Gazeta Transilvaniei, mai 1904 (Anul 67, nr. 96-118)

1904-05-01 / nr. 96

Pagina 2, primi reforma legilor şcolare plănuită adî de guvern. Dându-şi semă Sinodul, că paşii în­­treprinşi pentru înlăturarea pericolului au să fie cât mai hotărîţî şi energici şi că trebue se se facă de cu bună vreme, decâ­t să aibă efectul cuvenit — la propune­rea comisiunei întregi cu amandamentul făcut de d-l loan Pop protopopul Morla­­cei, decide : I. P. S. S. Metropolitul şi epis­copii sufragan! se facă in corpore de eu bună vreme demersurile necesare la guvern, pentru a­ se preîntîmpina şi zădărnici realizarea planurilor şi in­­tenţiunilor ministrului actual de culte şi instrucţiune publică faţă cu învăţă­mântul poporal confesional, planuri şi intenţiuni cuprinse în reforma şcolară ce se pregătesce. Propunerea acesta a fost călduros şi eminent sprijinită de canonicul Dr. Au­gustin Bunea, or Sinodul a prim­it-o una­nim şi cu mare însufleţire. Hotărîrea acesta va face, de sigur, cea mai bună impresiune la poporul cre­dincios. E vorba doar de causa cea mare a scafelor noastre confesionale, causă în contra căreia se ridică o nouă furtună. Căcî simte aţii fie­care Român de bine, că decă s’ar realisa planurile şi in­­tenţiunile ce le ţes în companie miniştri Tisza şi Berzeviczy, despre cari se scie că vreau să le presente dietei în formă de proiect de lege, acesta ar însemna nicî mai mult, nicî mai puţin decât nimicirea autonomiei noastre şcolare prin îngenun­­chiarea învăţământului nostru confesional la picioarele arbitriului şi volniciei guver­nului. liep. educaţie patriotică conformă intereselor statului maghiar. Pănă în zi­ua de astădî esistă mai bine de 1500 şcolî, în cari încă nu se învaţă unguresce şi mai bine de 1000 de învăţători sunt, cari habar n’au de limba maghiară. In Germania e altfel. In Berlin trăesc 72.000 Polonî, cari au cerut să-şi potă alege preot, care să scie şi polonesce şi nu li s’a îngăduit. De ce numai satul ma­ghiar să fie aşa de şovăitor ? Să ne aducem aminte de cuvintele lui Apponyi, care a afis, că nu există stat în lume, nu există națiune, care se tole­reze fie măcar o­r fi, ca o parte din șco­­lele primare să nu-i crească patrioți cre­dincioși, ba din contră să-i crească chiar duș­mani. O singură soluție este: Să trecem toate preparandiile în resortul statului... Revizuirea legei instrucției primare. Noul proiect de lege despre re­vizuirea instrucţiei primare s’a ter­minat în ministeriul instrucţiunei pu­blice, şi s’a anunţat ,deja oficios, că în camera deputaţilor se va convoca o anchetă pentru discutarea acestui proiect. Piarul „Bud. H.“ care îşî pri­­meşte inspiraţiunile de la guvern, vorbind despre acest proiect zece între altele: „Autoritatea statului maghiar, impor­tanţa naţională a instrucţiunei primare drepturile limbei maghiare cer, ca să fim pe pază la crearea nouei legî. Esperien­­ţele amare din trecut ne-au învăţat, că nicî art. XVIII din 1879, nici art.­­XVI din 1893, dar mai cu semă forma actuală a cualificaţiei învăţătorilor nu ne ofer des­tulă garanţă, că în tote şcolile primare în­treţinute de naţionalităţi se va face o­m de a însemna trăsurile, câte­odată în­­drăsneţe, altă­dată mai imperceptibile prin delicateţa lor, cari transformă o schiţă în tabloul cel mai finit în operaţiunile neîn­semnate în aparenţă, prin cari mineralul brut se transformă într’un giuvaer con­sumat. Acesta este ca şi cum cineva ar fi admis chiar în sanctuarul misterios al na­turei. Cea dintâiu impresiune ce isbesce pe cetitor, când face cunoscinţă cu dra­mele istorice sau legendare ale lui S­ha­­kespeare, este uimitoarea forţă şi genia­litate, cu care poetul apucă trăsurile ge­nerale