Gazeta Transilvaniei, octombrie 1904 (Anul 67, nr. 217-241)

1904-10-01 / nr. 217

Pagina 2 amânate și a căror desbatere nu poate fi trăgănată și prelungită cu lunile, contele Tisza vrea se profite iute și degrabă de bunul prilegiu, ce i­ se oferă, pentru a şi duce la bun sfirșit planul său vechiu privitor la revizui­­rea regulamentului camerei. * Planul lui Tisza a cătrănit ne­spus de mult pe toţi corifeii parti­delor oposiţioniste. C’un glas ei strigă aşî în gura mare, că era „Tisza — mână-tare“ umblă se confisce „pă­rinţilor patriei“ libertatea cuvântului prin aceea, că conform planului seu de revisuire, nu li-se va mai da voie celor cu gura spartă a ţine discur­suri chilometrice în dietă şi a zădăr­nici astfel pe mult timp votarea pro­iectelor de legi. împotriva planului tiszaist s’a ridicat chiar în prima şedinţă a camerei Francisc Kossuth, cel cu tocmelile şi dezarmările, de­clarând că partidul seu va lupta pe capete (!) împotriva acestui plan. Tisza i-a respins criind, că el nu vrea alt­ceva, decât „apărarea dem­nităţii parlamentului", căci nu e ad­misibil ca un grup cât de mic se zădărnicască şi în viitor rânduiala în dietă şi mersul regulat al desba­­terilor. Tot cu aceasta ocasiune a spus Tisza, că budgetul anual şi con­tingentul de recruţi trebue se fie desbătute şi primite în termen fix. Pentru revizuirea regulamentului ca­merei va cere alegerea unei comi­­siuni, care se se ocupe cu cestiunea acesta şi se facă proposiţiuni dietei. A mai spus Tisza, că ministrul de finanţe va presenta în curând pro­iectul de budget pe 1905 şi pănă când comisiunea financiară va des­­bate acest proiect, dieta se va ocupa de provisoriul comercial cu Italia, apoi de procedura civilă­ şi de cu­noscutul proiect de reformă şcolară a lui Berzeviczy. Declaraţia din urmă a fost primită cu aplause generale. * In şedinţa de ori a dietei pre­şedintele a şi anunţat, că ministrul­­preşedinte Tisza a presentat o pro­punere privitoare la revizuirea regula­mentului camerei, cerând se se alagă o comisiune de 24 membri dintre de­putaţi, care se se ocupe cu elabora­rea unui proiect. Toţi din toate părţile se întreba acum, că ce va urma? îi va succede pre contelui Tisza se-şî ducă la bun sfîrşit planurile sale, când şi cum? Un mare d­ar vienes crede, că dacă Tisza îşi va pune carul în pietri se-şî scotă victorios planul seu de revisuire, are se urmeze îndată di­­salvarea dietei și alegeri noue dietale, de­oare­ce, pe basa noului regula­ment de cameră, Tisza nu mai poate opera dieta de față. Părerea aceasta o au aproape toate foile oposiționale maghiare, cari 4*°' că scopul ce-l urmăresce Tisza cu planul său, nici nu este altul, de­cât a provoca în dietă o constelaţie, care se-i îndrep­­tăţască a cânta sesiunei actuale dietale „în veci pomenirea ei“. * Marţi s’a deschis dieta Bucovinei prin nou numitul mareşal al ţârii bar. George Vasilcu. In discursul meu de deschidere noul mareşal al ţării a accentuat necesitatea păcei naţionale şi conlucrarea comună a tuturor par­tidelor, pentru a scăpa ţara de sără­cire. Aduce elogii ministrului presi­dent Dr. Koerber pentru interesul manifestat faţă de Bucovina şi îşi esprimă speranţa, că noul president al ţării Dr. cav. de Bleyleben "*va continua opera începută de fostul president principele Hohenlohe. A urmat la cuvânt presidenţial ţării Dr. Bleyleben, care promite tot concursul seu­dietei în lucrările sale şi doresce ca Bucovina să progre­seze