Gazeta Transilvaniei, noiembrie 1905 (Anul 68, nr. 240-263)

1905-11-25 / nr. 259

Pagina 2. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 259.—1905. Revista politica. Braşov, 7 Decemvrie­­. Cu cât se apropie mai mult ziua de 19 Decemvrie, când se va redes­chide dieta ungară, cu atât stările de lucruri în Ungaria devin tot mai încurcate, m­ai primejdioase. Lupta din­tre guvern şi opoziţie a luat în tim­pul din urmă proporţiunî atât de mari, în cât par’că ne-am afla în a­­junul isbucnirei unei revoluţiunî. In Budapesta s’au petrecut săp­tămâna acesta lucruri, cari sămănă mult cu răsvrâtirile din Rusia. Soci­aliştii bine organisaţî, au pus de a­­stă-dată în mişcare pe muncitorii din tipografii şi au aranjat o grevă unică în felul ei împotriva acelor­­fiare un­guresc­, cari servind causa majorită­ţii coaliţioniste, au combătut şi com­bat cu patimă neînfrânată programul guvernului Fejervary, dar mai ales votul universal. Greva aceasta s’a de­clarat în contra tuturor­­fiarelor coa­liţiunei şi felul cum s’a manifestat în­­filele trecute pe stradele Budapestei, este o drastică ilustrare a stărilor caotice şi anarchice ce domnesc adî în Ungaria. Cete de grevişti, cărora li­ s’au alăturat m­assele socialiştilor, au dat năvală asupra redacţiunilor­­fiarelor coaliţioniste, au întrat în ti­pografii şi au sdrobit tot ce le sta în cale. Pe strade s’au întâmplat cioc­niri sângerose, s’au descărcat revol­vere, au fost încăerări cu poliţia, care nu s’a prea sinchisit la început de acesta mişcare şi a intervenit nu­mai când s’a vădut, că lucrurile se prea îngroşă. Cele mai multe din­­fiarele din Budapesta nu pot să apară, căci cu­legătorii au denunţat munca. Greva s’a declarat faţă cu­­fiarele: „Magyar­­ország“, „Független Magyarorszag“, „Független Hírlap“, „Pesti Napló“, „Magyar Állam“, „A Polgar“, „Neues Politisches Volksr­et“, „Budapesteir Abendblatt“, „Magyar Szó“, „Buda­pest“, „Kis Újság“ şi „A Nap“. Prin­tre aceste­­fiare cele mai multe ser­vesc politica coaliţiunei, unele din ele însă sprijinesc guvernul. După ultimele serii şi culegăto­rii de la­­fiarele „Budapesti Hírlap“ şi „Pesti Hírlap“ s’au ataşat grevei. Greva a isbucnit şi în numerose ti­pografii, cari voiau să tiparesca foile boicotate. S’au pus asemenea în grevă culegătorii de la mai multe­­fiare din provincie. Aşa la Caşovia lucrătorii au declarat greva faţă cu trei diare coaliţioniste. Faţă cu aceste manifestaţiunî, socialiste, comitetul diriguitor al coa- j liţiunei s’a întrunit alaltăerî în şe-­ dinţa pentru a hotărî, că ce e de făcut. După o lungă discuţie comite­tul a decis s6 dea un manifest pri­vitor la „atentatul contra libertăţei pressei“. In acest­ manifest se elice, că guvernul Fejervary s’a angajat a sub­juga „naţiunea“, în care scop şî-a năi­mit aventurieri pentru turburarea păcii sociale. Ca se facă a amuţi cu­­vântul criticei, a ţesut­­o conjuraţie josnică in contra libertăţei pressei, care apără constituţia, şi astfel agen­ţii lui au amăgit cu promisiuni şi a­­meninţări pe culegătorii de la­­fiare, să înceteze munca. Se o­rganisăză grupuri turbură­­toare, cari sdrobesc, pustiesc, ame­ninţă siguranţa persoanei şi averei şi asediază localurile­­fiarelor, cari o luptă contra guvernului. Faţă cu acest a­­tentat, stânga unită din dietă se so­­lidarisăză cu­­tiarele atacate şi învită publicul patriotic din ţără, să rămână fidel pressei patriotice şi să refuse orice sprijin organelor întreţinute de gu­vern. Manifestul coaliţiunei nu va pune capăt grevei, câtă vreme­­tiarele boi­cotate astfel nu vor declara, că