şi marcante ale epocei şi ţării pe­­ care a interprins a o reproduce. Cu învă­ţătura mărginită şi imperfectă ce după tote probabilităţile poseda, acastă putere este cea mai extra­ordinară şi proboza, că acest spirit vast proceda într’un mod emi­namente sintetic; mai întâii, el îşî făcea caracterele fidele umanităţii generale şi universale, şi apoi le da trăsurile distinc­tive şi particulare timpului şi locului. Per­sonale sale sunt adevărate portrete de Roman­, spre exemplu, pentru­ că sunt mai întâiț portrete adevărate de oameni. Marele său contimporan Johnson a probat o cunoscinţă cu mult mai întinsă de detaliile deprinderilor, manierelor, ce­remoniilor şi instituţiunilor; dar persoanele­­ lui, ori­cât de admirabile ar fi, sunt cu­­ totul necomplecte şi neexacte în acea­­ realitate întinsă a omului, pe care­­Sha­kespeare nu lipsesce nici­odată de a o comunica persoanelor sale. Natura dramei istorice, aşa cum o înţelege Shakespeare, admitea şi chiar cerea primirea unei epoci mai întinse decât subiectul şi o număriasă mulţime de agenţi, ca material pentru niste asemenea piese. Şi nu zicem prea mult afirmând, că în toate personajele in­troduse astfel, de la cel mai proeminent pănă la cel mai obscur, cetitorul poate­­ descoperi deca la osteneala trebuincioasa,­­că fie­care individ avea, în mintea auto­­­­rului, o individualitate separată și deose­bită, deopotrivă fidelă naturei universale și naturei particulare. Ba încă de vom compara asemenea subiecte luate din deo­sebite perioade ale istoriei naţionale sau din istoria altor popoare, în timpurile vechi sau nouă, putem observa singulara feri­cire cu care acest mare creator a diferen­ţiat deosebite rase în caracterul politic sau social al unui popor: aşa Romanii din Coriolan se deosebesc cu totul de Ro­manii din Julius Cesar sau din Antoniu şi Cleopatra, deşi de­opotrivă credincioşi naturei omenescî şi naturei particulare a poporului roman în deosebite epoce. A­­ceeaşî putere extraordinară de diferen­­ţiare se vede în dramele istorice englese, precum se poate vedea îndestul din comparația lui King John, spre ex., cu Henric IV sau Henric V. Aceasta putere de a pătrunde într’o epocă dată este în Shakespeare, dusă la un grad ce nu poate fi numit altfel decât supraomenesc. Este adevărat că în aceste drame noi găsim esemple de anachronisme însemnate în detalii, dar aceste anachronis­me nu alterază întru nimic adevărul esențial al delineațiunii. Shakespeare poate face pe un erou de pe timpul răsboiului Troian să citeze pe Aristotele, sau să urmeze pe Romani­ de la Pharsalus curapierele spa­niole din seep 16-lea; der ei nu diformează limba și sentimentele timpurilor clasice cu concerii de galant şi cu complimente de curtezani precum se obicinuia în se­colul lui Ludovic XIV. In scenele de vi­­aţă privată şi domestică pe care el le-a întreţinut în libertate cu episoade emoţio­nale şi eroice de răsboiu şi politică, cu­­noscinţa sa de natura omenescă îl pune în stare de a deplânge cu o egală sigu­ranţă pe erou şi pe om. Talentul delicat de a arunca o privire în viaţa privată a personajelor istorice, pe care îl vedem lăsat la o parte în ceilalţi autori cari au tractat asemenea subiecte, este o dovadă de superioritatea geniului lui Shakespeare. Acelaşi lucru se poate duce de îndrasneaia cu care el a introdus incidente şi carac­tere comice în cele mai solemne şi mai înalte evenimente ale istoriei, şi cu un egal succes atât în dramele englese cât şi în cele romane. In amândouă părţile din Henric IV, partea eroică şi aventurile principelui cu inimitabilul Falstaff şi cu alţi companioni veseli dor de reputaţie rea, sunt intim întretăsate cu mersul