pe calea înaintării continue în semnul concordiei şi a păcii na­­ţionale. In şedinţa de d. a. deputatul Dr. Volcinschi face propuneri de ur­genţă în cestiunea cumpărării de cu­curuz din mijloacele statutului, pentru a­ se împărţi poporaţiunei misere şi pentru luarea unor măsuri energice contra pelagrei. Deputaţii Dr. Strau­­cher, Onciul şi Widmann presentă mai multe propuneri cu privire la reforma electorală, la ameliorarea salariilor învăţătorescî, la sanarea fi­nanţelor ţării, înfiinţarea unei bănci a ţării şi desfiinţarea aşanumitelor „teritorii boerescî“. După alegerea diferitelor comisiuni şedinţa se în­cheie la orele 8 sara. * In decursul acestei săptămâni a sosit din Constantinopol scriea, că patriarchul ecumenic a fost chemat la palat, unde prim-secretarul Sulta­nului, Taşin-paşa i-a declarat, că voinţa Sultanului este, ca patriarchatul să permită Românilor din Macedonia întrebuinţarea limbei lor naţionale de ca­­tre preoţii români în biserici. Secreta­rul a mai declarat, că împlinirea a­­cestei dorinţe e inevitabilă, de oare­ce cererea Românilor macedoneni e spri­jinită şi de câteva mari puteri. In urma aceasta sinodul ecume­nic s’a ocupat în şedinţa sa de Mer­cur­ cu dorinţa Sultanului şi, orbit de patimă, a retuzat ca şi în trecut împlinirea concesiunilor dorite de Sultan, pe motivul păcătos, că pre­­tensiunile Românilor macedoneni n’ar fi de natură bisericească, ci mai mult de caracter politic. Sinodul şi-a formulat decisiunea sa într’un me­morand, pe care patriarchul l’a dus la palatul Sultanului. Prim-secreta­rul Sultanului la rândul său a refu­zat să primească memorandul patriar­­chatului. Se vede încă odată din cele espuse mai sus cât de mare este ura Grecilor din Fanar împotriva Românilor macedoneni și cu câtă perversitate lucreză ei pentru a nu li se acorda fraţilor Aromâni drep­turile ce li se cuvin, dreptul cel mai sfânt de a­ se ruga în biserici în limba aromână. Afacerea însă nu se va opri, de­sigur, aici, şi noi credem firm, că lupta Românilor macedoneni pentru limbă va eşi în cele din urmă bi­­ruitoare asupra urei şi fanatismului vrăşmaşilor, care, trecând o viaţă îndelungată, împes­triţată cu fericiri şi nefericiri socotesce traiul ca o povară şi care, cu cea mai mare mulţumire aşteptă cesul morţii, des­­gustat fiind de lumea aceasta. Imi era drag, lucru mare, acel zăr­­zăraş şi de aceea, îngrijam de el, ca o mamă, de copilul său. Ah!... cu câtă bu­curie îl priviam în primăvară, când înce­puse a-şî desvăli mugurii, dând nascere la frunde verde şi la floricele albe, cu atâta întristare îl priviam acuma, când acele frunde, sătule de viaţă şi îngălbe­nite ca vai de ele, n’aşteptau decât cea mai mică bătaie de vânt, pentru a zice: „rămâi sănătosă lume“. O di, două, mult trei, vor mai fi, îmi diceam, pănă ce nemiloasa brumă le va veşteji pe toate. O di, două, trei, mult o săptămână şi sigur că va veni Ierna, prietina boga­ţilor şi duşmana săracilor, cu gerul cel aspru şi cu crivăţul cel puternic. Vai!.... sărmanul zărzăraş, mult îi duc grija că găsindu-i crivăţul încărcat cu promorocă la Bobotâză, îl va rupe şi nu voiu mai ave fericirea ca la vara viitoare să-i mai gust fructele atât de dulci şi de gustoase şi să mai dorm sub umbra grosă, pe lăghicelul de lână ţigaie ţesut de mama pe când era fată mare. Nu sciu­dău, ce va face şi moş Vin­­tilă, vecinul de alăturea, om bătrân, bol­nav şi sărac lipit pământului; căci, totă vara nu s’a