare nu lipsesce niciodată de a o comunica persoanelor sale. Natura dramei istorice, aşa cum o înţelege Shakespeare, admitea şi chiar cerea primirea unei epoci mai întinse decât subiectul şi o număriasă mulţime de agenţi, ca material pentru niste asemenea piese. Şi nu zicem prea mult afirmând, că în toate personajele introduse astfel, de la cel mai proeminent pănă la cel mai obscur, cetitorul poate descoperi deca la osteneala trebuincioasa,că fiecare individ avea, în mintea autorului, o individualitate separată și deosebită, deopotrivă fidelă naturei universale și naturei particulare. Ba încă de vom compara asemenea subiecte luate din deosebite perioade ale istoriei naţionale sau din istoria altor popoare, în timpurile vechi sau nouă, putem observa singulara fericire cu care acest mare creator a diferenţiat deosebite rase în caracterul politic sau social al unui popor: aşa Romanii din Coriolan se deosebesc cu totul de Romanii din Julius Cesar sau din Antoniu şi Cleopatra, deşi deopotrivă credincioşi naturei omenescî şi naturei particulare a poporului roman în deosebite epoce. Aceeaşî putere extraordinară de diferenţiare se vede în dramele istorice englese, precum se poate vedea îndestul din comparația lui King John, spre ex., cu Henric IV sau Henric V. Aceasta putere de a pătrunde într’o epocă dată este în Shakespeare, dusă la un grad ce nu poate fi numit altfel decât supraomenesc. Este adevărat că în aceste drame noi găsim esemple de anachronisme însemnate în detalii, dar aceste anachronisme nu alterază întru nimic adevărul esențial al delineațiunii. Shakespeare poate face pe un erou de pe timpul răsboiului Troian să citeze pe Aristotele, sau să urmeze pe Romani de la Pharsalus curapierele spaniole din seep 16-lea; der ei nu diformează limba și sentimentele timpurilor clasice cu concerii de galant şi cu complimente de curtezani precum se obicinuia în secolul lui Ludovic XIV. In scenele de viaţă privată şi domestică pe care el le-a întreţinut în libertate cu episoade emoţionale şi eroice de răsboiu şi politică, cunoscinţa sa de natura omenescă îl pune în stare de a deplânge cu o egală siguranţă pe erou şi pe om. Talentul delicat de a arunca o privire în viaţa privată a personajelor istorice, pe care îl vedem lăsat la o parte în ceilalţi autori cari au tractat asemenea subiecte, este o dovadă de superioritatea geniului lui Shakespeare. Acelaşi lucru se poate duce de îndrasneaia cu care el a introdus incidente şi caractere comice în cele mai solemne şi mai înalte evenimente ale istoriei, şi cu un egal succes atât în dramele englese cât şi în cele romane. In amândouă părţile din Henric IV, partea eroică şi aventurile principelui cu inimitabilul Falstaff şi cu alţi companioni veseli dor de reputaţie rea, sunt intim întretăsate cu mersul maiestos al marilor evenimente istorice. Acesta arată că Shakespeare, departe de a se teme, precum ar fi făcut un artist inferior, de justa punere a familiarului cu I sublimul, comedia cea mai întinsă şi mai I gravă, nu numai a conciliat aceste elemente în aparenţă discordante, dar făcând astfel ne învaţă, că în viaţa omenescă sublimul şi ridicolul stau unul lângă altul şi că isvorul rîsului nu este departe de fântâna lacrimilor. GAZETA TRANSILVANIEI. Resboiul. Eri a sosit din Sanhaikvan, ca să dică din isvor chinezesc spirea, că Japonesii la 20 mile englese spre sud de Liaojang au ajuns pe Rușii în retragerea lor de la Yalu și s’au ciocnit cu ei. — Soirea aceasta se confirmă și din isvor francos, cu adaosul, că Ruşii drăşî au fost bătuţi. Pe de altă parte o telegramă oficială rusască anunţă, că trupele japonese, cari au ocupat Fengwanceng nu au părăsit încă aceasta posiţie, ci au trimis numai nisce avant-garde spre Liaojang. Aici se vede, că Ruşii au de gând a opune o resistenţă mai seriosă. Stirile despre Portul Arthur sunt contradicătore. Unele spun, că Japonezii au început deja bombardarea şi că Ruşii văzând, că nu vor putea mult timp resista, îşi scufundă vaporele din port. Corespondentul din Petersburg al ziarului Parisian „Matin'‘ raporteaza, că la trecătoarea Mollenling a avut loc o luptă, care s’a terminat cu înfrângerea Rușilor. Intre cei căduțî s’ar afla și generalul Sasulid. Din Londra se anunță, că armata japonesă se grăbesce a esploata victoria de la Yalu. La Wasungtien trupele japonese au atacat pe Ruși, cari au suferit perderi enorme şi s’au retras. Din Petersburg se depeşază ziarului „Posi“ din Berlin, că Ţarul a fost forte deprimat în urma rapoartelor lui Kuropatkin, dar a dat ordin ca aceste să se publice fără schimbări. In Petersburg a produs o impresie durerosă spirea despre isolarea Portului-Arthur. De altmintrea pentru Portul-Arthur nu sunt aşa tare îngrijiţi în Petersburg, deoarece este aprovisionat pe timp de 10 luni, or trupele de apărare se urcă la 18.000. * O telegramă din Tokio spune, că vina pentru catastrofa întâmplată în timpul demonstraţiunilor populare pentru biruinţele armatei japonese, este a poliţiei, care a încuiat poarta palatului