ele n’au să mai agite contra votului u­­niversal. Comitetul greviştilor a de­clarat într’o şedinţă ţinută ori, că a­­gitaţia lor n’are caracter politic, nu vreau să teroriseze, pretind însă de la foile coaliţiunei să nu mai publice articole injurioase şi infamante la a­­dresa muncitorimei. In astfel de împrejurări şi mo­mente de mare agitaţiune a plecat alaltăerî ministrul preşedinte Fejer­vary la Viena. El a fost primit ori de Majestatea Sa într - a durat 3 ore. Se asi,­un . că î . Fe­jervary a făcut Majes ■ i im­puneri" în două cestitu­i ' nouă cu coaliţiunea. Amânat său disolvarea dietei. ’ şi-a reservat decisiunea pe mai tănfiu. In cercurile politice produce mare sensaţie faima, că numerose regimente din Austria au prim­it ordin, se stea gata de plecare. Nu se spune oficial unde vor fi trimise regimentele aces­tea, cei din Budapesta însă încep a bănui, că destinaţia lor este suprima­rea agitaţiunilor d­in Ungaria. La 5 Decemvrie n. s’a făcut ale­gere de deputat în cercud electoral Hunedoara. Pentru mandatul acestui cerc şi-au pus candidatura: d-l Dr. Vic-­­tor Bontescu, advocat român în Ha­ţeg cu program naţionalist, şi Artur Hollaki cu program progresist (gu­vernamental). Alegerea a fost forte agitată. Din partea organelor stăpâ­­nirei s’au săvîrşit mari abusurî şi te­­rorisări. Resultatul alegerei a fost, că pentru Hollaki s’au dat 567 voturi, pentru Bontescu 468 voturi. Astfel Hollaki a fost proclamat ales cu o majoritate de 99 voturi. In primele şedinţe ale camerelor române s’au constituit birourile şi s’au ales comisiunile camerei şi ale se­natului. President al camerei a fost ales d-l dep. Gr. Triandafil, pr presi­dent al senatului d-1 C. Boerescu. In şedinţa de Marţi a camerei, deputatul Gr. G. Cantachino a interpelat pe ministrul lucrărilor publice asupra lip­sei de vagone şi locomotive la căile ferate române, din care causă agri­cultorii şi comercianţii de lemne s’au plâns, că n’au putut să-şi transporte la timp lemnele. Interpelantul con­stată, că se simte necesitatea a 5000 vagone închise, a 1000 va­­găne deschise şi încă a 100 locomo­tive, cari cu totul ar costa vre-o 30 milione lei. Interpelantul vorbesce apoi de insuficienţa porturilor române şi se pronunţă cu acest prilegiu în con­tra favorisărei exclusive a portului Constanţa, în dauna porturilor du­nărene. D-1 I. Grădişteanu, ministrul lu­crărilor, răspundend­ la interpelaţie constată, că lipsa de vagoane trebue explicată prin crearea nouălor linii ferate, prin traficul comercial, care s’a înmulţit în urma exploatărei în mă­sură mai mare a petrolului şi a pă­durilor şi prin bogăţia recoltei din anul acesta, şi promite că va mări din , an numărul vagonelor şi a l­comotivelor şi se va îngriji şi pen­­araţirea porturilor duuikene. Ai şedinţa de eri s’a început în d­iscuţiunea asupra răspunsu- i îsagiul tronului. ❖ După scrri mai nouă sosite din Constantinopol, Porta otomană a pre­dat ambasadorului austro-ungar din Constantinopol, baronului Calice, o notă, prin care Porta declară, că e gata se primesca controlul financiar, propus de marile puteri, însă cu unele schimbări mai mici în ce priveste sfe­ra de activitate a controlului. Esca­dra internaţională, după­ ce ocupase insula Mitilene, a luat acuma în stă­pânire şi insula Tenedos, ocupând ofi­ciile vamale. FOILETONUL »GAZ. TRANS.« ■■’* ■*//* . *.■/*//*/.■*■ **//*//*//*//*//*//*/ *//*/. **/*■■■* . s­ur-■*//*//*■ ■*//*/. *■/*//*// Clara si Maria-Luisa. 