ma­­iestos al marilor evenimente istorice. Acesta arată că Shakespeare, departe de­­ a se teme, precum ar fi făcut un artist inferior, de justa punere a familiarului cu I sublimul, comedia cea mai întinsă şi mai I gravă, nu numai a conciliat aceste ele­mente în aparenţă discordante, dar făcând astfel ne învaţă, că în viaţa omenescă su­blimul şi ridicolul stau unul lângă altul şi că isvorul rîsului nu este departe de fân­tâna lacrimilor. GAZETA TRANSILVANIEI. Resboiul. Eri a sosit din Sanhaikvan, ca să dică din isvor chinezesc spirea, că Japo­­nesii la 20 mile englese spre sud de Liao­­jang au ajuns pe Rușii în retragerea lor de la Yalu și s’au ciocnit cu ei. — Soirea aceasta se confirmă și din isvor francos, cu adaosul, că Ruşii drăşî au fost bătuţi. Pe de altă parte o telegramă oficială rusască anunţă, că trupele japonese, cari au ocupat Fengwanceng nu au părăsit încă aceasta posiţie, ci au trimis numai nisce avant-garde spre Liaojang. Aici se vede, că Ruşii au de gând a opune o re­­sistenţă mai seriosă. Stirile despre Portul­ Arthur sunt con­­tradicătore. Unele spun, că Japonezii au început deja bombardarea şi că Ruşii vă­zând, că nu vor putea mult timp resista, îşi scufundă vaporele din port. Corespondentul din Petersburg al ziarului Parisian „Matin'‘ raporteaza, că la trecătoarea Mollenling a avut loc o luptă, care s’a terminat cu înfrângerea Rușilor. Intre cei căduțî s’ar afla și generalul Sa­­sulid. Din Londra se anunță, că armata japonesă se grăbesce a esploata victoria de la Yalu. La Wasungtien trupele japo­nese au atacat pe Ruși, cari au suferit perderi enorme şi s’au retras. Din Petersburg se depeşază ziarului „Posi“ din Berlin, că Ţarul a fost forte deprimat în urma rapoartelor lui Kuropat­­kin, dar a dat ordin ca aceste să se pu­blice fără schimbări. In Petersburg a produs o impresie durerosă spirea despre isolarea Portului-Arthur. De­ altmintrea pen­tru Portul-Arthur nu sunt aşa tare îngri­jiţi în Petersburg, deoare­ce este aprovi­­sionat pe timp de 10 luni, or trupele de apărare se urcă la 18.000. * O telegramă din Tokio spune, că vina pentru catastrofa întâmplată în timpul de­­monstraţiunilor populare pentru biruinţele armatei japonese, este a poliţiei, care a încuiat poarta palatului imperial. Mulţimea grămădindu-se pe podul care duce la poarta, multe persoane au fost călcate, or parape­tul podului s’a rupt şi multă lume a că­­­­ut în apă. 30 de inşi au perit, er 70 au fost grav răniţi. Acum oraşul e în doliu. * Se depeşază din Petersburg, că îra­­părătusa văduvă a dat un milion de ruble pentru a acoperi golul făcut în cassa de bani a Crucei roşii, de cătră generalul Smetoff, care a perdut banii în jocuri de bursă. * Se depeşază din Tokio, că nişte Co­reeni plătiţi de Ruşi, au tăiat linia tele­grafică militară a Japonesilor din nordul Coreei. Studenţii polonesî de la şcola poli­­technică din Lemberg au felicitat prin te­legraf pe ambasadorul japones pentru vic­toria trupelor japonese la rîul Yalu. Comitetul format în Viena pentru ajutorarea răniţilor ruşi în resboia, a îns­­diinţat ziarele din Petersburg că mulţi Evrei trimit bani comitetului, aşa că ar fi o nedreptate să se facă imputări Evreilor că sunt rusofobî. In urma noului ordin de mobilisare, ce s’a dat, din Rusia europănă se vor tri­mite în Extremul Orient încă 80 ba­­talane de infanterie, 6 regimente de ca­­valerie şi 35 baterii cu 278 tunuri. Pentru cheltuielile răsboiului amân­­două ţările beligerante au nevoie de îm­prumuturi. Japonesii au liberat bonuri cu 6% plătibile în 2­/2 ani. Bursa din Londra şi Newyork ia parte vină la acesta ope­raţiune financiară, care se face în publi­citate şi cu bun succes. Cu