imperial. Mulţimea grămădindu-se pe podul care duce la poarta, multe persoane au fost călcate, or parapetul podului s’a rupt şi multă lume a căut în apă. 30 de inşi au perit, er 70 au fost grav răniţi. Acum oraşul e în doliu. * Se depeşază din Petersburg, că îrapărătusa văduvă a dat un milion de ruble pentru a acoperi golul făcut în cassa de bani a Crucei roşii, de cătră generalul Smetoff, care a perdut banii în jocuri de bursă. * Se depeşază din Tokio, că nişte Coreeni plătiţi de Ruşi, au tăiat linia telegrafică militară a Japonesilor din nordul Coreei. Studenţii polonesî de la şcola politechnică din Lemberg au felicitat prin telegraf pe ambasadorul japones pentru victoria trupelor japonese la rîul Yalu. Comitetul format în Viena pentru ajutorarea răniţilor ruşi în resboia, a însdiinţat ziarele din Petersburg că mulţi Evrei trimit bani comitetului, aşa că ar fi o nedreptate să se facă imputări Evreilor că sunt rusofobî. In urma noului ordin de mobilisare, ce s’a dat, din Rusia europănă se vor trimite în Extremul Orient încă 80 batalane de infanterie, 6 regimente de cavalerie şi 35 baterii cu 278 tunuri. Pentru cheltuielile răsboiului amândouă ţările beligerante au nevoie de împrumuturi. Japonesii au liberat bonuri cu 6% plătibile în 2/2 ani. Bursa din Londra şi Newyork ia parte vină la acesta operaţiune financiară, care se face în publicitate şi cu bun succes. Cu totul altfel procedază guvernul rusesc, care observă discreţiunea cea mai mare. Ziarele din Paris abia alaltăeri au început să scrie despre condiţiunile împrumutului rusesc. Guvernul rusesc va pune în circulație bonuri în valoare nominală de 800 milioane franci cu 5% Şi cu condiția de a plăti la 1 Mai 1909. Băncile din Newyork vor lua asupra lor vreo patru milioane dolari din împrumutul rusesc. Călătoria familiei regale române. Am amintit deja, că întreaga familie regală română, şi anume: regele şi regina, principele moştenitor şi principesa Maria, precum şi principele Carol şi micile principese Elisabeta şi Maria au plecat cu trenul din Bucuresc. Luni sora spre Turnu- Severin, spre a se îmbarca acolo pe vaporul „ Orientul“, cu care vor face o călătorie pe Dunăre în jos pănă la Marea Negra. Familia regală este însoţită de ministrul preşedinte D. Sturdza şi de ministrul lucrărilor publice E. Porumbaru. In societatea principesei moştenitore se află şi d-sora Astor, fiica miliardarului american. Era unale detailurî ale acestei călătorii după foile din România. Marţi, în 10 Maiun, la orele 7.15 dimineţa trenul regal s’a oprit cinci minute în gara Piliaşî. Aci populaţiunea a făcut o entusiastă manifestaţie. M. S- Regele s’a arătat atunci la fereastra vagonului, în timp ce lumea isbucnise în urale nesfârşite. Un fruntaş sătean, anume Dinulescu, a urat bună venire Suveranilor. Majestatea Sa a binevoit a se întreţine cu acel sătean şi cu alţi fruntaşi din comună despre starea semănăturilor. Trenul apoi şi-a continuat drumul la Severin, unde s’a făcut o primire din cele mai entusiaste. Vaporul Orient, cu membrii Familiei Regale, a plecat din portul Severin spre Orşova la orele 10 diminaţa. Pe tot parcursul malului Dunării, pănă la frontieră, eşise totă populaţia dimprejur în haine de sărbătore şi a salutat cu nesfârşite urale, aclamând cu mare entusiasma pe Majestăţile Lor. La Vîrciorova, gara şi portul erau admirabil decorate şi pavoasate cu drapele. Pe malul Dunării erau ridicate, din distanţă în distanţă arcuri de triumf împodobite cu mulţime de steaguri. Toţi munţii, începând de la Schela Cladovei pănă la frontieră, erau împodobiți cu steaguri tricolore, oi din 12 puncte s’au tras salve de dinamită. La întorcerea yachtului regal în spre Severin s’a făcut aceeași primire. In total s’au tras 600 salve de dinamită de la frontieră pănă la Severin. La orele 3.30 a plecat din Severin un vapor plin cu lume, care a întâmpinat pe Majestăţile Lor la canalul Porţilor de fier. Yachtul regal s’a reîntors în Severin la orele 6 sera. M. S. Regele, Principele Ferdinand şi Principele Carol, însoţiţi de d-l preşedinte al consiliului D. Sturdza, de dl ministru al lucrărilor publice Era. Porumbaru, de d-l Anghel Saligni, directorul serviciului idraulic, şi de suita regală, au visitat întregul şantier, asistând şi la lansarea unui ponton pe apele Dunărei. După aceea au visitat liceul „Traian“ şi grădina, asistând la defilarea elevilor, or la orele 7.15 s’au reîntors pe vapor. La orele 7.30 a avut loc prândul de vaporul Orient, la care au fost invitate 30 de persoane, între cari şi şase domne. In timpul prândului o mare mulţime de public pe cheia aclama pe Suverani. Oraşul, portul şi coastele, precum şi bulevardul, frumos decorate şi iluminate cu lampione veneţiane, parte şi cu electricitate, presentau un aspect feeric. In acest timp, pe un vapor frumos împodobit şi iluminat cu lampioane veneţiane, acostat în largul Dunărei, în apropiere de yachtul regal, se aflau elevii lileului, sub conducerea d-lui profesor Paulian, care au cântat imnul regal și diferite Nr. 96.—1904.