1 De Alfred Af Hedenstjerna. Nu mar putea dijice, că Willi Jel­a n’a fost un băiat cu noroc. Cel mai în vârstă dintre cei doi frați, ei apucă încă vremea, scurtă de altfel, în care părinţii lui, deşi se răciau din­­fi în a fi, tot mai aveau încă destui, ca se-i potă da lapte şi pismete. Amândoi fraţii se îmbolnăviră de anghină şi Wiili scăpă pe deplin sănătos, pe celă­lalt însă boia îi ţinu mai mult şi-l stin­gheri pentru totă viaţa. Părinţii lor muriră luptându-se cu sărăcia, tocmai pe când Willi se lupta cu catechismul şi frate-seu cu abecedarul. Rudele de aproipe venind se adopteze pe cei doi orfani, uriciosul şi sgîrcitul de unchii! Petru îl luă pe cel mic, pe când unchiul Anders, un proprie­tar forte cum se cade, îl puse pe Willi în trăsura lui şi -l duse acasă. Willi jelui creseea şi se desvolta, primind educaţia ce i-o pute da un om n­­egat singurului său băiat: mai avea el două fete, pe Clara şi Maria-Luisa, una de şase şi alta de patru ani — Willi avea opt împliniţi — două fiinţe mici şi bune, cari în vacanţii făceau tot, ce voia Willi şi în­tot­deuna le era frică de el. Tot tim­pul cât au mers la sculă, cele două verişore au fost grozav de tiranisate de Willi, care mânca de la ei, dar ele se bu­curau totuşi de ori­ce pişcătură a lui şi când le trăgea de panglica cu care î şi împletiau părul cel blond, lor li­ se părea asta ca o adevărată atenţie din partea-i. In sfirşit se ampresară de el într’un fel sfiicios şi curat şi începură să-l iubescă cu o iubire sinceră şi stăruitore. Amândouă. Nu erau cine stie ce frumseţî, dar erau destul de drăguţe şi era imposibil să stea cine­va mai mult cu ele şi să nu-i cadă dragi. Odată vise din întîmplare Maria-Luisa fu înţepată de-o albină mare şi trebui se stea o­­fi întregă în odaie, tocmai în ziua în care Wiili, după ce-şî făcuse esarcena­, se întorsese acasă din Lund şi când voios îşi petrecea vremea prin pădure, prin li­vadă, pe lac..., fu Clara cea pe care o lua în braţe, o săruta şi o strînse la piept, când se coborî din luntre. Clara era nu­mai de şepte-spre-tiece ani şi Willi era tînăr, vesel şi cu foc în inimă. Unchiul și mătuşa nu prea băgau de sem­ă la cele ce se întîmplă. Una însă suferia, şi acesta era Maria-Luisa, dar suferia aşa de sfiiciosă, aşa de liniştită, încât multă vreme n’a scitit nimeni, afară doar de perinele ei umede şi nimic nu s’a putut observa, decât doar că obrajii săi deveniau mai pa­lid! şi în privire i­ se aşezase o adâncă şi liniştită durere. Willi Jelm era un bărbat vesel şi tînăr şi nu-şî prea bătea capul cu lucruri seriose. Trăia plutind. Afară de banii de buzunar ce-i venea pe lună, făcea datorii, nu-şî dădea esamenele şi departe de a-1 atrage de-acasă vre­o mireasa sau cine stie ce lucru plăcut, el îşi petrecea viaţa în tot felul de plăceri. Bătrânii, cari îl iubiau, băgară puţin de samă, or cele două fete, cari îl iubiau şi mai mult, mai puţin ob­servară. Clara trăia la sere, la lumină şi cu nădejdea ’n suflet, Maria-Luisa o du­cea într’o iubire, care crescea din a fi în di şi într’o resemnare liniştită, pe când el se aruncase într’o viaţă desfrînată, într’a­­fi simţi singur, că-i atât de cădut, încât nu mai are putere se se ri­dice, esamenul i­ se părea departe... impo­sibil de ajuns. Interveni inse eră o întîm­­plare norocoasa pentru ei. O bălă violentă îl smulse din viața de pănă acum, înapoin­­du-1 celor care îl iubiau și credeau într’in­­sul, înainte de-a fi golit pănă în fund pa­harul înjosirilor. Doi camarad! veghiară în noaptea ur­­mătore la patul seu. Când totul se sfîrși­­­i portofelul său găsiră o scrisore netermi­nată cătră mireasa sa, o scrisoare plină de mărturisiri... întunecate — nişte ronduri nervose şi neegale, dar era aşa scrisă, încât fie­care cuvânt asemenea unui ghimpe era imposibil se nu jignescă pe-o inimă iubitore. Cei doi prietini se uitară unul la al­tul şi­­zise unul dintre ei. Aici e o poveste blăstămată la mijloc, nu-i aşa? Celălalt se ridica în piciore și rupse scrisoarea în mii de bucăți. — Asta e K­afamie, prietine. E adre­sată celei mai mici, aia în haine albastre, decă țî-o mai amintesc! de la baiul de acum doi ani. Și bătrânul, tatăl ei, șî-a prăpădit banii de pomană. Mai bine se nu să scie nicî­odată, că Willi a fost aşa de ticălos. După moartea lui Willi, viaţa celor SOIRILE BILEI. — 7 Decemvrie n. insănătoşarea Regelui Carol. Din Bu­curescî ni­ se scrie, cântarea sănătăţii M. S. Regelui Carol se îmbunătăţesce pe di ce merge. Majestatea Sa are însă nevoie de un repaus desăvîrşit pentru cât­va timp. Cât priveste scrrile după care Suveranul ar fi decis să plece în străinătate, ele sunt premature. Nici o hotărire în acestă pri­vinţă nu a fost luată până acum. Societatea universitarilor români din Graz, „Carmen Sylva“ s­-a compus în a­­dunarea de constituire ţinută în 11 Novi a. c. următorul comitet pentru anul ad­­ministr. 1905—6 . Preşedinte Corneliu I­ă­­rămuş stud. med­. Secretar: Aurel Do­­brescu stud. med.. Cassar : Ervin Găti­­neanu stud. med. Bibliotecar: loan Albon, ref. mere. stud. Preot gr. or. român pentru America. »Tereg. Rom.« expune în n-rul de adî pe largi tratările urmate între ven. consistoriu archidiecesan şi Românii din Celeveland America, care, precum seim, au întemeiat acolo cu mare însufleţire o parochie orto­doxă română. In urma acestor tratări con­­sistorul din Sibiiu ar fi trimis imediat un paroch definitiv la Cleveland, dar între pre­oţii sfinţiţi n’a aflat o personă disponibilă. Astfel a ales pe un cleric al cursului III, în persona d-lui Moise Balea, care pe lân­gă limba română, vorbesce şi limbile fran­ceză, germană, şi maghiară, or după an­gajare a început a se ocupa şi cu limba engleză. Absolvind d-l Balea la finea anu­lui şcolar 1904,­ teologia, s’a căsătorit, deoarece sinodul Românilor din Cleveland a cerut numai un preot căsătorit. La 18 Octo v. 1905 d-1 M. Balea a fost hirotonit întru preot, prevădut cu singen­o archie­­resca în 4 limbi, cu cărţi bisericesc!, orna­te, antimis etc. şi trimis ia locul destinaţi­­unei, unde poporul l’a aşteptat cu ma­re dor. Inaugurarea Capelei din Salonic- hi diua de 8 Noemvrie v. a avut loc solem­nitatea inaugurărei Capelei românesc­ din Salonic. Acesta Capelă se află în cartierul Sfântului Atanasie, cartier locuit în cea mai mare parte de Români, în casa avo­catului român Calaigi. In cea mai mare, grabă s’au făcut reparaţiunile necesare, a’ttu­a­­ti­­­smut m­ai roulto oíIíí,!, s’a COOetrUlt mi templu provizoriu etc. In fiua 'tiaîw, gurărei s’au strîns la noua Capelă toţi acei Români, care în ciuda tuturor fără­delegilor săvîrşite de Greci, n’au încetat de a iubi şi a lucra devotat pentru causa românescă. In împrejurările de astăzî, ati­tudinea acestor fraţi este un adevărat eroism. Au oficiat archimandritul Aga­­thanasios, adus de la Constantinopol de cătră d-1 L. Duma inspectorul şcotelor, şi preotul Tănase Roşu din ţinutul Megle­­niei. Aceştia doi vor rămâne în perma­nenţă la Salonic. Sfinţire de preot. Astăzi Joi a fost sfinţit în Sibiiu de preot nou alesul pa­­roch­ al bisericei Sf. Nicolae din Scheiul Braşovului loan Prisen de cătră I. P. Sa mitropolitul loan Meţianu. Telefon între Budapesta şi Bucureşti. La 1 Decemvrie st. n. s’a deschis linia de­

Next