totul alt­fel procedază guvernul rusesc, care observă discreţiunea cea mai mare. Ziarele din Paris abia alaltă­eri au început să scrie despre condiţiunile împrumutului rusesc. Guvernul rusesc va pune în circulație bo­nuri în valoare nominală de 800 milioane franci cu 5% Şi cu condiția de a plăti la 1 Mai­ 1909. Băncile din Newyork vor lua asupra lor vreo patru milioane dolari din împrumutul rusesc. Călătoria familiei regale române. Am amintit deja, că întreaga familie regală română, şi anume: regele şi regina, principele moştenitor şi principesa Maria, precum şi principele Carol şi micile prin­cipese Elisabeta şi Maria au plecat cu tre­nul din Bucuresc. Luni sora spre Turnu- Severin, spre a se îmbarca acolo pe va­porul „ Orientul“, cu care vor face o că­lătorie pe Dunăre în jos pănă la Marea Negra. Familia regală este însoţită de mi­nistrul preşedinte D. Sturdza şi de minis­trul lucrărilor publice E. Porumbaru. In societatea principesei moştenitore se află şi d-sora Astor, fiica miliardarului ameri­can. Era unale detailurî ale acestei călă­torii după foile din România. Marţi, în 10 Maiu­n, la orele 7.15 di­­mineţa trenul regal s’a oprit cinci minute în gara Piliaşî. Aci populaţiunea a făcut o entusiastă manifestaţie. M. S- Regele s’a arătat atunci la fereastra vagonului, în timp ce lumea isbucnise în urale nesfârşite. Un fruntaş sătean, anume Dinulescu, a urat bună venire Suveranilor. Majestatea Sa a binevoit a se întreţine cu acel sătean şi cu alţi fruntaşi din comună despre starea semănăturilor. Trenul apoi şi-a continuat drumul la Severin, unde s’a făcut o primire din cele mai entusiaste. Vaporul Orient, cu membrii Familiei Regale, a plecat din portul Severin spre Orşova la orele 10 diminaţa. Pe tot par­cursul malului Dunării, pănă la frontieră, eşise totă populaţia dimprejur în haine de sărbătore şi a salutat cu nesfârşite urale, aclamând cu mare entusiasma pe Majestăţile Lor. La Vîrciorova, gara şi portul erau admirabil decorate şi pavoasate cu drapele. Pe malul Dunării erau ridicate, din distanţă în distanţă arcuri de triumf îm­podobite cu mulţime de steaguri. Toţi munţii, începând de la Schela Cladovei pănă la frontieră, erau împodo­biți cu steaguri tricolore, oi din 12 puncte s’au tras salve de dinamită. La întorcerea yachtului regal în spre Severin s’a făcut aceeași primire. In total s’au tras 600 salve de dinamită de la fron­tieră pănă la Severin. La orele 3.30 a plecat din Severin un vapor plin cu lume, care a întâmpinat pe Majestăţile Lor la canalul Porţilor de fier. Yachtul regal s’a reîntors în Severin la orele 6 sera. M. S. Regele, Principele Ferdinand şi Principele Carol, însoţiţi de d-l preşe­dinte al consiliului D. Sturdza, de d­l mi­nistru al lucrărilor publice Era. Porum­baru, de d-l Anghel Saligni, directorul serviciului idraulic, şi de suita regală, au visitat întregul şantier, asistând şi la lan­sarea unui ponton pe apele Dunărei. După aceea au visitat liceul „Traian“ şi grădina, asistând la defilarea elevilor, or la orele 7.15 s’au reîntors pe vapor. La orele 7.30 a avut loc prândul de vaporul Orient, la care au fost invitate 30 de persoane, între cari şi şase domne. In timpul prândului o mare mulţime de pu­blic pe cheia aclama pe Suverani. Oraşul, portul şi coastele, precum şi bulevardul, frumos decorate şi iluminate cu lampione veneţiane, parte şi cu elec­tricitate, presentau un aspect feeric. In acest timp, pe un vapor frumos împodobit şi iluminat cu lampioane vene­ţiane, acostat în largul Dunărei, în apro­piere de yachtul regal, se aflau elevii li­­leului, sub conducerea d-lui profesor Pau­­lian, care au cântat imnul regal și diferite Nr. 96.—1904.

Next