putut urni de-acasă, din care causă ogorul i-a rămas pârligă. Mai mult ca sigur, că decă cei bogaţi nu se vor gândi la el, mai ales că n’are feciori care-s cu durere pentru părinţi, în căsuţa lui mică, cu păreţi subţiri, cu sobă rea, cu fereşti şi uşi stricate crivăţul intrând cu mânile în şolduri, cum dice Românul, îl va preface într’un morman de carne în­gheţată ! Cum stăm dus pe gânduri, un glas dămol şi jalnic, trecând prin geamuri, ajunse la urechi-mi, dicând cuvintele: „Induraţi-vă şi de mine păcătosul!.... Fie-vă milă, şi din prisosul d-vostră mi­luiţi pe acest nenorocit!... Boda­' pros­te!.... Boda proste!.... Dumnedeu, să vă dă­­ruiesc o sănătate!“... Ieşii afară, să văd cine e. Un om înalt, nu tocmai bătrân cu faţa slabă, as­cunsă într’o barbă lungă încâlcită şi mur­dară, îmbrăcat cu niste haine sdrenţose şi terfelite, şchiopătând de un picior, pe care abia îl târa, sprijinindu-se de un băţ cioturos, având în spinare o păreche de desagi plini cu făină de păpuşoiu, şedea la poirtă şi cerea milă. Vorbele-i duiose şi înfăţişarea lui atât de tristă, mă făcură să cred că în adevăr e cerşitor şi, cum sunt milos şi darnic în felul meu, strig la servitute: „Marghioalo!... Na!... dă 20 de bani acelui nenorocit“. „Mai stăi o leacă, Marghioală,“ strigă nevasta, să-ți dau un sfert de pâne, să-l duci. Sărmanul!... o fi flămând!... »Boda proste!... Dumnedeu se vă miluiésc­!“ îl aud arășî, după­ ce servitoa­­rea îi dete gologanii și pânea.­­ Gemând și oftând, porni spre altă casă. Privind lung după densul, o mul­ţime de idei, date uitărei prin formarea altora nouă, îmi veniră în minte şi ca în­tr’un tablou lucrat frumos mi­ se arătară înaintea ochilor, ba palate mari cu odăi multe şi îmbrăcate luxos, încunjurate cu grădini frumoase şi locuite de omeni bo­gaţi; ba corturi ţigănesci luminate cu fo­curi de hlujenî, împrejurul cărora stau ţi­ganii carî, înăduşiţi de fumul cenuşiu, ţi­­nându-se cu mânile de pântece, tuşesc în­ ■ tr’una; ba case ţărănescî făcute prost, de prin satele boerescî, locuite de omeni ce în totă viaţa se luptă cu miseria, cum şi o mulţime de omeni nenorociţi, carî orbi, cari ologi, cari damblăgiţî, stând pe la caprele podurilor şi pe la uşile bisericilor, cerând milă de la cei avuţi. „Hrâşti!“... Un sgomot metalic... Ce­sul din părete mă anunţă, că mai sunt cinci minute pănă va suna ora, când tre­buia să întru în clasă. îndată, îmi veniră în minte lecţiile de ascultat şi de predat în şcolă la copii, pentru amiadă. Netedin­­du-mî părul pe cap, aşedându-mi gulerul şi legatarea la gât şi ştergendu-mî ghetele GAZETA TRANSILVANIEI Ajutore pentru incendiaţi. Pentru Românii nenorociţi prin incendiu din comunele Câmpeni, (Munţii apuseni), Ostrovul-mare (Hu­nedora), Sotelec (Solnoc-Dăbâca) şi Mădăraş (Sătmar) — au mai intrat la Redacţiunea giandui nostru ur­­mătorele sume: Din Viena de la d-l Dr. Emanuil Doctor medic în Viena prin banca „Au­­raria“ din Abrud pentru incendiaţii din Câmpeni şi din celelalte trei comune 100 corone. Din Mureş-Dateş de la d-1 Ioan Ca­tena pentru incendiaţii din Câmpeni 20 corone. Din Valdu­id de la d-1 preot Teodor Borza, pentru incendiaţii din Câmpeni 4 corone. La­olaltă 120 cor. Transport din Nr. dela 24 Sept. (7 Oct.) 1543 cor. 53 bani. Suma totală : 1667 cor 53 bani. Regele Carol la exposiţiunea agrară Duminecă la ora 1, Regele Carol, Principele Ferdinand, Principele Carol şi Principele Wilhelm, au visitat exposiţia agrară din Bucuresci. Regele a fost întîmpinat la intrare de d-1 Sturdza, preşedintele consiliului, d-nii miniştrii Vasilie Lascar, Stoicescu, Porum­­baru şi Giani, de d-1 I. Katinderu, admi­nistratorul domeniilor Coronei, de d-1 Gre­­cianu, preşedintele societăţii agrare şi de întregul comitet al expoziţiei. La sosirea Suveranilor, fanfara gim­nastului Mihai Bravul întona imnul regal. D-l Ştefan Grecianu, preşedintele so­cietăţii Agrare, se adresa Regelui şi Prin­cipilor, cu aceste cuvinte: „Va rămâne memorabilă frumoasa ei de astă-d­i şi se va putea numi criua de sărbătore a agriculturei, căci privind ori­cine mulţimea adunată din jurul Maiestă­ţilor Vostre, de sigur va cjice, că totă ţera se veselesce, ca şi noi, văcjend pe regele Carol, însoţit de primele 2 generaţiuni ale Dinastiei Sale, venit aici ca să salute, în prima exposiţiune a Societăţii agrare, în­ceputurile de deşteptare ale bunei şi har­nicei munci a pământului. „Fie deci bine-cuvântată de Dumnezeu prima intrare a Suveranului nostru în in­cinta acesta! „Da, Majestate! Toţi agricultorii de la cei mai mari pănă la cei mai mici, fără îndoială resimt şi preţuesc aceeaşi mulţu­mire ca şi noi Societarii Agrarieni. Şi afirm aceasta, nu fără temeiu, căci sunt vădite şi mari pildele ce întreaga ţară recunoasce că ne daţi Majestatea Vostră, prin cultura şi îmbunătăţirile ce mereu faceţi în toate ju­deţele pe unde există câte unul sau mai multe Domenii Regale şi de ale Coronei“. D-l Grecianu arată apoi scopul acestei exposiţiuni, aduce elogii d-lui dr. Istrati şi mulţumesee tuturor autorităţilor, cari au dat concurs acestei exposiţiuni. Spune că opera realizată e mare şi că meritul nu aparţine individual nimănui, ci tuturor împreună. D-l Grecianu termină cu cuvintele: „Salutând în numele Societăţii Agrare a marilor proprietari din România, venirea Majestăţei Voastre în mijlocul nostru pentru a vedea puţinul ce am făcut, rog pe Dumned­eu ca să aibă grijă şi să ocroteasc­ sforţările ce face agricultura românescă“. Regele răspunse spunând, că a ascultat cu o deosebită atenţie cuvintele pline de dragoste ale d-lui Grecianu, preşedintele societăţii agrare. Rise că a urmat cu un viu interes pregătirile exposiţiei, că cunosce greutăţile ce s’au întâmpinat şi că se bu­cură, că poate admira resultatul muncei ce s’a depus. Adaugă, că privesce cu o mare bucu­rie acestă exposiţie, care presintă bogăţia ţării şi doresce ca ea să fie de un interes real şi un îndemn pentru propăşirea agri­culturei noastre. D-l Sava Şomănescu, s’a adresat cătră Rege cu următorul discurs: Sire, Vă rog să-m­i permiteţi, ca preşedinte al comitetului executiv, să presint Majes­­tăţiii Vostre, persoanele cari au luat parte la facerea acestei exposiţiuni şi să vă mul­ţumesc atât în numele comitetului cât şi în numele agrarienilor pentru buna-voinţa cu care aţi luat sub înalta protecţiune a Majestăţei Vostre exposiţiunea societăţei agrare. Acesta exposiţiune, Majestate, re­­presintă un capital de muncă ce Majesta­tea Vostră a depus în lunga oblăduire de 38 de ani, în acestă ramură de producţiune agricolă. Providenţa va ajutat ca din 2 mici principate vasale să faceţi un regat res­pectat de toate statele mari, admirat şi sti­mat de totă lumea civilisată. Dea Dumned­eu, Majestate, ca şi pe terenul economic se câştigaţi aceiaşi lauri, se faceţi ca şi în casa săracului să se in­troducă bunul train şi prosperitatea. Aceasta Nr. 217—1904.

Next